1ra-1532/2022 — art. 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP

1ra-1532/2022 — art. 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1532/22

1-21159628-01-1ra-28102022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 iunie 2022, în cauza penală în

privința lui

Veliki Nicolai XXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 28.10.2021 – 16.05.2022.

Instanța de apel: 07.06.2022 – 27.06.2022.

Instanța de recurs: 28.10.2022 – 14.12.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Veliki Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de articolele 2641 alin. (4), 2641 alin. (4), și 2641 alin. (4) Cod penal și, în baza

acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa:

- pe art. 2641 alin.(4) Cod penal (data comiterii infracțiunii 17.09.2021)– 3

(trei) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- pe art. 2641 alin.(4) Cod penal (data comiterii infracțiunii 07.11.2021)– 4

(patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis;

- pe art. 2641 alin. (4) Cod penal (data comiterii infracțiunii 17.11.2021)– 5

(cinci) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor penale, a fost stabilit inculpatului Veliki Nicolai

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

constatat că,

La data de 17.09.2021, undeva la ora 03:10, Veliki Nicolai, fiind persoana care

nu posedă permis de conducere, a condus autovehicul de model «Opel Vectra» cu

numărul de înmatriculare XXX XXX, fiind astfel conducătorul autovehiculului, în

încălcarea art.18 Legii «privind siguranța traficului rutier» nr.l31-XVI din

07.06.2007, care stabilește că, pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice,

conducătorul trebuie să posede permis de conducere de categoria sau de subcategoria

din care face parte autovehiculul, și subp. a) p.14 «Regulamentului circulației

rutiere», aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, care

interzice conducătorului autovehiculului să conducă automobilul în stare de ebrietate

alcoolică, se deplasa în mun. Comrat pe str. Șevcenco, unde a fost stopat pentru

verificare de către colaboratorii Direcției patrulare «Sud» INSP MAI RM. În cadrul

discuției cu șoferul Veliki Nicolai, la colaboratorii poliție au apărut suspiciuni că el

conducea vehiculul în stare de ebrietate alcoolică (din motivul mirosului brusc de

alcool), în legătură cu ce ultimului i s-a propus să treacă testarea pentru constatarea

concentrării alcoolului în aer expirat cu ajutorul alcool-testerului de model «Drager».

În baza rezultatelor testării efectuate a concentrării vaporilor de alcool în aer expirat

cu ajutorul alcool-testerului, s-a constatat că concentrarea alcoolului în aerul expirat

de către Veliki Nicolai potrivit măsurărilor a constituit 0,33 mg/l, fapt confirmat prin

rezultatele testării reflectate pe purtător de hîrtie (tichet) cu nr. 3080 din 17.09.2021,

ora 03:23 de la alcool-testerul «Drager», care potrivit alin. (3) art. 13412 Cod penal,

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Veliki Nicolai

a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Tot el, la data de 07.11.2021, undeva la orele 12:10, fiind persoana care nu

posedă permis de conducere, a condus autovehicul de model «Opel Vectra» cu

numărul de înmatriculare XXX XXX, fiind astfel conducătorul autovehiculului, în

încălcarea art.18 Legii «privind siguranța traficului rutier» nr.131-XVI din

07.06.2007 care stabilește că, pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice,

conducătorul lui trebuie să posede permis de conducere de categoria sau de

subcategoria din care face parte autovehiculul, și subp.a) p. 14 «Regulamentului

circulației rutiere», aprobat de Hotărîre Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, care

interzice conducătorului autovehiculului să conducă automobilul în stare de ebrietate

alcoolică, deplasându-se pe drum de țară comunicare Bugeac-Dezghingea unde a fost

stopat pentru verificare de către colaboratorii Direcției patrulare «Sud»

Inspectoratului Național Securitate Publică MAI RM. Din motivul că la

colaboratorii poliției au apărut suspiciuni că Veliki Nicolai, se află în stare de

ebrietate alcoolică, ultimului i s-a propus să treacă testarea pentru constatarea

2

concentrării alcoolului în aer expirat cu ajutorul alcool-testerului de model «Drager».

