1ra-341/2022 — art. 201-1 alin. 2 lit. a; art. 179 alin. 1; art. 166 alin. 2 lit. b; art. 187 alin. 1; art. 171 alin. 2 lit. b-2 CP

1ra-341/2022 — art. 201-1 alin. 2 lit. a; art. 179 alin. 1; art. 166 alin. 2 lit. b; art. 187 alin. 1; art. 171 alin. 2 lit. b-2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-341/2022

1-20087453-01-1ra-07032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor dosarului, recursul

ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 16 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Zacon Ivan …………………….

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.07.2020 – 18.02.2021.

Instanța de apel: 28.04.2021 – 16.12.2022.

Instanța de recurs: 07.03.2022 – 27.06.2022.

A C O N S T A T A T :

Ivan a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

S-a încetat procesul penal de învinuire a lui Zacon Ivan în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal în legătură cu retragerea

plângerii de către partea vătămată.

Zacon Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal și condamnat la 3 (trei) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Zacon Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal și s-a condamnat la 4 (patru) ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Zacon Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal și condamnat la 6 (șase) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Zacon Ivan, pedeapsa

definitivă sub formă de 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

1

S-a admis solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată și s-a dispus încasarea din contul inculpatului Zacon Ivan a cheltuielilor

de judecată în sumă de 7 640 (șapte mii șase sute patruzeci) lei în beneficiul

statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

de 21 aprilie 2020, aproximativ la ora 19:00, aflându-se la domiciliul din s. X., r-

nul Cantemir, unde a locuit împreună cu fostă sa concubina L.V., copiii minori

L.I. a.n.2008, L.L. a.n.2012, L.L. a.n.2014, Z.D. a.n.2019 și Ciuvalschi Petru, a.n.

xxxx, cu care în corespundere cu prevederile art. 1331 Cod penal sunt membri de

familie, fără careva motive, cu scopul intimidării și impunerii voinței, având un

comportament agresiv, fizic și verbal exprimat prin manifestarea abuzului de

putere asupra celorlalți membri de familie, a luat un topor și a deteriorat un

geam de la casă, amenințând-o pe L.V. cu răfuială fizică, astfel de frică, fiind

nevoiți să părăsească domiciliul și să se ascundă la vecina Para Ecaterina, iar

Zacon Ivan, în continuarea acțiunilor sale ilegale cu toporul a fugit în urma

minorului L.I., prin ce le-a cauzat suferințe psihice.

Infracțiune prevăzută la art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, potrivit

indicilor, violență în familie, adică acțiunea intenționata comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în

scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra victimei, săvârșită

asupra a mai multor membri ai familiei.

Tot Zacon Ivan, la data de 03 iunie 2020, aproximativ la ora 17:00, aflându-

se în s. X., r-nul Cantemir, având scopul încălcării inviolabilității domiciliului lui

C.P., unde locuiește fosta sa concubina L.V., situat în s. X., r-nul Cantemir,

neavând permisiunea proprietarilor și locatarei L.V., în mod intenționat a

pătruns în domiciliu, iar la cerința insistentă a acestora, dânsul a refuzat să

părăsească domiciliul.

Infracțiune prevăzută la art. 179 alin. (1) Cod penal, potrivit indicilor,

violare de domiciliu, adică pătrunderea în domiciliu unei persoane, fără

consimțământul acestea și refuzul de-l părăsi la cererea proprietarului.

Tot Zacon Ivan, în continuarea acțiunilor sale ilegale, la data de 03 iunie

2020, în timpul nopții, aflându-se la domiciliului lui C.P., situat în s. X., r-nul

Cantemir, unde se afla și fosta sa concubina L.V., cu care conform art.1331 Cod

penal sunt membri de familie, având intenția satisfacerii poftei sexuale și

profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, prin constrângere fizică a

dezbrăcat-o forțat de haină, trântind-o pe pat și a întreținut un raport sexual în

formă normală cu L.V., contrar voinței dânsei, prin ce i-a cauzat victimei

suferințe fizice și psihice.

Infracțiune prevăzută la art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal, potrivit

indicilor, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică

a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra săvârșit asupra

2

unui membru de familie.

Totodată, Zacon Ivan de către acuzatorul de stat este învinuit și în săvârșirea

următoarelor acțiuni:

Zacon Ivan, se învinuiește în aceia că, în continuarea acțiunilor sale ilegale,

la data de 03 iunie 2020, aproximativ la or 18:00 aflându-se în s. X., rnul

Cantemir, la domiciliul lui C.P. unde locuiește fosta concubină L.V. cu copii săi

minori, având scopul privării ilegale de libertate a cetățenilor C.P., C.S. și copii

minori R.A. a.n. 2008, L.I. a.n. 2008, L.L. a.n. 2012 și L.L. a.n. 2014, i-a plasat cu

forța și izolat în bucătăria domiciliului sus menționat, amenințându-i cu răfuială

fizică si numindu-i cu cuvinte necenzurate.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Zacon Ivan conform

infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(2) lit. b) Cod penal, potrivit indicilor,

privațiune ilegală de libertate asupra mai multor persoane.

Tot, Zacon Ivan, se învinuiește în aceia că, în continuarea acțiunilor sale

ilegale, la data de 03 iunie 2020, aproximativ la ora 19:00, aflându-se în s. X., r-

nul Cantemir, la domiciliul lui C.P., unde se afla și fosta sa concubină L.V., care

în corespundere cu prevederile art.1331 Cod penal sunt membri de familie,

având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în mod deschis a

sustras din mâna lui L.V., un telefon mobil de model ,,Samsung G2” de culoare

gri la prețul de 2 000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Zacon Ivan conform

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(1) Cod penal, potrivit indicilor, jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.

Cantemir, Alexandru Priguza și avocatul Josu Artur în interesele inculpatului

Zacon Ivan.

