1ra-945/2021 — art. 188 alin. 5, 361 alin. 1, 290 alin. 1, 84 Cp

1ra-945/2021 — art. 188 alin. 5, 361 alin. 1, 290 alin. 1, 84 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-945/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinăui, Scutelnic Cătălin, împotriva sentinței Judecătorie Chișinău din 23 martie

2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2020, în

privința inculpatului

Bujor Sergiu XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, bd. XXXXX,

XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.12.2016 - 23.03.2020,

instanța de apel: 23.03.2020 - 26.10.2020,

instanța de recurs: 10.02.2021 - 07.04.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal,

cu liberarea de răspundere penală și încetarea procesului penal în legătură cu

intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală.

Bujor Sergiu a fost condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal 13 ani

închisoare și art. 290 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, din data reținerii, după rămânerea

definitivă a sentinței, cu includerea perioadei arestării preventive din 07.05.2016 până

la 28.04.2017.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate SA „Oxana-M” prejudiciul

material în sumă de 4.304.598,66 lei și moral în mărime de 50.000 lei.

1

De la Bujor Sergiu s-a încasat în beneficiul părții vătămate Vdovin Vladimir

prejudiciul moral în mărime de 12.000 lei și suma de 15.288 lei în beneficiul statului, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Procesul penal de acuzare a lui Jaloba Ion pe art. 188 alin. (5) Cod penal a fost

încetat, în legătură cu decesul inculpatului.

inculpatul Bujor S., acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Jaloba I.

și altă persoană în privința căreia materialele cauzei au fost disjungate în procedură

separată, precum și cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală,

urmărind scopul sustragerii bunurilor prin săvîrșirea atacului tâlhăresc, însoțit de

violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, după un plan infracțional bine

determinat, repartizându-și între ei rolurile, s-au deghizat în haine militărești de culoare

haki și având pe cap cagule de culoare întunecate, deținând asupra lor o armă de foc

neletală de marca/model „EKOL Aras Compact”, prin acces liber au pătruns în

magazinul S.A. „Oxana-M - Rasei”, situat pe str. XXXXX, XXXXX, mun. XXXXX,

unde aplicând violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, amenințând cu

aplicarea armei menționate, pentru înăbușirea rezistența angajaților magazinului

XXXXX și XXXXX, intenționat au aplicat 2 lovituri cu arma în regiunea capului, în

timp ce ultimul încerca să curme acțiunile infracționale ale acestora. În rezultatul

violenței fizice periculoase, aplicate față de partea vătămată XXXXX, i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX, din 23.12.2015, dureri

fizice, sub formă de echimoză la nivelul capului și o excoriație la nivelul paviolului

auricular stâng, iar părții vătămate XXXXX i-au cauzat daune morale, în rezultatul

amenințării aplicării violenței periculoase asupra vieții și sănătății corporale.

Realizându-și scopul infracțional, Bujor S. împreună cu complicii săi, utilizând 2

ciocane în calitate de armă, pregătite în prealabil, au deteriorat vitrinele magazinului, de

unde au sustras următoarele ceasuri:

2

părții vătămate S.A. „Oxana - M - Basel” o daună materială în proporții deosebit de

mari, în valoare de 5.047.000 lei.

Tot el, știind cu certitudine despre datele de identitate veridice ale lui XXXXX

XXXXX, d.n. XXXXX, a păstrat ilegal o perioadă neidentificată de timp, la domiciliul

său temporar, situat pe str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, mun. XXXXX, acte

oficiale false Românești și Bulgărești, până la 07.05.2016, când în rezultatul percheziției

locuinței indicate, acțiunile sale infracționale au fost curmate, fiind depistate și ridicate:

blancheta buletinului de identitate a României cu seria și numărul SB XXXXX, eliberat

pe numele XXXXX XXXXX, d.n. XXXXX, cu CNP XXXXX; buletinul de identitate

eliberat de autoritățile Bulgariei, cu numărul XXXXX, pe numele XXXXX XXXXX,

d.n. XXXXX, cu număr personal XXXXX; permisul de conducere eliberat de către

autoritățile Bulgariei, cu numărul XXXXX și pașaportul de uz extern, eliberat de către

autoritățile Bulgariei cu nr. XXXXX, pe numele lui XXXXX XXXXX. Conform

raportului de expertiză tehnică a documentelor nr. XXXXX din 15.07.2016, s-a stabilit

că ”blanchetele buletinului de identitate a României cu seria și numărul SB XXXXX,

eliberată pe numele Cojocaru Bogdan; buletinului de identitate eliberat de autoritățile

