1ra-2166/21 — art.312 al.2 lt. a CP

1ra-2166/21 — art.312 al.2 lt. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2166/21

1-20096080-01-1ra-01122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul Turculeț Mariana în numele

inculpatei xxxxx, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 08 septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

xxxxx xxxxx, născută la xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 11.08.2020 – 16.03.2021;

instanța de apel: 29.03.2021 -08.09.2021;

instanța de recurs: 01.12.2021 – 14.06.2021.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit,

A C O N S T A T A T :

xxxxx a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

312 alin. (2), lit. a) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la 1

an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite activități.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

xxxxx, la 19 mai 2020, fiind audiată suplimentar în calitate de parte

vătămată pe cauza penală nr.2014151057 pornită de către IP Cahul în

baza art.172 alin. (3) lit. a), art.166 alin.(2) lit. c), e), f), art. 155 Cod penal,

infracțiuni care conform art. 16 Cod penal sunt calificate ca fiind excepțional

de grave, gravă și ușoară, fiind prevenită de răspunderea penală ce o poartă

pentru darea de declarații false în cadrul audierii sale, a dat declarații

mincinoase precum că: „la 27 iulie 2010 aproximativ pe la ora 11:00 aflându-

se la domiciliul ei, situat în xxxxx, nu a fost violată de Boca Andrei, Grosu

1

Vladimir și Șișianu Ion”. Declarațiile date vin în contradicție directă cu

declarațiile date xxxxx la 28 iulie 2010, în calitate de parte vătămată în cadrul

cauzei penale. Astfel, prin declarațiile date la data de 19 mai 2020 xxxxx i-a

dezvinovățit pe Boca Andrei, Grosu Vladimir și Șișianu Ion de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Acțiunile inculpatei xxxxx au fost încadrate juridic în baza art. 312

alin.(2) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi – ”prezentarea cu bună-știință

a declarațiilor mincinoase de către partea vătămată dacă aceste acțiuni au fost

săvârșite în cadrul unui proces penal, legate de învinuirea de săvârșirea unei

infracțiuni excepțional de gravă”.

Turculeț Mariana în numele inculpatei xxxxx, prin care a solicitat casarea

totală a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care xxxxx să fie achitată, deoarece fapta incriminată nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal.

3.1. În motivarea apelului, apărarea a menționat următoarele:

- prima instanță eronat a apreciat probele și a pus la baza sentinței de

condamnare probe care nu demonstrează vinovăția lui xxxxx în comiterea

infracțiunii imputate, argumentările instanței fiind rezultatul aprecierii

unilaterale a probelor;

- instanța de judecată nu a analizat și nu a dat nici un răspuns

argumentelor apărării referitor la faptul că învinuirea înaintată xxxxx este

neclară și abstractă. Pornind de la prevederile art. 113 Cod penal, art. 6

CEDO, procurorul a formulat o învinuire abstractă și imprecisă, iar o astfel

de învinuire nu putea fi pusă la baza unei hotărâri de condamnare. Din

învinuirea formulată nu este clar motivul și scopul care ar fi determinat pe

xxxxx să săvârșească infracțiunea incriminată, iar de către acuzarea de stat

nu a fost respectate prevederile art. 281 alin. (2), art. 296 alin. (2) Cod de

procedură penală. Rechizitoriul se limitează la o expunere succesivă a

probelor, anume a proceselor verbale de audiere a victimei minore în cadrul

urmăriri penale cât și în cadrul ședinței de judecată, fără a se indica care

anume probe dovedesc semnele componente ale laturii obiective a

infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii incriminate;

- la momentul audierii părții vătămate, xxxxx, născută la xxxxx, ultima

nu avea vârsta de 13 ani, nefiind preîntâmpinată pentru declarațiile care le

face. Prin urmare, persoana care a făcut declarații mincinoase nu poate să

răspundă, în legătură cu faptul că, aceasta nu poate fi subiect al acestei

infracțiuni, iar cât privește declarațiile victimei din 19 mai 2020 care nu-i

convin organului de urmărire penală, menționează că partea vătămată în

cauza penală nr.2014151057 nu a făcut declarații mincinoase și însăși

procurorul în cauză constată că prin declarațiile date de partea vătămată la

data de 19 mai 2020, xxxxx dezvinovățește pe Boca Andrei, Grosu Vladimir și

Șișianu Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172, alin. (3), lit. a) Cod

penal;

