1ra-1553/2021 — art. 151 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 ianuarie 2021, Trubco Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 151 alin. (4) Cod Penal și i-a fost aplicată în baza acestei norme, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 14 (paisprezece ani) ani, cu executare în penitenciar de tip închis. În temeiul art. 85 Cod Penal, și în raport cu art. 90 alin. (10) Cod Penal, pentru comiterea de către inculpatul Trubco Denis, a infracțiunii stabilite în prezenta sentință, în perioada de probă, stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28.06.2019, prin care s-a dispus executarea reală de către inculpat a pedepsei stabilite și prin adăugarea parțială a pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani în penitenciar de tip semiînchis, la pedeapsa de 14 (paisprezece ani) ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis, s-a stabilit inculpatului Trubco Denis, pedeapsa definitivă, sub formă de închisoare 1 pe termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executare în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată a succesorului victimei, cet. Șova Veronica s-a admis în parte, cu încasarea de la Trubco Denis în beneficiul succesorului victimei Lupașcu Vasile, Șova Veronica a sumei de 5 000 (cinci mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată legate de plata serviciilor juridice și a sumei de 350 000 (trei sute cincizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. În rest acțiunea civilă a fost respinsă ca nefondată. S-a încasat de la Trubco Denis în contul bugetului de stat suma de 44230 (patruzeci și patru mii două sute treizeci) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că Trubco Denis la 1 martie 2020 aproximativ la ora 02:30, aflându-se în x, al blocului de locuit amplasat în mun. Chișinău, str. xxxx, în urma unui conflict iscat cu cetățeanul Lupașcu Vasile, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul de a-i cauza victimei vătămări corporale, din motive huliganice și urmărind manifestarea braviei, conștientizând urmările ce pot surveni în rezultatul acțiunilor sale, cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat lovituri ultimului în odaia și la balconul locuinței menționate. În rezultatul acestora și în urma altercației cu Trubco Denis, victima Lupașcu Vasile, a fost proiectată peste balustrada balconului din apartamentul respectiv. În rezultatul proiectării victimei de la balcon și căderii acesteia de la înălțime, conform Raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 202003C0616 din 18 mai 2020, acesteia i-a fost cauzată traumă toraco abdominală închisă, fractura directă a sternului și fracturi costale indirecte bilaterale, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, contuzie pulmonară, ruptura aortei, ruptura ficatului, hemoragii paranefrale, hemotorace bilateral (dreapta 1600 ml, stânga 1500 ml), hemoperitoneum (urme de sânge în abdomen); traumă cranio-cerebrală închisă: excoriații și echimoze pe cap și față, hemoragii subarahnoidiene temporo-bazal; traumă vertebro- medulară închisă; fracturi tasate a vertebrelor Th3-Th5 (fără lezarea măduvei) cu hemoragii epi- subdurale, intramedulare și în țesuturile moi adiacente; fracturi deschise a articulațiilor radio-carpale bilaterale, care se califică ca vătămare corporală gravă, și care au provocat decesul lui Lupașcu Vasile peste aproximativ 3 ore de la apariția vătămărilor corporale. 2 Prima instanță a calificat acțiunile lui Trubco Denis, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu cerere de apel de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, prin care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui Trubco Denis. 3.1 În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat următoarele aspecte: - a constatat prezența unor divergențe esențiale între declarațiile pe care martorul Melnic Larisa le-a depus la etapa de urmărire penală și declarațiile efectuate de martorul Melnic Larisa în ședința de judecată; - în cadrul ședințelor de judecată din 28.07.2020 și 20.08.2020 au fost audiați martorii Melnic Larisa și Lavrenciuc Anatolie; - indică despre prezența multor divergențe în declarațiile martorului Melnic Larisa cu privire la circumstanțele comiterii faptei infracționale de la art.151 alin.(4) din Codul penal. Prezența divergențelor în declarațiile martorului Melnic Larisa a constatat și acuzarea. Astfel, în ședința de judecată din 20.08.2020, procurorul pe caz a dat citire divergențelor și a înaintat martorului Melnic Larisa întrebări suplimentare de concretizare; - în cadrul ședințelor de judecată din 28.07.2020 și 20.08.2020, martorul Melnic Larisa a declarat că fiind în incinta Inspectoratului de Poliție Centru, la momentul audierii, în privința ei au fost exercitate anumite influențe. Aceste presiuni au parvenit de la o persoană de gen masculin care, în timpul audierilor, venea periodic în biroul de lucru al ofițerului de urmărire penală. Din spusele martorului, presiunile au fost manifestate în formă verbală, prin cuvinte licențioase. În rezultatul acestor influențe, martorul Melnic Larisa a început a plânge; - circumstanțele relatate mai sus, despre influențarea martorului Melnic Larisa, au fost confirmate în ședința de judecată de către martorul Lavrenciuc Anatolie; - hotărârea instanței de fond privind încasarea de la Trubco Oleg a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune în mărime de 350000 lei, este lipsită de suport probatoriu. Nu au fost anexate acte confirmatorii (bonuri, cecuri, facturi fiscale etc.) care să justifice pagubele morale și materiale. În cererea depusă, partea vătămată nu a argumentat necesitatea și nici modul de formare a sumei de 350.000 lei pe care a cerut-o cu titlu de prejudiciu moral. 3