În baza rezultatelor testării efectuate a concentrării vaporilor de alcool în aer expirat

cu ajutorul alcool-testerului din 07.11.2021 undeva la orele 12:10, s-a constatat că

concentrarea alcoolului în aerul expirat de către Veliki N. potrivit măsurărilor se

conține alcool etilic în cantitate de 0,71 mg/1, care potrivit alin. (3) art. 13412 CP

RM, stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Veliki Nicolai

a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Tot el, la data de 16.11.2021, undeva la orele 23:50, fiind persoana care nu

posedă permis de conducere, a condus autovehicul de model «Opel Vectra» cu

numărul de înmatriculare XXX XXX, fiind astfel conducătorul autovehiculului, în

încălcarea art.18 Legii «privind siguranța traficului rutier» nr. 131-XVI din

07.06.2007 care stabilește că, pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice,

conducătorul lui trebuie să posede permis de conducere de categoria sau de

subcategoria din care face parte autovehiculul, și subp. a) p.14 «Regulamentului

circulației rutiere», aprobat de Hotărîre Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, care

interzice conducătorului autovehiculului să conducă automobilul în stare de ebrietate

alcoolică, se deplasa pe autostrada s. Borogani raionul Leova în direcție spre mun.

Comrat, unde a fost stopat pentru verificare de către colaboratorii Direcției patrulare

«Sud» INSP MAI RM. În cadrul discuției cu șoferul Veliki Nicolai, la colaboratorii

poliției au apărut suspiciuni că el conducea vehiculul în stare de ebrietate alcoolică

(din motivul mirosului brusc de alcool), în legătură cu ce ultimului i s-a propus să

treacă testarea pentru constatarea concentrării alcoolului în aer expirat cu ajutorul

alcool-testerului de model «Drager». În baza rezultatelor testării efectuate a

concentrării vaporilor de alcool în aer expirat cu ajutorul alcool-testerului, s-a

constatat că concentrarea alcoolului în aerul expirat de către Veliki Nicolai potrivit

măsurărilor a constituit 0,72 mg/1, fapt confirmat prin rezultatele testării reflectate

pe purtător de hîrtie (tichet) cu nr.348 din 17.11.2021, ora 00:52 de la alcool-testerul

«Drager», care potrivit alin. (3) art. 13412 CP RM, stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Veliki Nicolai

a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în

partea stabilirii pedeapsei și mărimii acesteia, cu pronunțare în această parte

pe cauză a unei noi soluții prin care să fie numită o pedeapsă alternativă celei

cu închisoare și anume, munca neremunerată în folosul comunității.

3

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că:

- pedeapsa închisorii numită de instanța de judecată este una exagerată,

nu corelează cu caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor comise,

personalitatea inculpatului și circumstanțele atenuante;

- soluția instanței nu conține temeiul necesității aplicării pedepsei

închisorii;

- instanța nu a luat în calcul că pe întreg parcursul a procedurii penale

Veliki Nicolai destul de activ a contribuit la cercetarea împrejurărilor faptei,

nu a creat careva impedimente sau alte dificultăți pentru efectuarea măsurilor

procesuale sau de altă natură, a executat toate obligațiunile impuse de lege, în

calitate de persoana atrasă la răspunderea penală, ceea ce, într-o măsură

considerabilă a contribuit la încetarea procedurii penale în termeni foarte

scurți;

- aprecierea de către instanță a calităților personalității inculpatului, cum

ar fi satisfăcător, necorespunzând cu realitatea;