- prima instanță, punând ca bază declarațiile părții vătămate ca fiind

mincinoase din 19 mai 2020, se contrazice în cele relatate la pagina 8 a

sentinței, formulând astfel ideea: „Or, la speță instanța reține nemijlocit că

inculpata a dat declarații mincinoase care au stat la baza condamnării de

săvârșirea unor infracțiuni excepțional de grave”. Astfel, făcând trimitere la

2

declarațiile părții vătămate din 28 iulie 2010. În această ordine de idei, prima

instanță a decis asupra vinovăției inculpatei xxxxx în lipsa unui suport

probatoriu care ar exclude orice dubiu în acest sens, și ar fi în stare să

stabilească vinovăția inculpatei în baza unor circumstanțe obiective;

- prima instanță nu a dat nici o apreciere declarațiilor inculpatei care a

menționat că, fiind minoră în vârstă de 13 ani, la insistența lucrătorului de

poliție din sat a semnat un document, totodată a comunicat că nu a citit

procesul-verbal de audiere din 2010 din motiv că nu poate citi și cu

certitudine susține că declarațiile date în anul 2010 nu corespund realității.

Astfel, reieșind din materialele dosarului penal, inculpata xxxxx prin

declarațiile sale făcute în cadrul dosarului penal nr.2014151057 nu a

învinuit pe nimeni de săvârșirea unei infracțiuni excepțional de gravă prin

declarațiile sale din 19 mai 2020, iar la momentul efectuării declarațiilor din

anul 2010 avea o vârstă de 13 ani;

- la adoptarea sentinței, prima instanță s-a bazat doar pe probele

acuzării, trecând peste probele prezentate de către partea apărării și în mod

arbitrar, a emis o sentință de condamnare, preluând un rol activ la stabilirea

vinovăției a inculpatei.

septembrie 2021, a fost admisă cererea de apel depusă de avocatul Turculeț

Mariana în numele inculpatei xxxxx, din alte motive.

A fost casată sentința primei instanțe, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

xxxxx a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 312 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita

anumite activități.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

prin rechizitoriu procurorul a deferit justiției cauza penală în privința lui Boca

Marina, calificând acțiunile inculpatei în limitele indicilor calificativi prevăzuți

de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal – ”prezentarea cu bună-știință a

declarațiilor mincinoase de către partea vătămată dacă aceste acțiuni au fost

săvârșite în cadrul unui proces penal, legate de învinuirea de săvârșirea unei

infracțiuni excepțional de gravă”.

După administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească,

instanța de apel a reținut, în esență, că din analiza coroborată a tuturor

mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal se

conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpata

xxxxx a infracțiunii prevăzută de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal, iar

mijloacele de probă administrate în cauză nu reprezintă dovezi convingătoare

de vinovăție a inculpatei în limitele art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Concomitent, instanța de apel a constatat că inculpata xxxxx este vinovată

de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal.

3

Judecând apelul, instanța a constatat că probe noi, acuzarea și

apărarea, în instanța de apel nu au prezentat și doar s-a solicitat verificarea

probelor cercetate în instanța de fond.

Sarcina probei revine procurorului și organului de urmărire penală,

motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului

penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru

următoarea fază a procesului

Astfel, instanța de apel a reținut declarațiile inculpatei xxxxx și la

solicitarea procurorului a verificat probele examinate de prima instanță prin

examinarea materialelor din dosar, și anume, procesul-verbal de autosesizare

din 09 iunie 2020; copia procesului-verbal de audiere suplimentară a părții

vătămate xxxx din 19 mai 2020; copia ordonanței de pornire a urmăririi

penale pe cauza penală nr.2010150364 din data de 28 iulie 2010 în baza

plângerii lui Mihaci Ecaterina pe faptul acțiunilor violente cu caracter sexual

în privința minorei xxxxx; copia ordonanței de disjungere a cauzei penale nr.

