1ra-932/2022 — art. 186 al. 2 lit. b, c, d CP, art. 208 al. 1 CP

1ra-932/2022 — art. 186 al. 2 lit. b, c, d CP, art. 208 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-932/2022

1-21045926-01-1ra-28062022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Chiriac Stela în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț,

sediul Central din 22 decembrie 2021 și deciziei Colegiului judiciar penal al

Curții de Apel Bălți din 04 mai 2022, în cauza penală în privința lui,

Păun Vlad …………………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.03.2021 – 22.12.2021;

Instanța de apel: 24.02.2022 – 04.05.2022;

Instanța de recurs: 28.06.2022 – 10.08.2022.

A C O N S T A T A T :

Vlad a fost recunoscut vinovat și condamnat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare și

de art. 208 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor stabilite, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, fără amendă.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, prin decizia Curții de Apel Cahul din

16.11.2020, s-a stabilit definitiv, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 6 (șase) ani, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

că Păun Vlad, în perioada 19.07.2019 - 22.07.2019, ziua, timpul exact nefiind

stabilit, împreună cu X.Y., născut la XX.XX.2002, având scopul de cupiditate cu

intenția însușirii bunurilor altei persoane, au pătruns pe teritoriul întreprinderii

1

Î.C.C.P.C.„COLPRODCOOP”, din localitatea Cupcini, str. Gării 6 și prin

deteriorarea ușii de la intrare, în mod ascuns au sustras bunurile: un aparat de

telefon staționar în valoare de 380 lei, un calculator de model „Citezen” în

valoare de 320 lei, un stabilizator UPS în valoare de 950 lei, un fierbător electric

în valoare de 400 lei, un prelungitor de 5 metri lungime în valoare de 150 lei,

un telefon fax de model „Panasonic” în valoare de 250 lei, un monitor de model

„Samsung” în valoare de 200 lei, o tastieră în valoare de 100 lei, două boxe în

valoare de 100 lei, care erau în proprietatea Î.C.C.P.C.„COLPRODCOOP”, prin

urmare fiindu-i cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 2850 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Păun Vlad a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, individualizată prin: furt,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Tot el, în perioada 19.07.2019-22.07.2019, cunoscând de faptul că X.Y., a.n.

XX.XX.2002 este minor, având intenție directă manifestată prin năzuința de

înlesnire a activității criminale și de profit, în scopul atragerii minorului la

activitatea criminală, prin manipulare psihologică, l-a instigat la săvârșirea unei

infracțiuni, prin pătrunderea pe teritoriul întreprinderii Î.C.C.P.C.

„COLPRODCOOP”, din localitatea Cupcini, str. Gării 6, de unde au sustras

următoarele bunuri: un aparat de telefon staționar în valoare de 380 lei, un

calculator de model „Citezen” în valoare de 320 lei, un stabilizator UPS în

valoare de 950 lei, un fierbător electric în valoare de 400 lei, un prelungitor de

5 metri lungime în valoare de 150 lei, un telefon fax de model „Panasonic” în

valoare de 250 lei, un monitor de model „Samsung” în valoare de 200 lei, o

tastieră în valoare de 100 lei, două boxe în valoare de 100 lei, fiind cauzat părții

vătămate un prejudiciu material în sumă de 2850 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Păun Vlad a comis infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod penal, individualizată prin: atragerea

minorului la activitatea criminală și instigarea la săvârșirea infracțiunii.

inculpatului, a înaintat apel, prin care a solicitat casarea sentinței, adoptarea

unei soluții de achitare a inculpatului de sub învinuirea adusă, dat fiind lipsa

probelor ce ar demonstra comiterea faptelor imputate, care se bazează în

exclusivitate doar pe depozițiile lui X.Y., fără a ține cont de faptul, că Păun Vlad

nu este din respectiva localitate.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Baban Nicolae în numele

