1ra-42/2021 — art. 27; art. 145 alin. 2 lit. a, e, g, j, m; art.188 alin.2 lit. c, d, e, f CP

1ra-42/2021 — art. 27; art. 145 alin. 2 lit. a, e, g, j, m; art.188 alin.2 lit. c, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-42/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Diaconu Iurie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Ciobanu Vadim cu partea vătămată Frunză

Svetlana și de către avocatul Palancica Victor în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019 și

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18 octombrie 2017, în cauza

penală în privința lui,

Bejan Andrei xxx născut la xxxx, originar din

xxxxxx, domiciliat în xxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.02.2016-18.10.2017;

instanța de apel: 05.11.2018-10.06.2019;

instanța de recurs ordinar: 25.05.2020 – 01.07.2021.

A C O N S T A T A T :

2017, Bejan Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 145 alin. (2), lit. lit. a), e), g), j), m) Cod Penal și în baza acestei Legi i

s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 14

(patrusprezece) ani.

Bejan Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. lit. c), d), e), f) Cod Penal și în baza acestei

Legi i s-a stabilit o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)

ani.

În baza art. 84 Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit lui Bejan Andrei o pedeapsă definitivă

pe un termen de 20 (douăzeci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către Corovai Lidia s-a admis în parte și

anume s-a dispus încasarea de la Bejan Andrei în beneficiul lui Corovai Lidia a

sumei de 30 000 (treizeci de mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de

11830 (unsprezece mii opt sute treizeci) lei, cu titlu de prejudiciu material.

1

2015, în jurul orei 04:20, Bejan Andrei, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

urmărind scopul omorului lui Svetlana Frunza, Anatolie Frunza, Dumitru

Frunza și a minorului Xxxx xxxx , născut la xxxx xxxx , dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând

în mod conștient survenirea acestor urmări, s-a deplasat la domiciliul ultimilor

de pe str. Xxxx xxxx , nr. xx, mun. Chișinău, unde având la sine o butelie din

polimer cu capacitatea de 6,0 litre, cu etichete de firmă „OM 6L” și o butelie din

polimer cu capacitatea de 1,5 litre, cu etichetă de firmă „Gura Găinarului 5L”,

în care se afla benzină, urmărind scopul bine determinat și având intenția de a-

i omorî pe aceștia, intenționat i-a stropit pe cet. Svetlana Frunza, cet. Anatolie

Frunza și cet. Dumitru Frunza, antreul și pereții casei în care dormea minorul

Xxxx xxxx cu benzină, după care în vederea realizării intenției sale criminale a

scos bricheta cu inscripția „Cricket” de culoare neagră, pe care a început să o

aprindă pentru a provoca un incendiu, însă din motive independente de voința

sa, și anume faptul că intervenise cet. Anatolie Frunza și cet. Dumitru Frunza,

Andrei Bejan nu a putut duce până la capăt intențiile sale criminale și acțiunile

acestuia nu și-au produs efectul.

Astfel, Bejan Andrei prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea

prevăzută de art. 27, art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), m) Cod penal, conform

indicilor „tentativa la omorul intenționat, adică acțiunea intenționată îndreptată

nemijlocit spre săvârșirea omorului cu premeditare, cu bună știință asupra unui minor,

asupra a mai multor persoane, cu deosebită cruzime, prin mijloace periculoase pentru

viața și sănătatea mai multor persoane, dacă, din cauze independente de voința

făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul”.

Tot el, la 20 septembrie 2016 aproximativ la orele 21.30 min., având un plan

criminal elaborat din timp, a pătruns în domiciliul cet. Corovai Lidia, situat pe

str-la xxxxxxx, xx, mun. Chișinău, unde, având fața acoperită cu o mască

improvizată, și amenințând victima cu o armă (pistol) de model necunoscut, de

culoare metalizată, a bruscat-o și aplicând forța fizică a imobilizat-o cu bandă

adezivă (scotch), legându-i astfel mâinile și picioarele, apoi cu cablul unui

aspirator a legat-o în jurul gâtului, cerând mijloace bănești.

Continuându-și acțiunile sale criminale, și amenințând în continuare cu

aplicarea armei de model necunoscut, Bejan Andrei, a sustras de la cet. Corovai

Lidia, în mod deschis, articole din aur și anume: un inel cu piatră prețioasă de

culoare roșie de 9 gr., în valoare de 4100 lei, un inel cu briliant din aur alb de 4

gr. în valoare de 3000 lei, 4 inele mici cu pietre prețioase aproximativ de 8 grame

în valoare totală de 4000 lei, un inel de argint cu piatră roșie de 10 gr. în valoare

de 500 lei, o pereche de cercei în formă de semilună de 5 gr. în valoare de 3000

lei, o pereche de cercei pentru copii în formă de zig-zag de 4 gr. în valoare de

2000 lei, o pereche de cercei lungi făcuți la comandă de 6 gr. în valoare de 3000

lei, o brățară de aur împletită de 6 gr. în valoare de 3000 lei, o cruciuliță de 1,5

2

gr. în valoare de 1900 lei, un pandantiv sub formă de zodiac scorpion de 1,5 gr.