2010150364 într-o altă cauză penală nr.2010150594 în privința lui Grosu

Vladimir și Boca Andrei din data de 17.11.2010; copia sentinței Judecătoriei

Cahul din data de 19 iunie 2015; copia sentinței Judecătoriei Cahul din 16

iunie 2011; copia ordonanței de disjungere a cauzei penale nr.2010150594

într-o altă cauză penală nr. 2014151057 în privința lui Grosu Vladimir din

data de 27 noiembrie 2014; copia ordonanței de suspendare a urmăririi

penale din 11 februarie 2015 pe cauza penală nr.2014151057 în legătură că

Grosu Vladimir se sustrage de organul de urmărire penală și locul aflării nu

este stabilit; copia ordonanței privind reluarea urmăririi penale după

suspendare din 18 mai 2020, deoarece a apărut necesitatea efectuării unor

acțiuni de urmărire penală în legătură cu faptul că la 15 mai 2020 partea

vătămată xxxxx a depus o cerere de a fi audiată suplimentar pe cauza penală

nr. 2014151057; declarația lui xxxxx din 15 mai 2020; copia ordonanței de

suspendare a urmăririi penale din 20 mai 2020 pe cauza penală

nr.2014151057 în legătură că Grosu Vladimir se sustrage de la organul de

urmărire penală și locul aflării nu este stabilit; copia procesului-verbal de

audiere în calitate de parte vătămată a minorei xxxxx din data de 28 iulie

2010 în cadrul urmăririi penale pe cauza penală nr.2010150364; copia

procesului-verbal de audiere în calitate de parte vătămată a minorei xxxxx

din data de 08 iunie 2015 în cadrul ședinței de judecată la Judecătoria Cahul;

copia explicațiilor suplimentare date de partea vătămată xxxxx la 08 iunie

2015 în ședința de judecată; copia procesului-verbal de audiere a părții

vătămate xxxxx în ședința de judecată la 14 octombrie 2016.

Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost

administrate.

Analizând probele administrate în cadrul cercetării judecătorești,

instanța de apel a considerat că acuzatorul de stat, cât și prima instanță

eronat au calificat acțiunile inculpatei xxxxx în baza art. 312 alin. (2) lit. a)

Cod penal, greșit constatând, ca fiind dovedite, ca circumstanță calificativă a

infracțiunii incriminate, declarațiile mincinoase legate de învinuirea de

săvârșirea a unei infracțiuni excepțional de gravă, or, potrivit probelor

administrate s-a constatat că scopul declarațiilor mincinoase ale inculpatei

xxxxx a fost inducerea procurorului în eroare prin afirmarea unor

neadevăruri care urmau să desființeze învinuirile formulate de către procuror

4

și efect dezvinovățirea lui Boca Andrei, Grosu Vladimir și Șișianu Ion în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3), lit. a) Cod penal și nu

învinuirea acestora de comiterea acestei infracțiuni. Prin urmare, probele

administrate demonstrează vinovăția inculpatei xxxxx de comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal.

Invocările făcute de către procuror în actul de acuzare, precum și

constatările instanței expuse în sentință cu referință la faptul că xxxxx a

depus la organul de urmărire penală declarații mincinoase legate de

învinuirea de săvârșirea a unei infracțiuni excepțional de gravă, au fost

respinse de către instanța de apel, întrucât din conținutul rechizitoriului,

discursului procurorului făcut în instanța de fond, dar și conținutul sentinței,

nu au fost sesizat probele, motivele de fapt și de drept pe care se bazează

acuzatorul de stat și prima instanță incriminându-i indicii calificativi -

declarațiile mincinoase legate de învinuirea de săvârșirea a unei infracțiuni

excepțional de gravă.

