1ra-301/2022 — art. 186 alin. 4 CP

1ra-301/2022 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-301/2022

1-21033800-01-1ra-28022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Ciumac Nicolae în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în cauza penală în privința

lui,

Zaporojan Ion ………………………….

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.03.2021 – 19.04.2021;

Instanța de apel: 13.05.2021 – 30.11.2021;

Instanța de recurs: 28.02.2022 – 30.03.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Zaporojan Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea

infracțiunii, prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

în penitenciar de tip semiînchis, prin aplicarea art. 90 Cod penal a fost

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 2 (doi) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

că, Zaporojan Ion la 10 februarie 2021, în intervalul de timp 20:00- 22:00, ora

concretă nefiind stabilită de organul de urmărire penală, fiind în stare de

ebrietate produsă de alcool, intenționat, având scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane, prin forțarea geamului din termopan de la casa

de locuit a lui Comerzan Vitalii din satul XXXXXXX raionul Telenești, a

pătruns într-o odaie a casei, de unde dintr-un pat în care se afla o gentuță de

culoare neagră, a sustras din ea bani în numerar în sumă de 3000 euro,

1

echivalentul a 63696 lei și 7000 lire sterline, echivalentul a 169158,50 lei,

cauzându-i acestuia un prejudiciu material în proporții mari în sumă totală

de 232854,50 lei.

Astfel, prin acțiunile sale, Zaporojan Ion a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal, individualizată prin „furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în

locuință, cu cauzarea de daune în proporții mari.”

Telenești, Calugher Lilia și partea vătămată Comerzan Vitalii, au declarat

cereri de apel, criticând sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 19

aprilie 2021.

3.1 Procurorul în Procuratura raionului Telenești, Calugher Lilia prin

apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței din motivul blândeții

pedepsei penale aplicate, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Zaporojan Ion, declarat vinovat în baza art. 186 alin. (4)

Cod penal și condamnat, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Codul de

procedură penală, la o pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu executare în penitenciar tip semiînchis, și menținerea sentinței

referitor la soarta corpurilor delicte.

În motivarea cererii de apel acuzatorul de stat a invocat că, instanța, reieșind

din gradul prejudiciabil al acestei fapte, incorect a aplicat în privința

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, suspendându-i condiționat

executarea pedepsei pe un termen de 2 ani.

În acest context, consideră că la aplicarea pedepsei lui Zaporojan Ion,

pentru infracțiunea comisă, instanța de judecată nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel, incorect a ajuns la

concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Infracțiunea care i s-a incriminat lui Zaporojan Ion, de sustragere pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere în locuință, cu

cauzarea de daune în proporții mari, atentează la patrimoniul persoanei.

Prejudiciul cauzat în urma comiterii infracțiunii a fost restituit părții

vătămate de către organul de urmărire penală în termeni proximi, fiindcă

mijloacele bănești sustrase în sumă de 3 mii euro și 7 mii lire sterline au fost

depistate la scurt timp după comiterea infracțiunii.

Opinează că, instanța de fond nu a aplicat inculpatului o pedeapsă

proporțională faptelor comise, or aceasta urma la aplicarea pedepsei într-

adevăr să țină cont de personalitatea inculpatului, starea de pericol creată

pentru valoarea ocrotită, inviolabilitatea proprietății private, natura și

gravitatea rezultatului produs.

2

În speță, aplicarea unei pedepse privative de libertate ar fi pedeapsa

care ar răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut

de art. 61 din Codul penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive

a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, va restabili echitatea socială și va fi proporțională cu

consecințele infracțiunii, nu va genera apariția unor sentimente de

nedreptate și de neîncredere în lege și nu va duce la consecințe contrare

scopului urmărit, este ultima soluție în care legea penală își va atinge scopul

său legal, care va influența la corectarea și reeducarea vinovatului.

3.2 Partea vătămată Comerzan Vitalii, prin apelul declarat a solicitat

casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia

Zaporojan Ion să fie condamnat în baza art. 186 alin.(4) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare cu executare.

În susținerea cererii de apel a invocat că consideră sentința dată ilegală și

neîntemeiată, pedeapsa aplicată față de inculpat fiind una prea blândă.