- în toate cazurile de administrare a datelor ce îi caracterizează

personalitatea, la etapa de urmărire penală, de la organul de urmărire penală

au parvenit datele ce caracterizează personalitatea lui Veliki Nicolai ca

pozitivă, însă, instanța, la aprecierea personalității persoanei atrase la

răspunderea penală, s-a limitat doar de o singură caracteristică din cele trei

prezentate și existente la dosar, reflectând eronat informația reflectată în

acesta, trăgând prin aceasta concluziile ce nu corespund realității;

- la numirea tipului de pedeapsă și determinarea mărimii acesteia

instanța a apreciat eronat gradul pericolului social al faptelor comise, ce a dus

la o înăsprire exagerată;

- faptele comise de Veliki Nicolai nu s-au soldat cu careva urmări ilicite

sau de alt gen, nefiind de asemenea lezate sau, mai mult, încălcate, careva

interese publice, cât și drepturile și interesele legitime, ale cetățenilor.

2022 a fost respins ca neîntemeiat apelul înaintat de avocatul Jecov N. în

numele inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța

a calificat just fapta inculpatului, vinovăția căruia în comiterea infracțiunilor

prevăzute de articolele 2641 alin. (4) Cod penal, se conformă prin materialele

dosarului, cât și probele administrate în cadrul urmăririi penale și constatate

în ședința instanței de fond, care coroborează între ele ca timp, loc și fabula.

Instanța de apel a statuat că prima instanță a luat în calcul atât

personalitatea inculpatului Veliki Nicolai și anume, că ultimul la locul de trai

se caracterizează satisfăcător potrivit caracteristicii eliberate de primăria s.

Dezghincea din data de 17 noiembrie 2021 cu nr. 246 (f.d. 50, vol. II), nu se

4

află la evidență la medic narcolog și psihiatru (f.d. 47, vol. II), are antecedente

penale (sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 17.12.2014; sentința

Judecătoriei Comrat din 27.09.2019), prezența circumstanței atenuante –

recunoașterea vinovăției, în calitate de circumstanțe agravante - comiterea

infracțiunii de către o persoană condamnată anterior pentru infracțiunile

analogice (art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal).

În decizie s-a menționat că, ținând cont de pericolul social acțiunilor

inculpatului Veliki Nicolai, datele referitoare la personalitatea acestuia,

prezența circumstanțelor atenuante, comportamentul înainte și după

comiterea infracțiunii, instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a

ajuns la concluzia privind numirea inculpatului Veliki Nicolai a pedepsii

închisorii pe un termen de 6 (șase) luni, pedeapsa care în totalitate

corespunde sancțiunilor articolelor înaintate inculpatului Veliki Nicolai.

Instanța de apel a constatat că Veliki Nicolai a fost condamnat anterior

pentru infracțiune analogică prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal

(sentința din 27.09.2019), însă nu și-a tras concluziile, nu s-a corectat și din

nou a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

În opinia instanțe de apel, expusă în decizie, împrejurările elucidate au

confirmat că pedeapsa aplicată inculpatului în baza sentinței anterioare nu a

atins unul din scopurile primordiale ale acesteia - corectarea celui vinovat,

întrucât el nu și-a tras concluziile, nu s-a corectat și din nou a comis

infracțiunea legată de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

avansată comisă de persoană care nu deține permis de conducere.

Instanța de apel a conchis că numirea inculpatului a pedepsei sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității sau executarea pedepsei cu

suspendarea termenului de pedeapsă, nu va contribui la reeducarea acestuia,

iar prima instanță a motivat, în totalitate, numirea unei pedepse mai aspre și

imposibilitatea numirii unei pedepse mai blânde din cele alternative

prevăzute de sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa închisorii numită inculpatului

Veliki Nicolai pe un termen de 6 uni, reieșind din circumstanțele cauzei

corespunde cu criteriile generale de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod

penal) și este proporțională cu caracter și gradul prejudiciabil al infracțiunii și

oferă posibilitatea corectării și reeducării vinovatului, ținând cont de

principiul umanismului legii penale prevăzute de art. 4 Cod penal și

prevederile art. 61 Cod penal, precum și pentru atingerea scopului pedepsei

penale, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cât și a altor persoane.

