1ra-1868/2021 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1868/2021 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1868/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatului Țîganu Vasili, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 decembrie 2020 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza

penală privindu-l pe

Țîganu Vasili Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Țîganu Vasili a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. lit.

b), c), d) Cod penal și i s-a stabilit pedepsele după cum urmează:

- în baza art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (episodul din 30.06.2020)

- 6 (șase) luni închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (episodul din 21.07.2020)

- 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i

s-a stabilit inculpatului Țîganu Vasili pedeapsa definitivă de 10 (zece) luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Țîganu Vasili în contul lui Dihor Sergiu a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit de inculpat în sumă totală

de 1900 (una mie nouă sute) lei.

timp cuprinsă între 21 iulie 2020, aproximativ de la ora 20:00 până la 22 iulie 2020,

aproximativ ora 11:00, împreună și de comun acord cu o persoană în privința căreia

cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, prin participație simplă,

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea

scopului stabilit, prin acces liber, au pătruns în încăperea din cadrul unei construcții

nefinisate, situată pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, com. Ghidighici de unde pe ascuns

au sustras două mașini de găurit de model „Pit”, de culoare cafenie, la prețul de 2

800 lei, un perforator de model „Hitachi” de culoare verde, la prețul de 800 lei, un

polizor unghiular de model „Hammer”, la prețul de 570 lei, un traforaj electric de

model „Metabo” de culoare verde la prețul de 1 570 lei, un telefon mobil de marca

„Homtom” model „HT 7” de culoare albă, cu numărul de IMEI1: Xxxxx și IMEI2:

Xxxxx, la prețul de 1 000 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii

faptei, deplasându-se într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părții vătămate

Dihor Sergiu o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 6 740

lei.

Tot el, la data de 30.06.2020, în jurul orelor 09:00, împreună și de comun acord

cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură

separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând prin intenție

directă, profitând de faptul că nu este văzut de nimeni, prin acces liber a pătruns, în

locuința amplasată în mun. Chișinău, com. Ghidighici, str. Xxxxx, de unde a sustras

un telefon mobil de marcă și model „Xiaomi Mi 9 Lite Aurora Blue”, la preț de 6000

lei, cu nr. IMEI Xxxxx și IMEI Xxxxx, în care era introdusă cartela sim cu nr.

Xxxxx, ce aparținea cet. Țîcu Veronica, după care cu bunul sustras a părăsit locul

comiterii infracțiunii, astfel, cauzându-i părții vătămate Țîcu Veronica un prejudiciu

material considerabil în valoare de 6000 lei.

inculpatului Țîganu Vasili, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatului Țîganu Vasili recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (2 episoade) a-i stabili

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: infracțiunea

săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave, nu aduce pericol pentru

sănătatea și securitatea publică pe care îl generează această categorie de infracțiunii,

2

ținând cont de faptul că inculpatul se căiește de fapta comisă, totodată apreciind

comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii și în ședința de judecată,

precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul

reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările

societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept

încălcate, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală este

echitabilă stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității;

- nu este rațională executarea pedepsei cu închisoarea, reieșind din faptul că,

inculpatul este la o vârstă înaintată, a recunoscut fapta incriminată, fiind posibilă

stabilirea unei pedepse non-privativă de libertate precum este munca neremunerată

în folosul comunității, ținând cont de faptul că, însuși acuzatorul de stat nu a

considerat rațional aplicarea unei pedepse privative de libertate și în cadrul

pledoariilor a solicitat aplicarea sancțiunii sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Liviu Capcelea în

numele inculpatului Țîganu Vasili, și a fost menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că în cadrul ședinței

de judecată în instanța de fond, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul

Țîganu Vasili a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, a recunoscut

vina integral, nu a solicitat administrarea de noi probe, prin cerere scrisă personal, a

solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are obiecții (f.d. 117).

Prin încheierea protocolară din 17 noiembrie 2020 instanța de fond a admis

declarația inculpatului Țîganu Vasili și a dispus judecarea cauzei penale în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală (f.d. 139).

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Țîganu Vasili încadrarea juridică corespunzătoare, și

anume art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (episodul din 30.06.2020 și

episodul din 21.07.2020) - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în încăpere și cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Țîganu Vasili, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

3

art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d), 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal, sentința

primei instanțe nefiind contestată în această parte, de către părțile la proces.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 30 decembrie 2020 este contestată cu apel de către

avocatul Liviu Capcelea în numele inculpatului Țîganu Vasili, în partea

individualizării pedepsei penale, în acest sens, s-a solicitat aplicarea inculpatului

Țîganu Vasili, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art.

