1ra-1407/2021 — art.186 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10,12 CPP
1ra-1407/2021 — art.186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1407/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Lupan Vadim în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2021 și sentinței Judecătoriei Chișinău,
sediul Buiucani 23 decembrie 2020 în cauza penală în privința lui,
Pereu Victor xxx, născut la xxxx, originar
și domiciliat în xxxxxx
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 14.08.2018 – 23.12.2020;
Instanța de apel: 20.01.2021– 01.03.2021;
Instanța de recurs: 19.05.2021–07.07.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23
decembrie 2020, Pereu Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii prevăzute la art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod Penal și în baza acestei
legi, i-a fost stabilită o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1
an, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată lui
Pereu Victor prin sentință, a fost adăugată parțial pedeapsa stabilită prin
sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 28 decembrie 2018,
stabilindu-i pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4
ani 6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Pereu Victor,
în perioada de timp 19 februarie 2017, ora 16:00 – 20 februarie 2017, ora 18:00,
aflându-se pe str. xxxxx din mun. xxxxx, urmărind scopul sustragerii
bunurilor altei persoane, intenționat, pe ascuns, prin deteriorarea lacătului
de la un garaj din metal, a sustras o motocicletă de model „Honda Hornet”
600 cm/3, a.f. 2008, cu numărul de înmatriculare xxxxx la preț de 3500 Euro,
1
care aparținea lui Brumarel Maxim, și o motocicletă de model ”Suzuki GSX
R" , a.f.2007 cu numărul de înmatriculare xxxxx, la preț de 1500 Euro, care
aparținea lui Gânga Sergiu, după ce cu bunurile sustrase s-a ascuns de la fața
locului, astfel cauzând părții vătămate Brumarel Maxim o daună materială
în proporții considerabile în sumă de 72569,7 lei, iar părții vătămate Gânga
Sergiu o daună materială în proporții considerabile în sumă de 30763,5 MDL,
în total suma prejudiciului cauzat părților vătămate constituind suma de 103
333,2 MDL.
Astfel, instanța de fond a stabilit că prin acțiunile sale intenționate,
Pereu Victor a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod
penal, individualizată prin „furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.”
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Lupan
Vadim în numele inculpatului Pereu Victor, care a solicitat casarea acesteia
și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Pereu Victor să fie achitat.
În motivarea cerințelor sale apelantul a invocat că:
- în instanță, cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, fiind pornit
dosar căutare, astfel prima instanță și-a motivat sentința în baza declarațiilor
părților vătămate;
- probatoriul administrat la materialele cauzei este insuficient pentru
atragerea inculpatului la răspundere penală. Mai mult ca atât, părțile
vătămate n-au formulat acțiune civilă în cadrul procesului penal, din motiv
că prejudiciul le-a fost recuperat și, prin urmare, n-au fost înaintate pretenții
față de Pereu Victor, ca persoană care ar fi comis infracțiunea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie
2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei
instanțe fără modificări.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea
sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de
drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul Pereu Victor a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod Penal, după indicii
calificativi – furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin
pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima instanță a
adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului Pereu Victor și că
acesta urma a fi achitat de sub învinuirea adusă în baza art.186 alin.(2) lit.c),
2
d) Cod Penal, instanța de apel a remarcat că prima instanță nu a comis
careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea
recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale,
stabilirea și individualizarea pedepsei.
Instanța de apel a apreciat aceste afirmații ale avocatului drept opinia
subiectivă a acestuia, or, prima instanță în sentință corect și justificat și-a
motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod Penal, luând
în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire
penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu
respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat
o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării
reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și
ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în
comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor
infracțiunii incriminate.
Subsidiar, instanța de apel a respins afirmațiile avocatului precum că
acuzatorul de stat nu a prezentat probe directe ce ar confirma că inculpatul
Pereu Victor a comis infracțiunea incriminată, or, din materialele cauzei
penale se constată contrariu, martorii audiați în cadrul cercetării
judecătorești, în coroborare cu probe scrise, au indicat că anume inculpatul
a comis fapta infracțională de sustragere pe ascuns a bunurilor ce aparțin
altei persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile.
Cu referire la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel
urmare a analizei complexe a circumstanțelor cauzei și a personalității
inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acesteia este posibilă cu
aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Lupan Vadim în numele inculpatului Pereu Victor, care invocând
incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) 8) și 12) a solicitat casarea deciziei instanței
de apel și sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri prin care Pereu Victor să fie achitat.
În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că:
- în instanță, conform prevederilor art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de
procedură penală, a fost pornit dosar de căutare, cauza fiind examinată în
3
procedură generală, iar în rezultat instanța a emis o sentință de condamnare
în baza declarațiilor părții vătămate;
- părțile vătămate nu au formulat acțiune civilă în cadrul procesului
penal, din motiv că nu au suportat vreun prejudiciu și, prin urmare, nu au
fost înaintate pretenții față de Pereu Victor, ca persoană, care a comis
infracțiune.
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,
procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând
pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie
să fie invocate de recurent.
Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului
acestuia cu decizia instanței de apel privind individualizarea pedepsei
inculpatului, invocându-se temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și
10) 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,
precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Așadar instanța de recurs, consideră necesar de a preciza că recurentul,
referindu-se la pct. 6 din norma precitată, nu a specificat care din temeiurile
prevăzute de legea menționată le consideră relevante pentru cazul dat.
Indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
4
motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii, recurentul nu relatat din care considerente motivele specificate
sunt incidente speței, context în care afirmațiile descrise sunt apreciate de
instanța de recurs ca fiind declarative.
Așadar, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, relevă în mod
concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate
inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură
penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de
prevederile art. 7, 61, 70, 75, Cod penal, conform căror la aplicarea legii
penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se
aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu
dispozițiile legii.
Cât privește invocarea de către recurent în calitate de temei pentru
recurs prevederile pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
Colegiul penal ținând cont de cele stabilite de către instanțele de fond și de
argumentele care au stat la baza menținerii calificării faptei inculpatului,
conform învinuirii înaintate prin rechizitoriu, apreciază ca fiind declarativ
invocată prezența la caz a erorii prevăzute la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, întrucât instanța de apel la capitolul respectiv a dat
deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea materialului
probator, care a confirmat întrunirea în acțiunile inculpatului Pereu Victor a
elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de 186 alin. (2) lit. c) și d)
Cod penal. Mai mult recurentul, invocând acest temei de casare nu a indicat
în baza cărei norme legale, în opinia acestuia, urmau a fi încadrate acțiunile
inculpatului în condițiile invocării încadrării greșite de către instanță a
faptelor acestuia.
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe
5
aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și
pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,
deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera
casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului
declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lupan
Vadim în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 01 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Pereu
Victor xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
6