1ra-1868/2021 — Art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

Prima instanță: 04.08.2020 - 30.12.2020;

Instanța de apel : 21.01.2021 - 09.06.2021;

Instanța de recurs ordinar : 24.08.2021 - 10.11.2021. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, ACONSTATAT : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 decembrie 2020, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Țîganu Vasili a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal și i s-a stabilit pedepsele după cum urmează: - în baza art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (episodul din 30.06.2020) - 6 (șase) luni închisoare; - în baza art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (episodul din 21.07.2020) - 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit inculpatului Țîganu Vasili pedeapsa definitivă de 10 (zece) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 1 S-a dispus încasarea din contul lui Țîganu Vasili în contul lui Dihor Sergiu a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit de inculpat în sumă totală de 1900 (una mie nouă sute) lei. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, inculpatul Țîganu Vasili, în perioada de timp cuprinsă între 21 iulie 2020, aproximativ de la ora 20:00 până la 22 iulie 2020, aproximativ ora 11:00, împreună și de comun acord cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, prin participație simplă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, prin acces liber, au pătruns în încăperea din cadrul unei construcții nefinisate, situată pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, com. Ghidighici de unde pe ascuns au sustras două mașini de găurit de model „Pit”, de culoare cafenie, la prețul de 2 800 lei, un perforator de model „Hitachi” de culoare verde, la prețul de 800 lei, un polizor unghiular de model „Hammer”, la prețul de 570 lei, un traforaj electric de model „Metabo” de culoare verde la prețul de 1 570 lei, un telefon mobil de marca „Homtom” model „HT 7” de culoare albă, cu numărul de IMEI1: Xxxxx și IMEI2: Xxxxx, la prețul de 1 000 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii faptei, deplasându-se într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părții vătămate Dihor Sergiu o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 6 740 lei. Tot el, la data de 30.06.2020, în jurul orelor 09:00, împreună și de comun acord cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând prin intenție directă, profitând de faptul că nu este văzut de nimeni, prin acces liber a pătruns, în locuința amplasată în mun. Chișinău, com. Ghidighici, str. Xxxxx, de unde a sustras un telefon mobil de marcă și model „Xiaomi Mi 9 Lite Aurora Blue”, la preț de 6000 lei, cu nr. IMEI Xxxxx și IMEI Xxxxx, în care era introdusă cartela sim cu nr. Xxxxx, ce aparținea cet. Țîcu Veronica, după care cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel, cauzându-i părții vătămate Țîcu Veronica un prejudiciu material considerabil în valoare de 6000 lei. 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Liviu Capcelea în numele inculpatului Țîganu Vasili, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Țîganu Vasili recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (2 episoade) a-i stabili pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave, nu aduce pericol pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl generează această categorie de infracțiunii, 2 ținând cont de faptul că inculpatul se căiește de fapta comisă, totodată apreciind comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii și în ședința de judecată, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală este echitabilă stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității; - nu este rațională executarea pedepsei cu închisoarea, reieșind din faptul că, inculpatul este la o vârstă înaintată, a recunoscut fapta incriminată, fiind posibilă stabilirea unei pedepse non-privativă de libertate precum este munca neremunerată în folosul comunității, ținând cont de faptul că, însuși acuzatorul de stat nu a considerat rațional aplicarea unei pedepse privative de libertate și în cadrul pledoariilor a solicitat aplicarea sancțiunii sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Liviu Capcelea în numele inculpatului Țîganu Vasili, și a fost menținută sentința fără modificări. 4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Țîganu Vasili a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, a recunoscut vina integral, nu a solicitat administrarea de noi probe, prin cerere scrisă personal, a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are obiecții (f.d. 117). Prin încheierea protocolară din 17 noiembrie 2020 instanța de fond a admis declarația inculpatului Țîganu Vasili și a dispus judecarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 139). Instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Țîganu Vasili încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal (episodul din 30.06.2020 și episodul din 21.07.2020) - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în încăpere și cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Țîganu Vasili, instanța de apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 3 art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d), 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte, de către părțile la proces. Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 decembrie 2020 este contestată cu apel de către avocatul Liviu Capcelea în numele inculpatului Țîganu Vasili, în partea individualizării pedepsei penale, în acest sens, s-a solicitat aplicarea inculpatului Țîganu Vasili, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d), 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal, a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Țîganu Vasili, instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea penală prevede sancțiunea sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani. Din materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Țîganu Vasili a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunilor incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată (art. 3641 Cod de procedură penală), sincer s-a căit de cele comise. În conformitate cu prevederile art. art. 76, 77 Cod penal în privința inculpatului Țîganu Vasili nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante sau agravante. Cu referire la personalitatea inculpatului Țîganu Vasili, instanța de apel a reținut că, acesta anterior a fost judecat (f.d. 40-43), la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află (f.d. 44-45), este angajat în câmpul muncii la SA „Idelitate”, în calitate de betomolar și paznic. În contextul celor indicate supra, instanța de apel analizând solicitarea de apel a avocatului Liviu Capcelea în numele inculpatului Țîganu Vasili privind aplicarea unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității a remarcat că, sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o corectă individualizare a acesteia raportate la toate criteriile generale prevăzute de art. 75 Cod penal, trebuie să se țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, astfel că chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al 4 judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Pornind de la caracterul faptelor comise și numărul acestora, și anume că faptele săvârșite de inculpat prezintă o gravitate relativ ridicată, raportat la modul de comitere, mijloacele folosite, circumstanțele legate de personalitatea inculpatului, instanța de fond a conchis că ultimul trebuie pedepsit penal pentru acțiunile comise și a considerat ca fiind necesar de a aplica în privința inculpatului pedeapsa închisorii care în viziunea instanței este unica măsură de constrângere aplicabilă situației inculpatului, care pornind de la datele caracteristice ale ultimului este pe măsură să ducă la atingerea scopului general și special al pedepsei penale, deoarece fapta în materialitatea sa duce la concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat prin stabilirea pedepsei cu închisoare. În contextul dat, instanța de apel a respins argumentele avocatului Liviu Capcelea precum că, infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave, a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, deoarece aceste circumstanțe nu pot justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, atât timp cât instanța de fond la individualizarea pedepsei penale a ținut cont de aceste circumstanțe, aplicând prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, potrivit cărora, inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să fie înfăptuită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Mai mult ca atât, instanța de apel a atestat că în speța dată nu se impune soluția aplicării unei pedepse mai blânde inculpatului Țîganu Vasili, avându-se în vedere și faptul că, inculpatul anterior a fost judecat, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise, nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional. Instanța de apel reieșind din circumstanțele cauzei, a apreciat că scopul pedepsei constând în formarea unei atitudini corecte față de munca, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, prevenind astfel reiterarea comportamentului infracțional și protejarea societății prin prevenirea recidivei. Or, instanța de apel a considerat că solicitarea de apel invocată de avocatul Liviu Capcelea privind stabilirea unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în speța dată nu este oportună, deoarece 5 inculpatul nu a ales calea corijării, având în vedere că aceasta anterior a fost atras la răspundere penală, cu toate acestea ultimul a comis două infracțiuni intenționate, care se califică ca fiind mai puțin grave, la un interval de mai puțin de o lună, iar aceste circumstanțe denotă faptul că activitatea infracțională pentru inculpat ar putea deveni o îndeletnicire, iar pedeapsa închisorii cu executarea ei reală este aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de faptele comise. Pe această linie de raționamente, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond care a dispus aplicarea inculpatului Țîganu Vasili, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d), 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal a pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, sub formă de 10 (zece) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, deoarece această măsură de pedeapsă corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei penale în conformitate cu art. 75 Cod penal și va asigura realizarea scopului pedepsei penale reglementat de art. 61 Cod penal. Astfel, instanța de apel a apreciat că soluția instanței de judecată s-a întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze. Instanța de apel a conchis că pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum este enunțat în Codul penal. În contextul raționamentelor expuse supra, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Țîganu Vasili instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată, la individualizarea pedepsei penale au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile incriminate - art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal, așa cum au fost reduse prin aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

