1ra-985/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-985/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-985/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2020 și

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 ianuarie 2020, în

cauza penală în privința lui,

Sapesco Dmitrii xx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Chișinău,

xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 15 februarie 2019-15 ianuarie 2020;

Instanța de apel: 04 februarie 2020-23 decembrie 2020;

Instanța de recurs: 19 februarie 2021 – 19 mai 2021.

A C O N S T A T A T :

2020, Sapesco Dmitrii, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) din Codul penal și în baza acestei Legi, cu

aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) din Codul penal și art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, prin cumul

parțial al pedepsei aplicate prin prezenta sentință și a pedepsei aplicate

prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 mai 2019, s-a

stabilit lui Sapesco Dmitrii pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 13 (treisprezece) ani 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Sapesco Dmitrii, în beneficiul bugetului

de stat, suma de 320 (trei sute douăzeci) lei cu titlul de cheltuieli

1

judiciare.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

a reținut că, Sapesco Dmitrii la data de 02 decembrie 2018, aproximativ la

ora 2330, aflându-se în mun. Chișinău, com. xxx, din motivul unui conflict

anterior cu cet. Moroșanu Denis, i-a aplicat o lovitură în regiunea capului

cu un ciocan, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

xxx din 26.12.2018, traumă cranio-cerebrală deschisă manifestată prin

fractura înfundată cominutivă parietal pe dreapta cu implicarea ambelor

lamele, contuzie cerebrală gravă, hematom minor epidural pe dreapta,

plagă contuză parietal pe dreapta, care prezintă pericol pentru viață și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

în numele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a stabili inculpatului o pedeapsă

minimă.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse avocatul Plămădeală Roman a

invocat că:

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei urma să țină cont de

faptul că inculpatul Sapesco Dmitrii a recunoscut integral vina, a

contribuit activ pe parcursul cercetării judecătorești prin expunerea

factologică și în detaliu a tuturor circumstanțelor importante pe caz, de

faptul că nu se află la evidența medicilor narcolog /psiholog, nu sunt alte

plângeri în privința acestuia, de căința exprimată a acestuia vis-a-vis de

fapta comisă;

- inculpatul Sapesco Dmitrii pe parcursul desfășurării procesului

penal s-a manifestat ca o persoană sinceră și care a apreciat că,

consecințele faptelor săvârșite constituie o greșeală iar pe viitor dânsul

va depune tot efortul pentru a înlătura rezultatul acestei fapte, motiv din

care considerăm că pedeapsa aplicată prin sentinței Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani din data 15 ianuarie 2020 în privința lui

Sapesco Dmitrii este una prea aspră.

decembrie 2020 a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul

Plămădeală Roman în numele inculpatului și menținută sentința.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul

Sapesco Dmitrii a săvârșit anume infracțiunea pentru care a fost

2

condamnat, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă.

Instanța de apel a reiterat că prima instanță a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Sapesco

Dmitrii, de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și

legală.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, Sapesco

Dmitrii, prima instanță a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod

penal și le-a aplicat corespunzător.

Instanța de apel a reținut, că potrivit cazierului judiciar și actelor

procesuale de dispoziție anexate la dosar, (f.d. 31-39), inculpatul Sapesco

Dmitrii prin sentința Judecătoriei Criuleni din 26.03.2012, a fost

condamnat pentru comiterea infracțiunii stabilite de art. 187 alin. (2) lit.

b), e), f), art. 90 din Codul penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 3 ani, iar

prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 decembrie 2012,

în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f), art. 85 din Codul penal, cu comasarea

sentinței din 26.03.2012, la 4 ani și 6 luni închisoare. Sapesco Dmitrii a

fost eliberat la 28.04.2017 după ispășirea pedepsei.

Instanța de apel a mai reținut că infracțiunea pentru care a fost

condamnat inculpatul la data de 19.12.2012, (stabilită de art. 187 alin. (2)

din Codul penal), este una gravă, iar la momentul comiterii infracțiunii

în speță, (02.12.2018), antecedentele penale, pe care le avea inculpatul în

temeiul sentinței din 19.12.2012 erau încă active (art. 110 coroborat cu art.

111 alin. (1) lit. h) din Codul penal).

Luând în calcul circumstanțele faptice descrise supra, cu referire la

prevederile art. 34 alin. (2) lit. b) din Codul penal, instanța de apel a

constatat că inculpatul Sapesco Dmitrii, a comis infracțiunea stabilită

prin prezenta sentință în stare de recidivă periculoasă.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la aplicarea

pedepsei, justificat a reținut în acțiunile inculpatului Sapesco Dmitrii,

recidiva periculoasă și a aplică acestuia o pedeapsa, cu punerea în

valoare a prevederilor art.82 alin. (1) și (2) Cod penal.

avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor alin. (1), art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei și sentinței în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care lui

Sapesco Dmitri să-i fie stabilită o pedeapsa minimă.