3.1 Procurorul în Procuratura raionului Cantemir, Alexandru Priguza,

prin apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței din 18 februarie 2021,

în partea achitării inculpatului Zacon Ivan pentru comiterea infracțiuni

prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi sentințe potrivit căreia: A-l recunoaște vinovat pe inculpatul Zacon Ivan

de comiterea infracțiunilor prevăzute de : art. 179 alin.(1) Cod penal, și a înceta

urmărirea penală pe acest capăt de acuzare în privința acestuia pe motivul

retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată; art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal, și a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; art.166 alin. (2) lit. b)

Cod penal, și a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; art. 187 alin. (1) Cod

penal, și a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; art. 171 alin. (2) lit. b2 Cod

penal, și a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani cu

3

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Zacon Ivan o pedeapsă definitivă sub

formă de 8 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest de

menținut sentința Judecătoriei Cahul sediul Cantemir ca legală.

În motivarea cererii de apel a invocat că instanța de judecată la achitarea lui

Zacon Ivan pe art. 187 alin. (1) Cod penal, nu a ținut cont de faptul că din probele

acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședinței de judecată

rezultă că ultimul a săvârșit și infracțiunea respectivă, fapt dovedit și prin

declarațiile părții vătămate L.V..

În asemenea circumstanțe, analizând declarațiile părții vătămate L.V.

conchide că la faza de urmărire penală, partea vătămată L.V. a declarat că Zacon

Ivan i-a luat telefonul mobil de model Samsung G2, de culoare gri și a amenințat-

o că dacă se plânge la poliție sau altcuiva o omoară. La fel, L.V. a declarat că

telefonul său rămăsese la Zacon Ivan. Dimineața, când Zacon Ivan i-a întors

telefonul mobil, ea a sunat la poliție.

Astfel, din probele enumerate rezultă cu certitudine că a fost comisă

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (1) din Codul penal și anume jaful, adică

sustragerea în mod deschis a bunurilor altei persoane.

În vederea elucidării obiectului juridic special ce îl formează relațiile

sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, servesc acțiunile

intenționate lui Zacon Ivan îndreptate spre partea vătămată L.V., probate prin

declarațiile părții vătămate L.V..

Din declarațiile părții vătămate L.V., rezultă că a fost materializată latura

obiectivă a acestei componențe de infracțiune. În acord cu aceste probe, se atestă

faptul că Zacon Ivan i-a luat telefonul mobil de model Samsung G2, de culoare

gri și a amenințat-o că dacă se plânge la poliție sau altcuiva o omoară. La fel, L.V.

a declarat că telefonul său rămăsese la Zacon Ivan. Dimineața, când Zacon Ivan

i-a întors telefonul mobil, ea a sunat la poliție.

Pe baza stării de fapt expusă, se reține legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă materializată în sustragerea bunurilor de la L.V. de către Zacon

Ivan și urmarea prejudiciabilă sub forma de prejudiciu material adusă părții

vătămate L.V..

În apel se menționează că, pe fundalul structurii laturii obiective a acestei

infracțiuni, constată că este una materială și s-a consumat din momentul în care

Zacon Ivan a luat telefonul din mână lui L.V., în continuare păstrîndu-1 la el,

obținând astfel posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de telefonul lui

L.V. la propria sa dorință. În vederea evidențierii laturii subiective a infracțiunii

comise de Zacon Ivan, se impune analiza circumstanțelor faptice prin

coroborare. Astfel, reieșind din declarațiile părții vătămate L.V., se atestă

prezența scopului de cupiditate al inculpatului Zacon Ivan, exteriorizat prin

intenția lui Zacon Ivan de a sustrage de la L.V. telefonul mobil.

4

Acuzatorul de stat consideră că din probele administrate în prezenta cauză

penală rezultă că inculpatul Zacon Ivan a săvârșit și infracțiunea prevăzută de

art. 187 alin. (1) Cod penal.

În partea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a), art. 179 alin.

(l), art. 166 alin. (2) lit. b), art. 171 alin. (2) lit. b 2 Cod penal, acuzatorul de stat

consideră că acțiunile inculpatului au fost calificate corect de către instanță, însă

pedeapsa aplicată o consideră ca fiind una prea blândă.

Apelantul consideră că, instanța la aplicarea pedepsei, nu a ținut cont de

cazierul penal al inculpatului Zacon Ivan, potrivit căruia inculpatul anterior a

fost în conflict cu legea penală.

3.2 Avocatul Josu Artur în interesele inculpatului Zacon Ivan, prin apelul

declarat a solicitat casarea parțială a sentinței din 18 februarie 2021, pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Zacon Ivan, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal, să fie condamnat la 180 ore muncă neremunerată în favoarea

comunității, achitat de învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii și de art. 171 alin. (2) lit. b 2 Cod penal, din motiv că

nu există fapta infracțională.

În argumentarea cererii de apel a invocat precum că Zacon Ivan, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, urma să

fie condamnat la 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, instanța

însă, fără careva motive întemeiate și fără a individualiza pedeapsa, a hotărât să

aplice cea mai aspră pedeapsă posibilă.

Menționează că, în ceia ce privește învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.166 alin. (2) lit. b) Cod penal, prin infracțiunea de privațiune

ilegală de libertate se înțelege împiedicarea victimei de a se deplasa conform

voinței sale, de a comunica cu alte persoane, de cele mai multe ori victima este

legată, încuiată într-o încăpere, îi sunt luate mijloacele de comunicare, îi este

legată gura etc. Interdicția sau rugămintea de a pX. în altă cameră, fără reținerea

prin constrângere a victimei nu poate forma componența infracțiunii prevăzută

la art. 166 Cod penal.

