1ra-1284/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1284/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1284/2022

1-21039689-01-1ra-23082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Mării Vladimir în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2022, în cauza penală în privința lui,

Borșevschi Mihail ………………………….

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 17.03.2021 – 08.12.2021;

Instanța de apel: 28.12.2021 – 07.06.2022;

Instanța de recurs: 23.08.2022 – 09.11.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Borșevschi Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi, i s-a numit pedeapsa sub

formă de 3 (trei) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Potrivit art. 85 alin. (1) și art. 87 alin. (1) Cod penal, s-a stabilit

inculpatului Borșevschi Mihail prin cumul parțial de sentințe, adăugând la

pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa neexecutată stabilită prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26.03.2021, pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

că, inculpatul Borșevschi Mihail, la data de 07.02.2021, ora 06:00, fără a deține

permis de conducere, a condus automobilul de model „Dacia Sandero” cu n/î

XXX XXX, pe str. Vasile Lupu, com. Băcioi, mun. Chișinău, astfel fiind suspectat

de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost

1

stopat de către angajații INSP al IGP, iar ulterior în timpul documentării a fost

supus testării alcoolscopice, cu ajutorul aparatului de model „Drager 5810”,

pentru stabilirea stării de ebrietate, în urma căreia s-a constatat că acesta se află

în stare de ebrietate alcoolică cu concentrația de alcool de 0,58 mg/l în aerul

expirat, totodată fiind prelevată proba cu sânge s-a stabilit o concentrație de

alcool de 1,09 g/l în sânge, care în conformitate cu art. 13412 alin. (3) Cod penal,

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Borșevschi Mihail a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) din Codul penal, adică conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis

de conducere.

oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de judecată, Sturzu Veceslav, și

avocatul Mării Vladimir în numele inculpatului, au declarat apel.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Sturzu Veceslav, prin

apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea pedepsei stabilite

inculpatului Borșevschi Mihail în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, din motivul

blândeței ei, judecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare în penitenciar de tip semiînschis pe un termen de 1 an, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea cererii de apel acuzatorul de stat a invocat că, deși, instanța de

fond a constatat cu certitudine vinovăția lui Borsevschi Mihail, acuzarea

consideră că sentința este criticabilă din motivul blândeței pedepsei stabilite.

Instanța de judecată, la stabilirea mărimii pedepsei cu închisoarea, deși constată

că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă, anterior a săvârșit o

infracțiune similară, continuă să aibă un comportament antisocial, s-a eschivat

de la executarea pedepsei penale sub forma 134 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, nu sunt careva circumstanțe atenuante, în mod

contradictoriu aplică limitele minime ale pedepsei închisorii sub formă de 3

luni.

Mai mult, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța de

judecată nu a luat în considerație existența circumstanței agravante prevăzute

la art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal „săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară”.

În acest sens, conchide că instanța de judecată, nu a apreciat corect

personalitatea inculpatului, starea de recidivă, existența circumstanțelor

agravante, iar ca urmare a aplicat o pedeapsă inechitabilă. Eschivarea

inculpatului de la judecată, denotă că personalitatea acestuia se caracterizează

2

negativ, iar aplicarea pedepsei în limitele minime ale închisorii - este

inoportună.

Prin urmare, acuzarea insistă că, circumstanțele reale și personale

reținute în sarcina lui Borșevschi Mihail, indică la faptul că pentru a atinge

scopul pedepsei prevăzut de legiuitor la art. 61 Cod penal, cel mai eficient

mijloc de corectare a acestuia este aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an, în penitenciar de tip semiînchis, cu executarea

reală a acesteia, din care motive, se apreciază că aplicarea unei asemenea

pedepse va atinge scopul pedepsei penale.

3.2. Avocatul Mării Vladimir în numele inculpatului, prin apelul declarat

a solicitat repunerea în termen și admiterea apelului, casarea parțială a sentinței

în privința lui Borșevschi Mihail, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri în partea aplicării pedepsei, prin care să se stabilească o

pedeapsă non privativă de libertate - munca neremunerată în folosul

comunității, și anularea măsurii preventive arestul preventiv, inculpatului

Borșevschi Mihail.

În motivarea apelului avocatul a indicat că, instanța de fond eronat a

soluționat cauza penală aplicând în privința lui Borșevschi Mihail o pedeapsă

cu închisoarea și cumulând parțial sentințele din 26.03.2021 și 08.12.2021, fapt

ce a dus la individualizarea greșită a pedepsei penale.