Bulgariei, cu numărul XXXXX, pe numele XXXXX XXXXX; permisul de conducere

emis de către autoritățile Bulgariei, cu numărul XXXXX, sunt confecționate din polimer

cu folosirea computerizată multiplicative de imprimantă Laser color, la imprimanta

InkJet, nu la întreprindere polifigraftcă specializată în confecționarea blanchetolor de

documente. Pe pagina informatizantă a pașaportului extern, emis de către autoritățile

Bulgariei cu nr. XXXXX, eliberat pe numele XXXXX XXXXX, au fost efectuate

modificări în conținutul inițial a datelor personale ale titularului, cu folosirea aparatelor

computerizate multiplicative, la imprimanta Laser și imprimanta InkJet.

Totodată, conform raportului de expertiză complexă tehnică a documentelor și

portretului nr. XXXXX din 18.08.2016, pe imaginile fotografice din buletinul de

identitate a României cu seria și numărul SB XXXXX, eliberată pe numele XXXXX

XXXXX, buletinul de identitate eliberat de autoritățile Bulgariei, cu numărul XXXXX

eliberată pe numele XXXXX XXXXX, permisul de conducere emis de către autoritățile

3

Bulgariei, cu numărul XXXXX, pașaportul extern emis de către autoritățile Bulgariei cu

nr. XXXXX, eliberat pe numele XXXXX XXXXX, și imaginea din Extrasul din

Registru de Stat al populației al Republicii Moldova, pe numele cet. XXXXX XXXXX,

d.n. XXXXX, este prezentată una și aceiași persoană.

Tot el, urmărind scopul păstrării ilegale a armelor de foc și a munițiilor în lipsa

autorizației corespunzătoare, contrar prevederilor art. 4 alin. (1), art.5 alin.(l) din Legea

nr.130 din 08.07.2012 „Privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă”, a

păstrat ilegal o perioadă neidentificată de timp, la domiciliul său temporar situat în mun.

XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, până la 07.05.2016, când în rezultatul

percheziției locuinței indicate, acțiunile sale infracționale au fost curmate, fiind depistate

și ridicate: o armă militară de model „AKC-74” cu numerele de identificare lichidate,

cu încărcător, 4 cartușe cu calibrul 5 x 18 mm. și 122 cartușe cu calibrul 5x39 mm.

Conform raportului de expertiză balistică nr.XXXXX din 31.05.2016: „Pistolul -

mitralieră cu numerele lichidate prezentat le examinare, se referă la categoria armelor

de foc letale, atipice și este o armă militară, de luptă, de model AKC-74, cu țeava

ghintuită de calibrul 5.45 x 39 mm., cu lovitură centrală, confecționată industrial în anul

1986, care este destinată pentru trageri cu cartușe de calibrul 5.45 x 39 mm, modificat

artizanal prin 4 retezarea țevii cu 150 mm și a camerei de gaze de 45 mm”. De asemenea

potrivit raportului de expertiză balistică nr.XXXXXdin 13.06.2016: „Numărul de marcaj

al automatului de model AKC - 74, a fost supus nimicirii prin înlăturarea stratului

superficial de metal, folosind metoda mecanică. Pe rama automatului, unde de obicei se

ștanțează numărul de marcaj, s-a relevat numărul inițial „XXXXX”. Conform raportului

de expertiză balistică nr.XXXXX din 31.05.2016: „4 (patru) cartușe se referă la categoria

munițiilor letale și sunt cartușe de calibrul 5,45 x 188 mm cu lovitura centrală, cu gloanțe

cu miez moale... ” și ”122 (o sută douăzeci și două) cartușe prezentate la examinare se

referă la categoria munițiilor letale și sunt cartușe militare de calibrul 5.45 x 39 mm, cu

lovitura centrală, cu gloanțe cu miez din metal dur ...”.

