1ra-76/2021 — art.152 alin.1, art. 287 alin.1 CP

1ra-76/2021 — art.152 alin.1, art. 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-76/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion, Toma Nadejda,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Roșca Maxim în numele

inculpatului Țurcan Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui,

Țurcan Igor, născut la xxxx, originar din r-

nul xxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 26.04.2019 – 23.10.2019

instanța de apel: 04.11.2019 – 21.01.2020

instanța de recurs ordinar: 23.06.2020 – 01.03.2021

A C O N S T A T A T :

2019, Țurcan Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită în limitele instituite de prevederile art.3641 Cod de procedură

penală, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Țurcan Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită în limitele instituite de prevede art.3641 Cod de procedură penală,

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni închisoare

cu executare în penitenciar tip semiînchis.

În temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor, s-a stabilit lui Țurcan Igor, pedeapsa definitivă sub formă de 1

(un) an închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Țurcan Igor sub

formă de închisoare s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probă de 1

(un) an și nu va fi executată dacă în perioada de probațiune fixată nu va

1

săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită,

va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

reținut că, la data de 04.03.2019. ora 12.30, Țurcan Igor, aflându-se pe str.

Xxxxxxxx, mun. Chișinău, din intenții huliganice, pe fondalul unui conflict

neînsemnat iscat spontan, conștientizând că se află într-un loc public,

încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect

față de societate, cu o deosebită obrăznicie, i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii în regiunea mandibulei cet. Xxxxxxxx, cauzându-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 2xxxx din 26 martie 2019 fractura dublă

a mandibulei pe stânga în regiunea procesului articular și corp pe stânga,

edem posttraumatic al țesuturilor moi la acest nivel, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală medie.

Acțiunile lui Țurcan Igor au fost încadrate în baza art. 287 alin.(1) Cod

penal - huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, care prin

conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanelor, și în baza 152 alin.(l) Cod penal -

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

inculpatului Țurcan Igor care a solicitat casarea sentinței contestate și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a Țurcan Igor să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) și art. 152

alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe art. 152 alin.(1) Cod

penal, iar pe art. 287 alin. (1) Cod penal, inculpatul urmează a fi liberat de

răspundere penală în baza art. 54 Cod penal și aplicarea art. 104 Cod penal,

cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

3.1 În motivarea cererii de apel s-a indicat că:

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile legale ce guvernează

instituția individualizării pedepsei;

- instanța urma să pună în discuție acordul de împăcare și cererea de

încetare a procesului penal;

- instanța nu a motivat de ce nu sunt aplicabile prevederile art. 54 Cod

2

penal, la fel, s-a omis aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

2020 a fost admis apelul avocatului Maxim Roșca în numele inculpatului

Țurcan Igor, casată sentința în partea individualizării pedepsei și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează:

Lui Țurcan Igor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă prin

prisma art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 (două)

luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Lui Țurcan Igor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă prin

prisma art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 (două)

luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate

a-i stabili lui Țurcan Igor pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) luni.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Țurcan Igor a fost

suspendă condiționat cu stabilirea unui termen de probațiune de 1 (un) an,

ne fiind executată dacă în perioada de probațiune inculpatul nu v-a săvârși

o nouă infracțiune și va îndreptăți încrederea acordată de instanță.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1 Instanța de apel, analizând și apreciind sistemul de acte și

documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a considerat ca fiind constatat

indubitabil că faptele inculpatului Țurcan Igor întemeiat au fost încadrate

juridic atât în baza art. 152 alin. (1) Cod penal după semnele: vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar

care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății cît și art. 287 alin. (1)

Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei și prin

conținutul lor se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a menționat, că la pronunțarea sentinței prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul Țurcan Igor a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal, însă aceasta nu a ținut cont de

circumstanțele reale și personale ale inculpatului, ne aplicând corespunzător

prevederile legale ce guvernează instituția individualizării pedepsei.

Instanța de apel a reținut că la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

3

inculpatului Țurcan Igor, prima instanță a reiterat prevederile art. art. 6, 7,

61, 75 – 78 Cod penal, însă nu le-a aplicat corespunzător, omițând să aplice

și prevederile art. 79 Cod penal.

Caracterizând personalitatea inculpatului Țurcan Igor, instanța de

apel a reținut că acesta anterior nu a fost judecat, la moment este fără

antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a

recunoscut vina și sincer s-a căit, iar la momentul comiterii faptei inculpatul

nu avea împlinită vârsta de 18 ani, conform art.76 Cod penal, pentru

inculpatul Țurcan Igor, s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către un minor

sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de

21 de ani, conform art.77 Cod penal, în privința lui Țurcan Igor, nu au fost

stabilite, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil infracțiunea

prevăzută la art. art. 152 alin. (1) si art. 287 alin. (1) Cod penal, sunt

infracțiuni din categoria celor mai puțin grave.