186 alin. (2), lit. lit. b), c), d), 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal, a unei pedepse

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Țîganu Vasili, instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont

de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d)

Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea penală

prevede sancțiunea sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

Din materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Țîganu Vasili a recunoscut

integral vina în comiterea infracțiunilor incriminate, a solicitat examinarea cauzei

penale în procedură simplificată (art. 3641 Cod de procedură penală), sincer s-a căit

de cele comise.

În conformitate cu prevederile art. art. 76, 77 Cod penal în privința inculpatului

Țîganu Vasili nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Cu referire la personalitatea inculpatului Țîganu Vasili, instanța de apel a

reținut că, acesta anterior a fost judecat (f.d. 40-43), la evidența medicului narcolog

sau psihiatru nu se află (f.d. 44-45), este angajat în câmpul muncii la SA „Idelitate”,

în calitate de betomolar și paznic.

În contextul celor indicate supra, instanța de apel analizând solicitarea de apel

a avocatului Liviu Capcelea în numele inculpatului Țîganu Vasili privind aplicarea

unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

a remarcat că, sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o

corectă individualizare a acesteia raportate la toate criteriile generale prevăzute de

art. 75 Cod penal, trebuie să se țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea

faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, astfel că chiar

dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

4

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie

să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după

anumite reguli și criterii precis determinate.

Pornind de la caracterul faptelor comise și numărul acestora, și anume că

faptele săvârșite de inculpat prezintă o gravitate relativ ridicată, raportat la modul de

comitere, mijloacele folosite, circumstanțele legate de personalitatea inculpatului,

instanța de fond a conchis că ultimul trebuie pedepsit penal pentru acțiunile comise

și a considerat ca fiind necesar de a aplica în privința inculpatului pedeapsa închisorii

care în viziunea instanței este unica măsură de constrângere aplicabilă situației

inculpatului, care pornind de la datele caracteristice ale ultimului este pe măsură să

ducă la atingerea scopului general și special al pedepsei penale, deoarece fapta în

materialitatea sa duce la concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat prin stabilirea

pedepsei cu închisoare.

În contextul dat, instanța de apel a respins argumentele avocatului Liviu

Capcelea precum că, infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor mai puțin

grave, a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate și a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise,

deoarece aceste circumstanțe nu pot justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, atât timp cât instanța de fond

la individualizarea pedepsei penale a ținut cont de aceste circumstanțe, aplicând

prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, potrivit cărora, inculpatul,

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să fie înfăptuită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Mai mult ca atât, instanța de apel a atestat că în speța dată nu se impune soluția

aplicării unei pedepse mai blânde inculpatului Țîganu Vasili, avându-se în vedere și

faptul că, inculpatul anterior a fost judecat, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a

făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise,

nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament

infracțional.

Instanța de apel reieșind din circumstanțele cauzei, a apreciat că scopul

pedepsei constând în formarea unei atitudini corecte față de munca, ordinea de drept

și regulile de conviețuire socială nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în

regim de detenție, prevenind astfel reiterarea comportamentului infracțional și

protejarea societății prin prevenirea recidivei.

Or, instanța de apel a considerat că solicitarea de apel invocată de avocatul

Liviu Capcelea privind stabilirea unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în speța dată nu este oportună, deoarece

5

inculpatul nu a ales calea corijării, având în vedere că aceasta anterior a fost atras la

răspundere penală, cu toate acestea ultimul a comis două infracțiuni intenționate,

care se califică ca fiind mai puțin grave, la un interval de mai puțin de o lună, iar

aceste circumstanțe denotă faptul că activitatea infracțională pentru inculpat ar putea

deveni o îndeletnicire, iar pedeapsa închisorii cu executarea ei reală este aptă să

conducă la realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de faptele comise.

Pe această linie de raționamente, instanța de apel a menținut soluția instanței de

fond care a dispus aplicarea inculpatului Țîganu Vasili, recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d), 186 alin.

(2), lit. lit. b), c), d) Cod penal a pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod

penal, sub formă de 10 (zece) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, deoarece această măsură de pedeapsă corespunde criteriilor de

individualizare a pedepsei penale în conformitate cu art. 75 Cod penal și va asigura

realizarea scopului pedepsei penale reglementat de art. 61 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a apreciat că soluția instanței de judecată s-a întemeiat

pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea

gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Instanța de apel a conchis că pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu

reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului,

cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv

sancționator al pedepsei, așa cum este enunțat în Codul penal.