Instanța de apel a considerat că circumstanța agravantă - declarațiile

mincinoase legate de învinuirea de săvârșirea a unei infracțiuni excepțional de

grave, trebuie să reiasă din conținutul declarațiilor făcute de către xxxxx și

nu din calificarea infracțiunii făcută de către procuror, referitor la acțiunile

persoanelor învinuite, în speță, Boca Andrei, Grosu Vladimir și Șișianu Ion.

În viziunea instanței de apel, pentru a putea fi calificate acțiunile

inculpatei în limitele art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal, ar fi necesar ca anume

Boca Marina să facă declarații acuzatorii în procesul interogării sale, din

conținutul cărora s-ar deduce că în privința ei a fost comisă o infracțiune

excepțional de gravă.

În acest sens, instanța de apel a notat că o persoană poate fi audiată în

cadrul unui proces penal până la pornirea urmăririi penale și până la

formularea unei învinuiri și atunci, gravitatea faptelor infracționale dedusă

din declarațiile făcute în fața organului de urmărire penală nu depinde de

calificările făcute de către procuror la pornirea urmăririi penală, ori

înaintarea bănuirii, învinuirii persoanelor suspecte.

Mai mult, în dependență de evoluția procesului de acumulare a probelor,

pe tot parcursul cercetărilor penale procurorul este în drept să modifice

învinuirile aduse persoanelor suspecte agravând sau ameliorând fondul

învinuirilor formulate, și în astfel de circumstanțe, după logica instanței de

fond, persoana care depune declarații mincinoase despre o infracțiune

excepțional de gravă, ar trebui să fie învinuită de acest fapt doar în situația

când procurorul califică acțiunile făptuitorului în indicii unei infracțiuni

excepțional de grave.

În contextul învinuirilor formulate de către procuror și apoi constatate

de către instanța de fond, instanța de apel a atras atenția asupra faptului că

latura obiectivă a infracțiunii analizate are următoarea structură - fapta

prejudiciabilă care se materializează prin prezentarea declarației mincinoase

de către partea vătămată, denaturând adevărul, astfel creându-se condiții

pentru comiterea de erori judiciare, pentru aprecierea incorectă a

circumstanțelor cauzei, pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane

nevinovate, pentru absolvirea de răspundere a unei persoane vinovate. Prin

prezentarea declarației mincinoase de către parte vătămată se are în vedere

declarațiile care denaturează adevărul.

5

Potrivit rațiunilor expuse, la caz a fost reținut că, declarațiile

mincinoase au fost făcute de către partea vătămată xxxxx la 19 mai 2020,

când la cererea acesteia a fost audiată suplimentar de către procuror în

calitate de parte vătămată pe cauza penală nr. 2014151057, aceasta fiind

preîntâmpinată, contra semnătură, de răspunderea penală pe care o poartă

prin prisma art. 312 Cod penal, pentru darea de declarații mincinoase.

Deci, în cazul dat, fiind preîntâmpinată de răspunderea penală pentru

declarații mincinoase potrivit art. 312 Cod penal, partea vătămată xxxxxa

comunicat procurorului, că „pe cauza penală de învinuirea lui Grosu Vladimir

și Boca Andrei învinuiți de săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 172 alin. (3)

lit. a) Cod penal, art. 166 alin. (2) Cod penal și art. 155 Cod penal, a fost audiată

și menționează că declarațiile respective nu corespund realității, deoarece ea

avea vârsta de 13 ani, a fost dusă la primărie și nu știa ce vorbește, lucrătorii

de poliție au scris dar ea nu știe să citească și nu știe ce au scris. Astăzi dorește

să povestească cele întâmplate și anume că, în una din zilele verii anului 2010

ea era acasă în sat. xxxxx, pe la ora 11:00 a venit soția lui Grosu Vladimir,

Mititelu Alina și împreună cu ea au mers la domiciliul lui Grosu Vladimir, după

care i-a propus să meargă cu ea la domiciliul lui Boca Andrei, ea a fost

împotrivă dar Alina a tras-o de mână împreună cu Șișianu Ion și au mers la

domiciliul lui Boca Andrei. Cum au intrat pe poartă, Boca Andrei a început să

o lovească cu pumnii pe diferite părți ale corpului. Grosu Vladimir dormea în

casă și el s-a sculat și a văzut că ea este bătută, l-a rugat să o ajute însă Boca