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2021, apelul declarat de avocatul Mihalache Iurie, în numele inculpatului Trubco Denis a fost respins ca fiind nefondat, și menținută fără modificări a hotărîrea contestată. 4.1 Instanța de apel a constatat, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură penală și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Totodată, prima instanță a luat în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate. Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului Trubco Denis, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prima instanță în mod întemeiat a încadrat acțiunile lui Trubco Denis în prevederile art. 151 alin. (4) Cod penal, adică: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei. Instanța de apel a respins argumentele invocate de apărătorul Mihalache Iurie, deoarece se atestă că declarațiile inculpatului Trubco Denis privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile succesorului părții vătămate și a martorilor audiați în ședința de judecată, precum și probele scrise cercetate. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului Trubco Denis în comiterea infracțiunii de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei Lupașcu Vasile. 4 A mai constatat instanța de apel că declarațiile date de martorul Melnic Larisa la etapa urmăriri penale sunt veridice și urmează a fi reținute cu prioritate la baza sentinței. Din aceleași aspecte, instanța apreciază că la audierea sa în ședință de judecată, martorul a avut tendința fățișă, de a-l disculpa pe Trubco Denis, iar modificarea declarațiilor în ședință de judecată a fost realizată în scop de protejare a inculpatului. Din conținutul înregistrării audio video a acțiunii de reconstituire a faptei, se poate constata că Melnic Larisa a participat la acțiunile respective în mod benevol, în prezența avocatului său precum și a ofițerilor Igor Armanu și Petrachi Maria. Se reține că aceste înregistrări relevă că Melnic Larisa a făcut declarații în mod liber fără careva presiuni, iar declarațiile din înregistrare concordă cu cele reflectate în procesul verbal (f.d. 217). În continuare instanța de apel a constatat din declarațiile succesorului părții vătămate Șova Veronica, că se demonstrează cu certitudine faptul că victima Lupașcu Vasile, era o persoană pozitivă, familistă, care lucra foarte mult, chiar și peste program, iar înainte de deces se pregătea să meargă în Germania pentru a face bani și a procura o casă pentru familia sa și că victima avea planuri de viitor, acestea erau legate de familia sa, de construirea sau cumpărarea unei case. Aceleași informații denotă că victima nu avea tente suicidale și nu era predispusă de a participa la conflicte, iar în cazul în care era antrenată în neînțelegeri, încerca de a le soluționa pe cale amiabilă. Privitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. A considerat că soluția adoptată de către prima instanță în speța dată își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Trubco Denis, or aplicarea unei pedepse penale definitivă sub formă de închisoare pe termen de 15 (cincisprezece) ani, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său. Totodată, a reținut și caracteristica negativă și deosebit de periculoasă a inculpatului prin faptul că, anterior a mai fost condamnat, și-a făcut din comiterea infracțiunilor o îndeletnicire și un mod de viață. 5 Cu referire la alegațiile avocatului privind achitarea inculpatului Trubco Denis, instanța de apel a constatat că prima instanță și-a argumentat riguros soluția la acest capitol și a motivat hotărârea pronunțată prin care s-a confirmat cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod Penal. Careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate, cu achitarea inculpatului, instanța de apel consideră că nu se regăsesc, iar afirmațiile avocatului reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, fără o motivare plauzibilă. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că prima instanță justificat a admis parțial acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului moral, or, succesorul victimei a suportat prin infracțiunea săvîrșită de inculpat, suferințe psihice și morale, avînd în vedere că în urma acțiunii infracționale, a fost săvârșită vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care au provocat decesul victimei. Instanța de apel a reținut că, suferințele provocate în urma decesului persoanei, nu pot fi acoperite cu nici un mijloc bănesc, însă consideră că suma în mărime de 350 000 (trei sute cincizeci mii) lei, stabilită de a fi încasată în beneficiul lui Șova Veronica, cu titlu de prejudiciu moral de către prima instanță din contul inculpatului, este suficientă pentru a acoperi pe cît de posibile suferințele morale, cauzate succesorului victimei. Referitor la cheltuielile de judecată legate de perfectarea Rapoartelor de expertiză judiciare în sumă totală de 44230 lei, Instanța de apel a considerat că soluția primei instanțe prin care a dispus încasarea sumei date din contul inculpatului Trubco Denis, este una justificată și întemeiată, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: - Avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului prin care invocând incidența pct. 6, 8, 12 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea sentinței și deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Trubco Denis să fie achitat. În susținerea recursului ordinar declarat, avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului a expus exact aceleași motive și temeiuri după formă și conținut pe care lea indicat în cererea de apel împotriva sentinței primei instanțe care au constituit obiect de examinare în instanța de apel. - Inculpatul Trubco Denis, prin care ne invocând incidența 6 dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală și-a exprimat dezacordul cu sentința și decizia de condamnare, motivând că se consideră nevinovat și că nu a comis infracțiunea care i-a fost imputată. Menționând că nu este de acord cu declarațiile martorului Melnic Larisa considerându-le ca fiind false.

