1ra-453/2022 — art. 264-1, al. 4 CP

1ra-453/2022 — art. 264-1, al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-453/2022

1-20156020-01-1ra-23032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat,

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți sediul Sîngerei, din 21 iunie 2021 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2021, în cauza penală în

privința lui,

Țacu Ivan XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 10.12.2020 – 21.06.2021;

Instanța de apel: 03.08.2021 – 16.11.2021;

Instanța de recurs: 23.03.2022 – 22.06.2022.

A C O N S T A T A T :

Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilit acestuia pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei

Bălți, sediul Sîngerei din 27.05.2020, s-a stabilit lui Țacu Ivan pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 1(una) lună închisoare.

XXXXX, aproximativ la ora 22:30, conștientizând caracterul social-periculos al

acțiunilor de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică și

consecințele care pot surveni, a consumat băuturi alcoolice și fără a deține permis

de conducere, a urcat la volanul automobilului de model „VAZ 21063” cu

numărul de înmatriculare XXXXX și contrar prevederilor pct.14 lit. a) al

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.357 din 13.05.2009, conform cărora „Conducătorului de vehicul îi

este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor

sau altor substanțe contraindicate” a condus mijlocul de transport pe una din

străzile satului XXXXX, raionul XXXXX, unde a fost stopat de către colaboratorii

de poliție a IP Sîngerei.

Având o bănuială rezonabilă că, Țacu Ivan era în stare de ebrietate

alcoolică, colaboratorii de poliție i-au cerut acestuia să fie testat cu aparatul

1

alcooltest de tip „Drager”, însă acesta a refuzat categoric de a fi supus testării

alcoolscopice în vederea stabilirii stării de ebrietate.

Acțiunile lui Țacu Ivan au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal -

refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei

sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, acțiuni săvârșite

de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Ivan, prin care a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de aplicarea pedepsei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

3.1. În motivarea apelului inculpatul a invocat că, sentința o consideră

neîntemeiată și că pedeapsa aplicată este una prea aspră. Este de părerea că

persoanei declarate vinovate trebuie sa i se aplice o pedeapsă, în limitele

sancțiunii articolului în baza cărui persoana este declarată vinovată. În același

caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal

în prevederile art.79 Cod penal.

2021, apelul inculpatului Țacu Ivan a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că, prima

instanță la momentul adoptării sentinței a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor

lui Țacu Ivan în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, totodată corect a apreciat

măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, ținând cont de circumstanțele

cauzei penale, persoana vinovată, urmările survenite și anterioara condamnare

penală.

Probele administrate pe cauză corespund cerințelor stipulate de art.93-101

Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, veridice, utile

pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în

coroborare între ele și demonstrând vinovăția lui Țacu Ivan în sensul învinuirii

aduse, în deplină măsură.

În concluzie, instanța de apel a considerat, că prima instanță corect a

reținut circumstanțele cauzei, a încadrat juridic fapta, a apreciat probele și a

stabilit vinovăția lui Țacu Ivan în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art.2641

alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsa stabilită lui Țacu Ivan, a considerat că de asemenea a

fost aplicată legal și întemeiat. Pedeapsa cu închisoare de 4 ani și 1 lună în raport

cu circumstanțele faptei și personalitatea inculpatului Țacu Ivan, precum și cu

trecutul lui infracțional, este proporțională faptei infracționale.

2

La individualizarea pedepsei de închisoare prima instanță a reținut în

sarcina inculpatului Țacu Ivan și a luat în considerație prevederile art.2, art.7,

art.61, art.75-78, art.2641 alin.(4) Cod penal, ținând astfel cont de gravitatea

infracțiunii comise (infracțiune ușoară), de cazierul penal ce indică la comiterea

anterioară a infracțiuni, de prezența circumstanțelor agravante – săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, de cazierul

contravențional, ce indică comiterea contravențiilor, inclusiv din domeniul

rutier, de lipsa circumstanțelor atenuante, de lipsa evidenței la medici narcolog și

psihiatru, de personalitatea celui vinovat, modul și condițiile acesteia de viață și

influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui, precum și celelalte

împrejurări individuale ale cazului.

A mai reținut că, inculpatul Țacu Ivan anterior a fost condamnat de către

Judecătoria Bălți sediul Sîngerei la 27.05.2020 în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal la pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, iar

în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, suspendată condiționat

executarea pedepsei cu închisoare aplicată lui Țacu Ivan cu stabilirea termenului

de probă 4 (patru) ani.