Opinează că, instanța de judecată neîntemeiat a aplicat față de inculpat

o măsură de pedeapsă minimală prevăzută de sancțiunea art. 186 alin. (4)

Cod penal și cu suspendarea executării, or inițial acesta nu-și recunoștea

vina de comiterea furtului din gospodăria sa, iar solicitarea acestuia de

examinare a cauzei penale date în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, nu a fost o recunoaștere sinceră ci doar o modalitate de a se eschiva

de o pedeapsă legală.

Consideră că nu a existat careva temei legal pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării

pedepsei de către Zaporojan Ion, or acesta a comis o infracțiune gravă și nu

s-a căit de cele comise. Nici până în prezent acesta nu și-a cerut iertare de la

partea vătămată pentru cele comise, se comportă foarte arogant față de el,

ceea ce denotă faptul că nu are careva remușcări pentru infracțiunea comisă

și nu sunt șanse de corectare fără izolarea de societate.

Suplimentar invocă că din informația pe care o deține, Zaporojan Ion

Pavel a mai comis și alte infracțiuni și la moment este urmărit penal în cadrul

altei cauze penale.

Consideră că față de inculpat urma să fie aplicată o pedeapsă mai aspră

și anume cea solicitată de către acuzatorul de stat sub formă de închisoare

cu executare.

2021 au fost admise apelurile procurorului și a părții vătămate Comerzan

Vitalii, casată parțial sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 19

aprilie 2021, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în acest sens o nouă

3

hotărâre prin care lui Zaporojan Ion, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal și stabilită pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis – cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, urmând ca Zaporojan Ion să execute

pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că prima instanță corect a conchis că,

Zaporojan Ion este vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.186

alin. (4) Cod penal, după semnele calificative furt, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu

cauzarea de daune în proporții mari.

Prin încheierea protocolară a instanței de judecată din 30.03.2021 a fost

admisă cererea inculpatului Zaporojan Ion, fiind dispusă examinarea cauzei

penale în baza probelor indicate în rechizitoriu în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală (a se vedea f.d. 110 verso).

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect

situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului Zaporojan Ion care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de aceștia,

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-

penale privind administrarea probelor.

Instanța de apel ținând cont de prevederile art. 75, art. 78 alin. (1) Cod

penal și respectiv de prevederile art. 2, 61 Cod penal, neglijate de instanța de

fond, a conchis că eronat au fost aplicate în privința inculpatului prevederile

art. 90 Cod penal.

Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Zaporojan Ion, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu

a dat apreciere nici faptului că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt prin

pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții mari. Totodată,

urma să se rețină că inculpatul a săvârșit mai multe contravenții, iar la

03.10.2020 în privința lui Zaporojan Ion a fost încetată urmărirea penală

privind săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu cu aplicarea violenței

asupra unui minor în urma retragerii plângerii victimei pe motiv de

împăcare.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul

sentinței, instanței de fond și-a motivat dispunerea suspendării condiționate

a executării pedepsei aplicate inculpatului menționând că dânsul se poate

corija fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce instanța de apel

4

consideră că e o concluzie pripită și eronată, care nu poate fi menținută.

Instanța de apel a considerat că inculpatul poate fi corectat, reeducat

doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni. Or, luând în considerație că inculpatul nu se află

la prima abatere de la lege, acesta având nenumărate încălcări ale Codului

contravențional, precum și încetarea urmăririi penale pentru comiterea

infracțiunii de violare de domiciliu cu aplicarea violenței asupra unui minor

pe motiv de împăcare la 03.10.2020, iar la un interval scurt de timp,

10.02.2021, săvârșește o nouă infracțiune gravă, prin pătrundere în locuință,

cu cauzarea de daune în proporții mari.

La aplicarea pedepsei lui Zaporojan Ion, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Cod penal, de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, inculpatul a comis o infracțiune cu intenție care,

conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor grave, de

comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunii, de faptul

că cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, de lipsa circumstanțelor agravante și atenuante. Iar

ținând cont de sancțiunea prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă sub

formă de 3 (trei) ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei într-un

penitenciar de tip semiînchis.

avocatul Ciumac Nicolae în numele inculpatului, prin care invocând

incidența pct. 10) prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, cu

încetarea procesului pe motiv că a intervenit Legea cu privire la amnistie sau

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

În susținerea recursului a invocat că la stabilirea pedepsei instanța de apel

nu a luat în considerație faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este

caracterizat pozitiv, cauza penală a fost examinată în procedură simplificată,

a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și a restituit integral prejudiciul

material, aplicând eronat pedeapsa cu închisoare cu executare reală.