Andrei și Șișianu Ion i-au spus să nu se bage deoarece va fi bătut, și el s-a dat

într-o parte. Boca Andrei și Șișianu Ion au început să o bată și în grădină au

pus-o să-și sape groapa. Boca Andrei s-a dus în casă iar Șișianu Ion o păzea să

nu fugă, ea a reușit să fugă, Șișianu Ion a ajuns-o din urmă și iar a început a o

bate la care Mititelu Alina i-a spus să nu o mai bată. Șișianu Ion i-a spus să

întrețină relații sexuale cu el și ea a fost împotrivă. De la domiciliul lui Boca

Andrei, ea împreună cu Mititelu Alina a fugit la domiciliul Alinei, acolo a dormit

și a doua zi a venit mama și a mers acasă. Concretizează că Boca Andrei, Grosu

Vladimir și Șișianu Ion nu au violat-o. Cele întâmplate nu le-a povestit la nimeni,

nu ține minte să fi fost audiată în instanța de judecată” (f.d.6).

La acest capitol instanța de apel a reținut că circumstanțele relatate de

xxxxx la 19 mai 2020, nu corespund adevărului, or, partea vătămată în anul

2010 atât în cadrul audierii sale de către organul de urmărire penală cât și

în ședințele de judecată a indicat expres că: „Boca Andrei a luat-o cu forța și a

dus-o într-o cameră unde a bătut-o și o impunea să-i sugă membrul viril, în tot

acest timp ultima plângea. Apoi au venit în acea cameră Grosu Vladimir și

Șișianu Ion care de asemenea amenințând-o cu moartea pe Boca Marina au

impus-o să le sugă organul sexual, fapt ce a și făcut deoarece avea frică față

de ultimii. Apoi în altă cameră unde erau cartofi, Boca Andrei o amenința cu

moartea pe xxxxx cu un motoferăstrău, după care a lovit-o cu un topor. În

cameră erau prezenți Grosu Vladimir și Șișianu Ion. Îndată după aceasta partea

vătămată a fugit prin geam cu ajutorul lui Mititelu Ecaterina la casa ei. Din

urma lor au venit și Boca Andrei, Grosu Vladimir și Șișianu Ion unde au intrat

cu forța prin geam în casă și Boca Andrei a continuat iarăși să o bată pe partea

vătămată. În camera unde erau cartofii Boca Andrei și Șișianu Ion au întreținut

raport sexual în formă perversă cu xxxxx de două ori însă Grosu Vladimir o

dată”.

6

De asemenea, a fost constatat că martorii audiați în cauza penală

inițială au confirmat cele declarate de xxxxx, fapt pentru care prin sentința

Judecătoriei Cahul din 19 iunie 2015, la baza căreia stau declarațiile date de

către xxxxx, inculpatul Boca Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal (f.d.23-30), iar prin

sentința Judecătoriei Cahul din 16 iunie 2011, la baza căreia stau declarațiile

date de către xxxxx, inculpatul Șișianu Ion Nicolae a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal

(f.d.31-34).

Infracțiunea de declarație mincinoasă este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării integrale a acțiunii de

prezentare a declarații mincinoase de către martor/parte vătămată, iar în

cazul dat se consideră consumată din momentul audierii în calitate de parte

vătămată în cadrul urmăririi penale de către procuror.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă a

lui xxxxx, care a manifestat buna-știință la săvârșirea infracțiunii de

prezentare a declarației mincinoasă, în scopul dezvinovățirii lui Boca Andrei,

Grosu Vladimir și Șișianu Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, știind cu certitudine că Boca Andrei la 27 iulie 2010,

acționând de comun acord cu Grosu Vladimir și minorul Șișianu Ion, având

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă cu minora xxxxx, prin

aplicarea constrângerii psihice și fizice manifestate prin aplicarea multiplelor

lovituri cu mâinile și picioarele peste corpul victimei, știind cu certitudine că

ultima este minoră și nu a atins vârsta de 14 ani, și-a satisfăcut pofta sexuală

în formă perversă.