Instanța de apel, reieșind din circumstanțele cauzei și anume că,

Țurcan Igor a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură

penală, căința sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria

celor mai puțin grave, ținând cont de scopul pedepsei penale, cu aplicare art.

art. 70 alin.(3) și 79 Cod penal, a considerat rațional de aplicat față de Țurcan

Igor, pedeapsa sub formă de închisoare, în limitele fixate de norma art. 287

alin. (1) și art. 152 alin. (1) din Codul penal, ținând cont de prevederile alin.

(8) art. 3641 Cod de procedură penală, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 2 luni, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

2 luni.

Prin aplicarea art. 84 Cod penal, a considerat că pentru corectarea și

reeducarea lui Igor Țurcan, urmează a fi aplicată pedeapsa sub formă de

închisoare prin cumul parțial, pe un termen de 3 luni, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a

considerat că, pentru a restabili echitatea socială și a preveni săvârșirea de

noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, ținând

cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, este necesar de a-

i stabili pedeapsa cu închisoare prin cumul parțial pe un termen de 3 luni,

cu aplicarea art. 90 Cod penal și stabilirea unui termen de probațiune de 1

an.

Instanța de apel nu reținut ca fiind întemeiate argumentele apelantului

în partea în care s-a solicitat încetarea procesului penal, pe motivul încheierii

4

acordului de împăcare, or partea vătămată Xxxxxxxx în cadrul ședinței de

judecată nu a confirmat încheierea acordului de împăcare, explicând doar că

nu are pretenții față de inculpat. Astfel, nu a putut fi confirmat în cadrul

ședinței de judecată, acordul de împăcare la faza de urmărire penală.

Instanța de apel a indicat că în speță lipsesc careva stări de fapt ce ar

indica că corectarea inculpatului Țurcan Igor este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale, iar circumstanțele atenuante au fost luate în considerare

la individualizarea pedepsei.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina,

prin care invocând incidența pct. 6 și 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, în partea ce ține de aplicarea

pedepsei cu rejudecarea cauzei în instanța de apel.

- avocatul Maxim Roșca în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6, 8, 10 și 12 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei decizii prin

care în privința lui Țurcan Igor să fie aplicat art. 109 Cod penal pentru fapta

prevăzută de art. 152 alin.(1) Cod penal și să fie liberat de răspundere penală

conform art. 54 Cod penal și aplicarea art. 104 Cod penal sau aplicarea unei

pedepse minime sub formă de amendă pentru infracțiunea prevăzută de art.

287 alin.(1) Cod penal.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- consideră că cuantumul pedepsei minime inculpatului Țurcan Igor

aleasă de către instanța de apel nu este în acord cu principiul

proporționalității, având în vedere fapta săvîrșită dar și impactul social al

ei;

- inculpatul а acceptat opțiunea, ca cauza penală să fie examinată în

ordinea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acesta să beneficieze de о

reducere а limitelor de pedeapsă, totuși limita minimă de pedeapsă stabilită

inculpatului, nu putea fi mаi mică decât limita generală de З luni închisoare,

din care însă nu se mai poate face reducere. Argumentul expus fiind bazat

pe reglementările conținute lа art. 70 alin.(2) Cod Penal, potrivit сărоra

închisoarea se stabilește pe un termen de la 3 luni рână la 20 ani;

- consideră că decizia adoptată nu cuprinde motivele de aplicare a

pedepsei mai ușoară și este contrară prevederilor legale;

- consideră că instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității

pedepsei penale, urma să aprecieze just, dacă aceasta a fost aplicată în raport

nu numai cu toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală,

individualizarea acesteia, ci și cu sancțiunea normelor penale, care urma a fi

aplicată just;

5

- consideră concluziile instanței de apel în partea individualizării

pedepsei stabilite inculaptului, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

5.2 În susținerea recursului avocatul Maxim Roșca a invocat că:

- consideră sentința în partea aplicării pedepsei nemotivată și

nejustificată, excesiv de severă și ilegală fiind pasibilă casării în această parte;

- instanța nu a motivat de ce nu a fost posibil de a fi aplicat art. 54

Cod penal;

- atât prima instanță cît și instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile legale care nu admit aplicarea răspunderii penale în baza art. 152

alin.(1) Cod penal și art. 287 alin.(1) Cod penal, așa cum este menționat în

punctul 10 al. 4) din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism nr.4 din 19.06.2006 (Buletinul Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova, 2007, nr.1, pag. 11), Modificată de prin Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.6 din 15.05.2017;

- prima instanță examinând materialele cauzei penale urma să pună în

discuție acordul de împăcare și cererea de încetare a procesului penal din

numele învinuitului, părții vătămate și apărătorului depusă la procuror care

nu a emis nici-o ordonanță de respingere sau admitere a cererii părții

apărării la faza de prezentare a materialelor cauzei penale, expediind cauza

în instanță tară examinarea cererii apărătorului;

- instanța de apel nu a motivat de ce nu pot fi aplicate prevederile art.