Instanța de apel a remarcat că, o contribuire activă la aflarea adevărului,

ca o circumstanță atenuantă, presupune că persoana a prezentat organului de

urmărire penală informația referitoare la comiterea infracțiunii cu

5

participarea sa, sau privind rolul său în aceasta, ce are o semnificație ca

infracțiunea să fie cercetată (spre exemplu, a indicat complicii, a comunicat

datele acestora și locul aflării, datele confirmative participării lor în comiterea

infracțiunii, indicând și persoanele ce pot da declarații, persoanelor care au

procurat bunurile sustrase; a indicat locul tăinuirii bunurilor sustrase, locul

aflării obiectelor infracționale sau a actelor ce pot servi în calitate de

mijloacele de depistare și constatare a împrejurărilor cauzei penale). Acel fapt

că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer în fapta comisă,

instanța de apel a considerat că nu poate, apriori, să se egaleze cu o

contribuire activă la aflarea adevărului, întrucât apelantul nu a indicat în ce

anume s-a manifestat acest lucru efectuat de inculpat la etapa de urmărire

penală.

inculpat, prin care invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427

Cod de procedură penal, solicită judecarea și admiterea recursului, casarea

deciziei și a sentinței în partea pedepsei, rejudecarea cauzei cu emiterea unei

hotărâri noi, prin care a-i aplica o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

5.1 În susținerea recursului, inculpatul invocă faptul că:

- instanțele nu au respectat prevederile articolelor 384 alin. (3), 389 alin.

(1) Cod de procedură penală, 6 § 1 CEDO, 4, 61 și 75 Cod penal;

- pedeapsa aplicată este prea aspră și vine în contradicție cu gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de împrejurările și motivele săvârșirii

faptelor ilicite, de personalitatea inculpatului și de împrejurările care

atenuează răspunderea;

- în sentință lipsește motivarea privind necesitatea aplicării pedepsei sub

formă de închisoare;

- infracțiunile care i se impută, fără excepție, prevăd pedepse alternative

închisorii – munca neremunerată în folosul comunității și în toate cazurile

instanța nemotivat a aplicat doar pedeapsa sub forma închisorii;

- pe parcursul întregului proces penal a contribuit activ la cercetarea

împrejurărilor faptei, nu a creat obstacole și alte dificultăți în realizarea

măsurilor procedurale și de altă natură, a îndeplinit toate obligațiile în

calitate de persoană supusă răspunderii penale, ceea ce a permis în mare

măsură finalizarea procesului penal în cel mai scurt timp posibil;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de prezența

unei circumstanțe atenuante sub forma recunoașterii vinovăției, de

comportamentul inculpatului în timpul și după săvârșirea infracțiunii,

absența unei recidive a infracțiunilor în acțiunile sale, caracteristica pozitivă a

persoanei;

6

- instanța, practic a numit pedeapsa maximă posibilă prevăzută de

sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal;

- în rezultatul comiterii infracțiunilor nu a cauzat vătămări integrității

corporale sau a sănătății persoanelor terțe și nici nu a adus atingere

intereselor publice sau drepturilor și libertăților altor persoane;

- nerespectând prevederile art. 75 Cod penal, instanța nu a ținut cont de

condițiile de viață ale familiei inculpatului;

- decizia instanței de apel este neîntemeiată, contravine împrejurărilor de

fapt ale cauzei și urmează a fi anulată.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnatului.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că în situația

cînd din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia

hotărîrii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai

în cazul cînd acesta se regăsește în textul de lege menționat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către inculpat, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

7

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă din textul

recursului rezultă că recurentul critică și pedeapsa individualizată de către

instanța de apel, temei prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune

referitor la aceste aspecte.