în valoare de 1200 lei, un lănțișor de 15 gr. în valoare de 5000 lei, un inel de

căsătorie de 2 gr. în valoare de 1900 lei, un lănțișor de aur 1,5 gr. în valoare de

1000 lei, mijloace bănești în sumă de 6 000 lei MD, un telefon mobil de model

„Samsung” în valoare de 400 lei cu cartela SIM xxxxxxx și o geantă personală

cu careva bunuri, după care a plecat într-o direcție necunoscută, astfel,

cauzându-i părții vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă totală de

40000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Bejan Andrei Ivan a comis

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) și f) Cod penal, conform

indicilor „tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane, în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate

ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, atac săvârșit de o persoană

mascată, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.”

- avocatul Durnescu Mihail în interesele părții vătămate Frunză Svetlana,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și dispunerea

rejudecării cauzei;

- inculpatul Bejan Andrei prin care a solicitat casarea sentinței;

- avocatul Sîrbu-Beșliu Irina în interesele inculpatului Bejan Andrei prin

care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei.

3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul Durnescu Mihail în interesele părții

vătămate Svetlana Frunză a indicat că:

- prin procesul-verbal de audiere a victimei din 09.09.2015 a fost audiată

Frunză Svetlana, procesul-verbal și declarațiile sunt scrise în limba română fără

interpret, iar ordonanță privind recunoașterea în calitate de victimă a Svetlanei

Frunză nu există;

- toate audierile au fost înfăptuite în lipsa interpretului, procesele-verbale

sunt în limba română, mai mult ca atât și consemnarea faptului că procesul

verbal a fost scris de Svetlana Frunză este în română, astfel pune la dubii

veridicitatea acestor procese-verbale;

- partea vătămată Svetlana Frunză nu are un interes în cadrul prezentului

proces penal, inclusiv și nu i-au fost aduse daune morale, fizice sau/și materiale.

3.2 În motivarea cerințelor sale inculpatul Bejan Andrei a indicat că:

- la examinarea cauzei penale lui i-au fost încălcate drepturile prevăzute de

CEDO, Constituția RM și alte acte normative;

- instanța neîntemeiat a respins solicitarea sa de a fi audiați în ședința de

judecată părțile vătămate;

- la fel neîntemeiat, instanța de fond a respins solicitarea sa de a fi efectuată

o expertiză privind stabilirea valorii a tuturor bunurilor;

3

- instanța de fond nu i-a permis să se expună în susținerile verbale și a

ultimului cuvânt;

- la examinarea cauzei în fond nu i-a fost asigurat dreptul la un interpret

calificat.

3.3 În motivarea cerințelor sale, avocatul Sîrbu-Beșliu Irina în interesele

inculpatului Bejan Andrei a indicat că:

- în acțiunile lui Bejan Andrei lipsesc elementele constitutive ale tentativei

de omor cet. Svetlana Frunză, Anatolie Frunză și Dumitru Frunză, deoarece

intenția de a-i omorî pe cet. Svetlana Frunză, Anatolie Frunză și Dumitru

Frunză nu se confirmă prin probe. Mai mult ca atât în cadrul urmăririi penale

cît și în cadrul ședințelor de judecată cet. Svetlana Frunză, Anatolie Frunză și

Dumitru Frunză au declarat că:,, cet. Bejan Andrei după ce s-a întors acasă bătea la

ușă și la geam și striga” astfel trezindu-i pe toți;

- instanța de fond prin decăderea lui Bejan Andrei de dreptul de face

declarații în cadrul procesului a încălcat în așa mod dreptul inculpatului la

apărare. Este ilegală și concluzia instanței de fond precum că inculpatul Bejan

Andrei a refuzat să dea declarații invocând diferite pretexte, în acest mod

ducând la tergiversarea examinării cauzei;

- instanța de fond a întreprins un șir de acțiuni de imixtiune în activitatea

avocatului Sîrbu-Beșliu Irina, în timpul exercitării atribuțiilor profesionale de

apărător al învinuitului cet. Bejan Andrei garantate de art.26 din Constituție și

art.6 § 3 lit. c) din Convenție;

- instanța de fond nu a asigurat inculpatului o traducere eficientă în cadrul

examinării cauzei;

