1ra-952/2022 — art. 187 alin 2 lit. b, e, f CP

1ra-952/2022 — art. 187 alin 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-952/2022

1-17094633-01-1ra-01072022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului Zavidei Ivan, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2022, în cauza penală

în privința lui

Zavidei Ivan xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.02.2017 – 11.01.2020;

Instanța de apel: 12.02.2020 – 12.04.2022;

Instanța de recurs: 01.07.2022 – 04.07.2023.

a c o n s t a t a t:

Zavidei Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e),

f) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 750 unități convenționale,

echivalentul a 15 000 lei.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

În conformitate cu art.2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea Independenței Republicii Moldova, s-

a încetat procesul penal în cauza penală privindu-l pe Zavidei Ivan de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.art.287 alin.(2) lit. b), 314 alin.(1) Cod penal.

15.01.2016, aproximativ la ora 01:00, aflându-se în incinta barului „La Vica” din sat.

Puhoi, r-nul Ialoveni, împreună cu o altă persoană, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor lui Iachim Alexandru, văzând că acesta are bani în buzunar și portmoneu și

dorește să părăsească localul dat, l-au apucat de mână și scurtă, după care l-au

percheziționat prin buzunare pe ultimul. Ca rezultat, din buzunarul din spate a blugilor

lui Iachim Alexandru, Zavidei Ivan a scos portmoneul cu 1 700 lei și l-a transmis lui

Palade Anatolie, care a sustras și însușit aceste mijloace bănești, întorcând portmoneul,

mai apoi Zavidei Ivan din buzunarul blugilor din partea stângă față a lui Iachim

1

Alexandru a scos suma de 500 lei, pe care de asemenea a însușit-o, iar la cerință

ultimului de ai restitui suma jefuită, Zavidei Ivan i-a aplicat lovituri peste corp,

cauzându-i violenta nepericuloasă pentru viață și sănătate, și un prejudiciu considerabil.

Acțiunile lui Zavidei Ivan au fost încadrate în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal - jaf, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, de două sau mai multe

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate și cauzarea

daunelor considerabile.

Tot el, în aceleași circumstanțe menționate supra, într-un loc accesibil publicului,

din intenții huliganice, fără motive, încălcând ordinea publică, manifestând o vădită

lipsă de respect față de societate, l-a numit cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat lovituri

peste diferite părți ale corpului lui Iachim Alexandru și târându-l de scurtă i-a deteriorat-

o, astfel cauzându-i dureri fizice.

Acțiunile lui Zavidei Ivan au fost încadrate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod

penal - huliganismul, adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, comise de două sau mai multe persoane.

Tot el, la 20.01.2016, aflându-se în jurul orei 15.00 în centrul sat. Puhoi, r-nul

Ialoveni, cunoscând că IP Ialoveni examinează cererea lui Iachim Alexandru despre

sustragerea deschisă de către acesta și altă persoană a sumei de 2 200 lei, fiind în

înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza fost dejugată, cu scopul

de a determina partea vătămată Iachim Alexandru să depună declarații mincinoase în

cadrul cauzei penale nr.xxxx, i-au promis să-i restituie paguba cauzată prin infracțiune

2 200 lei și seni costul scurtei rupte în sumă de 500 lei, l-au impus pe ultimul să-și

schimbe declarațiile.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art.314 alin.(1) Cod penal

- determinarea la depunerea declarației mincinoase, prin promisiune, oferire de bunuri

și avantaje patrimoniale.

a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Zavidei Ivan recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal,

să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție

este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare

a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă

concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale.

Prima instanță a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de aplicarea art. 90

Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui la realizarea scopului

pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei care a comis infracțiunea

dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, or, fiind tras anterior

la răspundere penală, Zavidei Ivan nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă

2

infracțiune.

3.1. Inculpatul Zavidei Ivan, a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia,

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, partea acuzării nu a administrat suficiente

probe și nu a demonstrat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal.