54 și 104 din Codul Penal, ignorând și toate caracteristicile prezentate și

anexate la materialele cauzei penale.

cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că

acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

6

Din conținutul recursului declarat de către procuror, se atestă că acesta

a indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6, 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Din conținutul recursului declarat de către Roșca Maxim în numele

inculpatului, se atestă că indicând în calitate de temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală,

acesta își exprimă dezacordul soluția instanței de apel în partea aplicării

pedepsei considerând-o nemotivată și nejustificată, excesiv de severă

precum și lipsa motivării instanței de apel în partea neaplicării art. 54 Cod

penal.

Colegiul penal lărgit verificând legalitatea deciziei instanței de apel

sub aspectele invocate de titularii recursurilor ordinare declarate împotriva

deciziei instanței de apel din 21.01.2020, constată că, la examinarea apelului

declarat de către partea apărării, nu a respectat întru totul prevederile art.

414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar în rezultat a

admis erori de drept care au afectat hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (6) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței

de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul

că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința

persoanelor care l-au declarat.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța

de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

7

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal ori civil au fost corect

aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Verificând criticele privind aplicarea legii penale, expuse de către

procuror în recursul său, Colegiul penal consideră acestea întemeiate or,

conform art. 70 din Codul penal, închisoarea constă în privarea de libertate

a persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni prin izolarea impusă a

acesteia de mediul normal de viață și plasarea ei, în baza hotărârii instanței

de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar. Închisoarea se

stabilește pe un termen de la 3 luni la 20 de ani.

Cauza penală a fost examinată în ordinea art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, inculpatul beneficiind astfel de о reducere а limitelor de

pedeapsă. Limita minimă de pedeapsă stabilită inculpatului, nu putea fi mаi

mică decât limita generală de З luni închisoare, din care însă nu se mai poate

face reducere.

Astfel, Curtea de apel, a stabilit eronat lui Țurcan Igor pedeapsa de 2

luni închisoare pentru infracțiunea comisă de art.152 alin.(1) Cod penal, iar

în final, în baza art.84 alin (1) Cod penal și pedeapsa definitivă, ne ținând

cont de prevederile ce reglementează pedeapsa penală și sancțiunea

normelor penale.

Prin urmare, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că, hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Verificând conținutul hotărârii contestate în raport cu materialele

cauzei penale, Colegiul penal lărgit observă că, instanța de apel și-a

întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței

de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi: - declarațiile părții

vătămate Xxxxxxxx(f.d.13), declarațiile martorilor: Staver Gheorghe (f.d.26),

Bădănău Petru(f.d.27-28); - raportul de expertiză judiciară nr. 201902D0609 din

26.03.219(f.d.23-25).

Astfel, deși instanța de apel face referire la aceste probe, indicând

precum că a analizat și apreciat sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, de fapt nu a făcut o asemenea analiză, evitând

8

cercetarea acestora din punct de vedere al pertinenții, concludenții și

utilității lor.

În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire

penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează

pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza probelor după

intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele complet și obiectiv.

De asemenea, Colegiul penal lărgit constată și faptul că, instanța de

apel nu s-a expus argumentat asupra temeiniciei solicitărilor invocate de

partea apărării cu privire la aplicarea prevederilor art. 54 Cod penal, aceasta

limitându-se doar la indicarea frazei că, în speță lipsesc careva stări de fapt ce

ar indica că corectarea inculpatului Țurcan Igor este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale, iar circumstanțele atenuante au fost luate în considerare la

individualizarea pedepsei.

Or, art. 54 Cod penal, prevede expres stabilirea unor circumstanțe și

anume, persoana în vârstă de pînă la 18 ani care a săvârșit pentru prima oară

o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere

penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat

că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Astfel, instanța de apel nu a oferit o motivare convingătoare ce ar

justifica posibilitatea sau imposibilitatea aplicării la caz a dispozițiilor art. 54

Cod penal.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat, este faptul că instanța de

judecată la calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. art. 287 și 152 Cod

penal, trebuie să țină cont că, în cazul când omorul intenționat sau vătămarea

intenționată gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății poate să

reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea

grosolană a ordinii publice, calificarea trebuie făcută, în temeiul art. 145, 151

sau 152 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul

contravențional.

Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de

infracțiunea de omor intenționat ori de vătămarea intenționată gravă sau

medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în

baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face, conform art.