Consideră că, aceste acțiuni puteau fi calificate în baza art. 2011 alin. (2) lit.

a) adică izolarea, intimidarea în scopul impunerii voinței săvârșite asupra mai

multor membri de familie și nicidecum conform art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Martorii în cadrul audierii în instanța de judecată a menționat că toți au avut

posibilitate să iasă din bucătărie, ușa nu era încuiată și mânerul era în ușă, au

ieșit din bucătărie și Zacon Ivan nu le-a zis nimic.

Susține că, în ceia ce privește infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit.

b2) Cod penal, însăși partea vătămată a declarant că a avut un raport sexual

benevol în acea seară și a dat declarații false la urmărirea penală dorind să scape

de prezența lui Zacon Ivan în viața sa. Conform raportului de expertiză judiciară

5

nr.202013P0108 din 25.06.2020 sa stabilit că la L.V. careva leziuni corporale pe

corp sau la organele genitale lipsesc (f.d.l03-104) iar alte probe nu există. Instanța

însă neîntemeiat a ajuns la concluzia să aplice lui Zacon Ivan o pedeapsă de 6 ani

închisoare, pentru o infracțiune care nu a săvârșit-o, ceia ce consideră a fi o

eroare gravă și solicită ca pe acest articol inculpatul să fie achitat din motiv că nu

există fapta infracțiunii.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de procurorul în Procuratura raionului

Cantemir, Alexandru Priguza, admis apelul declarat de avocatul Josu Artur în

interesele inculpatului, casată parțial, în latura penală, sentința Judecătoriei

Cahul (sediul Cantemir) din 18 februarie 2021, privind condamnarea pe art. 2011

alin.(2) lit. a); 166 alin.(2) lit. b); 171 alin.(2) lit. b2 ) Cod penal, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărârii prin care:

Zacon Ivan a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracționale.

Zacon Ivan recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute: - de

art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, și - de art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal,

i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani

și 6 (șase) luni.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit lui Zacon Ivan, pedeapsa

definitivă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

4.1 Instanța de apel analizând probele enunțate în ansamblu, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere a

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, apreciindu-le conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, consideră că, instanța de font corect a

stabilit starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei, cu excepția acuzării

prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal.

S-a indicat că s-au oferit probe suficiente în sprijinul vinovăției

inculpatului Zacon Ivan prin care s-a atestat săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 2011 alin. (2) lit. a), art. 179 alin. (1) și art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal.

Cât privește apelul procurorului, care contestă sentința instanței de

judecată în partea achitării inculpatului Zacon Ivan de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(1) Cod penal cât și individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului pe care o consideră prea blândă, instanța de apel a considerat că

apelul procurorului urmează a fi respins ca nefondat. Astfel, Colegiul a atestat

6

că, circumstanțele stabilite în cauză nu au demonstrat existența elementelor

sustragerii deschise - jafului, deoarece nu s-a confirmat partea obiectivă și

subiectivă al infracțiunii. Partea vătămată L.V. în ședința instanței de fond cât și

în instanța de apel a declarat că, Zacon Ivan nu i-a sustras telefonul mobil, i l-a

luat și l-a pus într-o haină lângă ușă, a înțeles ulterior că Zacon Ivan i-a luat

telefonul pentru ca să nu sune la poliție, iar dimineața telefonul i-a fost restituit.

S-a constatat că, acțiunile inculpatului Zacon Ivan nu au fost îndreptate la

însușirea bunului altei persoane. În asemenea circumstanțe sunt irelevante

afirmațiile expuse în cererea de apel declarată de procuror precum că, instanța

de judecată la achitarea lui Zacon Ivan pe art. 187 alin. (1) Cod penal, nu a ținut

cont de probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

ședinței de judecată rezultă că ultimul a săvârșit infracțiune respectivă. Or, nu a

fost demonstrat de organul de urmărire penală că, telefonul mobil luat de la L.V.,

a existat intenția lui Zacon Ivan de a dispune de bun și de a-l lua din posesia lui

L.V., urmărind scopul de cupiditate, prin urmare nu a fost realizată latura

subiectivă a infracțiunii de jaf. Inculpatului Zacon Ivan i-a fost transmis telefonul

mobil de către partea vătămată L.V., ulterior acest telefon nu a fost însușit în

proprietatea inculpatului dar a fost pus la o haină de unde și proprietara L.V. la

luat (după pX.rea dimineața de la fața locului a inculpatului). Astfel, scopul

reținerii telefonului mobil de către inculpatul Zacon Ivan a fost înlesnirea

comiterii de către acesta a violului părții vătămate L.V., pentru a împiedica pe

ultima de a denunța organele de poliție.

Din considerentele menționate sunt nefondate argumentele apelului

declarat de procuror precum că, din declarațiile părții vătămate L.V. rezultă că a

fost materializată latura obiectivă a acestei componențe de infracțiuni și laturii

subiective – scopul de cupiditate, pe rațiunile sus invocate. Mai mult ca atât,

procurorul în instanța de apel, a renunțat la acest capăt de apel explicând că

instanța de fond a emis în această parte o sentință legală, întemeiată și motivată

deoarece din declarațiile părții vătămate, a martorilor și a inculpatului nu rezultă

intenția de a sustrage telefonul mobil, de al folosi și respectiv nu a fost dovedit

scopul în acest sens.

Cât privește declararea apelului de către avocatul Josu Artur în interesele

inculpatului, instanța de apel l-a considerat întemeiat în partea solicitării

achitării inculpatului Zacon Ivan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166

alin. (2) lit. b) Cod penal și respectiv, stabilirea pedepsei mai blânde pentru

următoarele infracțiuni prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) și art.171 alin. (2) lit.

b2 ) Cod penal, vinovăția căruia fiind confirmată prin probe.