De asemenea, a relatat că, probatoriul se bazează în exclusivitate pe declarațiile

părții vătămate Iachim Alexandru, precum că, Zavidei Ivan la data de 15.01.2016, în

mod deschis, prin aplicarea violenței, cu înțelegerea prealabilă cu cet. Paladi Anatolie

a sustras de la cet. Iachim Anatolie suma de 2 200 lei, în incinta barului „La Vica„ din

sat. Puhoi r-nul Ialoveni, or, din materialele cauzei penale nu există nici o probă care să

dovedească circumstanțele descrise supra.

Totodată, a mai indicat că, nu a sustras de la Iachim mijloace bănești, nu a

aplicat violența față de Iachim Alexandru pentru a sustrage careva mijloace bănești, nu

a văzut ca Paladi Anatolie, sau alt cineva să fi sustras mijloace bănești da la Iachim

Alexandru. Aceste declarații sunt confirmate de către martorul Mantea Andrei, iar

instanța le-a dat o apreciere critică din motivul că, Mantea Andrei ar fi prietenul lui

Zavidei Ivan și ar avea un interes în prezenta cauză penală.

Prin urmare, în speța dată, nu sunt întrunite elementele laturii subiective nici

obiective, a componenței de infracțiune prevăzută de art.187 Cod penal.

fost respins ca nefondat, apelul declarat de către inculpat, admis apelul declarat de către

procuror, casată parțial sentința, în partea aplicării pedepsei privind infracțiunea,

prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Zavidei

Ivan, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b),

e), f) Cod penal, a fost excluse prevederile art. 90 Cod penal.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Zavidei Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal, circumstanțe care au fost constatate din totalitatea probelor administrate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, cu respectarea prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul Zavidei Ivan și-a recunoscut

parțial vina, totuși vinovăția acestuia se confirmă prin următoarele probe, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și anume: declarațiile

părții vătămate Iachim Alexandru, declarațiile martorului Nebosco Maria de la

urmărirea penală, care le va aprecia critic cu cele din cadrul cercetării judecătorești,

precum și din probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința instanței de apel

suplimentar, care sunt: procesul-verbal de ridicare din 15.01.2016, în cadrul căruia au

fost ridicate de la Iachim Alexandru o scurtă bărbătească de culoare neagră; procesul-

verbal de examinare a obiectului din 01.02.2016, în cadrul căruia a fost examinat o

scurtă bărbătească de culoare neagră, care este ruptă; procesul-verbal de sesizare

3

privind comiterea infracțiunii din 15.01.2016.

Instanța de apel a considerat că, probele respective administrate în cauză,

cercetate în ședința primei instanțe, verificate suplimentar în ședința instanței de apel și

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dovedesc pe

deplin vinovăția inculpatului Zavidei Ivan de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, susținând în acest sens concluzia primei instanțe.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului precum că, nu a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, nu a sustras de la

Iachim Alexandru bani și nu l-a lovit, acestea fiind combătute prin totalitatea probelor

cercetate în ședința de judecată menționate supra, care colaborează între ele, or

versiunea înaintată în cadrul cercetării judecătorești, având caracter declarativ și este

apreciată ca metodă întru evitarea răspunderii penale de cele comise.

În continuare, instanța de apel a reiterat că, sunt contradictorii declarațiile

martorului Nebosco Maria din cadrul ședinței de judecată, care le apreciază critic, cu

cele de la urmărirea penală, pe care instanța le apreciază ca veridice, prin care ultima a

declarat că - la 15.01.2016 fiind la serviciu, la tejghea Iachim Alexandru a servit alcool,

unde erau și Mantea Andrei, Palade Anatolie, Munteanu Ghenadie și Zavidei Ivan.