287 și art.145, 151 sau 152 Cod penal; (pct. 10 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție, din 19.06.2006, nr. 4, Cu privire la practica judecării în

cauzele penale despre huliganism).

9

Instanța de apel, deși a casat parțial sentința pronunțând o nouă soluție

în partea individualizării pedepsei inculpatului Țurcan Igor, descriind faptele ca

fiind dovedite în privința inculpatului, fără a se expune asupra delimitării

acțiunilor săvârșite în baza art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal, a

reținut că faptele săvârșite și calificate în baza art.152 și 287 Cod penal au

fost comise în același timp, adică la data de 04.03.2019, ora 12:30, dar nu a

stabilit că infracțiunea de huliganism ar fi fost urmată de infracțiunea de

vătămarea intenționată medie a integrității corporale ori a sănătății. Astfel, instanța

de apel nu a ținut cont de prevederile pct. 10 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism nr.4 din 19.06.2006”.

Conform pct.10 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.4

din 19.06.2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății poate să reprezinte violenta, care este aplicată tocmai în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută

în temeiul art.152 Cod penal și art.354 Cod contravențional. În cazuri de

acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art.152 și art.287

Cod penal, or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte

interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în

cazurile de acest gen, violenta este cea pe care o desemnăm prin sintagma

„aceeași faptă”. Fapta prejudiciabilă a infracțiunii specificate la art.287 Cod

penal constă în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, iar amenințarea cu

aplicarea violenței presupune că victimei i se provoacă, în mod verosimil,

sentimentul de teamă de a fi supusă violenței, cauzându-se astfel o suferință

psihică, astfel că în cazul dat, nemijlocit aceste acțiuni și-au găsit realizare

datorită incriminării la norma art.152 Cod penal, fiind înglobate de această

infracțiune care conține elementele constitutive vizate. Linia de demarcare

dintre infracțiunea prevăzută de art.287 Cod penal și contravenția prevăzută

de art.354 Cod Contravențional este sensibilă, iar atunci când există îndoieli

cu privire la calificarea corectă a acțiunilor făptuitorului, instanța urmează

să se ghideze de principiul „in dubio pro reo”, adică, în alți termeni, se

sugerează de tratat îndoielile în favoarea făptuitorului, aplicându-i

făptuitorului răspunderea conform normelor contravenționale.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de fond și de apel

nu au judecat cauza penală în condițiile legii, urmând să constatate corect

faptele comise, iar acțiunile inculpatului calificate corespunzătoare celor

reținute.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

10

instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu

dispozițiile legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către

apărător în cererea de apel, care în opinia lor au importanță în cauză, prin ce

a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) 8),10) și 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

Ca suport a celor supra enunțate sunt îndrumătoare și prevederile pct.

14.7 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie

2005 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, unde

se menționează că în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală,

chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu;

dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant;

dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost corect

apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală.

Aici, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa și

mențiunile conținute în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătorești,

potrivit cărora, pentru a fi de calitate, hotărârea judecătorească trebuie

percepută de justițiabil drept rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor

de drept, al unei proceduri echitabile și al unei aprecieri convingătoare a

faptelor.

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii

depinde în principal de calitatea motivației. O motivație bună este o

necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerității.

Motivația permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii

de către justițiabil ci este mai ales o garanție împotriva arbitrarului. De aceea,

aceasta trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de

contradicții, care trebuie să permită urmărirea unui raționament ce a condus

judecătorul la soluția adoptată în final.

În același Aviz se evidențiază că, motivația trebuie să răspundă

pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de

apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să

se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut

cont de ele.

În cauza Vetrenko c. Moldovei în hotărârea din 18 mai 2010, instanța

de contencios european, a statuat că unul din standardele art. 6 din

11

Convenție declară că este în sarcina instanțelor naționale de a considera cele

mai importante argumente ridicate de părți și de a aduce motive în sensul

acceptării sau refuzului acestora. Chiar dacă sfera argumentelor asupra

cărora instanțele urmează să aducă argumente proprii poate depinde de

circumstanțele particulare ale cauzei, totuși o omisiune de a considera un

argument serios sau examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în sine

incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au

fost auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin

prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o

măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia

instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi reparate

de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavând atribuții de a

judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesual penale.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, din care s-a reținut și considerentul că motivarea unei

hotărâri judecătorești este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta și

individualizarea pedepsei penale.

obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit

și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

motivelor esențiale invocate în cererile de apel, nominalizate și în prezenta

decizie; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

12

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la

modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate

inculpaților, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul

Roșca Maxim în numele inculpatului Țurcan Igor, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în cauza

penală în privința lui Țurcan Igor și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 30 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

Guzun Ion

Toma Nadejda

13