- cererea inculpatului privind prezentarea materialelor cauzei spre

cunoștință au fost respinse de către instanță;

- a solicitat emiterea unei încheieri privind dispunerea efectuării expertizei

de către experții de la CNEJ, a obiectelor recunoscute în calitate de corpuri

delicte, anexate și păstrate la materialele cauzei penale, în vederea identificării

materialul din care sunt produse și a greutății obiectelor, însă aceasta a fost

neîntemeiat respinsă.

au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, fiind menținută sentința

primei instanțe.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și

just a concluzionat că inculpatul Bejan Andrei este vinovat de comiterea

infracțiuni prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. lit. a), e), g), j), m) Cod penal,

după indici calificativi - tentativa la omorul intenționat, adică acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului cu premeditare, cu

bună știință asupra unui minor, asupra a mai multor persoane, cu deosebită

cruzime, prin mijloace periculoase pentru viața și sănătatea mai multor

4

persoane, dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-

a produs efectul, cît și a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. lit. c), d),

e) și f) Cod Penal, după indicii calificativi, și tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane, în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe, atac săvârșit de o persoană mascată, prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, or, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii

culpabilitatea lui Bejan Andrei, au fost elucidate și constatate din totalitatea de

probe acumulate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Cu referire la motivele invocate de apărare, precum că prima instanță a

adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului Bejan Andrei, instanța

de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt și de drept

care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției

inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale prevăzute de art. art.27, 45

alin. (2) lit. lit. a), e), g), j), m) și art. 188 alin. (2) lit. lit. c), d), e) și f) Cod Penal

și individualizării pedepsei penale.

În acest context, instanța de apel a menționat că aceste afirmații ale

avocatului reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, or prima instanță în

sentința adoptată, corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate,

luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor incriminate

prevăzute de art. art.27, 145 alin. (2) lit. lit. a), e), g), j), m), 188 alin. (2) lit. lit. c),

d), e) și f) Cod Penal.

Subsecvent, instanța de apel a notat că declarațiile inculpatului Bejan

Andrei privind nevinovăția sa în comiterea faptelor penale incriminate se

combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice

cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și

martorilor nominalizați supra, precum și prin probele scrise cercetate în ședința

de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, art. 145

5

alin. (2) lit. a), e), g), j), m) Cod penal și art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) și f) Cod

Penal.

În același timp, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că

inculpatul urmează să fie achitat, deoarece nu-și recunoaște vinovăția, or

nerecunoașterea vinei de către inculpat, a fost apreciată de către instanța de

apel ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina, drept

garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care

pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și

nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile victimei Frunză

Svetlana date în cadrul examinării cauzei atât în instanța de fond cît și in

instanța de apel, deoarece acestea au fost depuse cu scopul de al exonera pe

Bejan Andrei de răspundere penală, or însuși victima Frunză Svetlana a

declarat că în cadrul ședinței de judecată că în lipsa inculpatului îi este greu din

punct de vedere material, prin urmare instanța de apel a considerat că la

urmărirea penală Frunză Svetlana care fiind audiată la 13.11.2015, adică peste

4 zile după incident, a depus declarații veridice.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile părților

vătămate Frunză Anatolie, Frunză Dumitru care au fost consecvente pe tot

parcursul efectuării urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, fiind

date sub jurământ, astfel în conformitate cu prevederile art.27 Cod de

procedură penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor

art.95 Cod de procedură penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor

contrar opiniei apărării le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile, ori

în ședințele de judecată nu au fost stabilite circumstanțe care să indice la

admiterea a cărorva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

Argumentul expus în apelul avocatului precum că, prima instanța pentru a

judeca cauza și-a axat soluția pe existența faptei prejudiciabile săvârșite de

Bejan Andrei cu vinovăție directă pe probele indicate de acuzare în rechizitoriu

cât și circumstanțele în care a derulat fapta săvârșită de inculpat, care arată cu

certitudine că, nu se constată prezența laturii obiective și subiective a

infracțiuni de tentativa la omorul intenționat, iar fapta săvârșită nu este pasibilă

de pedeapsa penală, prin probele prezentate de către acuzare și examinate în

instanța de fond, nu a fost reținut de instanța de apel, or probele în prezenta

cauză penală au fost cercetate din nou în instanța de apel fiind pe deplin

dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.

