1ra-1310/2021 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1310/2021 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1310/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul-șef interimar al Procuraturii de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02

martie 2021, în cauza penală privindu-l pe

COMAN Gheorghe Xxxxxx, născut la

xx xxxxxxx xxxx, originar din s. Xxxxx-Xxxxxx, r-

nul Xxxxxx, domiciliat în mun. Xxxxxx, str. Xxxxxx

xxx Xxxxx xx/ x, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.08.2020– 03.12.2020;

Instanța de apel: 24.12.2020– 02.03.2021;

Instanța de recurs: 22.04.2021 – 09.06.2021.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Coman Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei cu închisoare inculpatului, stabilindu-i termen de probă de 4

ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

Corpul delict, un pistol de marca PM inscripția MI5492, recunoscut prin

Ordonanța din 13 noiembrie 2018, în temeiul art. 106 alin. (1), (2) lit. a) Cod penal

și 162 alin. (1) pct. 1) Cod procedură penală, urmează a fi confiscat în folosul

statului.

1

05 noiembrie 2018, în jurul orelor 10:00, fiind în stradă din s. Roșu, r-nul Cahul,

lângă oloiniță, adică într-un loc care prin natura sa și destinație este întotdeauna

accesibil publicului, din intenții huliganice, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, încălcând grosolan ordinea publică, exprimându-se

cu cuvinte necenzurate ce înjosesc onoarea și demnitatea, în mod intenționat,

manifestând o lipsă vădită de respect față de societate, însoțită de aplicarea violenței,

dând dovadă de obrăznicie deosebită, având un comportament agresiv, fără careva

motive întemeiate, a inițiat un conflict și l-a agresat fizic pe Țîu Nichita, după care,

continuând acțiunile huliganice, intenționat, cu mâna și cu piciorul a deteriorat

oglinda retrovizoare și sticlele de la microbuzul de model „Ford Tranzit”, iar când

în conflict a intervenit Goncearov Nicolae, care i-a cerut lui Coman Gheorghe, să

înceteze acțiunile sale huliganice, nu a reacționat și a continuat să se exprime cu

cuvinte obscene și l-a agresat fizic pe Goncearov Nicolae, după care, având în mână

un pistol de marca „PM” l-a îndreptat în direcția lui Goncearov Nicolae, astfel în

rezultatul acțiunilor huliganice părțile vătămate Țîu Nichita și Goncearov Nicolae s-

au ales cu dureri fizice, precum și a perturbat liniștea și ordinea publică.

către procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță în partea aplicării pedepsei,

prin care să-i fie stabilită lui Coman Gheorghe, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. În rest a se menține fără modificări celelalte dispoziții

ale sentinței.

În motivarea apelului procurorul a indicat că, pedeapsa aplicată infractorului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Pedeapsa este echitabilă când

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune, și când este capabilă să contribuie la realizarea altor scopuri ale pedepsei

penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât de condamnat, cât și de alte persoane.

Menționează că, instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a luat în

considerație aceste prevederi legale. Astfel, la stabilirea pedepsei lui Coman

Gheorghe nu a fost luat în calcul caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite.

Mai mult ca atât, instanța de judecată eronat a concluzionat că scopul pedepsei

penale de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea

2

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane, se va atinge fără

executarea reală a pedepsei cu închisoarea.

Consideră că, instanța de fond a dat o apreciere subiectivă, neargumentată și

neprobată ce ține de aplicabilitatea art. 90 Cod penal, ori la materialele cauzei,

apărarea nu a prezentat probe ce ar demonstra concluzia instanței privind

posibilitatea corectării lui Coman Gheorghe și stabilirea unui termen de probațiune.

Prin urmare, aprecierea instanței precum că corectarea și educarea inculpatului este

posibilă fără izolarea de societate, motivând că ultimul a recunoscut vinovăția de

cele comise, nu are antecedente penale, este la o vârstă relativ tânără, s-a căit de cele

comise, dând asigurări că pe viitor nu va mai comite fapte antisociale, este eronată.

Prin urmare, consideră că sentința în partea ce ține de stabilirea pedepsei

urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi hotărâri și stabilirea unei pedepse cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece doar prin executarea

reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor sale, precum și va fi

atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat și sentința s-a menținut fără modificări.

fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept privitor la chestiunile dacă

infracțiunea a avut loc și dacă a fost sau nu săvârșită de inculpat, și just a făcut

concluzia că fapta penală reținută în culpa inculpatului a avut loc și a fost săvârșită

de către aceasta. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

administrate în cauza penală de instanța de fond, și care au fost corect apreciate prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin

coroborare, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Verificând aspectele de drept, operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut, că inculpatului

prima instanță i-a stabilit pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani. La aplicarea

acestei pedepse instanța de fond nu a stabilit prezența circumstanțelor atenuante sau

agravante.

La numirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, adică din

maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

condamnat și a aplicat corect criteriile de individualizare a pedepsei stabilite la art.75

Cod penal.

S-a reținut că, instanța de judecată a ținut cont la stabilirea categoriei și a

măsurii de pedeapsă inculpatului de toate circumstanțele reale și personale, privind

3

individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. În

același timp, în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a stabilit că

inculpatul poate fi corectat fără executarea pedepsei închisorii dar în condițiile

supravegherii lui de către serviciul probațiune, concluzionând că scopul pedepsei

poate fi atins cu dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei pe termen

de probă de 4 ani.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile procurorului referitor la aplicarea

pedepsei prea blânde în privința inculpatului, menționînd că, eficiența pedepsei

depinde de mai mulți factori, printre care: conținutul și mecanismul influenței

coercitive ale pedepsei, condițiile de executare a pedepsei, posibilitatea

resocializării. Esența condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

constă în acordarea unei încrederi deosebite celui vinovat. Astfel, în viziunea

instanței scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării

pedepsei în privința inculpatului pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

De rând cu aceasta, s-a remarcat că părțile vătămate Țîu Nichita și Goncearov

Nicolae nu au înaintat careva pretenții și nu și-au exprimat dezacordul în privința

pedepsei aplicate inculpatului.

S-a constatat că, aplicarea art. 90 Cod penal nu va elibera pe inculpat de la

executarea pedepsei cu închisoare, în cazul în care acesta în perioada de probă

stabilită nu va respecta condițiile impuse sau va comite alte infracțiuni, suspendarea

executării pedepsei va fi revocată, iar inculpatul va fi obligat să execute real

pedeapsa suspendată condiționat. Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu

prezintă o categorie de pedeapsă aparte, ci este o măsură oferită persoanei prin lege

de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident din viața acesteia.

Cu referire la motivul de critică din cererea de apel, privind aplicarea unei

pedepse cu executare efectivă în privința inculpatului, s-a precizat că în privința

inculpatului nu se impune în mod imperativ executarea reală a pedepsei, or nu

trebuie pus accentul pe rolul punitiv al sancțiunii în detrimentul celui educativ și de

reintegrare socială. Pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare. Situația inculpatului permite de a concluziona că dânsul nu

prezintă pericol pentru societate și izolarea lui nu este o măsură necesară și echitabilă

în coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă. Or, pronunțarea unei sentințe

de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar suspendarea

condiționată a executării pedepsei constituie o măsură adecvată care va duce la

corectarea inculpatului și va asigura scopul pedepsei penale.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei în latura penală, excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

executarea de către Coman Gheorghe, condamnat de comiterea infracțiunii

4

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal a pedepsei de 2 ani închisoare în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivare, recurentul a indicat aceleași motive ca și în cererea de apel,

indicînd că:

- instanțele de judecată eronat au ajuns la concluzia de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, deoarece la stabilirea modului de executare a pedepsei

inculpatului, instanțele de judecată nu au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei și de scopul pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 61, 75

Cod penal;

- nu au ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;

- instanța urma să analizeze dacă scopul pedepsei penale poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia în baza art. 90 Cod penal;

- chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele imputate și se căiește sincer,

circumstanțele date nu demonstrează că inculpatul într-adevăr a conștientizat

gravitatea infracțiunilor săvârșite și s-a pornit pe calea corijării.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la

temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Cod de procedură

penală, menționând că prin decizie inculpatului i-a fost menținută o pedeapsă prea

blândă raportată la fapta comisă de acesta; i-a fost aplicată pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale, instanțele de fond nemotivându-și suficient hotărârile în

acest aspect.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul conchide că, instanța de apel, legal

și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de

prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

5

conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în speță, instanțele de

fond au pus accentul și pe personalitatea inculpatului, învederând și celelalte criterii

de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a comis

infracțiune care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, celibatar, neangajat în câmpul muncii, fără antecedente penale.

Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care

ar justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de

procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel

și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul

rejudecării deciziei instanței de apel.

Pedeapsa respectivă, conform deciziei, a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța și de apel, fiind expuse în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus

la pronunțarea hotărârii recurate.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută

în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-au găsit confirmarea.

Penal

6

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef interimar al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe

COMAN Gheorghe Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7