Colegiul a constatat drept eronată poziția instanței de fond privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Zacon Ivan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal. Astfel, s-a reținut că, întregul

material probator administrat în faza de urmărire penală, cât și în instanța de

judecată de fond și de apel, în comparație cu volumul acuzării expuse în

7

rechizitoriu și ordonanța de punere sub învinuire privind învinuirea lui Zacon

Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

esență, din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot

parcursul procesului penal, se conturează un puternic dubiu cu privire la

săvârșirea de către inculpatul Zacon Ivan a infracțiunii prevăzută de art. 166

alin.(2) lit. b) Cod penal, motiv pentru care inculpatul Zacon Ivan necesită a fi

achitat din motiv că nu s-a constatat existenței faptei infracționale.

Instanța a menționat că, analizând declarațiile părții vătămate L.V., făcute

în instanța de fond, ultima a comunicat că, Zacon Ivan i-a indicat să intre în

bucătărie lui Ciuvalschi Petru, C.S., Răduc Aurelia și Lemnaru Ion. După ce au

intrat în bucătărie copii au închis ușa, Zacon Ivan nu a scos mânerul de la ușă

dar când ușa se încuia mânerul sărea singur. Copii nu au fost intenționați închiși

la bucătărie.

În instanța de apel, partea vătămată L.V. a comunicat că, Zacon Ivan i-a

spus copiilor să meargă la bucătărie că are treabă cu mama lor. Când rămân

blocați la bucătărie, toți ies prin geam și în ziua respectiv au avut posibilitatea să

iasă din bucătărie, iar Răduc Aurelia avea posibilitatea să sune deoarece avea cu

ea telefonul.

Partea vătămată C.P. în instanța de fond a declarat că, Zacon Ivan nu a scos

mânerul de la ușă. Nu a ieșit din bucătărie deoarece el acolo doarme. Pe

parcursul nopții Zacon Ivan nu a venit la ei în bucătărie dar a venit a doua zi

dimineața și nu a făcut nimic, iar în instanța de apel, a declarat că, ușa de la

bucătărie era încuiată din afară de către Valentina. Partea vătămată minoră

Lemnaru Ion a comunicat în instanța de fond că, Zacon Ivan le-a spus să se ducă

în bucătărie, unde au și rămas. Au avut posibilitatea să iasă din bucătărie, ușa

nu era încuiată și mânerul era în ușă. Când au ieșit din bucătărie Zacon Ivan era

în casă.

Partea vătămată minoră Răduc Aurelia, în instanța de fond a explicat că,

când a intrat în bucătărie ei au închis ușa. În bucătărie au stat în jur de o oră.

Când a intrat în bucătărie ușa nu era încuiată. C.S. era cu ei în bucătărie. Noaptea

au dormit la bucătărie.

Reieșind din probele prezentate de procuror, cât și din materialele cauzei

și circumstanțele faptei imputate, nu rezultă că a avut loc privațiunea ilegală de

libertate, or față de părțile vătămate enumerate sus, din partea inculpatului

Zacon Ivan nu a avut loc restrângerea libertății acestor părți vătămate. În

asemenea circumstanțe instanța de fond, eronat a apreciat critic declarațiile

părților vătămate L.V., Ciuvalschi Petru, Lemnaru Ion și Răduc Aurelia din

cadrul ședințelor de judecată, considerând că au fost efectuate pentru a induce

în eroare instanța de judecată și astfel a-l ajuta pe inculpatul Zacon Ivan să evite

răspunderea penală. Or, s-a demonstrat că, părțile vătămate aflându-se în

încăperea - bucătăria casei, nu au fost încuiat, au avut posibilitatea de a părăsi

încăperea, iar defectul mânerului ușii de la bucătărie, nu poate fi imputat

8

inculpatului ca acțiuni îndreptate spre restrângerea libertății părților vătămate.

Instanța de apel a atestat că, părțile vătămate L.V., Ciuvalschi Petru,

Lemnaru Ion și Răduc Aurelia, unanim au declarat că mânerul ușii de la

bucătărie era defectat, simpla interdicție sau indicația inculpatului Zacon Ivan

de se afla în bucătărie, fără acțiuni obiective de constrângere, nu poate fi

considerată drept privațiune de libertate. Astfel, reieșind din declarațiile părților

vătămate L.V., C.P., părților vătămate minore Lemnaru Ion și Răduc Aureliu

care au declarat în instanța de fond, iar părțile vătămate L.V. și C.P. și în instanța

de apel că, ei nu au fost încuiați în bucătărie. În consecință instanța de fond,

eronat a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, incriminată lui Zacon

Ivan, fapt probat că Zacon Ivan a plasat cu forța și izolat părțile vătămate în

bucătăria casei prin amenințări cu răfuiala fizică, a scos mânerul de la ușă din

interior, astfel părțile vătămate au fost deținute fără consimțământul și voința

acestora timp de o oră în bucătăria casei, de la orele 22:00 până la ora 23:00. Or,

părțile vătămate au mărturisit că inculpatul Zacon Ivan doar le-a indicat să intre

în bucătărie, iar mânerul ușii și anterior avea defecte și cădea jos, fiind blocați în

bucătărie, ieșind prin geam, astfel rezultă că simplă interdicție venită din partea

inculpatului adresată părților vătămate de a părăsi încăperea bucătăriei, fără

reținerea acestora prin constrângere, nu constituie componența infracțiunii

prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În baza celor constatate, Colegiul a reiterat că, în cazul din speță, s-a

constatat că în acțiunile lui Zacon Ivan, lipește fapta infracțională prevăzute la

art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, din care considerente inculpatul, urmează să

fie achitat. Prin urmare sunt întemeiate afirmațiile expuse în cererea de apel de

avocatul Josu Artur în interesele inculpatului precum că Zacon Ivan necesită a fi

achitat de comiterea infracțiunii imputate prevăzută la art. 166 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Cât privește solicitarea avocatului Josu Artur în interesele inculpatului

Zacon Ivan privind solicitarea achitării ultimului de comiterea infracțiunii

prevăzute art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal, pe motiv că inculpatul a întreținut