Inculpata xxxxx îndeplinește cerințele legale pentru a fi subiect al

infracțiunii specificate la art. 312 Cod penal, la 19 mai 2020 avea împlinită

vârsta de 16 ani și a fost audiată în calitate de parte vătămată.

Alegațiile părții apărării cu privire la achitarea inculpatei xxxxx din

motivul că nu a depus declarații mincinoase, instanța de apel le-a apreciat

critic, în contextul în care acuzarea de stat a administrat suficiente probe în

vederea demonstrării vinovăției inculpatei, iar aceste probe nu au fost

combătute de partea apărării. Instanța de judecată a ajuns la concluzia că de

fapt poziția inculpatei referitor la negarea săvârșirii infracțiunii încriminate

urmărește scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă și a

considerat că vinovăția inculpatei xxxxx a fost demonstrată pe deplin, iar ea

urmează a fi condamnată.

Cu privire la alegațiile părții apărării precum că, la momentul audierii

părții vătămate xxxxx 28 iulie 2010, ultima avea vârsta de 13 ani, nefiind

preîntâmpinată pentru declarațiile pe care le face, invocând că persoana care

a făcut declarații mincinoase nu poate să răspundă în legătură cu faptul că

aceasta nu poate fi subiect al infracțiunii, instanța de apel a evidențiat că la

data de 19 mai 2020, xxxxx a solicitat să fie audiată suplimentar pe cauza

penală privind învinuirea lui Grosu Vladimir. Fiind prevenită de răspunderea

penală, în cadrul audierii sale ca parte vătămată la 19 mai 2020 a dat

declarații prin care îi dezvinovățește pe Boca Andrei, Grosu Vladimir și Șișianu

Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Declarațiile date de Boca Marina la 19 mai 2020 se constată că sunt

mincinoase și nu corespund adevărului, iar la data de 19 mai 2020 xxxxx

7

avea vârsta de 33 ani, deci conform art.21 Cod penal întrunește semnele

subiectului infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.(1) Cod penal.

Referitor la argumentul că instanța de judecată nu a dat nici o apreciere

declarațiilor inculpatei care a menționat că fiind minoră în vârstă de 13 ani la

insistența lucrătorului de poliție din sat a semnat un document, totodată a

comunicat că nu a citit procesul-verbal de audiere din 2010 din motiv că nu

poate citi și cu certitudine declară că declarațiile din anul 2010 nu corespund

realității, instanța de apel a apreciat critic aceste alegații deoarece xxxxx la

28 iulie 2010, de către organul de urmărire penală al CPR Cahul, ofițer

Cundev Igor, a fost audiată în prezența pedagogului, a reprezentantului legal,

procurorului prin intermediul mijloacelor tehnice, la acel moment nefiind

formulate concluzii ale pedagogului care ar diminua veridicitatea declarației

lui xxxxx. Din aceleași motive de veridicitate a declarațiilor lui xxxxx, instanța

de apel a respins versiunea inculpatei că la insistența lucrătorului de poliție

a semnat un document pe care nu l-a citit și declarațiile din anul 2010 nu

corespund realității.

În cererea de apel, partea apărării a mai indicat că urmărirea penală a

fost înfăptuită superficial, învinuirea este abstractă, neconcretă, bazată pe

presupuneri, din învinuirea formulată nu este clar motivul și scopul care a

determinat-o pe xxxxx să săvârșească infracțiunea prevăzută de art. 312 Cod

penal.