Instanța de judecată examinând cauza conform art. 364 1 Cod de

procedură penală, a stabilit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, aplicând potrivit apărătorului o pedeapsă

penală mai aspră decât prevede art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată apărarea face referire la Legea cu privire la amnistie în

5

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, semnalând despre faptul că art. 186 alin. (4) Cod penal, imputat

inculpatului, cade sub incidența legii.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Din conținutul cererii de recurs ordinar se constată, că recurentul

semnalează temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de

fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Tot din sumarul recursului declarat rezultă, că autorul este de acord

cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor săvârșite de inculpat și din aceste considerente, instanța

de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, recurentul însă, critică

decizia instanței de apel prin care a fost modificată modalitatea de executare

a pedepsei cu închisoarea, fiind excluse prevederile art. 90 Cod penal, astfel

considerând-o neîntemeiată, sub aspectul individualizării pedepsei.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

6

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată. Doar instanța de judecată este în

măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, aplicată de către prima instanță, modificând

modalitatea de executare, Colegiul penal conchide că instanța a motivat pe

deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare cu

executare în penitenciar, motivare care este corespunzătoare practicii

judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale și

cele personale ale inculpatului Zaporojan Ion, care potrivit materialelor

cauzei a comis o infracțiune gravă, a săvârșit mai multe contravenții, iar la

03.10.2020 în privința lui a fost încetată urmărirea penală privind săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu cu aplicarea violenței asupra unui minor

în urma retragerii plângerii victimei pe motiv de împăcare, aspecte care

justifică complet aplicarea pedepsei sub formă de închisoare.

Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează că în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de

executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială

a executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme.

7

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o

infracțiune din categoria celor grave, cu intenție, și luându-se în considerație

pericolul social al infracțiunii respective, modalitatea de comitere a acesteia

prin pătrundere în locuință și personalității inculpatului, care nu se află la

prima abatere de la lege, acesta având nenumărate încălcări ale Codului

contravențional, precum și încetarea urmăririi penale pentru comiterea

infracțiunii de violare de domiciliu cu aplicarea violenței asupra unui minor

pe motiv de împăcare la 03.10.2020, iar la un interval scurt de timp,

10.02.2021, săvârșește o nouă infracțiune gravă, prin pătrundere în locuință,

cu cauzarea de daune în proporții mari. Instanța de recurs atestă

iraționalitatea modificării modului de executare a pedepsei stabilite.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,

precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,

starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

8

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul

penal conchide asupra faptului că infracțiunea comisă de către Zaporojan

Ion nu reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate, fapt

care determină lucid temeinicia soluției instanței de apel privind executarea

reală a pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Zaporojan Ion.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței

de apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce

la casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,

complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat

ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van

de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În același timp, este neîntemeiată și solicitarea despre aplicarea față de

inculpat a prevederilor art. 7 lit. f) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, deoarece, potrivit art. 427 alin (1) Cod

de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

doar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

La caz, însă, instanța de apel a pronunțat decizia pe 30.11.2021, iar

Legea nr. 243, a fost adoptată după această dată, adică la 24.12.2021 și a intrat

în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial - 31.12.2022.

Prin urmare, chestiunea abordată, odată apărută după pronunțarea

deciziei de către instanța de apel, care, împreună cu sentința au devenind

definitive și executorii în virtutea prevederilor art. 415 alin. (3) 466 alin. (1),

(2) pct. 4), alin. (5) Cod de procedură penală, nu cade sub incidența

procedurii de recurs ordinar, neconstituind erori de drept comise de

instanțele de fond și de apel care urmează a fi reparate pe această cale de

atac.

În aceste condiții, Colegiul penal consideră că aplicarea prevederilor

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, publicată și intrată

9

în vigoare la 31.12.2021 în această speță nu poate avea loc la etapa recursului

ordinar, urmând a fi soluționată la etapa executării pedepsei, în conformitate

cu prevederile art. 469-472 Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia

motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această

instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor

esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una

proporțională și echitabilă faptelor comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că

eroarea invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată

este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciumac

Nicolae în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Zaporojan Ion XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10