în mod benevol raport sexual cu partea vătămată L.V.. Reieșind din declarațiile

făcute în instanța de fond de partea vătămată L.V., ultima a declarat că, la data

de 03 iunie 2020 în jurul orei 22:00, fiind amenințată de Zacon Ivan, a forțat-o să

intre cu el în casă și a constrâns-o să întrețină un raport sexual forțat. Nu a vrut

raportul sexual. Zacon Ivan o ținea cu mâna și a descheiat-o la pantaloni, a

dezbrăcat-o, i-a dat pantalonii jos. A întreținut raportul sexual cu Zacon Ivan de

frica acestuia, cunoscând despre faptul că atunci când este în stare de ebrietate,

este agresiv...A intrat în casă cu copilul în brațe. În timpul actului sexual copilul

dormea în pătucul lui.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, partea vătămată L.V. a

explicat că, inculpatul Zacon Ivan i-a spus să pună băiatul în pat și singură să se

9

culce în pat pentru a întreține un raport sexual, dar ea nu a dorit. Menționează

că nu a dorit să întrețină raportul sexual. Raportul sexual a avut loc fără acordul

său, iar dimineața i-a spus inculpatului că el a violat-o, iar inculpatul i-a răspuns

că nu a violat-o deoarece îi este soție.

Declarațiile părții vătămate L.V. coroborează cu declarațiile părților

vătămate Ciuvalschi Petru, părților vătămate minore Lemnaru Ion și Răduc

Aurelia făcute în instanța de fond, în care au indicat unanim, că Zacon Ivan a

forțat-o pe L.V. să intre în casă, însă ce au făcut cei doi în casă nu știu.

Colegiul a susținut că, vinovăția inculpatului Zacon Ivan este demonstrată

și prin următoarele probe:

- Procesul verbal de autosesizare din data de 04.06.2020, prin care s-a

constatat faptul că la data de 03.06.2020, în jurul orelor 17:00 cet. Zacon Ivan fiind

vizibil în stare de ebrietate, aflându-se în s. X., r. Cantemir, având intenția de a

întreține relații sexuale cu fosta sa concubină L.V., a pătruns ilegal în domiciliul

cet. C.P. (f.d.04,vol.I);

- Informația telefonică din data de 04.06.2020 - prin care cet. L.V. a sesizat

faptul că fostul său concubin Zacon Ivan fiind la domiciliul din s. X., r-nul

Cantemir a forțat-o de a întreține relații sexuale (f.d.05,vol.I);

- Plângerea cet. L.V. din data de 04.06.2020 - prin care a solicitat de a fi

luate măsuri legale cu fostul său concubin Zacon Ivan care la data de 03.06.2020,

a intrat fără permisiune în domiciliul său, refuzând să îl părăsească, apoi a închis

copii săi în bucătărie, amenințându-i cu răfuiala fizică, luându-i telefonul mobil

pentru a nu apela la poliție, iar pe dânsa a dus-o în camera sa unde a întreținut

un raport sexual forțat (f.d.13,vol.I);

- Plângerea cet. C.P. din data de 04.06.2020 - prin care a solicitat de a fi

luate măsuri legale cu cet. Zacon Ivan care la data de 03.06.2020 a intrat fără

permisiune în domiciliul său din s. X., r-nul Cantemir, refuzând să îl părăsească,

unde a întreținut un raport sexual forțat cu fiica sa L.V. (f.d.14,vol.I);

- Raport de expertiză judiciară nr.202013P0108 din 25.06.2020 prin care s-a

stabilit că la cet. L.V. careva leziuni corporale pe corp și organele genitale lipsesc.

Conform examenului biologic la cet. L.V. s-a depistat spermatozoizi unici

(f.d.103-104,vol.I);

- Raport de expertiză judiciară nr.202013P0109 din 25.06.2020 (f.d. l06-107);

Raport de expertiză judiciară nr.20200500224 din 15.07.2020 (f.d.113-117,vol.I).

S-a conchis că din probele cauzei rezultă că, inculpatul Zacon Ivan a

întreținut raport sexual cu fosta sa concubină prin constrângere psihică, prin

amenințarea victimei L.V. și contrar voinței acesteia.

Astfel, Colegiul nu a pus la îndoială declarațiile părții vătămate L.V. care

a declarat că, raportul sexual a avut loc în mod forțat, având frică de inculpat

(care era în stare de ebrietate și agresiv) contra voinței acesteia. Aceste declarații

sunt în coroborare cu alte probe din cauză și circumstanțele cauzei, și anume că

la data comiterii raportului sexual din 03 iunie 2020, victima și inculpatul se aflau

10

în relații ostile, ultimul având restricții din cauza violenței de familie (din

21.04.2020).

În asemenea circumstanțe au fost considerate neîntemeiate afirmațiile

expuse în cererea de apel expuse de avocatul Josu Artur în interesele

inculpatului Zacon Ivan precum că, partea vătămată a declarat că a avut un

raport sexual benevol și a dorit să întrețină raport sexual iar potrivit raportului

de expertiză judiciară se atestă că L.V. nu are careva leziuni corporale. Or,

Colegiul a reținut că, depozițiile părții vătămate L.V., făcute atât în instanța de

fond cât și în instanța de apel, unde sunt descrise detaliat circumstanțele

comiterii raportului sexual contrar voinței sale și în mod consecutiv, fără careva

contradicții, instanța de apel a constatat lipsa temeiurilor de a pune la îndoială

declarațiile părții vătămate L.V.. În consecință, prima instanță corect și critic a

apreciat declarațiile inculpatului Zacon Ivan care a negat întreținerea raportului

sexual contrar voinței fostei concubine L.V., și această poziție a inculpatului este

apreciată ca o metodă de apărare îndreptată spre eschivarea de la răspundere

penală.