Instanța a reținut că, cauza este examinată în lipsa inculpatului Bujor S., conform

prevederilor art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod procedură penală, acesta eschivându-se de la

prezentarea în ședința de judecată, fiind pornit dosarul de căutare nr. 2019020438.

Potrivit copiei certificatului de deces nr. XXXXX eliberat la 25.03.2019, prezentat

de avocatul Elic Dlujanschi, inculpatul Jaloba I. a decedat la 24.03.2019. Conform art.

391 alin. (1) pct.2) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se

adoptă dacă a intervenit decesul inculpatului. Drept urmare, urmează a fi încetat procesul

penal în privința lui Jaloba I., învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (5) Cod penal, din motivul intervenirii decesului inculpatului.

Totodată, inculpatul Bujor S. este subiect al infracțiunilor imputate, având

împlinită vârsta de tragere la răspundere penală, fiind responsabil pentru comiterea

acestora, neaflându-se la evidența medicului-psihiatru, în instanța de judecată acuzatorul

de stat prezentând probele menționate supra care, în coroborarea lor, demonstrează

potrivit standardului „dincolo de orice dubiu rezonabil” că faptele imputate constituie

infracțiuni, că au fost săvârșite de inculpat, cu vinovăție, instanța constatând vinovăția

inculpatului Bujor Sergiu de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod

penal, ca tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unor persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanelor agresate

și de amenințare cu aplicarea a unei asemenea violențe, săvârșit de două sau mai multe

persoane, de persoane mascate, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea armei și altor

4

obiecte folosite în calitate de armă, săvîrșite în proporții deosebit de mari, art. 361 alin.

(1) Cod penal, ca deținerea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează

de obligații, și art. 290 alin. (1) Cod penal, ca păstrarea armelor de foc și a munițiilor

fără autorizația corespunzătoare.

Urmează de recalificat acțiunile inculpatului din art. 361 alin. (2) lit. b), c) la art.

361 alin. (1) Cod penal, din motiv că lit. c) – document de importanță deosebită, a fost

declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.18, iar

calificativul de la lit. b) - de două sau mai multe persoane, nu a fost confirmat în ședința

de judecată prin probe pertinente, concludente și utile.

Infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal se califică ca una ușoară, iar

potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) și alin. (2) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat 2 ani, prescripția curge

din ziua săvîrșirii infracțiunii și pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanței de

judecată.

Infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal se califică ca deosebit de

gravă, pedepsindu-se cu închisoare de la 12 la 15 ani, iar cea prevăzută de art. 290

alin.(1) Cod penal - ca mai puțin gravă, pedepsindu-se cu amendă în mărime de la 300

la 600 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

Reieșind din faptul că antecedentele penale sunt stinse, că nu s-au constatat

circumstanțe atenuante sau agravante, inculpatul anterior a mai fost condamnat dar

antecedentele penale sunt stinse, urmează a-i stabili pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal 13 ani închisoare, iar pentru infracțiunea

prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal 2 ani închisoare, conform art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor - închisoare pe un

termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi, prin

care Bujor Sergiu să fie condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal la 13 ani

închisoare, în baza art. 361 alin. (2) Cod penal la 4 ani închisoare, în baza art. 290 alin.

(1) Cod penal la 2 ani închisoare și în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal la 17 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis, acțiunea civilă depusă de S.A. „Oxana-M” să fie

admisă integral.

Apelantul a invocat că, atunci, când instanța de fond s-a limitat în motivarea

soluției în partea excluderii calificativului de la lit. b), din art. 361 alin. (2) Cod penal -

de două sau mai multe persoane, cu ulterioară recalificate a acțiunilor lui în temeiul art.