2

inculpatului, declarat împotriva sentinței judecătoriei Edineț, sediul Central

din 22 decembrie 2021, cu menținerea acesteea fără modificări.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate, a reținut corectitudinea aplicării cazului din speță a

normelor procesual-penale ce se referă la examinarea obiectivă, multilaterală și

completă a cauzei, cu respectarea principiului nemijlocirii și

contradictorialității procesului penal (art. 314 Cod de procedură penală); în

limita învinuirii formulate în rechizitoriu (art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală); cu verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și constatarea certă a

aspectelor de drept importante pentru justa ei soluționare, printr-o cercetare

amplă a probelor administrate la faza urmăririi penale ce au servit obiect de

cercetare judecătorească, primind o apreciere obiectivă din punct de vedere al

pertinenții, utilității, veridicității, concludenței și coroborării reciproce (art. 100-

101 Cod de procedură penală).

Astfel, concluzionând temeinicia sentinței de condamnare atât în latura

penală, cât și în partea stabilirii pedepsei penale, Colegiul a atestat statuarea

motivată la baza ei a probatoriului legal administrat de către OUP sub

conducerea procurorului, a cărui cercetare, verificare și apreciere obiectivă în

ordinea art. 93-94; 100-101 Cod de procedură penală, s-a efectuat în instanța de

fond, confirmând vinovăția inculpatului Păun Vlad în furtul săvârșit pe

teritoriul întreprinderii Î.C.C.P.C.„COLPRODCOOP”, din localitatea Cupcini,

str. Gării 6 și în atragerea minorului X.Y. la activitatea criminală, prin instigarea

lui la comiterea infracțiunii.

S-a notat, că deși pe parcursul urmăririi penale și în cadrul judecării în

fond și apel a cauzei penale, inculpatul nerecunoscând vina în cele imputate a

refuzat să depună declarații (f.d. 239, vol. 1; 82, vol. 2), vinovăția lui și-a găsit

deplină confirmare prin declarațiile reprezentantului părții vătămate Natalia

Goreacica (f. d. 7 vol. 2), declarațiile martorului X.Y. (f. d. 8 vol. 2), sesizarea

OUP al IP Edineț de către partea vătămată Babără Anatolie referitor la

investigarea cazului de furt ce a avut loc în perioada 19.07.2019 – 22.07.2019,

comis de persoane necunoscute care au pătruns pe ascuns pe teritoriul

întreprinderii „COLPRODCOOP” deteriorând ușa și sustrăgând mai multe

bunuri, cauzând prejudiciu material considerabil (f.d. 8 vol. 1), care fiind

cercetată, prin procesul-verbal din 22.07.2019, clădirea de pe teritoriul

Î.C.C.P.C. „COLPRODCOOP” din Cupcini, str. Gării 6, unde au fost depistate

deteriorări la ușile de intrare, demonstrată prin planșa fotografică anexă (f.d.

10-26, vol. 1), cu reconstituirea faptei la fața locului în ziua de 17.10.2019, pe

parcursul cărei X.Y. a povestit și a demonstrat locul, și metoda prin care

împreună cu Păun Vlad au sustras bunurile din clădirea amplasată pe teritoriul

Î.C.C.P.C.„COLPRODCOOP”, confirmată prin anexe (f.d. 42-44, vol. 1).

3

Instanța de apel a menționat că probele verbale și cele scrise administrate

în prezenta cauză, ce au servit obiect de cercetare judecătorească atât în instanța

de fond, cât și cea de apel, și permit de a concluziona temeinicia soluției

judiciare privind vinovăția inculpatului Păun Vlad în comiterea infracțiunilor

prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), c), d); 208 alin. (1) Cod penal.

Instanța a concluzionat că argumentele invocate de apelant referitor la

lipsa bazei probante ce ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea

faptelor incriminate, sunt absolut declarative și nefondate, fiind lipsite de temei

real. Contrar opiniei părții apărării referitor la prezența pe caz a temeiurilor de

achitare a inculpatului Păun Vlad de sub învinuirea lui adusă, Colegiul penal

susținând concluzia instanței de fond, conchide administrarea de către partea

acuzării a probelor incontestabile ce-i confirmă vinovăția, fapta comisă

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2)

lit. b), c), d); 208 alin. (1) Cod penal.

Totodată, deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei penale în

raport cu argumentele invocate de apelant, Colegiul a apreciat drept întemeiată

soluția instanței de fond, acordând deplină eficiență dispozițiilor art. 61 și 75

Cod penal, ce-i determină scopul și criteriile generale de individualizare,

instanța conformându-se întru-tot recomandărilor Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 ”Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale”, inclusiv celor expuse în Hotărârea Plenului

CSJ nr. 16 din 31.05.2004 ”Cu privire la aplicarea în practica judiciară a

principiului individualizării pedepsei penale”.