Cât privește individualizarea pedepsei penale stabilită inculpatului Zacon

Ivan, Colegiul a reținut că apelul avocatului declarat în interesele inculpatului

necesită a fi parțial admis, cu reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. a) și art. 171 alin. (2) lit.

b2) Cod penal, apelul procurorului privind solicitarea înăspririi pedepsei, este

unul neîntemeiat și necesită a fi respins.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea apărării

privind stabilirea pedepsei mai blânde, non privative de libertate, pentru

comiterea infracțiunii art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal. Sancțiunea art. 2011 alin.

(2) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsa: muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 an până la 6 ani, iar

sancțiunea art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal prevede închisoare de la 5 ani până

la 12 ani.

Instanța de apel la stabilirea categoriei și termenul pedepsei inculpatului

Zacon Ivan, a ținut cont că conform art. 16 Cod penal, infracțiunile prevăzute de

art. 2011 alin. (2) lit. a) și de art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal, imputate

inculpatului se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Materialele caracterizante în privința inculpatului Zacon Ivan denotă

faptul că, la locul de trai se caracterizează negativ (f.d.46 vol. I), nu se află la

evidența medicului narcolog (f.d.207, vol. I), anterior a fost în conflict cu legea

penală (f.d.196 vol. I), lipsa circumstanțe atenuante și prezența circumstanțelor

agravante și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru o infracțiune similară. Astfel, ținând cont de personalitatea

inculpatului Zacon Ivan, care rezultă din materiale menționate și care se regăsesc

la dosarul penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, și anume a comis două

infracțiuni grave, intenționate, consumate, de motivul acestuia, de influența

11

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei având la întreținere 4 copii minori, cât și de

prevederile art. 61, art. 75 Cod penal, instanța de apel a ajuns la concluzia de a

stabili inculpatului Zacon Ivan, pedeapsa pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.

b2) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani. Iar conform art.

84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, Colegiul a considerat necesar ai stabili lui Zacon Ivan,

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 8

(opt) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cât privește încasarea cheltuielilor judiciare, Colegiul a atestat justa

poziție privind încasarea cheltuielilor de judecată de la Zacon Ivan în sumă de

7640 lei în beneficiul statului pentru efectuarea raporturilor de expertiză

judiciară.

Cu referire la cele expuse, la caz s-a reținut că, raporturile de expertize

judiciare nr. 202013P0108 din 25.06.2020; nr. 202013P0109 din 25.06.2020, nr.

20200500224 din 15.07.2020, au fost efectuate în prezenta cauză penală, după

data de 09 februarie 2018 când au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod

de procedură penală, care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017 în vigoare din 09 februarie 2018 care până la această dată prevedea

imperativ că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași

articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care invocând incidența pct. 6), 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 16 decembrie 2021, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei pe

art. 2011 alin. (2) lit. a) și art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și în partea achitării

inculpatului Zacon Ivan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2)

lit. b) Cod penal, în cauza penală privind pe Zacon Ivan, învinuit de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) art. 166 alin. (2) lit. b),

art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

5.1 În motivarea recursului ordinar declarat a invocat precum că instanța

de apel a judecat cauza penală contrar prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 8

Cod de procedură penală.

Referitor la achitarea inculpatului Zacon Ivan, de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, o consideră neîntemeiată și a

menționat că vinovăția inculpatului Zacon Ivan, și încadrarea juridică a

acțiunilor lui în baza prevederilor date se bazează pe cumulul de probe

12

administrate, amplu analizate și just apreciate.

Constată că, din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei

descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv și fragmentat

declarațiile părților vătămate L.V., Ciuvalschi Petru, Lemnaru Ion, Răduc

Aurelia depuse la urmărirea penală în raport cu cele din sala de ședință, fără a

evalua aceste declarații în întregime și fără a evalua celelalte probe și fără a

efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea

asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele

administrate la caz.

Consideră că, instanța de apel, ajungând la concluzia ca inculpatul Zacon

Ivan, necesită a fi achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2),

lit. b) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, n-a

ținut cont de normele legale și practica judiciară la caz, n-a dat apreciere tuturor

probelor din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, în

special declarațiile părților vătămate L.V., Ciuvalschi Petru, Lemnaru Ion și

Răduc Aurelia, date în cadrul urmăririi penale și cele făcute în prima instanță și

în instanța de apel.

Susține că instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile părților

vătămate L.V., Ciuvalschi Petru, Lemnaru Ion și Răduc Aurelia din cadrul

ședințelor de judecată, considerând că au fost efectuate pentru a induce în eroare

instanța de judecată și astfel a-1 ajuta pe inculpatul Zacon Ivan să evite

răspunderea penală.

Constată că instanța de apel, nu a analizat declarațiile părților vătămate

L.V., Ciuvalschi Petru, Lemnaru Ion, Răduc Aurelia depuse la urmărirea penală

în raport cu cele din sala de ședință, prin prisma divergențelor apărute între

aceste declarații.

Procurorul invocă că nu este de acord cu concluzia instanței de apel și

consideră pedeapsa penală stabilită lui Zacon Ivan în baza art. 2011 alin. (2) lit.

a), art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, este prea blândă și nu corespunde

principiului individualizării pedepsei penale, fiind stabilită contrar prevederilor

art. 7, 61, 75 și pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”,

cât și prevederile pct. 3, 10, 17 ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale”.

La individualizarea pedepsei penale instanța nu a ținut cont de

circumstanțele cauzei descrise supra; - gravitatea infracțiunii săvârșite, și anume

că, inculpatul Zacon Ivan a comis două infracțiuni intenționate, care conform art.