Împotriva hotărârilor judecătorești declară recurs ordinar avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatului, în termen, prin care, invocând temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor contestate, în partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei hotărâri prin care Țîganu Vasili să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse prin cumul parțial sub formă de 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive: - potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10), temei pentru înaintarea cererii de recurs constituie faptul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - luând în considerare că, infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave, nu aduce pericol pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl generează această categorie de infracțiuni, ținând cont de faptul că inculpatul se căiește de fapta comisă, totodată apreciind comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii și în ședința de judecată, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, aplicând prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, recurentul consideră că în privința inculpatului, pentru comiterea de către acesta a infracțiunilor incriminate este echitabil stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității; - avocatul consideră inacceptabil în speța menționată aplicarea unei pedepse mai aspre decât cea solicitată de către acuzatorul de stat, în contextul în care, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității era perfect legală și se încadra limitele prevăzute de lege, în accepțiunea apărării, acest fapt constituie direct o depășire a limitelor învinuirii aduse.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale. Procurorul a menționat că instanța de apel menținând sentința primei instanțe, privind condamnarea inculpatului, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 luni, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i lui Țîganu Vasili o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța 7 de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Recurentul în textul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. Colegiul penal raportând temeiurile invocate de recurent în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucât prima instanță i-a aplicat inculpatului Țîganu Vasili în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal (pe episodul din 30.06.2020 și pe episodul din 21.07.2020), cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa echitabilă sub formă de 10 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, soluție ce întemeiat a fost menținută de către instanța de apel prin decizia din 09 iunie 2021. De asemenea, Colegiul penal consideră că prima instanță a efectuat o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Țîganu Vasili, atât sub aspectul naturii cât și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 75 Cod penal, soluție menținută și de către instanța de apel. Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei 8 în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal, în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune. Astfel, Colegiul penal constată că, prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 10 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, apelul declarat de avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatului corect a fost respins ca nefondat. Din materialele cauzei rezultă că la aplicarea pedepsei inculpatului Țîganu Vasili pentru infracțiunile comise, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere de la legea penală (f.d. 40-43, vol. II), la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, săvârșirea cu intenție a 2 infracțiuni mai puțin grave contra patrimoniului, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit în cele săvârșite, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, corect a ajuns la concluzia, că scopul restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al pedepsei în cazul lui Țîganu Vasili poate fi atins prin stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 luni, aceasta fiind una în măsură să asigure realizarea scopului legii penale, și anume restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, luându-se în considerație toate circumstanțele pe caz. Ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de comportamentul acestuia după comiterea infracțiunilor, astfel argumentele recurentului privind aplicarea unei pedepse mai blânde nonprivativă de libertate, sunt neîntemeiate. Argumentele recurentului precum că „inculpatului Țîganu Vasili urmează să-i fie aplicată a pedeapsă mai blindă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece acesta și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și menționează că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, se atestă că în speța dată nu se impune soluția aplicării unei pedepse mai blânde inculpatului Țîganu Vasili, avându-se în vedere și faptul că, inculpatul anterior a fost judecat, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise, nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional, or din nou acesta a comis 2 infracțiuni intenționate, la o perioada scurtă de timp – mai puțin de o lună, sfidând astfel cu desăvârșire atât normele morale cât și legea penală. 9 Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiul indicat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi motiv de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărârii judecătorești și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatului Țîganu Vasili, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Țîganu Vasili Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Toma Nadejda 10