361 alin. (1) Cod penal, acuzarea nu poate să găsească o justificare a motivării sentinței

doar prin expunerea că „nu a fost confirmat în ședința de judecată prin probe pertinente,

concludente și utile”, or, prevederile care ghidează instanța de judecată la aprecierea

probelor legal administrate au fost pe deplin neglijate.

Oare nu reprezintă o confirmare a faptului de calificare corectă a acțiunilor lui

Bujor S. în temeiul infracțiunii indicate, cu calificativul art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, atunci când la domiciliu ultimului sunt depistate și ridicate acte de identitate false,

ceea ce confirmă calificativul - deținerea, prevăzut în dispoziția art. 361 alin. (1) Cod

penal, care prin raportul de expertiză complexă tehnică a documentelor și portretului nr.

XXXXX din 18.08.2016, s-a demonstrat că poza care se regăsește în aceste acte, aparține

unui alt coautor, XXXXX XXXXX, care figurează în capătul de acuzare a infracțiunii

5

deosebit de grave, în temeiul art. 188 alin. (5) Cod penal, care îi este încriminat lui Bujor

S.

Nu în ultimul rând, există și calificativul confecționării expus în dispoziția

aceleiași norme, care nu i-a fost încriminat lui Bujor S., dar s-a probat că fiind realizate

aceste acțiuni de alte persoane necunoscute, iar investigarea acestor fapte fiind decise a

fi efectuate într-o altă cauză penală disjungată cu nr. XXXXX, confirmate în acest sens

la materialele cauzei penale.

Sentința este nefondată sub aspectul blândeții pedepsei, deoarece instanța de

judecată nu a luat în considerație caracterul infracțiunii comise de către inculpat și

relațiile sociale la care se atentează, examinând în mod superficial circumstanțele, ce țin

de individualizarea pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.

2020, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, avocatul Canțer O., în interesele inculpatului, a

solicitat respingerea apelului procurorului ca fiind neîntemeiat cu menținerea sentinței

fără modificări.

Inculpatul Bujor S. în ședință de judecată în apel nu s-a prezentat, în privința

ultimului fiind pornit dosar de căutare, motiv din care este posibilă examinarea cauzei

în lipsa acestuia.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, ca tâlhăria, adică

atacul săvârșit asupra unor persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanelor agresate și de amenințare cu aplicarea

unei asemenea violențe, săvârșit de două sau mai multe persoane, de persoane mascate,

prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea armei și altor obiecte folosite în calitate de

armă, săvîrșite în proporții deosebit de mari, art. 361 alin. (1) Cod penal, ca deținerea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează de obligații și art. 290 alin.

(1) Cod penal, ca păstrarea armelor de foc și a munițiilor fără autorizația

corespunzătoare, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor

săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la argumentul acuzatorului de stat că instanța de fond neîntemeiat și

nejustificat a recalificat acțiunile inculpatului de la art. 361 alin. (2) lit. b), c) la art. 361

alin. (1) Cod penal, se reține că prima instanță just și plauzibil a constatat că lit. c) a fost

declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.18, iar

calificativul de la lit. b) - de două sau mai multe persoane, nu a fost constatat prin probe

pertinente, concludente și utile.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de fond la stabilirea categoriei

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75

Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

6

Soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului, pedeapsa aplicată va duce la conștientizarea de către inculpat

a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul acestuia

pe viitor.

Totodată, instanța de fond just și întemeiat a soluționat acțiunea civilă respectivă.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în partea calificării

faptei inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cât și în partea pedepsei definitive

numite, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către instanța de apel în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că, infestantele de judecată în mod corect au constatat

realizată fapta prevăzută de art. 361 Cod penal de către Bujor S., or această faptă este în

totalitate dovedită prin probele administrate și cercetate în ședințele de judecată.

Cu toate acestea, la constatarea faptei că inculpatul Bujor S. a deținut actele false

ale unei alte persoane, complice de al său, instanțele incorect au raportat circumstanțele

în care a fost comisă această faptă la motivele și scopul săvârșirii acestei infracțiuni de

către Bujor S. Or, anume din aceste considerente au făcut o concluzie greșită cu privire

la calificarea faptei incriminate dânsului.

