1ra-1472/21 — art.151 alin. 1 CP

1ra-1472/21 — art.151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1472/2021

1-21005015-01-1ra-02062021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul-șef interimar al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Mihail Tomiță, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul,

sediul Central, din 21 ianuarie 2021 și deciziei Colegiului Judiciar al Curții

de Apel Cahul din 25 martie 2021, în cauza penală în privința lui,

Caraim Fiodor xxxxxxxxxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 14.01.2021 – 21.01.2021;

Instanța de apel: 11.02.2021 – 25.03.2021;

Instanța de recurs: 02.06.2021 – 17.01.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Caraim Fiodor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 5 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, prin

aplicarea art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani, cu

obligarea ultimului ca în termenul de probă stabilit să participe la un

program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii

comportamentului violent.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a încasat cu titlu de cheltuieli de judecată în folosul statului de la

Caraim Fiodor suma de 320 (trei sute douăzeci) lei pentru efectuarea

expertizei medico-legale.

la data de 17 decembrie 2020, aproximativ la ora 15.30 min. aflând-se în

curtea domiciliului său amplasat în s. xxxx r-l Cahul, având intenția

vătămării integrității corporale și a sănătății, conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, fiind în stare de ebrietate alcoolică, ca urmare

1

a unui conflict izbucnit între acesta și Gurița Constantin, a luat un cuțit de

bucătărie de pe masă și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea stângă a

cutiei toracice, cauzându-i părții vătămate potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 202011D0458 din 30 decembrie 2020, o plagă înțepată a toracelui

pe stânga, penetrantă în cavitatea pleurală soldată cu pneumotorax, formată

la acțiunea traumatică cu un obiect înțepător-tăietor, prezintă pericol pentru

viață și se califică ca vătămare corporală gravă.

Prin acțiunile sale, inculpatul Caraim Fiodor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, conform indicilor: vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă

pentru viață.

Procuratura raionului Cahul, Dumitru Barbuța, prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței, în latura penală, rejudecarea cauzei și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Caraim Fiodor să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, și în baza acestui articol

în coroborare cu prevederile articolului 3641 Cod de procedură penală, să-i

fie aplicată о pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în rest, sentința să fie

menținută fără modificări.

3.1 În motivarea apelului, procurorul în partea pedepsei penale aplicate, a

invocat că la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, de către instanța de fond au fost admise erori, iar

pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia, nu va fi aptă să atingă

scopul preventiv și educativ al pedepsei, motiv pentru care nu este

proporțională cu împrejurările și gravitatea infracțiunii comise de către

inculpatul Caraim Fiodor.

Consideră că suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului Caraim Fiodor, cu aplicarea termenului de probă de patru ani,

nu se întemeiază pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile.

Astfel că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Caraim

Fiodor cu aplicarea art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de faptul că ultimul a

comis о infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate alcoolică, ceea ce

constituie о circumstanță agravantă potrivit art. 77 Cod penal, că acțiunile

intenționate ale inculpatului au fost îndreptate împotriva relațiilor sociale cu

privire la sănătatea persoanei, iar ca urmare a acțiunilor sale părții vătămate

i-a fost provocată о vătămare corporală gravă.

Faptul că inculpatul Caraim Fiodor și-a recunoscut vinovăția și a

solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale, că la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu constituie motive de

bază pentru aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal.

2

Consideră că pentru fapta comisă inculpatului i-a fost aplicată о

pedeapsă prea blândă care nu va fi aptă să conducă la realizarea scopurilor

sancțiunii, nu va contribui la reeducarea inculpatului, la formarea unei

atitudini corespunzătoare a acestuia față de ordinea de drept și principiile

morale.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de procurorul în Procuratura

raionului Cahul, Dumitru Barbuță, fiind menținută sentința Judecătoriei

Cahul (sediul Central) din 21 ianuarie 2021.

4.1 Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că la judecarea

cauzei instanța de fond a respectat prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală și corect a examinat și acceptat cererea inculpatului Caraim Fiodor

privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

S-a constatat că prima instanță, corect a stabilit situația de fapt și de

drept și întemeiat l-a recunoscut pe Caraim Fiodor culpabil de comiterea

faptei imputate, infracțiune prevăzută de art. 151 alin.(1) Cod penal conform

indicilor „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății,

care este periculoasă pentru viață”, și verificate în mod corespunzător,

cercetate în prima instanță și instanța de apel.

Instanța de apel a conchis că la stabilirea pedepsei, de către prima

instanță, s-a ținut cont de faptul că, inculpatul a comis o infracțiune

intenționată de categoria infracțiunilor grave și reieșind din circumstanțele

cauzei, personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv, are la

întreținere 2 copii minori, are familie, lucrează, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, comiterea faptei în stare de ebrietate, regretă

de cele comise, a recunoscut vinovăția, iar partea vătămată nu are pretenții

față de inculpat.