Primar, constată faptul că cauza penală soluționată cu sentința din

08.12.2021 s-a aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani în perioada

18.03.2021 - 08.12.2021. În această perioadă pe rol în Judecătoria Chișinău,

sediul Buiucani se afla și cauza soluționată cu sentința din 26.03.3021. Deci, în

conformitate cu prevederile art. 351, 42, 43 Cod de procedură penală, ambele

cauze penale urmau a fi conexate, astfel încât să fie soluționate cu o singură

hotărâre, și o singură pedeapsă penală, care nu ar fi agravat situația

condamnatului, or, reieșind din faptul recunoașterii vinovăției pe ambele

cazuri, se putea aplica o pedeapsă cea mai lejeră, munca neremunerată în

folosul comunității. Însă în rezultatul erorii instanței de fond, se constată o

îngrădire și lezare a dreptului condamnatului de a fi judecat printr-o singură

procedură, o singură sentință.

Secundar, nu este de acord cu mecanismul de aplicare a prevederilor art.

85 alin. (1) Cod penal, care stipulează că dacă după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară. Pe caz, la data comiterii infracțiunii din 07.02.2021 (sentința din

08.12.2021), în privința lui Borșevschi Mihail nu era pronunțată careva sentință,

cu atât mai mult sentința din 26.03.2021, invocată de instanța pe caz la

3

individualizarea pedepsei și argumentarea stabilirii unei pedepse cu

închisoarea și executarea reală.

Ulterior, nu este de acord cu faptul că instanța de fond a stabilit lipsa

circumstanței excepționale, cu toate că în conformitate cu prevederile art. 79

Cod penal săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18

ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, poate fi apreciată de către instanța de

judecată drept circumstanță excepțională.

Sentința fiind pronunțată la 08.12.2021 a fost adusă la cunoștința

membrilor familiei inculpatului Borșevschi Mihail prin intermediul serviciilor

Poșta Moldovei la data de 30.12.2021 la domiciliu, însăși inculpatul aflându-se

peste hotarele Republicii Moldova la muncă.

au fost admise apelurile procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Sturzu

Veceslav, și a avocatului Mării Vladimir în interesele inculpatului, inclusiv din

oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată parțial sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 decembrie 2021, în partea laturii

penale și în această parte pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru primă instanță, prin care lui Borșevschi Mihail recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (4) Cod penal, i s-a stabilit

pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) și art. 87 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit

inculpatului Borșevschi Mihail, prin cumul parțial de pedepse la pedeapsa

stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26.03.2021, pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel pentru a decide în sensul dat a reținut că instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale, astfel

cercetând și analizând în ansamblu probele cauzei penale prin prisma art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, permit instanței de apel de a concluziona despre

existența în acțiunile inculpatului Borșevschi Mihail a indicilor infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal – conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere. Instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de inculpatul

Borșevschi Mihail încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

4

administrat.

Sentința primei instanțe a fost contestată doar în partea individualizării

pedepsei penale.

Instanța de apel a considerat întemeiată soluția instanței de fond privind

recunoașterea inculpatului Borșevschi Mihail vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 3

luni închisoare, însă, ținând cont că, inculpatul Borșevschi Mihail a fost declarat

vinovat și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea

sentinței în prima cauză, urma ca în termenul pedepsei să fie inclusă durata

pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe, astfel, că

instanța greșit a aplicat prevederile a art. 85 alin. (1), or, urma a fi aplicat art. 84

alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel reținând gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte

din categoria celor ușoare, de personalitatea inculpatului Borșevschi Mihail și

anume că, nu este la prima abatere de la legea penală, comițând a doua oară o

infracțiune similară și anume, conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, pentru care a fost condamnat la pedeapsa

sub formă de 134 ore muncă neremunerată în folosul comunității, a comis

infracțiunea având împlinită vârsta de 18 ani, dat nu avea vârsta de 21 de ani,

instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 87 alin. (1) Cod penal și i-a

stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare.

Prin urmare, instanța de apel a notat că infracțiunea de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate, fiind lipsit de acest drept, săvârșită

repetat de către inculpat atentează la siguranța traficului rutier, or, acesta

anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, din 26.03.2021, prin care a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 134 (una sută treizeci și patru) ore, prin urmare, pedeapsa aplicată

urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală,

precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

La emiterea deciziei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75-78 Cod penal.

Mării Vladimir în numele inculpatului, care invocând incidența pct. 6) și 10) a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2022, în cauza penală

de condamnare a lui Borșevschi Mihail care a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (4) Cod penal, cu pronunțarea

5

unei noi hotărâri în partea aplicării pedepsei, prin care să se stabilească o

pedeapsă non privativă de libertate - munca neremunerată în folosul

comunității, cu anularea măsurii preventive arestul preventiv, inculpatului

Borșevschi Mihail.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat a invocat că soluția și

mecanismul prin care s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea nu este corect, iar

instanța de apel a constatat eronat aplicarea de către instanța de fond a

prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal (Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul

de sentințe), considerând necesar a fi aplicate prevederile art. 84 alin. (4) Cod

penal (aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni), or potrivit art.