Faptul comiterii iarăși a unei infracțiuni denotă, că pedeapsa anterioară nu

a dus la corijarea și reeducarea inculpatului. În asemenea condiții, prima instanță

a luat în considerație personalitatea inculpatului, activitatea lui infracțională

anterioară, rolul și comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii,

precum și atârnarea lui față de faptele infracționale. Circumstanțele date indică,

că corectarea inculpatului poate avea loc doar în condițiile stabilirii unei pedepse

de închisoare, cu executarea reală și la inaplicabilitatea altei pedepsei penale.

inculpatul Țacu Ivan, prin care invocând incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței și deciziei, cu

adoptarea unei decizii prin care să i se aplice o pedeapsă non-privativă de

libertate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

5.1 În susținerea recursului inculpatul invocă:

- pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu fapta săvîrșită, luându-se

în considerare că acuzatorul a solicitat aplicarea unei pedepse non privativă de

libertate;

- consideră nemotivată stabilirea pedepsei atît de aspre;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu și-au motivat soluția și, nu

au dat apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor;

- consideră că era posibil menținerea suspendării pedepsei potrivit

Sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 27.05.2021 și aplicarea pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal o pedeapsă non-

privativă de libertate, dându-i posibilitatea reală condamnatului să-și

dovedească corectarea prin comportament exemplar și muncă cinstită, astfel

considerând că pedeapsa dată va asigura scopul pedepsei;

3

- solicită aplicarea unei pedepse non-privative de libertate din motiv că

inculpatul are grad de invaliditate și are la întreținere 2 copii minori, soția suferă

de cancer are nevoie de ajutor, situația familială este foarte precară iar aplicarea

pedepsei cu închisoarea ar înrăutăți grav situația;

- consideră că este posibil de aplicat art. 75 Cod penal.

prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod procedură penală, procurorul a depus

referință, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept admise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului dedus judecății, se atestă că inculpatul invocă în

calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În esență, argumentele inculpatului se axează pe dezacordul cu pedeapsa

stabilită de instanța de apel, considerând că aceasta nu a ținut cont de faptul că

cauza penală a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, și-a recunoscut vina integral și regretă sincer de acțiunile săvârșit fapt ce,

iar pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității este în măsură să-l

convingă pe inculpat că respectarea legii penale este o necesitate, așa cum de

altfel a procedat prima instanță.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiului de

casare invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată

la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea

penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

4

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

După cum se constată în speță, instanța de apel a ajuns la concluzia

menținerii sentinței primei instanțe în latura penală, în partea individualizării

pedepsei, prin care inculpatului Țacu Ivan, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 85 alin. (1) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, 1(una) lună.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75

alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un

proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat

inculpatul. Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține că, instanța de apel la pronunțarea soluției de

menținere a sentinței în partea contestată, temeinic a reținut că prima instanță la

stabilirea pedepsei a luat în considerație prevederile art.2, art.7, art.61, art.75-

art.78, art.2641 alin.(4) Cod penal, ținând astfel cont de gravitatea infracțiunii

comise (infracțiune ușoară), de cazierul penal ce indică la comiterea anterioară a

infracțiunilor, de prezența circumstanțelor agravante – săvîrșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune sau pentru alte fapte

care au relevanță pentru cauză, de cazierul contravențional, ce indică comiterea

contravențiilor, inclusiv din domeniul rutier, de lipsa circumstanțelor atenuante,

de lipsa evidenței la medici narcolog și psihiatru, de personalitatea celui vinovat,

modul și condițiile acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și

reeducării lui, precum și celelalte împrejurări individuale ale cazului.

5

De asemenea s-a mai reținut că, inculpatul Țacu Ivan anterior a fost

condamnat de către Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei la 27.05.2020 în baza art.187

alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen

de 4 (patru) ani, iar în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, suspendată

condiționat executarea pedepsei cu închisoare aplicată lui Țacu Ivan cu stabilirea

termenului de probă 4 (patru) ani.

Prin urmare, instanța de apel corect și motivat a concluzionat că asigurarea

faptului convingerii inculpatului în necesitatea respectării ordinii de drept și a

normelor morale poate fi realizată doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, 1(una) lună.

De asemenea instanța de apel a notificat și a ținut cont la stabilirea

pedepsei de gravitatea infracțiunii săvârșite, de impactul social negativ al

acțiunilor inculpatului, de personalitatea acestuia, care anterior a fost condamnat

și care beneficiind de o pedeapsă neprivativă de libertate, nu a mers pe calea

corijării și din nou a săvârșit o infracțiune din domeniul transporturilor.

Prin urmare, Colegiul penal constată că argumentele invocate de recurent

cu privire la restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului prin

stabilirea pedepsei non privative de liberate cu aplicarea art. 90, Cod penal, nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei

de implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea

efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 alin.(1) Cod penal, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și termenul de probațiune.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a

ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga

conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în

timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată

inculpatului Țacu Ivan, or, aceasta s-a stabilit a fi proporțională faptelor comise

de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că, instanța de apel și-a motivat destul de suficient decizia și în

deplină corespundere cu respectarea prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, a dat răspuns la toate alegațiile apelatului expuse în cererea de

6

apel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a

acesteia nu s-au stabilit.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere

de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs

Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Din considerentele expuse, instanța de recurs atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a admis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune a fi dispusă inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat de inculpat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Țacu Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

7