Referitor la aceasta, instanța de apel a menționat că la 07 august 2020,

făcând cunoștință cu materialele cauzei penale la terminarea urmăririi

penale, avocatul Turculeț Mariana a solicitat doar audierea lucrătorului de

poliție Taragan Denis pentru clarificarea circumstanțelor, neinvocând

argumente în ce privește învinuirea lui xxxxx, ca fiind abstractă și bazată pe

presupuneri

Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că învinuirea este clară, este

menționat concret la care dată au fost depuse declarații mincinoase, în cadrul

cărei cauze penale și în privința căror persoane, precum și a fost redată esența

declarațiilor false. Faptul că partea apărării nu este de acord cu termenul

„dezvinovățește” folosit în ordonanța de învinuire cât și în rechizitoriu,

invocând că art. 312 Cod penal nu prevede un astfel de element

„dezvinovățirea”, nu rezultă că învinuirea este abstractă și bazată pe

presupuneri, iar respectivul motiv ar fi putut pus la baza unei sentințe de

achitare. Mai mult, instanța de apel a luat în considerație respectiva critică și

considerând-o parțial întemeiată a și recalificat acțiunile inculpatei în limitele

art. 312 alin.(1) Cod penal, cu semnele calificative – „prezentarea, cu bună-

știință, a declarației mincinoase de către partea vătămată, acțiune săvârșită în

cadrul procesului penal”.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel, reiterând prevederile art. art.

7, 61, 75 Cod penal, a menționat că a luat în considerație pe de o parte că

inculpata Boca Marina a comis o infracțiune mai puțin gravă, iar potrivit

caracteristicii eliberate de către Primăria satului Badicul-Moldovenesc, r-nul

Cahul, xxxxx se caracterizează pozitiv, face parte dintr-o familie de muncitori,

a absolvit IX clase la gimnaziul „M. Viteazul” din satul Badicul-Moldovenesc

(f.d.63). La evidența medicului narcolog sau psiholog nu se află (f.d.70;73

Certificat). Potrivit revendicării eliberate pe numele xxxxx, anterior nu a fost

condamnată (f.d.74), iar potrivit cazierului contravențional eliberat pe numele

8

lui Boca Marina, în perioada de timp cuprinsă între 01.01.2008 – 09.07.2020,

nu au fost înregistrate contravenții (f.d.75).

La fel a avut în vedere și faptul că prin comportamentul său procesual,

inculpata nu a dovedit că ar regreta comiterea faptei ilegale.

La individualizarea pedepsei instanța de apel a menționat că a ținut

cont de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează (nu au fost stabilite), și agravează

răspunderea (nu au fost stabilite), de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, în privința lui xxxxx urmând a fi aplicată

pedeapsa în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, închisoare pe un termen de 6

luni, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate, inclusiv cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

ordinare:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

sentinței, deoarece apelul a fost greșit admis.

În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că:

- instanța nu a fost compusă potrivit Legii, ori au fost încălcate

prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală, decizia nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, cai e a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită;

- instanța de apel neîntemeiat a recalificat și reîncadrat acțiunile

inculpatei xxxxx din art. 312 alin.(2) lit. a) Cod penal în baza art.312 alin.(l)

Cod penal, fără o apreciere corespunzătoare a totalității probelor administrate

la caz, care confirmă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate

prin rechizitoriu;

- prin ordonanța din 28 iulie 2010 a fost pornită cauza penală

nr.20101500364 în baza plângerii lui Mihaci Ecaterina pe faptul acțiunilor

violente cu caracter sexual în privința minorei xxxxx (f.d.7);

- inculpata xxxxx la 19 mai 2020, fiind audiată suplimentar în calitate

de parte vătămată pe cauza penală nr.2014151057 pornită de către IP Cahul

în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, art. 166 alin. (2) lit. c), e), f) Cod

penal, art. 155 Cod penal infracțiuni care conform art. 16 Cod penal sunt

calificate ca infracțiune excepțional de grave, grava și ușoara fiind prevenită

de răspunderea penală ce o poartă pentru darea de declarații false în cadrul

audierii sale, a dat declarații mincinoase precum că la data de 27 iulie 2010

aproximativ pe la ora 11.00 aflându-se la domiciliul ei situat în s. xxxxx nu a

fost violata de Boca Andrei, Grosu Vladimir și Șișianu Ion;