27, 145 alin. (2) lit.lit. a), e), g), j), m) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiat și a respins

argumentul apărării precum că acțiunile lui Bejan Andrei urmau a fi încadrate

în baza prevederilor art.155 Cod penal, deoarece în cazul delimitării tentativei

de omor de infracțiunea specificată la art. 155 Cod penal, trebuie de luat în

6

considerație următoarele: în ipoteza amenințării cu omor, făptuitorul are

posibilitatea reală să-și realizeze amenințarea și să săvârșească acțiuni concrete

în direcția dorită, însă decide benevol să nu le săvârșească, însă în opoziție, în

ipoteza tentativei de omor, făptuitorul întreprinde toate eforturile în vederea

săvârșirii omorului, însă, din cauze independente de voința lui, aceste eforturi

nu-și produc efectul.

În acest sens, instanța de apel a precizat că, tentativa întreruptă

(neconsumată) este atunci când acțiunea începută este întreruptă și nu mai

poate fi continuată pentru a-și produce efectul din cauze independente de

voința făptuitorului.

Tentativa este consumată în cazul în care acțiunea a început și a fost dusă

până la capăt, dar nu s-a produs rezultatul, el fiind înlăturat, din cauze ce nu

depind de voința făptuitorului.

În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat că, vinovăția lui Bejan

Andrei în comiterea infracțiunilor incriminate a fost demonstrată pe deplin, iar

o recalificare a faptelor infracționale comise de acesta nu este oportună la caz.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel analizând probele cercetate de

prima instanță și verificate în instanța de apel, a reținut că în acțiunile

inculpatului se regăsesc toate elementele infracțiunii de tâlhărie, vinovăția lui

Bejan Andrei fiind dovedită incontestabil prin declarațiile părții vătămate

Corovai Lidia.

Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat critic alegațiile inculpatului

precum că declarațiile părții vătămate nu corespund realității și au drept scop

inducerea în eroare a instanței, or declarațiile părții vătămate sunt consecutive

pe parcursul întregului proces penal, nu conțin divergențe și, concomitent,

coroborează cu declarațiile martorului Vișniova Galina și cu celelalte materiale

ale cauzei penale.

În acest sens, instanța de apel a reținut că până la incident, Corovai Lidia și

Bejan Andrei nu se cunoșteau, nu erau în nici un fel de relație, prin urmare nu

există nici un temei pentru a considera că partea vătămată are scopul de a-l

defăima pe inculpat, iar declarațiile Svetlanei Frunză care a indicat că a

cunoscut-o anterior pe Corovai Lidia, instanța de apel le-a apreciat critic, or

ultima este soția lui inculpatului și astfel urmărește scopul de al eschiva pe

ultimul de la răspunderea penală.

În aceeași ordine de idei, versiunea inculpatului precum că nu a aplicat

violență față de partea vătămată și nici nu a avut intenția să o aplice, se combate

și prin declarațiile martorului Vișniova Galina, care a declarat că „ Corovai Lidia

era legată cu scotch la o mână și un picior, a ajutat-o să se dezlege. Corovai Lidia era

zgâriată și albă pe față, speriată, iar hainele din dulap erau aruncate până la ușă ”.

Cu referire la argumentele avocaților, precum că la materialele cauzei

penale de învinuire a lui Bejan Andrei Ivan în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2), lit. lit. a), e), g), j), m), 188 alin. (2), lit. lit.

7

c), d), e), f) Cod Penal au fost anexate înscrisuri - procesul-verbal de ridicare din

21.10.2016; - ordonanța privind recunoașterea în calitate de corpuri delicte din

22.10.2016; proces-verbal de examinare a obiectelor din 21.10.2016, care nu au

fost efectuate cu participarea unui specialist abilitat în domeniu cu adoptarea

concluziei ce ar constata că la obiectele care au fost examinate și recunoscute în

calitate de corpuri delicte în cauza penală nr. 1-273/17 împotriva cet. Bejan

Andrei învinuit în baza art. 188 alin. (2), lit. lit. c), d), e), f) Cod Penal a fost

identificat materialul din care sunt produse și greutatea obiectelor, anexate și

păstrate la materialele cauzei penale, instanța de apel a notat că partea vătămată

Corovai Lidia atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de fond a fost

independentă de a-și valorifica bunurile fără a fi expertizate și stabilite din ce

metal ar putea fi obiectele sustrase prin tâlhărie.