33 alin. (1) Cod penal, se consideră concurs de infracțiuni săvârșirea de către o

persoană a două sau a mai multor infracțiuni, dacă persoana nu a fost

condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Menționează, dacă după pronunțarea sentinței persoana condamnată

este vinovată (dar nu condamnată) și de comiterea unei alte infracțiuni,

săvârșită înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză, suntem în prezența

unui concurs de infracțiuni și pedeapsa se stabilește conform regulilor

prevăzute în art. 84 alin. (4) Cod penal.

Dispozițiile art. 84 Cod penal sunt de fapt niște reguli de care trebuie să

se călăuzească instanța de judecată la aplicarea pedepsei inculpatului pentru

săvârșirea a două sau a mai multor infracțiuni aflate în concurs.

La caz, la data comiterii infracțiunii din 07.02.2021 (sentința din

08.12.2021), în privința lui Borșevschi Mihail nu era pronunțată o careva

sentință, cu atât mai mult sentința din 26.03.2021 (pentru fapta comisă la data

de 31.12.2020), invocată de instanța la individualizarea pedepsei și

argumentarea stabilirii unei pedepse cu închisoarea și executarea reală.

Consideră că soluția corectă ar fi condamnarea la pedeapsă de muncă

neremunerată în folosul comunității, pe ambele cauze, cu executare separată.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia recursului ca inadmisibil.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

6

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Conform practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Potrivit textului recursului ordinar declarat, avocatul invocă incidența

pct. 6) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, fiind indicate

temeiurile de recurs sub aspectele că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că deși, avocatul Mării Vladimir, potrivit textului

recursului declarat, a semnalat temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune

la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă acestea, or alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este

inadmisibilă, mai mult în conținutul cererii nu expune nici o argumentare în

susținerea respectivului, fiind invocat formal, iar instanța de recurs nu este

competentă să-l completeze din oficiu și prin urmare, temeiul de casare invocat

nu-și găsește confirmarea și urmează a fi respins.

Totodată, reieșind din motivarea recursului declarat, avocatul își exprimă

dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalându-se temeiul de casare

stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune

referitor la aceste aspecte, însă nu este de acord cu pedeapsa definitivă

apreciată de instanța de apel, potrivit art. 84 alin. (4) și art. 87 alin. (1) Cod penal,

7

sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, considerând oportună

condamnarea inculpatului Borșevschi Mihail, la pedeapsa de muncă

neremunerată în folosul comunității, pe ambele cauze, cu executare separată.

Verificând materialele dosarului în raport cu alegația precum că

individualizarea pedepsei a avut loc contrar prevederilor legale, se constată că

instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78 Cod

penal în coraport cu art. 3641 Cod de procedură penală și prevederile art. 84

alin. (4) și art. 87 alin. (1) Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării ei.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de

judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Se atestă că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Borșevschi Mihail a săvârșit

infracțiunea imputată lui, stabilindu-i o pedeapsă proporțională în raport cu

infracțiunea comisă, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală și care au fost apreciate cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală.

Opozant argumentelor invocate de către recurent precum că pedeapsa

definitivă eronat a fost aplicată potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, Colegiul

notează că conform art. 84 alin. (4) Cod penal, se stabilește pedeapsa și în cazul

în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este

vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea

sentinței în prima cauză, în acest caz, în termenul pedepsei se include durata

pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe.

8

În speță, inculpatul Borșevschi Mihail, a fost declarat vinovat și de

comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în

prima cauză, urmând ca în termenul pedepsei să fie inclusă durata pedepsei

executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe. Astfel, reținând

gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor ușoare,

personalitatea inculpatului Borșevschi Mihail și anume că, nu este la prima

abatere de la legea penală, comițând a doua oară o infracțiune similară și

anume, conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, pentru care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 26 martie 2021, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) din Codul penal la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității pe un termen de 134 (una sută treizeci și patru) ore, a

comis infracțiunea având împlinită vârsta de 18 ani, dat nu avea vârsta de 21

de ani, instanța de apel corect a aplicat prevederile art. 87 alin. (1) Cod penal și

i-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare.

Astfel, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul

lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, a considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile

ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare în termenii

specificați în dispozitivul deciziei.

În acest sens Colegiul penal consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului

Borșevschi Mihail este corectă, echitabilă și proporțională faptei comise, numită

ținându-se cont de scopul pedepsei penale. Pedeapsa aplicată corespunde

gradului prejudiciabil și de pericol social, circumstanțelor comiterii infracțiunii,

atitudinii inculpatului față de cele întâmplate și conștientizarea pericolului

crimei săvârșite.

Colegiul penal reține că, pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune. De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, precum și de alte persoane.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

9

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa definitivă aplicată inculpatului fiind una proporțională și

echitabilă faptelor comise.

invocate în recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mării

Vladimir în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Borșevschi

Mihail xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 09 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10