Potrivit art. 414 alineatele (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Articolul 417 alin. (1) pct. 8) al aceleiași

Legi, prevede că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă și temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Analizând argumentele expuse în recurs, în raport cu decizia contestată

și conducându-se de prevederile legale în vigoare, Colegiul penal constată că

instanța de apel a examinat prezenta cauză penală fără careva abateri de la

normele de procedură, decizia adoptată fiind legală, întemeiată și

argumentată și instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, decizia acesteia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

pedeapsa aplicată inculpatului Veliki Nicolai a fost individualizată în

conformitate cu prevederile legale.

Pentru a statua astfel, Colegiul penal menționează următoarele:

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

8

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentință, Veliki Nicolai a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 2641

alin. (4), 2641 alin. (4), și 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilite pedepse sub

formă de închisoare pe termene de 3, 4 și 5 luni închisoare, prin cumul parțial

al pedepselor penale, a fost stabilit inculpatului Veliki Nicolai pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, soluție menținută și de

către instanța de apel.

Colegiul penal consideră că în prezenta speță nu și-au găsit confirmarea

criticile recurentului vis-a-vis de pedeapsa individualizată inculpatului,

deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal consideră întemeiată motivarea instanței de

apel, precum că, „Veliki Nicolai a fost condamnat anterior pentru infracțiune

analogică prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal (sentința din 27.09.2019), însă

nu și-a tras concluziile, nu s-a corectat și din nou a comis infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal… pedeapsa aplicată inculpatului în baza sentinței

anterioare nu a atins unul din scopurile primordiale ale acesteia - corectarea celui

9

vinovat, întrucât el nu și-a tras concluziile, nu s-a corectat și din nou a comis

infracțiunea legată de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

avansată comisă de persoană care nu deține permis de conducere”.

Instanța de recurs însușește afirmația instanței de apel, potrivit căreia,

numirea inculpatului a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității sau executarea pedepsei cu suspendarea termenului de pedeapsă, nu va

contribui la reeducarea acestuia, iar prima instanță a motivat, în totalitate, numirea

unei pedepse mai aspre și imposibilitatea numirii unei pedepse mai blânde din cele

alternative prevăzute de sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Colegiul penal consideră nefondate criticile inculpatului, precum că la

stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de prezența circumstanței atenuante

- recunoașterea vinovăției, de comportamentul inculpatului în timpul și după

săvârșirea infracțiunii, odată ce, în decizia supusă verificării, se constată

contrariul. Astfel, instanța de apel, în formarea convingerii de menținerea a

soluției primei instanțe de numire a unei pedepse privative de libertate

inculpatului Veliki Nicolai, a ținut cont de personalitatea inculpatului, că la

locul de trai se caracterizează satisfăcător, potrivit caracteristicii eliberate de primăria

s. Dezghincea la 17 noiembrie 2021, că nu se află la evidență la medic narcolog și

psihiatru, prezența circumstanței atenuante – recunoașterea vinovăției și a

circumstanței agravante - comiterea infracțiunii de către o persoană condamnată

anterior pentru infracțiunile analogice; de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite de Veliki Nicolai.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, din

motiv că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului, au ținut

cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față de

inculpat a pedepsei închisorii, și termenul acesteia, în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o

pedeapsă privativă de libertate și durata executării acesteia, va asigura scopul

pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute și celelalte argumente ale

recurentului.

Colegiul penal atestă că instanța de apel a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei

inculpatului Veliki Nicolai, stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă, legală

și pe deplin motivată, ce corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

Colegiul penal nu a constatat încălcări comise de către instanțele de fond

10

a dreptului inculpatului Veliki Nicolai la un proces echitabil, iar critica

recurentului în acest sens este una neîntemeiată.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, o parte din motivele invocate

în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel,

fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci, nu persistă temei de casare a deciziei, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Veliki Nicolai, de către instanțele de fond, a fost aplicată în

limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

declarat de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 iunie 2022, în

cauza penală în privința lui Veliki Nicolai XXXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 03 februarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

11