Pe de o parte, prin constatarea vinovăției, instanțele au considerat dovedit faptul

că actele depistate în domiciliul inculpatului Bujor S. sânt false și conțin imaginea

fotografică a unei alte persoane, prin ce deduc că aceste acte false erau destinate pentru

a fi utilizate anume de acea persoană, după câte s-a dovedit XXXXX XXXXX

Ca pe de altă parte, sa constate doar vinovăția inculpatului Bujor S. în deținerea

actelor false destinate complicelui său XXXXX XXXXX, fără a constata scopul urmărit

de către Bujor S. în realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de judecată urma să dea o apreciere legală a

faptei incriminate lui Bujor S. prin prisma prevederilor art. 41 Cod penal, conform

căruia: ”se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau mai multor persoane

la săvîrșirea unei infracțiuni intenționate”.

Participarea la infracțiune a mai multor persoane înseamnă că două sau mai multe

persoane, nu una, săvârșesc fapta prevăzută de legea penală (acțiune sau inacțiune),

îndreptată împotriva unuia și aceluiași obiect.

Conform art. 44 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație

simplă dacă la săvîrșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai

multe persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracțiunii.

Prin urmare, instanțele au negat aceste norme imperative ale dreptului penal și

fără a aprecia modul în care a fost comisă infracțiunea și scopul acesteia, a exclus din

învinuirea adusă lui Bujor S. acel indice prevăzut la lit. b) din alin. (2) art. 361 Cod

penal.

Mai mult, prin excluderea acestui indice calificativ, instanțele nu a ținut cont de

însăși învinuirea adusă lui Bujor S., fiindu-i incriminată doar „deținerea actelor false”,

fără a-i fi incriminate alte elemente caracteristice infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod

penal, or, probele cercetate au dovedit doar realizarea acestui calificativ de către Bujor

S., având în vedere că circumstanțele în care au fost confecționate aceste acte false nu îi

sânt imputate lui Bujor S.

7

Instanțele au omis că pe faptul confecționării actelor false deținute de Bujor S.,

cât și în privința persoanei imaginea fotografică a cărei este imprimată pe aceste acte

false, cauzele penale se examinează în proceduri separate.

Astfel, probele confirmă pe deplin vinovăția inculpatului Bujor S. de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se reține

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel just au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

recalificarea acțiunilor inculpatului din art. 361 alin. (2) lit. b), c) la art. 361 alin. (1) Cod

penal, din motiv că lit. c) - săvârșite referitor la un document de importanță deosebită,

a fost declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2018, iar calificativul de la lit. b) – săvârșite de două sau mai multe persoane, nu

a fost confirmat în ședința de judecată, instanțele indicând argumentat motivele pentru

care au respins probele și versiunile acuzării în aspectul vizat, deci acestei fapte săvârșite

fiindu-i dată o încadrare juridică corectă (pct. 2., 4. din decizie).

Ori, această soluție a instanțelor coroborează și cu următoarele împrejurări.

Potrivit art. 8 alin. (3), 66 alin. (2) pct. (1), 281 alin. (2), 296 alin. (2), 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, art. 42 alin. (1), 113 alin. (1) Cod penal, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, actul

de învinuire trebuie să cuprindă formularea învinuirii cu indicarea datei, locului,

mijloacelor și modului de săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei,

motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei. Inculpatul are

dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. Judecarea cauzei se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Participanții sunt persoanele care contribuie

la săvârșirea unei infracțiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice. Se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

Conform rechizitoriului, inculpatul este acuzat că: „știind cu certitudine despre datele

de identitate veridice ale lui XXXXX XXXXX Dumitru, d.n. 08.12.1993, a păstrat ilegal o perioadă

neidentificată de timp, la domiciliul său temporar, situat pe str. Grenoble, 128/3, ap. 113, mun.