Referitor la apelul declarat de avocatul Durnescu Mihail în interesele părții

vătămate Svetlana Frunză, instanța de apel l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, or

potrivit art. 251 alin.(l) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale

penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Alin.(2) al acestei

norme prevede că, încălcarea prevederilor legale referitoare la competența

după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la

compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea

părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă

sânt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural. Alin.(3)

prevede că nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate

fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară

pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Alin.(4) încălcarea

oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea

actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Prin urmare instanța de apel studiind conținutul proceselor verbale de

audiere a victimei Frunză Svetlana (f.d. f.d.7, 25-26, Vol.1), a observat că ultima

fiind de acord să fie audiată în limba de stat, iar la data de 13.11.2015, a fost

audiată și în limba rusă, mai mult ca atât, la acel moment victima Frunză

Svetlana nu a avut careva obiecții, iar faptul că aceasta după ce a încheiat

căsătoria cu Bejan Andrei, au întreprins metode de tergiversare a examinării

cauzei, precum și faptul că intenționat și-a schimbat declarațiile, numai pentru

ca inculpatul Bejan Andrei să evite pedeapsa pentru acțiunile sale ilegale atât

împotriva celor adulți, cît și a unui copil minor.

8

Cu referire la alegațiile apărării referitoare la faptul că inculpatului Bejan

Andrei i-a fost încălcat dreptul la apărare și nu i s-a asigurat dreptul la o

traducere eficientă, instanța de apel a reținut că la cazul dedus judecății, contrar

celor afirmate de inculpat și apărătorii săi, Bejan Andrei a primit rechizitoriul

în limba pe care o posedă-limba rusă. În acest sens, instanța de apel remarcat

că inculpatul nu a alegat că nu-i este clară învinuirea adusă și nu i s-a asigurat

o traducere eficientă, or nu a înaintat în acest sens nici o recuzare interpreților

instanței de fond.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța de

apel a remarcat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului

Bejan Andrei prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 72,

75, 76, 77, 78, 81, 84 Cod penal, a ținut cont de principiului legalității, egalității,

umanismului, proporționalității, principiul individualizării răspunderii penale

și pedepsei penale, de gravitatea infracțiunilor săvârșite – inculpatul a comis o

infracțiune gravă și excepțional de gravă conform prevederilor art. 16 Cod

penal, de motivele infracțiunii, scopul de cupiditate, de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost condamnat, careva concluzii nu a făcut,

antecedentul penal fiind stins, se află la evidență medicului narcolog, iar la

evidența medicului psihiatru nu se află.

- avocatul Ciobanu Vadim cu partea vătămată Frunză Svetlana, care

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 12) și 15), precum și art. 3 și 6

din CEDO, solicită casarea deciziei instanței de apel și sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Bejan

Andrei să fie recalificate în baza art. 155 Cod penal, iar procesul penal să fie

încetat în baza art. 391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală;

- avocatul Palancica Victor în numele inculpatului, care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 12) și 15) solicită casarea deciziei instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului avocatul Ciobanu Vadim cu partea vătămată

Frunză Svetlana se invocă următoarele aspecte:

- însăși în plângerea lui Frunză Svetlana din 09.11.2015 adresată organului

de urmărire penală (f.d. 6, voi. I), ultima a menționat că, „... Bejan Andrei i-a

amenințat că le va da foc lor și casei de locuit”. Din această plângere, prin care a

fost sesizat organul de urmărire penală, nu se desprinde nici o concluzie,

precum că Bejan Andrei ar fi avut intenția să-i omoare;

- la concret, în acțiunile lui Bejan Andrei nu există tentativă de omor,

deoarece sa stabilit indubitabil că, acesta a avut posibilitatea reală să-și realizeze

amenințarea și să aprindă benzina, însă în urma discuțiilor cu Frunză Svetlana,

Dumitru și Anatolie a decis benevol să facă acest lucru și a dat bricheta lui

9

Frunză Dumitru. Ori acest fapt a fost confirmat de către toți ce-i prezenți la fața

locului;

- instanțele ierarhic inferioare prin deciziile ilegale de condamnare adoptate

în privința lui Bejan Andrei, l-au separat de familia s-a, de care ultimul avea

grijă, o întreținea, iar familia acestuia dorește ca ultimul să nu fie pedepsit,

pentru o faptă, care a fost calificată greșit de către organele de drept;

- prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, nr. 1-804/16 din 16

decembrie 2016, s-a dispus: expedierea cauzei penale de învinuirea lui Bejan

Andrei în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) și f) Cod penal, la Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău, pentru examinarea posibilității conexării cu cauza

penală de învinuirea lui Bejan Andrei în baza art. 27,145 alin. (2) lit. a), e), g),

j) și m) Cod penal. Respectiv, prin această încheiere nu s-a dispus conexarea

cauzelor penale, doar s-a dispus expedierea cauzei penale pentru

examinarea posibilității conexării cu altă cauză penală. Potrivit art. 43 alin.

