1ra-1787/2021 — art. 264-1 alin. 4 , 264-1 alin. 4 CP

1ra-1787/2021 — art. 264-1 alin. 4 , 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1787/2021

1-19193969-01-1ra-10082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chisinău, Сălugărеаnu Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021, în

cauza penală în privința lui,

Bujor Vladimir xxxxxxxxxx, născut la

xxxxxxx, domiciliat satul xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 06.12.2019 – 27.10.2020;

Instanța de apel: 18.11.2020 – 25.05.2021;

Instanța de recurs: 10.08.2021 – 26.01.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Bujor

Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal și art.2641 alin.(4) Cod penal și stabilită conform

Legii următoarea pedeapsă:

- în baza art.2641 alin.(4) Cod penal – închisoare pe un termen de

6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art.2641 alin.(4) Cod penal – închisoare pe un termen de

6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art.84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită lui Bujor Vladimir

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui

Bujor Vladimir s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 2 (doi)

ani și nu va fi executată dacă inculpatul în termenul de probă nu va comite

1

noi infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, totodată obligându-l pe Bujor

Vladimir să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

S-a încasat de la Bujor Vladimir în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în mărime de 27 (douăzeci și șapte, 36) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Bujor Vladimir la data de 18.11.2019, aproximativ la ora 1250,

nefiind deținător al permisului de conducere, acționând în mod

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și cunoscând cu certitudine că acționează cu

încălcarea prevederilor art.14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere,

fiind potrivit artr.13412 Cod penal și Regulamentului privind modul de

testare alcooscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.296 din 16.04.2009, în stare de ebrietate alcoolică, cu

concentrația vaporilor în aerul expirat de 0,76 mg/l, a urcat la volanul

automobilului de model „xxxxxx” cu n/î xxxxxxxxx și deplasându-se pe

traseul R-1 km 98, în apropierea xxxxxxx, a fost stopat și reținut în flagrant

de către ofițerii de patrulare al INP.

Tot el, la data de 08.08.2020, în jurul orelor 0920 fără a deține permis de

conducere, deplasându-se la volanul automobilului de model xxxxxxxx cu

n/î xxxxxxxx, pe o strada din sat. xxxxxxxxxxx, a fost stopat de către

colaboratorii INSP al IGP al MAI pentru verificarea actelor necesare

conducerii mijlocului de transport. Fiind suspectat în consum de alcool,

șoferul automobilului a fost supus testării alcoolscopice cu aparatul

,,Drager alcotest 6810”, în rezultatul căreia s-a constatat la el concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.87 mg/l.

Conform art.13412 alin.(3) din Codul penal, prin stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația

de alcool în sânge de la 0.5 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de la 0.3 mg/l și mai mult. Astfel, Bujor Vladimir a

încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM Nr.357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 10

conform căruia ,,Persoana care conduce un vehicul trebuie: ... alin. (2) să

posede ... : lit. a) permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria care face parte autovehiculul condus” și pct. 14 lit. a) care

prevede că ,,Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul

în stare de ebrietate”.

2

În circumstanțele expuse, acțiunile lui Bujor Vladimir au fost încadrate

în baza art. 2641 alin.(4) și art. 2641 alin.(4) Cod penal, adică conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe

stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similar, de către o persoană

care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Neamțu Marian, prin care

invocând dezacordul cu soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei,

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Bujor Vladimir să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă

de închisoare în penitenciar de tip semiînchis după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) (fapta

săvârșită în 18 noiembrie 2019) a-i aplica o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ( șase ) luni,

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) (fapta

săvârșită în 08.08.2020) a-i aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ( șase ) luni.

