1ra-1131/2021 — art.186 alin.2 lit. c, d CP; art.186 alin.2 lit. c, d CP;

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 30 octombrie 2020, Railean Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) și art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod Penal și în baza acestei Legi, prin aplicarea prevederilor, art. 70 alin. (3), 79 Cod penal, art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală i-a fost stabilită o pedeapsă după cum urmează: - pe art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în centrul de detenție pentru minori și tineri; - pe art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în centrul de detenție pentru minori și tineri; În baza art. 84 alin. (1) Cod Penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit lui Railean Ion pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei în centrul de detenție pentru minori și tineri. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1

Pentru a pronunța sentința prima instanța a reținut că, Railean Ion la 16 decembrie 2019, în intervalul orelor 13:00-14:00, având scopul de a sustrage bunurile altei persoane, acționând cu intenție, a pătruns în casa cet. Gherciu Ion a.n. xxxx situată în satul xxxx raionul xxxx, de unde tainic a sustras două inele de cununie confecționate din aur, astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material, considerabil în sumă totală de 6000 de lei. Astfel, acțiunile lui Railean Ion au fost calificate în temeiul art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Tot el, la 28 decembrie 2019, aproximativ după orele 15:00, conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, acționând prin intenție directă, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în vederea realizării scopului său infracțional, prin acces liber, a pătruns în incinta casei de locuit situată în s. xxx r-nul xxxxce aparține cet. Dumitraș Diana, de unde, în mod tainic, a sustras monete în valoare de 700 lei, ciocolate bomboane la prețul de 111 lei, precum și mai multe bijuterii din aur și anume: un set compus dintr-un inel la prețul de 10000 lei și o pereche de cercei în formă de floare cu o piatră de formă rotunda, de culoare alba estimați la prețul de 8000 lei, o pereche de cercei din aur cu piatră de culoare neagră în valoare de 3000 lei, o pereche de cercei din argint cu perlă la prețul de 420 lei, o pereche de cercei mai mici cu perlă alba sub forma de cheia sol estimate la prețul de 2200 lei și un parfum „Lacoste” pentru bărbați cu volumul de 100 ml, la prețul de 1700 lei, acțiuni prin care părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de totală de 26131 lei. Astfel, acțiunile lui Railean Ion au fost calificate în temeiul art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Gumeniuc Ion în numele inculpatului Railean Ion, care a solicitat casarea sentinței contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința lui Railean Ion să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii potrivit art. 90 Codul penal. În motivarea cerințelor sale apelantul a menționat că Railean Ion este minor, fapt ce poate fi calificat drept o circumstanță atenuantă excepțională. Totodată, apelantul a menționat că Railean Ion a comis infracțiuni mai puțin grave, a recunoscut vina, prin urmare este posibilă aplicarea în privința ultimului suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința contestată. 2 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul Railean Ion a săvârșit anume infracțiunile ce i se incriminează. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Subsecvent, instanța de apel a notat că instanța de fond corect a constatat că în privința inculpatului Railean Ion este oportună aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, or această categorie de pedeapsă va asigura pe deplin corectarea și reeducarea acestuia. Cu referire la argumentele avocatului privind aplicarea în privința lui Railean Ion a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe o anumită durată de probațiune, în temeiul art.90 Codul penal, instanța de apel a conchis că pedeapsa non privativă nu-și va atinge scopul deplin, menționând în acest sens că inculpatul a mai fost anterior condamnat, nu a făcut concluziile corespunzătoare și a perseverat pe cale infracțională.

Decizia instanței de apel, a fost contestată cu recurs de către avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10), solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 30 septembrie 2020. În motivarea cerințelor sale recurentul invocă că: - în privința inculpatului Railean Ion este posibil de a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal; - instanțele de fond la stabilirea pedepsei urmau să țină cont de faptul că inculpatul Raielan Ion a recunoscut integral vina, a contribuit activ pe parcursul cercetării judecătorești prin expunerea factologică și în detaliu a tuturor circumstanțelor cauzei. Mai mult ca atât acesta este minor și a manifestat căință sinceră vis-a-vis de faptele comise; - instanțele de fond nu au motivat corespunzător imposibilitatea aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, menționând eronat că prevederile normei sus-citate nu ar permite atingerea scopului de reeducare a inculpatului;

În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. 3 Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului acestuia cu decizia instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, invocându-se temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Sub aceste aspecte, instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel. Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia contestată în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens, stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia și aplicarea unui termen de probă. Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca 4 finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului Plămădeală Roman privind aplicarea în privința lui Railean Ion a suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or doar faptul că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate. Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel menținând sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat. În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești 5 adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Railean Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 22 iulie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana 6