Astfel încât, numindu-i inculpatului pedeapsa închisorii, instanța a ținut

cont de personalitatea lui ce nu este la prima abatere de lege, anterior fiind

condamnat (f.d.87-88,vol.1), inclusiv pentru fapte similare, la pedeapsa

închisorii ce nu a avut un efect serios de prevenire a activității criminale, care a

devenit o îndeletnicire pentru el, în vederea asigurării proprii existențe. De

aceea, întru excluderea recidivării și prevenirea comiterii de noi fapte

antisociale pasibile răspunderii penale, pedeapsa închisorii lui numită este una

strict necesară.

Respectiv, preluând opinia instanței de fond în ce privește corectitudinea

condamnării inculpatului, Colegiul a menționat că în împrejurările cauzei

expuse mai sus, pedeapsa închisorii pe termenul stabilit, este cât se poate de

proporțională și rațională pentru executare, urmărind scopul conștientizării

caracterului infracțional a acțiunilor comise, iar în lipsa altor circumstanțe,

decât cele prezentate la soluționarea cauzei în fond, căror instanța li-a dat o

apreciere obiectivă, constatând netemeinicia cerinței părții apărări privind

achitarea inculpatului, fapt pentru care va dispune respingerea apelului, cu

menținerea hotărârii instanței de fond, fără modificări.

4

avocatul Chiriac Stela în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct.

10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 22 decembrie 2021 și deciziei Colegiului

judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2022, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care Păun Vlad să fie achitat de învinuirile aduse, deoarece fapta

nu a fost săvârșită de inculpat.

5.1 În susținerea recursului a invocat că:

- instanța pronunțând sentința de condamnare a ignorat prevederile art.

101 Cod de procedură penală, sub aspectul că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor;

- instanța nu a motivat prezența tuturor semnelor calificative ale

infracțiunii imputate;

- probele au fost enumerat în ordine cronologică fără să le fie dată o

apreciere prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- inculpatul nu a recunoscut vina în cele incriminate și a dat declarații

care denotă cele întâmplate în prezența lui, dar fără participarea sa;

- la caz nu au fost acumulate probe care ar corespunde cerințelor art. 93,

95, 96, 99-101 Cod de procedură penală - drept urmare învinuirea înaintată este

nefondată, nu corespunde stării de fapt și circumstanțelor stabilite;

- probele prezentate de partea acuzării au fost combătute în cadrul

cercetării judecătorești, astfel toate îndoielile urmează a fi tratate în folosul

inculpatului.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

5

drept formal și material.

Colegiul penal constată că avocatul Chiriac Stela își întemeiază cererea

de recurs pe temeiul de drept prevăzut la pct. 10), alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond,

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

deși, potrivit textului recursului, critică hotărârile instanțelor de judecată sub

aspectul aprecierii eronate a probelor și nemotivarea semnelor calificative ale

infracțiunilor imputate, solicitând nemijlocit achitarea inculpatului Păun Vlad.

Astfel, Colegiul penal reține că apărarea critică modalitatea de apreciere

a probelor de către instanțele de fond, însă, cu referire la faptul dacă chestiunea

de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu

constituie temei de casare prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Tot la acest capitol, Colegiul penal reieșind din criticile invocate în recurs

sub aspectul nominalizat, reține că acestea se referă în mare parte aspectului de

neimplicare a inculpatului Păun Vlad în săvârșirea infracțiunii, netemeinicia

acuzațiilor de sustragere a bunurilor de către ultimul și că acuzațiile aduse sunt

întemeiate doar pe presupuneri.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu argumentele

expuse de apărător, Colegiul consideră că criticile ultimului sânt nefondate,

deoarece instanța de apel justificat a ajuns la concluzia de menținere a sentinței

fără modificări. Instanța de apel sesizată în modul stabilit de lege a analizat

suplimentar materialul probator, apreciind drept juste constatările primei

instanțe, reconfirmând, în temeiul prevederilor legale și a probelor analizate și

cercetate suplimentar în ședința de judecată, starea de fapt expusă în actul de

sesizare a instanței, în drept încadrând faptele inculpatului Păun Vlad după

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal și de art. 208 alin. (1) Cod penal, potrivit indicilor calificativi: furt,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și respectiv, atragerea minorului la activitatea criminală și

instigarea la săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal, atestă că instanța de apel judecând apelul declarat, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate în prezenta cauză, verificându-le sub

6

aspectul pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, atât pe

cele obținute în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării în prima

instanță, atât ale acuzării cât și ale apărării, stabilind aspectele de fapt și de

drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Păun

Vlad de săvârșirea infracțiunilor imputate.