Conform art. 84 din Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă lui

Bujor Vladimir sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- reieșind din scopul pedepsei penale, prima instanță la emiterea

sentinței contestate, urma să țină cont de prevederile art. 61 Cod penal;

- consideră că prin stabilirea inculpatului Bujor Vladimir a unei

pedepse non-privativă de libertate, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal pentru comiterea infracțiunii cu un grad prejudiciabil sporit, nu a

fost atins scopul principal de prevenire a comiterii de noi infracțiuni de

către inculpat;

- cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului conform art.75 Cod penal, consideră că instanța a dat dovadă

de o clemență deosebită, aplicându-i o pedeapsă mult prea blîndă lui Bujor

Vladimir în raport cu circumstanțele concrete stabilite și cu persoana

acestuia;

- actele comise de către inculpat îndreptate împotriva valorilor sociale

privind securitatea circulației rutiere, atrage pedepsirea corespunzătoare a

inculpatului;

- consideră atitudinea inculpatului cît și modul de comitere a faptei,

nu pot fi omise, ele fiind corect evaluate de către instanță.

3

mai 2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul procurorului, și menținută

fără modificări sentința Judecătoriei Ungheni din 27.10.2020, privindu-l pe

Bujor Vladimir.

4.1 Instanța de apel a stabilit că, prima instanță la aplicarea pedepsei

în privința lui Bujor Vladimir a reținut că acesta anterior, sa mai aflat în

conflict cu legea penală, antecedentele penale fiind stinse. A reținut că prin

sentința Judecătoriei Ungheni din 04.09.2014 Bujor Vladimir a fost

condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 5 ani închisoare, iar potrivit

art.90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de

probă de 4 ani. Cu toate că instanța de judecată i-a acordat inculpatului o

șansă de a se corija, manifestând încrederea că inculpatul va face

concluziile necesare și nu va mai comite noi infracțiuni, iar termenul de

probă a expirat la data de 04.09.2018, totuși Bujor Vladimir la data de

18.11.2019 comite o nouă infracțiune. Cunoscând cert despre faptul că în

instanța de judecată se află în procedură dosarul penal de învinuire a sa în

baza art.2641 alin.(4) Cod penal, din nou la data de 08.08.2020 comite o

infracțiune similară. Inculpatul Bujor Vladimir a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d.94).

În concluzie a reținut că, la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului Bujor Vladimir, prima instanță a ținut

cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare prin

prisma prevederilor art.16 alin.(2) Cod penal, de faptul că infracțiunea a

fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului și de faptul că

acesta nu se află la evidență la medicul psihiatru sau narcolog.

La rândul său, instanța de apel efectuând o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest

sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, în coraport cu faptele comise, urmările

prejudiciabile ale faptelor și personalitatea inculpatului, a constatat că

prima instanță legal și justificat a aplicat față de inculpat, o pedeapsă

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal (fapta săvârșită la 18.11.2019) sub

formă de închisoare de 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis și

o pedeapsă prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal (fapta săvârșită la

08.08.2020) sub formă de închisoare de 6 luni închisoare în penitenciar de

tip semiînchis. La stabilirea pedepsei definitive în privința lui Bujor

Vladimir, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa

definitivă cu închisoare pe un termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în

4

penitenciar de tip semiînchis. Prima instanță a considerat că în privința

inculpatului poate fi atins scopul legii penale, aplicând prevederile art. 90

Cod penal, având în vedere conduita inculpatului după comiterea

infracțiunii și faptul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, considerând că nu este rațional ca inculpatul Bujor

Vladimir să execute pedeapsa închisorii prin izolarea de societate.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită de prima instanță

este echitabilă la caz și că aceasta va atinge scopul legii penale de restabilire

a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, și că la caz, nu se impune necesitatea aplicării unei pedepse

privative de libertate în condițiile în care infracțiunea incriminată lui Bujor

Vladimir se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, iar inculpatul și-a

recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chisinău, Сălugărеаnu Vitalie,

prin care invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de menținere a pedepsei închisorii stabilite

prin sentința Judecătoriei Ungheni din 27 octombrie 2020, cu excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1 În susținerea recursului ordinar procurorul invocă:

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au respectat cerințele

de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat,

precum și nu au luat în considerație atitudinea acestuia față de infracțiunile

comise și urmările rezultate din infracțiune, or, se atestă faptul că

infracțiunile de acest gen, pentru inculpatul Bujor Vladimir au devenit o

deprindere;

- instanțele au ignorat criteriile de individualizare a pedepsei,

deoarece nu a studiat multilateral în deplina măsură și obiectiv, toate

circumstanțele și datele prezentate care caracterizează personalitatea

inculpatului, оr, din materialele cauzei evident faptul că, inculpatul la

18.11.2019 și 08.08.2020 a săvârșit 2 infracțiuni similare, și anume

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă de

substanțe stupefiante fără a deține permis de conducere a mijloacelor de

transport;

- decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii

pedepse contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai

ușoare și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a

executării ei.