S-a considerat că aplicarea pedepsei cu închisoare cu executarea reală,

în speță nu este echitabilă, or, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. În asemenea

circumstanțe instanța de apel a concluzionat despre justa aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare fiind

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

procurorul-șef interimar al Procuraturii de circumscripție Cahul, Mihail

Tomiță, prin care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței instanței de fond și deciziei

instanței de apel, în latura penală, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroare judiciară nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

3

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat următoarele argumente:

- consideră pedeapsa aplicată - pripită și nejustificată stabilită contrar

criteriilor generale de individualizare a pedepsei și de scopul pedepsei

penale, prevăzute de art. 7, 61, 75 Cod penal;

- mai indică că la aplicarea pedepsei instanțele nu au ținut cont de

circumstanțele cauzei penale și anume că inculpatul Caraim Fiodor a comis

infracțiunea fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu folosirea unui obiect în calitate

de armă - un cuțit de bucătărie, cauzându-i părții vătămate o vătămare corporală

gravă, iar infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave;

- instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină

măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importantă esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Principalele elemente care urmează a fi luate în seamă de către instanțele

judecătorești pentru a-și exprima convingerea în legătură cu personalitatea

infractorului la individualizarea pedepsei se referă la: datele despre starea

psihică-fizică a infractorului; caracteristica socială a infractorului până la

săvârșirea infracțiunii; caracteristica infractorului după săvârșirea

infracțiunii și atitudinea acestuia față de fapta săvârșită (recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

repararea prejudiciului material etc.)

și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta

urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a

hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Procurorul invocă în recursul declarat temeiurile de drept prevăzute

de pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

4

de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, din sumarul recursului declarat rezultă, că autorul nu este de

acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și critică decizia

instanței de apel prin care au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

astfel considerând-o neîntemeiată, sub aspectul individualizării pedepsei.

Sub acest aspect, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 7, 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Potrivit art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de

judecată este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței aplicarea

unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În corespundere cu art. 395 alin. (3) Cod de procedură penală, în toate

cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinței

să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei

stabilite de instanța de judecată.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și

dispozitivului sentinței, instanța de fond la individualizarea pedepsei și

aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal inculpatului, nu a motivat suficient

oportunitatea aplicării față de acesta a suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, în raport cu prescripțiile legale, adică nu a constatat și

5

stabilit, nu doar în raport cu persoana vinovată, dar și circumstanțele

concrete ale cauzei, care ar justifica concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită.

La judecarea cauzei, instanța de judecată trebuie să studieze

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele

prezentate care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana

inculpatului și care au o importantă esențială pentru stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei. Principalele elemente care urmează a fi luate în seamă de

către instanțele judecătorești pentru a-și exprima convingerea în legătură cu

personalitatea infractorului la individualizarea pedepsei se referă la: datele

despre starea psihică-fizică a infractorului; caracteristica socială a

infractorului până la săvârșirea infracțiunii; caracteristica infractorului după

săvârșirea infracțiunii și atitudinea acestuia față de fapta săvârșită

(recunoașterea vinovăției și căința sinceră, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, repararea prejudiciului material etc.)

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără

executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea

de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând expres acele

motive pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru neefectuat de către

instanța de fond. Din examinarea condițiilor în care instanța poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate din care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

Prin urmare, pedeapsa respectivă nu a fost motivată, individualizată

și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

acestuia precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și a altor persoane.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă pedeapsa a fost

6

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal, ori

civil au fost corect aplicate.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei

atacate (pct. 4, 4.1 din decizie), nu a reacționat în modul prevăzut de lege

asupra erorilor de drept nominalizate supra, și nu a constatat circumstanțe

care ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a ignorat criteriile de

individualizare a pedepsei, deoarece nu a studiat multilateral, în deplină

măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate.

Din lucrările dosarului se reține că instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că inculpatul Caraim Fiodor a comis o infracțiune, care conform art.

16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, îndreptate

împotriva relațiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei, iar de către

instanța de fond a fost identificată în calitate de circumstanță agravantă,

conform art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o

persoană în stare de ebrietate alcoolică.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că hotărârea instanței de apel

prezintă deficiențe în partea individualizării pedepsei penale, or deși lipsa

pretențiilor din partea părții vătămate reprezintă o chestiune de care

urmează a se ține cont la individualizarea pedepsei, acesta nu reprezintă un

criteriu de aplicare a instituției suspendării condiționate a pedepsei penale.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că inculpatului s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și că recursul ordinar

este întemeiat.

În consecință, Colegiul penal lărgit opinează că argumentele punctate

în cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei sunt incidente

cauzei deferite judecății, instanța de apel nu și-a motivat just soluția

adoptată.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către

instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării

deciziei, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

7

esențiale indicate în cererea de apel declarată și chestiunile esențiale supuse

atenției sale de partea acuzării, și în măsura competenței sale asupra

motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină

cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de

circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef interimar al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Mihail Tomiță, casează total decizia

Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 martie 2021, în cauza

penală în privința lui Caraim Fiodor xxxxxxxxx și dispune rejudecarea

cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 24 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

8