În contextul raționamentelor expuse supra, instanța de apel a reținut că la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Țîganu Vasili instanța de

fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod

penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, la individualizarea pedepsei penale au fost respectate limitele de

pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile incriminate - art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c),

d) Cod penal, așa cum au fost reduse prin aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

Liviu în numele inculpatului, în termen, prin care, invocând temeiul de drept

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor contestate, în partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei hotărâri prin care

Țîganu Vasili să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

6

186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse prin cumul parțial sub

formă de 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive:

- potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10), temei pentru înaintarea cererii

de recurs constituie faptul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

- luând în considerare că, infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor

mai puțin grave, nu aduce pericol pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl

generează această categorie de infracțiuni, ținând cont de faptul că inculpatul se

căiește de fapta comisă, totodată apreciind comportamentul acestuia după săvârșirea

infracțiunii și în ședința de judecată, precum și indicarea temeiurilor care

fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin

caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de

justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, aplicând

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, recurentul consideră că în

privința inculpatului, pentru comiterea de către acesta a infracțiunilor incriminate

este echitabil stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității;

- avocatul consideră inacceptabil în speța menționată aplicarea unei pedepse

mai aspre decât cea solicitată de către acuzatorul de stat, în contextul în care,

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității era perfect legală

și se încadra limitele prevăzute de lege, în accepțiunea apărării, acest fapt constituie

direct o depășire a limitelor învinuirii aduse.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de

temeiuri legale.

Procurorul a menționat că instanța de apel menținând sentința primei instanțe,

privind condamnarea inculpatului, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 10 luni, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut

cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i lui Țîganu Vasili o

pedeapsă echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

7

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurentul în textul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

Colegiul penal raportând temeiurile invocate de recurent în recurs cu textul

deciziei instanței de apel consideră că temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucât prima

instanță i-a aplicat inculpatului Țîganu Vasili în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d)

Cod penal (pe episodul din 30.06.2020 și pe episodul din 21.07.2020), cu aplicarea

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

pedeapsa echitabilă sub formă de 10 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, soluție ce întemeiat a fost menținută de către instanța

de apel prin decizia din 09 iunie 2021.

De asemenea, Colegiul penal consideră că prima instanță a efectuat o temeinică

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Țîganu Vasili, atât sub aspectul

naturii cât și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute în

art. 75 Cod penal, soluție menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și pedepsei penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia

instanța de judecată efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei

infractorului. Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei

8

în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului

penal, în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

Astfel, Colegiul penal constată că, prima instanță a efectuat o corectă

individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 10 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, apelul declarat de avocatul Capcelea Liviu

în numele inculpatului corect a fost respins ca nefondat.

Din materialele cauzei rezultă că la aplicarea pedepsei inculpatului Țîganu

Vasili pentru infracțiunile comise, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpatului, care

nu este la prima abatere de la legea penală (f.d. 40-43, vol. II), la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află, săvârșirea cu intenție a 2 infracțiuni mai puțin grave

contra patrimoniului, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, a recunoscut

vinovăția integral și sincer s-a căit în cele săvârșite, cauza fiind examinată în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, corect a ajuns la

concluzia, că scopul restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al pedepsei în

cazul lui Țîganu Vasili poate fi atins prin stabilirea pedepsei, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 10 luni, aceasta fiind una în măsură să asigure

realizarea scopului legii penale, și anume restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane, luându-se în considerație toate

circumstanțele pe caz.

Ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de

comportamentul acestuia după comiterea infracțiunilor, astfel argumentele

recurentului privind aplicarea unei pedepse mai blânde nonprivativă de libertate,

sunt neîntemeiate.

Argumentele recurentului precum că „inculpatului Țîganu Vasili urmează să-i

fie aplicată a pedeapsă mai blindă, sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, deoarece acesta și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii”, Colegiul penal le consideră

neîntemeiate și menționează că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, se

atestă că în speța dată nu se impune soluția aplicării unei pedepse mai blânde

inculpatului Țîganu Vasili, avându-se în vedere și faptul că, inculpatul anterior a fost

judecat, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a făcut careva concluzii, nu a

conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise, nu a pășit pe calea corectării,

dar a continuat să manifeste un comportament infracțional, or din nou acesta a comis

2 infracțiuni intenționate, la o perioada scurtă de timp – mai puțin de o lună, sfidând

astfel cu desăvârșire atât normele morale cât și legea penală.

9

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiul indicat de

recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi motiv de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărârii judecătorești

și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Capcelea Liviu

în numele inculpatului Țîganu Vasili, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Țîganu Vasili

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

10