Reieșind din partea motivată a deciziei atacate, Colegiul statuează că,

instanța de apel în urma verificării cumulului de probe a concluzionat despre

existența în acțiunile inculpatului Păun Vlad a elementelor constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 208 alin. (1) Cod

penal.

În opinia Colegiului penal, în speța deferită judecării, instanța de apel a

avut suficiente temeiuri de a constata că inculpatul a săvârșit faptele imputate,

iar acțiunile lui erau deliberate, conștientizate, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor, săvârșit pe teritoriul întreprinderii Î.C.C.P.C.

„COLPRODCOOP”, din localitatea Cupcini, str. Gării 6, și atragerea minorului

X.Y. la activitatea criminală, prin instigarea lui la comiterea infracțiunii,

învederând cumulul de probe administrate și analizate în hotărârea adoptată,

menționate și în pct. 4.1 al prezentei decizii, din care motiv instanța de recurs

nu se va îndepărta de la aceste concluzii, ținând cont de jurisprudența CțEDO,

potrivit căreia în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de casație poate în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției instanței inferioare (hotărâri CEDO Garcia Ruis contra

Spaniei, Heile contra Finlandei).

În această ordine de idei, instanța de recurs menționează că instanța de

apel a considerat vinovăția inculpatului Păun Vlad ca fiind dovedită prin

mijloacele de probe administrate la examinarea cauzei, consemnate la rândul

său în procesul-verbal al ședinței de judecată.

În viziunea recurentului, instanța de apel nu a dat aprecierea cuvenită

probelor administrate la judecarea cazului, însă autorul recursului nu indică

concret care ar fi eroarea admisă de către instanță la elucidarea probelor, în ce

constă aplicarea eronată a normelor materiale, procedurale cât și internaționale,

în ce constă divergența declarațiilor părților, prin ce se manifestă expunerea

denaturată a faptelor constatate de către instanțele de judecată.

În sensul criticilor aduse, se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce

va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

7

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,

sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile

sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora

și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al

coroborării acestora.

Instanța de recurs ordinar reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus se constată, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului Păun Vlad, nefiind identificată de

instanța de recurs vreo eroare gravă de fapt, ce ar putea servi drept temei de

casare a hotărârii judecătorești atacate, iar motivele esențiale expuse, au primit

aprecierea instanței de apel în contextul prevederilor art. 8, art. 6 CEDO, astfel

invocările privind faptul că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, sunt neîntemeiate.

Implicit, analizând argumentele recursului declarat în coraport cu partea

descriptivă a decizie instanței de apel, Colegiul penal constată că avocatul

reiterează aceleași argumente invocate în apel, asupra cărora instanța de apel

s-a expus în mod clar și concis. Motivele invocate au constituit deja obiect de

examinare în instanța apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4.1 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

penale de referință care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Totodată, Colegiul penal menționează că pedeapsa stabilită de către

instanțele judecătorești inferioare a fost reținută în strictă conformitate cu

prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal. Pedeapsa aplicată inculpatului

Păun Vlad este corectă, echitabilă și proporțională faptelor comise, numită

ținându-se cont de scopul pedepsei penale. Pedeapsa aplicată corespunde

gradului prejudiciabil și de pericol social, circumstanțelor comiterii infracțiunii,

atitudinii inculpatului față de cele întâmplate și conștientizarea pericolului

crimei săvârșite.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile,

le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

8

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori, ce ar servi drept temei de

implicare în sensul casării deciziei contestate prin prisma celor invocate de

către apărător, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiriac

Stela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al

Curții de Apel Bălți din 04 mai 2022, în cauza penală în privința lui Păun Vlad

xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 26 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

9