16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave; - circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspundere, și anume că, careva circumstanțe

atenuante în baza art. 76 Cod penal, de către instanțele de judecată, nu au fost

13

stabilite. În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal,

instanțele de judecată, au recunoscut în calitatea de circumstanța agravantă,

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru o infracțiune similară, însă, neîntemeiat nu a recunoscut în calitate de

circumstanță agravantă, săvârșirii infracțiunii în stare de ebrietate; -

personalitatea inculpatului și anume că, din înscrisurile caracterizante anexate

la materialele cauzei, denotă faptul că, inculpatul Zacon Ivan la locul de trai se

caracterizează negativ (f.d.46,vol.I), nu se află la evidența medicului narcolog

(f.d.207,vol.I), anterior a fost în conflict cu legea penală și anume prin: - sentința

Judecătoriei Cantemir din 16.09.1999, în baza art. 120 alin. (2) Cod penal, clasat

în legătură cu actul de amnistie; - sentința Judecătoriei Cantemir din 12.04.2002

în baza art. 119 alin. (3), art. 120 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, în

conformitate cu art. 43 Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 2 ani; - sentința Judecătoriei Cantemir din 13.08.2009 în baza

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, încetat procesul penal în legătură cu

împăcarea părților; - sentința Judecătoriei Cahul din 06 iunie 2019 în baza art.

2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 110 ore muncă neremunerată în folosul

comunității (f.d.196,vol.I); - comportamentul inculpatului după comiterea

infracțiunii, și anume, inculpatul nu s-a căit sincer de cele comise, nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate și nu a colaborat cu organele

de drept în vederea stabilirii adevărului pe cauza penală.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a

deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În particular avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și finalitatea

exercitării căii de atac, ce rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța

ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

14

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de

drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut

drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că

15

procurorul invocă incidența cazurilor de casare prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței și la caz au fost aplicate pedepse individualizare contrar legii.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aspectele menționate mai sus, constată că Curtea de apel, la rejudecarea cauzei,

în partea învinuirii în baza art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal și în partea

pedepselor aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la art.

2011 alin. (2) lit. a), art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal, nu a respectat întru totul

prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, adică

nu a elucidat pe deplin temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, la caz fiind

determinat drept incidente temeiurile de casare prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

Din analiza textuală a recursului declarat, se constată că criticele

procurorului se referă la evaluarea incorectă și selectivă a probelor administrate

la caz, având ca rezultat achitarea greșită a inculpatului Zacon Ivan, de

învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale, și respectiv

stabilirea unei pedepse penale prea blânde, necorespunzătoare principiului

individualizării pedepsei penale, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la

art. 2011 alin. (2) lit. a) și art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal.

Totodată, rezumând asupra motivelor invocate în recursul declarat, se

constată că procurorul este deacord cu soluția instanței de apel privind

menținerea sentinței, în partea acuzațiilor aduse inculpatului Zacon Ivan în

temeiul art. 187 alin. (1) și art. 179 alin. (1) Cod penal.

În concret, potrivit rechizitoriului, inculpatul Zacon Ivan este învinuit de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 187 alin. (1), art. 179 alin. (1), art. 2011

alin. (2) lit. a), art. 166 alin. (2) lit. b) și art. 171 alin. (2) lit. b2 ) Cod penal. (f.d.

236-249 v. I)

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 18 februarie 2021,

Zacon Ivan a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii. S-a încetat procesul penal de învinuire a lui Zacon Ivan în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal în legătură cu retragerea

plângerii de către partea vătămată. Zacon Ivan a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal și

condamnat la 3 (trei) ani închisoare, prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod

penal și condamnat la 4 (patru) ani închisoare, prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.

b2 ) Cod penal și condamnat la 6 (șase) ani închisoare, în temeiul art. 84 alin. (1)

Cod penal, definitiv la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

16

Fiind investit cu judecarea apelurilor, Colegiul judiciar al Curții de Apel

Cahul prin decizia din 16 decembrie 2021 a casat parțial, în latura penală,

sentința Judecătoriei Cahul (sediul Cantemir) din 18 februarie 2021, privind

condamnarea pe art. 2011 alin.(2) lit. a); 166 alin.(2) lit. b); 171 alin.(2) lit. b2 ) Cod

penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărârii prin care: Zacon Ivan

a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin.

(2) lit. b) Cod penal pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale, și

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit.

a) Cod penal, fiind condamnat la 2 (doi) ani închisoare și de art. 171 alin. (2) lit.

b2 ) Cod penal, fiind condamnat la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, conform

art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv la 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost

menținută.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, declanșând o continuare

a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept

adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a

da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea

apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar probele administrate de

prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost

evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de

acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a

instanței.

Colegiul penal lărgit, referitor la învinuirea adusă inculpatului Zacon Ivan

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

contextul criticilor abordate de procuror, constată că instanța de apel a

argumentat soluția de achitare prin argumente contradictorii, care în fond se

exclud reciproc și nu sunt compatibile aceleiași fapte penale.

Cazurile în care se adoptă sentința de achitare sânt enunțate la pct.1) - 5)

alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală.

În același context, Colegiul penal lărgit evidențiază că Curtea de apel și-a

motivat soluția de achitare a inculpatului, de învinuirile aduse de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. b) Cod penal, statuând că din

probele prezentate ”nu rezultă că a avut loc privațiunea ilegală de libertate”, or din

partea inculpatului Zacon Ivan ”nu a avut loc restrângerea libertății acestor părții

vătămate”. Totodată potrivit Curții de apel ”părțile vătămate aflându-se în încăperea

– bucătăria casei, nu au fost încuiate, au avut posibilitatea de a părăsi încăperea, iar

defectul mânerului ușii de la bucătărie, nu poate fi imputat inculpatului ca acțiuni

îndreptate spre restrângerea libertății părților vătămate”. (fila 30-32 a deciziei atacate)

Opozant acestor deziderate sunt declarațiile părților vătămate L.V., C.P.,

L.I. și R.A., date în instanța de fond și cele făcute în cadrul audierilor în instanța

17

de apel, care deși au fost trecute în textul deciziei, instanța de apel le-a

fragmentat și apreciat selectiv, fără a evalua aceste declarații în întregime în

coraport nemijlocit cu celelalte probe prezentate de acuzare, prin aprecierea

admisibilității sau inadmisibilității lor, astfel fiind înfăptuită o apreciere formală,

de ordin general a probelor și circumstanțelor faptei, contrar prevederilor art.

