1ra-2132/21 — art.187 al.2 lit.b, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.187 al.2 lit.b, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-2132/21 — art.187 al.2 lit.b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-2132/2021
1-21015890-01-1ra-18112021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2021, în cauza
penală în privința inculpatului
Berzan Sergiu xxx, născut la xxx, originar din or.
xxx și domiciliat xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.02.2021 - 31.03.2021;
Instanța de apel: 21.04.2021 - 14.09.2021;
Instanța de recurs: 18.11.2021 - 16.03.2022.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din
dosar, Colegiul penal
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31 martie 2021, cauza
fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art.
364¹ Cod de procedură penală, Berzan Sergiu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub
formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, fără amendă.
1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de 19.01.2021,
Berzan Sergiu, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane în mod deschis, în timp
ce se afla pe adresa mun. Chișinău, bd. Cuza-Vodă 7/4, intrând într-o altercație cu cet.
Rotaru Larisa xxx, i-a sustras în mod deschis un rucsac în valoare de 350 lei, în care se
aflau două adeverințe de naștere, buletinul de identitate personal, un portmoneu de
culoare sur-albastru care valorează 250 lei și în care se aflau 300 lei, astfel prin acțiunile
intenționate cauzându-i părții vătămate Rotaru Larisa, un prejudiciu material considerabil
în sumă totală de 900 lei.
Astfel, acțiunile lui Berzan Sergiu au fost încadrate în baza art.187 alin.(2) lit. f)
1
Cod penal: „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de
daune în proporții considerabile”.
Sentința primei instanțe, a fost atacată cu apel de către avocatul Cazacu Dumitru
în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, munca
neremunerată în folosul comunității, invocând că inculpatul vina în săvârșirea infracțiunii
imputate a recunoscut-o pe deplin, se căiește sincer de infracțiunea săvârșită, inculpatul a
colaborat cu organul urmării penale și a arătat polițiștilor locul unde a aruncat bunurile
sustrase, iar părții vătămate Rotaru Larisa a restituit prejudiciul cauzat, și s-a cerut scuze
de cele întâmplate, modalitatea de executare a pedepsei trebuie să fie în măsură, să
asigure reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din partea statului ce vine să
prevină antrenarea viitoare în activități prejudiciabile, raport la fapta comisă, gradul de
pericol social al acesteia, conduita inculpatului anterior și pe parcursul cercetărilor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2021,
s-a admis apelul declarat de către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, s-a
casat parțial sentința în partea individualizării pedepsei, cu pronunțarea în această parte a
unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, în conformitate
cu art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Berzan Sergiu s-a suspendat condiționat pe un
termen de probațiune de 3 ani.
În rest s-au menținut dispozițiile sentinței.
3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a comis
anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de
probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.
101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel,
instanța de apel a constatat cu certitudine că Berzan Sergiu a comis infracțiunea
prevăzută de art.187 alin.(2) lit. f) Cod Penal - jaful, adică sustragerea deschisă a
bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a indicat că, Berzan Sergiu, a
comis o infracțiune care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, acesta a recunoscut
vina în cele comise cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art.3641
Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele comise, la evidenta medicului psihiatru
și necrolog nu se află, fără antecedente penale, în conformitate cu prevederile art.76 Cod
penal, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, precum și nu au fost reținute
careva circumstanțe agravante potrivit art.77 Cod penal.
În acest sens, instanța de apel a menționat că, ținând cont de multitudinea
circumstanțelor care descriu infracțiunea respectivă, nu a considerat rațional faptul că
prima instanță a dispus executarea pedepsei real, în acest sens găsind veridice și
aplicabile argumentele invocate în apelul declarat de către avocat.
În continuare, cu referire la personalitatea lui Berzan Sergiu, instanța de apel a
indicat că, ultimul anterior nu a fost condamnat, la evidenta medicului psihiatru nu se
află, s-a căit sincer de fapta comisă, a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, astfel,
raportând ansamblul de împrejurări expuse supra, instanța de apel a constatat că aplicarea
2
în privința lui Berzan Sergiu, ținând cont de personalitatea făptuitorului, a celei mai
drastice pedepse, este lipsită de temei și nu se regăsește în circumstanțele cauzei și
personalitatea inculpatului, impunând aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.
Astfel, instanța de apel a conchis că, situația inculpatului permite instanței de apel
de a concluziona că dânsul nu prezintă pericol pentru societate și izolarea sa de societate
nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestuia și fapta
comisă, ținând cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit, or, pronunțarea unei hotărâri de condamnare
constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar suspendarea condiționată a executării
pedepsei - perioadă determinată de timp în care va fi supravegheat comportamentul
inculpatului constituie o măsură adecvată care va duce la îndreptarea inculpatului, rolul
de constrângere și scopul pedepsei penale putând fi realizate în această modalitate.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, indicând temeiul pentru recurs
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea
deciziei în partea stabilirii pedepsei, cu menținerea sentinței, invocând:
- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art. 75 Cod
penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Berzan Sergiu nu a ținut cont de
circumstanțele prezentei cauze penale și consecințele survenite;
- instanța de apel practic nu a motivat în nici un fel oportunitatea aplicării față de
condamnat a pedepsei diminuate spre minimul numit, nu a constatat și stabilit
circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica concluzia că nu este
rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită;
- instanța nu a ținut cont că, lipsind circumstanțe atenuante pe caz, aplicarea în
temeiul art. 90 Cod penal a suspendării condiționate a executării pedepsei numite, fiind
stabilit un termen de probațiune de 3 ani fără aplicarea amenzii, reprezintă o soluție de
pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu
gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul
restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni
atât din partea lui, cât și a altor persoane.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427
3
alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la
judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea
recursului ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul
că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că,
motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în instanța de recurs
ordinar, argumentând în acest context următoarele.
Astfel, ce tine de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art.427 alin.(1)
pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că sau aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale și argumentele în susținerea acestui temei, Colegiul penal
menționează că sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a
conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect
și-a motivat soluția privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a ținut cont de
prevederile art.61 alin.(2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de
individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare,
gravitatea infracțiunii săvârșite.
Colegiul penal conchide că, sunt declarative argumentele recurentului precum că
,,instanța de apel practic nu a motivat în nici un fel oportunitatea aplicării pedepsei”,
instanța de apel a indicat în decizie (f.d.124–125), circumstanțele ce au stat la baza
soluției instanței de apel de a aplica prevederile art.90 Cod penal, considerând oportun a
reține în privința inculpatului aplicarea suspendării executării pedepsei cu închisoarea, ori
izolarea sa de societate nu este o măsură necesară și echitabilă, ținând cont și de faptul că
o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și
de neîncredere în lege.
În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă că aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie
aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea
comisă de ea este un incident în viața acesteia.
Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat
soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a
luat corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa antecedentelor penale,
lipsa circumstanțelor agravante, motivare pe care Colegiul penal o consideră corectă și o
însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.
Colegiul penal statuează că în cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului
interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din
împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana
infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă acesta se poate corecta
fără executarea pedepsei.
Totodată, Colegiul penal mai menționează că Curtea Europeană în jurisprudența sa,
s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga și alții
vs. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v. Polonia,
hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în considerare
4
alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza
Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108).
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea
argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc, iar motivarea din decizia
acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs
ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,
care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că
art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,
19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt
mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezenta erorilor de drept invocate de
recurent ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată
de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul
urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 14 septembrie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Berzan
Sergiu xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Plămădeală Ghenadie
5