3

5.1 În susținerea recursului avocatul Plămădeală Roman a invocat că:

- potrivit rechizitoriului Sapesco Dmitrii se învinuiește de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. 1 Cod penal iar fapta

incriminată de acest articol se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani;

- în cazul examinării prezentei cauze în procedură simplificată,

limitele pedepsei sau micșorat cu o treime, ceia ce la caz pentru

infracțiunea în cauză constituie minimul de 3 ani 4 luni și maximul de 6

ani 8 luni fapt, ce permite instanței de judecată reieșind din noul calcul

de a aplica o pedeapsa minimă;

- consideră că instanțele de judecată la stabilirea pedepsei urmau să

țină cont de faptul că inculpatul Sapesco Dmitrii a recunoscut integral

vina, a contribuit activ pe parcursul cercetării judecătorești, de căința

exprimată a acestuia vis-a-vis de fapta comisă etc;

- inculpatul Sapesco Dmitrii pe parcursul desfășurării prezentului

proces s-a manifestat ca o persoană sinceră și care a apreciat că,

consecințele faptelor săvârșite constituie o greșeală iar pe viitor dânsul

va depune tot efortul pentru a înlătura rezultatul acestei fapte, motiv din

care consideră că pedeapsa aplicată în privința lui Sapesco Dmitrii este

una prea aspră.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de

Justiție, Crijanovschi Sergiu, prin care pledează pentru dispunerea

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

4

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul Penal constată că partea

apărării a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6 și 10) Cod de procedură penală, însă în conținutul

recursului a desfășurat doar temeiul prevăzut pct. 10) potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a

reținut că argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul

cu pedeapsa aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră.

În acest context, Colegiul Penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul Penal reține, că persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit

o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa

5

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 13 (treisprezece) ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, aplicată de către prima

instanță, Colegiul Penal conchide că instanța a motivat pe deplin și

suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare cu

executare în penitenciar, motivare care este corespunzătoare practicii

judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale

și cele personale ale inculpatului Sapesco Dmitrii, care potrivit

materialelor cauzei nu este la prima abatere de la legea penală, anterior

fiind condamnat de mai multe ori, și anume prin: sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 17 mai 2019, Sapesco Dmitrii a fost

condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 9 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru

comiterea la 13.12.2018 a infracțiunilor stabilite de art. 188 alin. (2) lit. e),

27, 171 alin. (1), 172 alin. (1), 84 Cod penal. Prin aceeași sentință s-a

dispus calcularea termenului respectiv din 17 mai 2019, cu computarea

în termenul ispășirii pedepsei a termenului arestării preventive de la

20.12.2018 până la 17.05.2019, iar potrivit cazierului judiciar și actelor

procesuale de dispoziție anexate la dosar, (f.d. 31-39), prin sentința

Judecătoriei Criuleni din 26.03.2012, a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii stabilite de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 90 Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe un

termen de probă de 3 ani, iar prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 19 decembrie 2012, în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f), 85

Cod penal, cu comasarea sentinței din 26.03.2012, la 4 ani și 6 luni

închisoare. Acesta a fost eliberat la 28.04.2017 după ispășirea pedepsei,

respectiv, la data de 02.12.2018 când acesta a comis fapta incriminată,

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, antecedentele penale nu erau

stinse.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că infracțiunea pentru care a

fost condamnat inculpatul la data de 19.12.2012, (stabilită de art. 187 alin.

(2)Cod penal), este una gravă, la momentul comiterii infracțiunii în

speță, (02.12.2018), antecedentele penale erau încă active (art. 110

coroborat cu art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal), infracțiunea prevăzută la

art. 151 alin. (1) din Codul penal(art. 16 alin. (4) Cod penal), este o

infracțiune gravă iar conform prevederile art. 34 alin. (2) lit. b) Cod

penal, s-a constatat că inculpatul Sapesco Dmitrii, a comis infracțiunea

stabilită prin prezenta sentință în stare de recidivă periculoasă, și luând

în calcul noile limite ale pedepsei principale, stabilite prin aplicarea

coroborată a art. 151 alin. (1) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

6

procedură penală precum și termenul scurt care s-a scurs de la eliberarea

inculpatului (28.04.2017) și comiterea de către el a unei alte infracțiuni

grave, (02.12.2018), în condițiile în care în speță, nu au fost stabilite

careva circumstanțe atenuante și agravante, pornind de la gravitatea

infracțiunii săvârșite și de consecințele acesteia, atât prima instanță cât și

instanța de apel, cu aplicarea art. 84 alin.(1) și (4) Cod penal, corect au

stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor

comise.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul

Penal conchide asupra faptului că infracțiunile comise de către Sapesco

Dmitrii nu reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni

intenționate fapt care determină lucid temeiniciei soluției instanței de

apel privind executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilite

inculpatului Sapesco Dmitrii.

În aceste circumstanțe, Colegiul Penal conchide că hotărârea

instanței de apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține

erori ce ar duce la casarea acesteia. Astfel, analizând în cumul

argumentele invocate de către recurent în susținerea recursului declarat,

Colegiul penal atestă că acestea au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus, complet, argumentat și

motivat.

În acest sens, Colegiul Penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii

CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că,

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu

poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct.

61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia

motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această

instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor

esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una

proporțională și echitabilă faptelor comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul Penal conchide că

eroarea invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea

atacată este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Plămădeală Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2020 și sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 ianuarie 2020, în cauza

penală în privința lui Sapesco Dmitrii xxxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 iunie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

8