101 Cod de procedură penală.

Pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune

analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, având în subsidiar în

vedere faptul că inculpatul supune criticii verosimilitatea unor probe. De altfel,

în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru

lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții

de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a

probelor de către instanța de judecată pentru formularea opiniei vis-a-vis de

vinovăția persoanei trimise în judecată.

Mai mult, instanța de apel deși preia în text aspectele doctrinare cu privire

la elementele constitutive ale infracțiunii de privațiune ilegală de libertate, lăsă

fără apreciere aplicabilitatea aspectului teoretic nemijlocit speței examinate.

În sensul dat, Colegiul penal menționează, că fapta incriminată în art. 166

Cod penal, reprezentată prin privațiune ilegală de libertate reprezintă împiedicarea

victimei de a se deplasa conform voinței sale, de a-și alege liber locul aflării, de

a comunica cu alte persoane atunci și așa cum ea dorește, pe calea izolării

victimei în locul aflării ei permanente sau provizorii, loc în care ea a ajuns

benevol, fără a fi deplasată din alt loc.

Constatarea noțiunii de ilegalitate, ce caracterizează privațiunea de

libertate, presupune ideea de privațiune neconsimțită de libertate. De aceea

pentru constarea prezenței sau absenței faptului infracțiunii este necesară

stabilirea prezenței sau absenței consimțământului persoanei.

Curtea de apel în descriptivul deciziei, în încercarea de ași motiva soluția

adoptată, a indicat ”Nu se socoate infracțiune izolarea persoanei într-un anumit loc la

dorința și cu consimțământul acesteia”, fără ca în fapt să constate prezența

consimțământului părților vătămate pentru a fi izolate în încăperea – bucătăria

casei, ținând cont, nemijlocit și de acțiunile adiacente care pot însoți acțiunea

principală a infracțiunii date.

Astfel că concluzia instanței de apel precum, că ”cu certitudine s-a

demonstrat că, părțile vătămate aflându-se în încăperea - bucătăria casei, nu au

fost încuiate, au avut posibilitatea de a părăsi încăperea, iar defectul mânerului

ușii de la bucătărie, nu poate fi imputat inculpatului ca acțiuni îndreptate spre

restrângerea libertății părților vătămate”, este nemotivată și urmează a fi

argumentată.

Aceiași problemă, de nemotivare, este identificată și la justificarea soluției

Curții de apel, în partea pedepselor aplicate inculpatului Zacon Ivan pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. a) și art. 171 alin. (2) lit.

18

b2) Cod penal.

Astfel Colegiul penal lărgit, fără a critica nemijlocit termenul pedepsei

penale cu închisoare aplicat de instanța de apel pentru fiecare infracțiune,

individualizarea pedepselor penale fiind considerat un procedeu inerent

instanței de judecată și intimei convingeri a judecătorului, stabilit în limitele

sancțiunii articolului din Partea Specială, în corespundere cu prevederile art. 6,

7, 61, 75 Cod penal și principiilor legalității și echității, constată lipsa motivării

aspectelor, reținute de Curtea de apel, care nemijlocit au servit la aprecierea

necesității reducerii pedepsei închisorii stabilite pentru aceleași infracțiuni prin

sentința primei instanțe.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, individualizarea judiciară a pedepsei

este realizată de către instanța de judecată și constă în stabilirea și aplicarea

pedepsei prevăzute de sancțiune, pentru infracțiunea săvârșită, în funcție de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea infractorului, de împrejurările

concrete în care s-a comis infracțiunea.

Ține de menționat că, pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să

fie nu numai legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare

judiciară, dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de

gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului și nemijlocit argumentate. În același

timp, trebuie să fie respectată prevederea art. 61 Cod penal, conform căruia,

pedeapsa care se aplică urmează își atingă scopul de restabilire a echității sociale

și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane.

Mai mult, verificând conținutul hotărârii contestate, Colegiul Penal lărgit

notează că potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3) pct. 6)

384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să

cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au

desfășurat, documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de

judecată; instanța de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele administrate; părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța

de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile

au avut acces în egală măsură; sentința instanței de judecată trebuie să fie legală;

instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința

de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punctul de vedere al coroborării lor.

Procesul verbal al ședinței de judecată în apel trebuie să cuprindă în mod

obligatoriu toate elementele indicate la art. 336 alin. (3) Cod de procedură

19

penală, precum și reflectarea autentică a cererilor formulate de părți și a luărilor

de cuvânt, în special în care se conține solicitarea privind reaprecierea probelor

și, după caz, elucidarea activităților privind efectuarea administrării și cercetării

probelor noi și/sau cercetării suplimentare a probelor administrate de prima

instanță, pe care se întemeiază concluziile instanței de apel. Lipsa acestor

mențiuni echivalează cu concluzia că, instanța de apel n-a judecat apelul

conform procedurii stabilite de lege, fapt ce denotă încălcarea gravă a drepturilor

persoanei la un proces echitabil.

Astfel, potrivit textului deciziei contestate raportat la cele invocate supra,

Colegiul reține că, instanța de apel face referire la un și de probe care însă,

potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, nu au fost verificate prin citire în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, or

potrivit art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

În același contest, Colegiul penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis

că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) §85). De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva

Finlandei, 19 decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși

în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările care au servit temei de casare a soluției adoptate și, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele

obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Zacon Ivan xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

20

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 18 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

21