Ulterior, Palade Anatolie i-a smuls portmoneul din buzunarul de la spate al blugilor și

l-a deschis și a achitat comanda, a luat 500 lei și i-a dat portmoneul. Când Iachim

Alexandru ieșea din bar, Palade Anatolie cu Zavidei Ivan l-au oprit și au început să-l

bată și au ieșit afară. Afară se auzea gălăgie, când se gătea să închidă barul, în local

a intrat Iachim Alexandru, tatăl său Iachim Anatolie și fratele Iachim Gheorghe. Iachim

Alexandru spunea lui Palade Anatolie și Zavidei Ivan să-i întoarcă banii că cheamă

poliția, însă aceștia negau și Iachim Alexandru a chemat poliția (f.d.37-38), declarațiile

menționate corespund și coroborează cu cele ale părții vătămate Iachim Alexandru.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile martorului Mantea

Andrei din cadrul ședinței de judecată, care este prieten cu inculpatul și acesta practic

nimic nu a relatat referitor la comiterea infracțiunilor, declarațiile acestuia având

caracter de a-l exonera pe inculpatul Zavidei Ivan de la răspunderea penală.

Mai mult, instanța de apel a remarcat că, inculpatul a recunoscut vina precum că

l-a determinat pe Iachim Alexandru să depună declarații mincinoase în cauza penală de

comiterea sustragerii banilor în mod deschis și de huliganism împreună cu Palade

Anatolie, or, acesta a recunoscut comiterea infracțiunii de huliganism simplu, că la

împins și i-a rupt scurta de unul singur și nu a văzut care au fost acțiunile lui Palade

Anatolie, însă aceștia fiind împreună.

La acest capitol instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu există dubii în ce

privește existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, în acțiunile inculpatului Zavidei Ivan, iar faptul că

inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii de jaf a fost considerat

de instanță drept o metodă de apărare, ce se combate prin cumulul de probe administrat.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a respins argumentele apărării

cu privire la achitarea inculpatului, în comiterea infracțiunii de jaf deoarece probele

cercetate în ședința de judecată dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că, există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

4

eficiență dispozițiilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind

prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză, precum și

reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Zavidei Ivan și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește

aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între cele reținute

de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit

motivate în privința aplicării instituției suspendării condiționate a executării pedepsei

față de Zavidei Ivan. Or, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea

infracțiunii de jaf, anterior a fost atras la răspundere penală pentru infracțiuni de

sustragere, astfel, cele sus-indicate indicând la faptul că Zavidei Ivan n-a stat pe calea

corijării, este dispus să comită sistematic infracțiuni.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, soluționând chestiunea

privind stabilirea și individualizarea pedepsei, urmează a se ține cont de gravitatea

infracțiunii și pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat, de personalitatea

inculpatului, că reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare, pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care Zavidei Ivan să fie achitat.

În argumentarea recursului menționează că, instanțele de fond s-au limitat numai

la enumerare probelor, fără a intra în esența lor, iar simpla repetare а augmentelor

formulate în rechizitoriu nu poate fi recunoscută drept о motivare suficientă а sentinței.

Mai indică apărarea că, instanțele de fond au ignorat argumentele apărării privind

nevinovăția inculpatului și nici nu s-au expus în privința acestora.

Apărarea menționează că, instanțele de fond eronat au reținut elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, în

acțiunile inculpatului Zavidei Ivan, or, probatoriul se bazează în exclusivitate doar pe

declarațiile părții vătămate Iachim Alexandru, care urmează a fi apreciate critic,

întrucât, Zavidei Ivan nu a sustras de la Iachim mijloace bănești, nu a aplicat violența

față de Iachim Alexandru pentru a sustrage careva mijloace bănești, nu a văzut ca Paladi

Anatolie, sau alt cineva să fi sustras mijloace bănești da la Iachim Alexandru. Aceste

declarații sunt confirmate și de către martorul Mantea Andrei, iar instanța le-a dat o

apreciere critică din motivul că, Mantea Andrei ar fi prietenul lui Zavidei Ivan și ar avea

un interes în prezenta cauză penală.