(1) Cod de procedură penală, conexarea cauzelor se decide de către instanța

căreia îi revine competența de judecată conform prevederilor art.42 Cod de

procedură penală. Competența de judecată a cauzei penale în privința lui

Bejan Andrei, conform art. 42 alin. (4) Cod de procedură penală, aparținea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău;

- în cadrul ședinței de judecată în apel, din data de 25.03.2019, apărarea

(avocatul Palancica Victor) a adresat instanței de judecată pentru a fi anexată la

materialele cauzei penale și examinate condițiile de detenție ale inculpatului

Bejan Andrei, pentru ca instanța să se expună asupra condițiilor de detenție,

conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală. Prin încheierea protocolară

a instanței de apel s-a dispus ca cererea în cauză să fie anexată la materialele

cauzei, însă acest fapt nu se regăsește în decizia instanței de apel;

- în speța dată au fost încălcate prevederile art. 3 CEDO, or una din valorile

fundamentale ale unei societăți democratice, rezidă în interzicerea, în termeni

absoluți, tortura și tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante

indiferent de circumstanțe și de comportamentul victimei, incident în speță

fiind cauza Labita vs Italia; Kudla vs Polonia ș.a.

5.2 În motivarea cerințelor sale, avocatul Palancica Victor, în numele

inculpatului invocă următoarele argumente:

- instanțele de judecată au mers pe ideea preconcepută, precum că Bejan

Andrei a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și

m) Cod penal, fără a analiza profund probele cercetate în cadrul cercetării

judecătorești;

- referitor la învinuirea lui Bejan Andrei în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e)

și f) Cod penal, apărarea consideră că nu există componența infracțiunii

incriminate, dar există componența infracțiunii prevăzută de art. 352 Cod

penal;

10

- concluziile instanței de apel formulate în decizia recurată poartă un

caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa

cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei

hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora

duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită

de incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție;

- instanța de apel nu a respectat prevederile art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, context în care a fost admisă încălcarea art. 3 din CEDO.

a prezentat referință pe marginea recursurilor ordinare declarate, pledând

pentru netemeinicia acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

6.1 La fel, în temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,

partea vătămată Frunză Anatolie, a prezentat referință pe marginea

recursurilor declarate, pledând pentru admiterea acestora, casarea deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel în alt complet de judecată.

6.2 Totodată, în temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,

partea vătămată Frunză Dumitru, a prezentat referință pe marginea

recursurilor declarate, pledând pentru admiterea acestora, casarea deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel în alt complet de judecată.

6.3 Succesiv, în temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,

partea vătămată Frunză Svetlana, a prezentat referință pe marginea recursului

declarat de către avocatul Palancica Victor în numele părții vătămate, pledând

pentru admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

6.4. Concomitent, în temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură

penală, avocatul Palancica Victor, a prezentat referință pe marginea recursului

declarat de către avocatul Ciobanu Vadim cu partea vătămată, pledând pentru

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

respinse, cu menținerea deciziei instanței de apel, din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

11

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează că judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Colegiul penal lărgit reține că, soluția respectivă se adoptă în cazul în care

se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este

tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal atestă că

recurenții invocă incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 12) și 15)

Cod de procedură penală, în sensul că pct. 2 instanța nu a fost compusă potrivit

legii ori; pct. 6 decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 12 faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; pct. 15„instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurenți în susținerea acestor temeiuri de

recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, cu referire la alegațiile recurenților precum că „… prin încheierea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, nr. 1-804/16 din 16 decembrie 2016, s-a dispus:

expedierea cauzei penale de învinuirea lui Bejan Andrei în baza art. 188 alin. (2) lit.

c), d), e) și f) Cod penal, la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, pentru examinarea

posibilității conexării cu cauza penală de învinuirea lui Bejan Andrei în baza art.

27,145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și m) Cod penal. Respectiv, prin această încheiere nu

s-a dispus conexarea cauzelor penale, doar s-a dispus expedierea cauzei penale

pentru examinarea posibilității conexării cu altă cauză penală. Potrivit art. 43 alin.

(1) Cod de procedură penală, conexarea cauzelor se decide de către instanța căreia îi

revine competența de judecată conform prevederilor art.42 Cod de procedură penală.

Competența de judecată a cauzei penale în privința lui Bejan Andrei, conform art.

42 alin. (4) Cod de procedură penală, aparținea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău;” Colegiul penal lărgit le apreciază drept neîntemeiate, or recurenții în

acest sens au omis să raporteze alegațiile menționate la conținutul normei

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de recurs, menționează că, potrivit art. 427 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate

prevederile art.30, 31 și 33.