În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință pe marginea recursurilor declarate, pledând pentru netemeinicia recursurilor ca vădit neîntemeiate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit textului recursurilor declarate de avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului și de către inculpat, se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, însă Colegiul constată că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurenți, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată de menținere a sentinței, instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și 7 prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată în Curtea de apel, cercetate, verificate și analizate în decizia pronunțată. Colegiul penal mai reține că, toate probele examinate au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal. Pct. 6) stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocat de avocat în recursul său, Colegiul Penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea nici a infracțiunii incriminate, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în recurs, or în cursul judecării cauzei în apel au fost analizate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei. 8 Cu referire invocarea temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul Penal atestă că lipsa oricărei critici sub aspectul individualizării pedepsei or, în speță instanța de apel în decizie (f.d. 17- 22 vol. V), și-a motivat corect soluția de menținere a sentinței primei instanțe, prin care aceasta și-a argumentat detaliat soluția în partea individualizării pedepsei. Astfel, din textul sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, se reține că instanțele de judecată au luat în considerare circumstanțele invocate supra de recurent, pedeapsa fiind aplicată cu respectarea cerințelor art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și au ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. În acest sens, se reține că aceste prevederi legale au fost raportate just la circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșită (deosebit de gravă) comisă cu intenție in stare de ebrietate, precum și la personalitatea inculpatului - acesta anterior fiind condamnat, iarăși a mai comis o infracțiune deosebit de gravă, precum și de conduita inculpatului după comiterea infracțiunii exprimată prin ne apelarea serviciului de urgență pentru victima Lupașcu Vasile, astfel doar aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 14 ani, și în temeiul art. 85 Cod Penal, în raport cu art. 90 alin. (10) Cod Penal, fiindu- i stabilită pedeapsa definitivă, sub formă de închisoare pe termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executare în penitenciar de tip închis, va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, precum și la restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Din aceste considerente, Colegiul Penal analizând materialele cauzei, constată lipsa temeiurilor justificative de a interveni în hotărârile judecătorești a instanțelor ierarhic inferioare, ce sunt legale și întemeiate, or asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în decizia atacată. De asemenea, supunând analizei subsidiare actele cauzei, se constată că nici eroarea de drept semnalată de avocatul Mihalachi Iurie în numele inculpatului și stipulată în pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede situația când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. La trasarea acestei concluzii, instanța de recurs are ca bază 9 argumentele temeinice și pertinente expuse în textul deciziei recurate la pct. 11-16.1. Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În speță, Colegiul Penal menționează că, instanța de apel a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel iar soluția acesteia de reîncadrare a acțiunilor inculpatului se întemeiază pe o bună motivare. Analizând probele acuzării precum și materialele cauzei, cercetate atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel, Colegiul Penal constată că instanța de apel corect a menținut sentința primei instanțe și a concluzionat că totalitatea acestor probe demonstrează vinovăția lui Trubco Denis și prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal. Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, apelând din nou la declarațiile inculpatului, divergențe în declarațiile martorului Melnic Larisa, ce denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile lui Trubco Denis sunt întrunite elementele infracțiunii art. 151 alin. (4) Cod penal, soluție pe care instanța de recurs o preia, și că recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate. În atare circumstanțe, urmează a se consemna că, verificând actele dosarului, raportate la criticele invocate de apărător, Colegiul Penal ajunge la concluzia că erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat de titular, întrucât instanța de apel a adoptat soluția legală și corectă de menținere a sentinței primei instanțe atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor infracționale comise de inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința acestuia. Cauza a fost examinată minuțios de către instanța de apel, iar criticele avansate de recurenți au primit deja răspunsuri fundamentate pe actele cauzei, motiv pentru care Colegiul nu are necesitatea reluării și 10 repetării acestora. Criticile formulate prin care se invocă aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate. În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Mai mult ca atît, din conținutul textului recursului declarat de avocat, Colegiul constată că recurentul nu a specificat în ce constă problemele de drept, neargumentând ilegalitățile hotărârii contestate în acest sens, fără a aduce careva argumente în susținerea acestor temeiuri, formal și declarativ a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 8, 10 și 12 Cod de procedură penală. Astfel, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din 11 recursurile înaintate de avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului și de către inculpat nu și-au găsit confirmarea.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Trubco Denis și de către inculpatul Trubco Denis, împotriva Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Trubco Denis x, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 28 octombrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana 12