Astfel, consideră apărarea că, instanțele de fond nu au dat o apreciere juridică

corectă probelor, calificând incorect acțiunile lui Zavidei Ivan, or, în speța dată, nu sunt

întrunite elementele laturii subiective nici obiective, a componenței de infracțiune

prevăzute de art.187 Cod penal.

pentru admisibilitatea acestuia, cu transmiterea spre examinare în Colegiul penal lărgit.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conducându-se de prevederile art.435

5

alin.(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, ajunge la concluzia că acesta necesită a

fi admis, inclusiv și din alte motive, cu casarea parțială a hotărârii atacate și menținerea

sentinței primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis, din următoarele

considerente.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală,

verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material,

iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în strictă conformitate cu

exigențele legii penale.

Astfel, art.art.410 alin. (1), 414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, stipulează că, judecând apelul, instanța de apel este obligată să

verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel

se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, partea apărării a atacat

decizia instanței de apel, nefiind de acord cu încadrarea juridică a faptelor imputate

inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, iar în drept recurentul își

fundamentează recursul pe temeiurile prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod

de procedură penală.

Analizând textul deciziei contestate, prin prisma argumentelor invocate în recurs

și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că, instanțele

ierarhic inferioare în cazul supus judecării, au examinat obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul

ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, probe care au fost cercetate și

apreciate corect de către instanța de fond și de apel, fapt ce face, ca concluzia acestora

despre vinovăția lui Zavidei Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2)

lit. b), e), f) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

În acest context instanța de recurs menționează, că din materialele dosarului

rezultă că, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, instanțele

de fond au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le

sub aspectul pertinenții și concludenții, iar încadrarea juridică de către instanțele de

judecată a acțiunilor inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, să fie

una corectă și legală.

Referitor la criticele recurentului precum că s-a dat o apreciere eronată probelor,

Colegiul penal lărgit reține că - chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare, tine de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competenta instanței de fond. Prin urmare, se reține că, regula generală desprinsă din

dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu

6

apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanțele de fond au constatat și au

motivat faptul că, partea acuzării a prezentat probe incontestabile în confirmarea

vinovăției inculpatului în cele incriminate și, astfel, corect au concluzionat, că fapta

imputată acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, referind-u-se la probele invocate de procuror în

sprijinul acuzării, care au constituit obiectul cercetării judecătorești și, în sensul art.94

Cod de procedură penală, nu au fost contestate de către partea apărării în condițiile legii,

la etapele respective ale procesului penal.

Însă, referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei reținute în sarcina

inculpatului de către instanța de apel și anume - prin care acesta a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 750 unități convenționale, cu excluderea aplicării prevederilor

art.90 Cod penal (aplicat de către prima instanță), instanța de recurs o apreciază drept

una nemotivată.

Instanța de apel a statuat asupra unei concluzii eronate privitor la neaplicarea

art.90 Cod penal în privința inculpatului, bazându-se pe faptul că „ ... instanța de fond

i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, deoarece nu a luat în considerare în deplină

măsură gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, care a săvârșit o infracțiune

gravă, de circumstanțele și motivul comiterii acesteia, de persoana inculpatului, care

nu a recunoscut vina, anterior a fost judecat”.

Reieșind din soluția adoptată, în coraport cu motivarea hotărârii, Colegiul penal

reține că, la baza acesteia stau de fapt, circumstanțe și materiale ale cauzei verificate și

cercetate de către instanța de fond, care au fost invocate la adoptarea sentinței sale.

Careva date, informații sau circumstanțe noi nu au fost invocate de către acuzare,

apărare și inculpat, nefiind indicate nici de către instanța de apel.

În situația dată, Colegiul penal lărgit consideră că, soluție instanței de apel este

una nejustificată, deoarece de către a doua instanță inculpatului i-a fost aplicată o

pedeapsă mai aspră, fără a se constata suplimentar careva circumstanțe atenuante sau

agravante. Simpla motivare declarativă și cu caracter generic - precum că, pedeapsa

aplicată de către instanța de fond este insuficientă și lipsită de argumentare, nu poate

duce la agravarea situației lui Zavidei Ivan.

Potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța

de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanțelor de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influenta pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

pârții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

7

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal lărgit reține că, principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată) trebuie să tina seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62- 71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere

persoana celui vinovat care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezenta sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub

raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia

că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probă.

Tot aici se menționează că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea

condiționata a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un

incident în viața acesteia.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționata a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționata a executării pedepsei și termenul de

probă.

În speță, reieșind din soluție adoptată de instanța de apel, se constată că, la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului Zavidei Ivan, instanța nu a avut

în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.61 și 75

Cod penal, nu a ținut seama de faptul că deși inculpatul anterior a fost judecat,

antecedentul penal este stins, are loc permanent de trai, este căsătorit și are doi copii

minori la întreținere, infracțiunea comisă se atribuie la categoria celor grave, modul

cum a fost săvârșită și circumstanțele per ansamblu, permit instanție stabilirea unei

pedepse cu suspendarea condiționata a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), e),

f) Cod penal săvârșită de Zavidei Ivan, nu este în acord cu principiul proporționalității

având în vedere fapta comisă și urmările produse.

Colegiul penal lărgit menționează că, raționamentul de aplicare a prevederilor

8

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

În speță, așa cum rezultă din textul sentinței, instanța și-a motivat dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate vinovatului, din cele expuse

concluzionând că vinovatul poate corectat fără executarea reală a pedepsei cu

închisoarea. În plus, instanța de judecată a ținut cont de modul de comportare în cadrul

ședinței de judecată, în familie, în societate etc.

Din cele expuse mai sus, instanța de recurs consideră că, la caz, nu există careva

interdicții pentru suspendarea condiționata a pedepsei și stabilirea unui termen de

probațiune în privința lui Zavidei Ivan.

În consecință, ținând cont de aceste împrejurări și având în vedere atât principiul

prevăzut în art.4 Cod penal – umanismul legii penale, cât și prevederile art.61 alin.(2)

Cod penal, instanța de recurs ajunge la concluzia că sentința adoptată de instanța de

fond este una legală, întemeiată și motivată în partea ce ține de aplicarea pedepsei cu

suspendarea condiționata a pedepsei pe un termen de 3 ani în privința lui Zavidei Ivan,

deoarece careva interdicții la aplicarea art.90 Cod penal instanța de recurs nu a stabilit.

Mai mult, motivând soluția de excludere a aplicării prevederilor art.90 Cod penal,

instanța de apel a inclus în conținutul deciziei sale unele argumentări absolut

irelevante prezentei spețe, cum ar fi: instanța, contrar art.75 Cod penal, nu a luat în

considerație ... consecințele survenite, că partea vătămată a decedat în urma

accidentului rutier. Or, o astfel de abordare denotă doar o atitudine formală din partea

instanței de judecată la soluționarea chestiunilor privind individualizarea pedepsei ce

urmează să fie aplicată în privința vinovatului, care însă nu poate fi reparată prin

excluderea din decizia recurată – fără casarea acesteia.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul declarat de

partea apărării urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanție de apel în

partea stabilirii pedepsei și menținerea sentinței primei instanțe, prin care lui Zavidei

Ivan, recunoscut vinovat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 750 unități convenționale, iar în

baza art.90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un

termen de probațiune de 3 ani.

9

Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Medeleanu Roman în numele

inculpatului Zavidei Ivan, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 aprilie 2022, în partea excluderii aplicării prevederilor art.90 Cod

penal, în cauza penală în privința lui Zavidei Ivan xxxx și menține în vigoare, în

această, parte sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 11 ianuarie 2020.

Zavidei Ivan xxxx urmează a fi eliberat din instituția penitenciară, dacă în

privința acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa închisorii în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

10