12

Astfel, instanța de recurs a reținut că potrivit încheierii Președintelui

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 februarie 2016 (f.d. 4-5, vol. III) a

fost dispusă transmiterea cauzei penale privindu-l pe Bejan Andrei, învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și m) Cod

penal, pentru judecare în completul nr. 3, compus din: Președintele completului

de judecată – Diaconu Mihail, judecător raportor Gîrbu Silvia, judecător –

Plămădeală Ghenadie.

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16

decembrie 2016 (f.d. 246, vol. II) s-a dispus ca, cauza penală de învinuire a lui

Bejan Andrei, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2)

lit. b), c), d), e), f) Cod penal, să fie transmisă judecătorului Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, Gîrbu Silvia, pentru conexare cu cauza penală de

învinuire în privința lui Bejan Andrei, învinuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și m) Cod penal, ci nu pentru

examinarea posibilității conexării precum au expus recurenții în recursurile

ordinare declarate.

În aceste condiții, instanța de recurs, conchide că completul de judecată,

care a examinat cauza penală de învinuire în privința lui Bejan Andrei în baza

art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și m) Cod penal, era format conform legii,

respectându-se în acest sens și prevederile art. 31-33 Cod de procedură penală,

iar pretinsa eroare reclamată de către recurenți, privind lipsa încheierii de

conexare a cauzelor penale de învinuire în privința lui Bejan Andrei, nu cade

sub incidența erorii de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală.

Mai mult, studiind încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16

decembrie 2016 (f.d. 246, vol. II), instanța de recurs reține că, avocatul

inculpatului, Malanciuc Viorel, în cadrul ședinței de judecată, a susținut pe

deplin demersul acuzatorului de stat cu privire la conexarea cauzelor penale

nominalizate, solicitând admiterea acestuia.

Cu referire la temeiul de recurs invocat de recurenți prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma cazurilor specificate de

recurenți, Colegiul penal lărgit constată că acest temei nu este incident în speță,

dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apelurile declarate, întemeindu-și soluția în baza probelor verificate și

apreciate corect de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, descrise și analizate în decizia instanței de apel (f.d. 132-161, vol. VIII).

În continuare, analizând argumentele titularilor cererilor de recurs

formulate prin prisma temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea

sunt nefondate și urmează a fi respinse.

13

Astfel, de către prima instanță inculpatul Bejan Andrei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), m) Cod

penal, conform indicilor „tentativa la omorul intenționat, adică acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului cu premeditare, cu bună

știință asupra unui minor, asupra a mai multor persoane, cu deosebită cruzime, prin

mijloace periculoase pentru viața și sănătatea mai multor persoane, dacă, din cauze

independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul” și art. 188 alin.

(2) lit. c), d), e) și f) Cod penal, conform indicilor „tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane, în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, atac săvârșit de o persoană mascată, prin pătrundere în locuință, cu

aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.”

Colegiul penal lărgit, constată că instanța de apel a dat o argumentare

amplă soluției pronunțate, apreciind just că probatoriul administrat dovedește

săvârșirea de către inculpatul Bejan Andrei a infracțiunilor imputate, or

instanța de apel corect a punctat că Bejan Andrei dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestor urmări, deplasându-se la domiciliul ultimilor de

pe str. Xxxx xxxx nr. xx, mun. Chișinău, unde având cu sine o butelie din

polimer cu capacitatea de 6,0 litre, cu etichete de firmă „OM 6L” și o butelie din

polimer cu capacitatea de 1,5 litre, cu etichetă de firmă „Gura Găinarului 5L”,

în care se afla benzină, a urmărit scopul și având intenția de a-i omorî pe aceștia,

intenționat i-a stropit pe Svetlana Frunza, Anatolie Frunza și Dumitru Frunza,

antreul și pereții casei în care dormea minorul Xxxx xxxx cu benzină, după care

a scos bricheta cu inscripția „Cricket” de culoare neagră, pe care a început să o

aprindă pentru a provoca un incendiu, însă din motive independente de voința

sa, și anume faptul că a intervenit Anatolie și Dumitru Frunza, inculpatul

Andrei Bejan nu a putut duce până la capăt intențiile sale criminale și acțiunile

acestuia nu și-au produs efectul. Astfel, stabilindu-se intenția directă a

inculpatului Bejan Andrei la comiterea infracțiunii sus indicate, or în cazul în

care acțiunile acestuia nu erau curmate de către Frunză Dumitru și Frunză

Anatolie care l-au deposedat la timp de bricheta ce o ținea în mâna, urmările ar

fi fost destul de grave.

În aceiași ordine de idei instanța de recurs relevă că probatoriu administrat

la caz dovedește pe deplin vinovăția lui Bejan Andrei în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) și f) Cod penal.