5

declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

Conform dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal atestă din conținutul cererii de recurs că, acuzatorul

de stat invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care stabilesc, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau când 10)

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că,

sub aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanțele

de fond neîntemeiat i-au stabilit inculpatului Bujor Vladimir o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art.90 Cod penal.

Revizuind conținutul deciziei recurate prin prisma criticilor invocate

în recurs, Colegiul reține că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept, cât și referitor la stabilirea pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art.art.61, 75-78 și 90

Cod penal.

Cu referire la dezacordul procurorului cu aplicarea de către prima

instanță a suspendării condiționate a executării cu închisoare și menținerea

acestei soluții de către instanța de apel, Colegiul penal ține să sublinieze, că

în conformitate cu art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

6

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul

de probațiune.

La caz, analizând hotărârile emise, Colegiul penal atestă că, atât

prima instanță cât și instanța de apel au indicat motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, argumentând corect și

complet respectiva soluție prin prisma gradului de calificare a infracțiunii,

pedepsei prevăzute de sancțiunea art. 2641 alin.(4) pentru ambele epizoade -

prevede pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore sa cu închisoare de până la 1 an, procedura de examinare

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală care a influențat reducerea

limitelor de pedeapsă precum și a personalității inculpatului Bujor

Vladimir și atitudinii acestuia față de faptele comise.

Totodată, Colegiul relevă, că instanța de apel la aplicarea pedepsei a

reținut că anterior inculpatul Bujor Vladimir sa mai aflat în conflict cu legea

penală, antecedente penale fiind stinse.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, argumentele recurentului în

această parte sunt declarative și neîntemeiate, și nu pot răsturna

raționalitatea modului de executare a pedepsei cu închisoare, stabilit de

către prima instanță.

Conform art.7 alin.(1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală.

Potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Articolul 75 alin.(1) Cod penal stipulează expres că, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la

stabilirea pedepsei inculpatului Bujor Vladimir, pentru infracțiunile

7

comise, instanța de apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția,

pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu

respectarea exigențelor legii, iar alegațiile procurorului în respectiva parte

sunt vădit neîntemeiate.

Din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele pentru

care a fost menținută sentința, instanța de apel respectând și prevederile

art.art.414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul acuzatorului de stat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta

decizie, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând

în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c. Finlandei).

În contextul circumstanțelor evidențiate, Colegiul penal consideră că

atât instanța de apel, cât și prima instanță corect au ajuns la concluzia, că

este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o

perioadă de probațiune, întrucât în acest caz scopul pedepsei poate fi atins

și fără executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece din circumstanțele

speței rezultă că inculpatul a înțeles pericolul social al acțiunilor sale

infracționale, așa cum în ședința de judecată s-a constatat că Bujor Vladimir

nu prezintă pericol social sporit și corectarea lui este posibilă fără a fi izolat

de societate.

În continuare, relevant la caz, Colegiul penal constată și faptul, că

temeiurile invocate de către recurent, au constituit obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul

în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei).

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal remarcă, că instanța

8

de apel și-a argumentat hotărârea în sensul menținerii aplicării art. 90 Cod

penal, corect ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul

restabilirii echității sociale. În aceste condiții instanța de recurs consideră,

că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de

fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile de

casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

nu sunt incidente speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar

recursul procurorului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chisinău, Сălugărеаnu Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021, în

cauza penală în privința lui Bujor Vladimir xxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

9