8

Chișinău, acte oficiale false Românești și Bulgărești, până la 07.05.2016, când în rezultatul

percheziției locuinței indicate, acțiunile sale infracționale au fost curmate, fiind depistate și ridicate...,

conform raportului de expertiză complexă tehnică a documentelor și portretului nr. 3810 din

15.07.2016 s-a stabilit că ”blanchetele...sunt confecționate din polimer cu folosirea computerizată

multiplicative de imprimantă Laser color, la imprimanta InkJet, nu la întreprindere polifigraftcă

specializată în confecționarea blanchetolor de documente. Pe pagina informatizantă a

pașaportului...au fost efectuate modificări în conținutul inițial a datelor personale ale titularului, cu

folosirea aparatelor computerizate multiplicative, la imprimanta Laser și imprimanta InkJet...,

conform raportului de expertiză complexă tehnică a documentelor și portretului nr. 3811 din

18.08.2016, pe imaginile fotografice din buletinul de identitate... este prezentată una și aceiași

persoană ”, acțiunile lui fiind încadrate în baza: „art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ca

deținerea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează de obligații, săvârșite de două

sau mai multe persoane, referitor la un document de importanță deosebită”.

Totodată, în pofida normelor de drept enunțate, în actul de învinuire nu este

indicat, deci nici constatat că inculpatul ar fi comis infracțiune respectivă în

coparticipație cu două sau mai multe persoane, cine sunt aceste persoane și care ar fi

acțiunile lor infracționale de autor, organizator, instigator sau complice.

Prin urmare, învinuirea înaintată inculpatului este una incompletă, neclară și

divergentă, adică este una dubioasă. O asemenea învinuire a afectat dreptul inculpatului

de a ști pentru ce faptă sunt învinuiți, adică dreptul la apărare.

Ori, art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2) Cod de procedură

penală, prevăd clar că instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii. Judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii și sentința

de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea

învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze din oficiu învinuirea cu

circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția

dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune

în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 61,

9

75, 84 alin. (1) Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană este declarată

vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată

pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare

infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul, total sau parțial, al pedepselor applicate.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

conform prevederilor legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșire de

noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 1., 2, 4. din decizie).

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele recurentului, că: „Pe de o parte, prin

constatarea vinovăției, instanțele au considerat dovedit faptul că actele depistate în domiciliul

inculpatului Bujor S. sânt false și conțin imaginea fotografică a unei alte persoane, prin ce deduc că

aceste acte false erau destinate pentru a fi utilizate anume de acea persoană, după câte s-a dovedit

XXXXX XXXXX Ca pe de altă parte, sa constate doar vinovăția inculpatului Bujor S. în deținerea

actelor false destinate complicelui său XXXXX XXXXX, fără a constata scopul urmărit de către Bujor

S. în realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal. În asemenea

circumstanțe, instanța de judecată urma să dea o apreciere legală a faptei incriminate lui Bujor S.

prin prisma prevederilor art. 41 Cod penal, conform căruia se consideră participație cooperarea cu

intenție a două sau mai multor persoane la săvîrșirea unei infracțiuni intenționate. Participarea la

infracțiune a mai multor persoane înseamnă că două sau mai multe persoane, nu una, săvârșesc fapta

prevăzută de legea penală (acțiune sau inacțiune), îndreptată împotriva unuia și aceluiași obiect.

Conform art. 44 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită cu participație simplă dacă la

săvîrșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare

realizând latura obiectivă a infracțiunii. Prin urmare, instanțele au negat aceste norme imperative ale

dreptului penal și fără a aprecia modul în care a fost comisă infracțiunea și scopul acesteia, a exclus

din învinuirea adusă lui Bujor S. acel indice prevăzut la lit. b) din alin. (2) art. 361 Cod penal”, nu

se regăsesc în actul de învinuire, și nu au fost invocate de către procuror în apelul

declarat (pct. 3. - 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în sensul vizat nu are niciun suport juridic, fiind

neîntemeiat, astfel.

Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în partea

calificării faptei inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cât și în latura pedepsei

definitive.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

10

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică corectă, că s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și

că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinăui, Scutelnic Cătălin, împotriva sentinței Judecătorie Chișinău din

23 martie 2020 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie

2020, în privința inculpatului Bujor Sergiu XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 7 mai 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11