Subsecvent, referitor la alegațiile recurenților precum că „instanțele de

judecată au mers pe ideea preconcepută, precum că Bejan Andrei a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art. 27, 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și m) Cod penal, fără a analiza profund

probele cercetate în cadrul cercetării judecătorești; concluziile instanței de apel

formulate în decizia recurată poartă un caracter generic asupra operațiunii de cercetare

și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la

14

pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă

a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză

sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție” Colegiul penal

reamintește că, chestiunea de apreciere a probelor dată de instanța de apel,

invocată de recurenți în cererile de recurs, ține de starea de fapt a cauzei, iar

stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și apel. Prin urmare, se

reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală prevede că, la etapa de judecare a recursului ordinar instanța

de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

În aceiași ordine de idei, Colegiul lărgit menționează că motivarea hotărârii

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp

cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale,

așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a expus

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat

corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. art. 27, 145 alin.

(2) lit. a), e), g), j), m) și art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) și f) Cod penal, potrivit

căreia Bejan Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat.

Cu referire la alegațiile recurenților privind neaplicarea în speța de referință

a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de recurs

verificând materialele cauzei în raport cu criticele aduse, reține că, deși potrivit

materialelor cauzei (f.d 65, vol. VIII) inculpatul Bejan Andrei a depus o cerere

prin care reclamă condițiile inumane de detenție în cadrul penitenciarului nr.

13, fapt ulterior invocat și de avocatul Palancica Victor în cadrul ședinței de

judecată a instanței de apel (f.d 121, vol. VIII), Colegiul penal apreciază aceste

critici ca fiind neîntemeiate, or, avocatul Palancica Victor și inculpatul au omis

să prezinte argumente verosimile în susținerea alegațiilor expuse.

Prin urmare, în absența unor dovezi incontestabile ce ar demonstra

deținerea inculpatului Bejan Andrei în condiții inumane de detenție, instanța

de apel nu putea constata din oficiu acest fapt.

În aceste condiții, Colegiul penal menționează că, inculpatul Bejan Andrei

nu este lipsit de dreptul de a se adresa cu o cerere separată privind constatarea

încălcărilor drepturilor privind condițiile de detenție în ordinea prevăzută de

art.art.469 alin.(1) pct.171, art.4731, art.4732 Cod Procedură Penală pentru

perioada când s-a aflat în penitenciar după pronunțarea sentinței de

condamnare pe cauză, în cazul în care va considera că și după 18 octombrie

2017 i-au fost încălcate drepturile acestuia privind condițiile de detenție,

garantate de art.3 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor

15

omului și a libertăților fundamentale, judecătorului de instrucție din raza de

activitate a organului sau instituției care execută pedeapsa, după intrarea în

vigoare a hotărârii judecătorești.

Sub aspectul invocării de recurent a temeiului de recurs prevăzut de pct.

15) alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit a observat

că, recurentul a făcut trimitere la anumite cauze CtEDO cum ar fi: Labita vs Italia;

Kudla vs Polonia ș.a.

Lecturând hotărârile enunțate, se constată redarea de către recurenți doar a

anumitor pasaje rupte din contextul cauzelor nominalizate. Astfel, recurenții

nu au raportat constatările Înaltei Curți, vizate în hotărârile sale, referitor la

cazul judecat, nu au argumentat relevanța și impactul concret al acestor cazuri

asupra mersului procesului de judecată în care Bejan Andrei are calitate de

inculpat, cu scoaterea în evidență a lacunelor admise, nu a redat momentele în

care decizia atacată ar contravine acestei practici, nu a arătat care este acea

evaluare necorespunzătoare a materialelor cercetate admisă de instanță, nu a

scos în evidență care sunt, reieșind din practicile relatate, contradicțiile și

erorile admise de către instanța de apel, capabile să răstoarne soluția prin care

Bejan Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii incriminate și

condamnat de către instanțele de fond.

Generalizând considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit se raliază

argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții de Apel contestate,

totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite

însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, or, potrivit pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, se statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.

61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. în cazul când

constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu

prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu

au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la

proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar

putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

invocate în recursurile ordinare declarate ca nefondate, deoarece nu sunt

incidente în speță cazurile de casare la care a făcut referire autorul, ce ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs ordinar, în sensul casării deciziei

contestate și astfel se impune concluzia privind respingerea, ca inadmisibile, a

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Ciobanu Vadim cu partea

16

vătămată Frunză Svetlana și de către avocatul Palancica Victor în numele

inculpatului.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

avocatul Ciobanu Vadim cu partea vătămată Frunză Svetlana și de către

avocatul Palancica Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, în cauza penală în privința

lui Bejan Andrei xxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Diaconu Iurie

17