- inculpata xxxxx este învinuită de depunerea declarațiilor mincinoase

legate de învinuirea persoanelor de săvârșirea a unor infracțiuni excepțional

de grave și grave prevăzute de art. 172 alin.(3) și art. 166 alin.(2) Cod penal

în privința ei. Este de menționat, că norma penală nu cere ca declarațiile să

fie strict de învinuirea în comiterea infracțiunii grave, este de ajuns ca aceste

declarații să fi legate de săvârșirea acestor infracțiuni. Astfel, constată că atât

în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei în instanțele de

9

judecată a fost pe deplin dovedită comiterea de către inculpata Boca Marina

infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal;

- reieșind din materialele cauzei penale (f.d.14), judecătorul Petrov

Ruslan a participat la examinarea demersului procurorului cu privire la

aplicarea măsurii preventive în privința lui Grosu Vladimir, complice la

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.172 alin.(3), art. 166 alin.(2), art.

155 Cod penal, împreună cu Boca Andrei și Șișianu Ion, în privința părții

vătămate xxxxx, care a depus declarații împotriva numiților Grosu Vladimir,

Boca Andrei și Șișianu Ion, declarațiile respective ale părții vătămate au fost

prezentate ca probă și apreciate de către judecătorul Ruslan Petrov la

aplicarea măsurii preventive în privința lui Grosu Vladimir. Potrivit încheierii

Curții Supreme de Justiție din 13.10.2015, nr.1ac-50/15, a fost examinată

chestiunea privind declarațiile de abținere a judecătorilor Curții de Apel

Cahul, Petrov Ruslan, Galina Vavrin, Ion Dănăilă, care au fost admise.

Declarațiile respective ale părții vătămate xxxxx au fost prezentate ca probă

și apreciate de către judecătorul Ruslan Petrov la aplicarea măsurii preventive

în privința lui Boca Andrei;

- Încheierea Curții de Apel Cahul din 24.05.2021 prin care a fost respins

demers privind recuzarea judecătorului Petrov Ruslan este neîntemeiat și

ilegal.

5.2. Avocatul Turculeț Mariana în numele inculpatei xxxxx, invocând

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care xxxxx să fie achitată, din următoarele considerente:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă care a afectat soluția instanței;

- deși instanța de apel a criticat soluția primei instanțe, considerând că

aceasta a preluat în totalitate din conținutul actului de învinuire fapta

incriminată lui xxxxx, precum și probele acumulate de către organul de

urmărire penală în susținerea învinuirii, la rândul său instanța de apel, a

omis să descrie în decizia emisă conținutul probelor administrate la dosar, să

facă o analiză a fiecărei probe separat, iar apoi să le aprecieze în cumul prin

coroborare;

- nu este clar de ce instanța de apel face trimitere la declarațiile

inculpatei xxxxx făcute în cadrul ședințelor de judecată din anul 2015 atâta

timp cât prin învinuirea adusă ultimei nu se face referire la aceste declarații.

Instanța de apel contrar prevederilor legale și-a întemeiat soluția pe aprecieri

subiective, or, Curtea de la Strasbourg statuează că, dreptul la un proces

echitabil include obligația tribunalelor de a-și motiva deciziile lor, deoarece

absența motivării unei decizii judiciare poate impieta asupra acestui drept.

De asemenea, Curtea Europeană menționează că, judecătorii trebuie să

indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci

numai astfel, un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația

națională. Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare

este strâns legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui

proces echitabil, aceasta permițând respectarea dreptului la apărare.

Motivarea este indispensabilă însăși calității actului de justiție și constituie o

pavăză împotriva arbitrarului”.

10

- instanța de apel a comis erori de drept prin încălcarea prevederilor

art. 100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală, iar aceste abateri se

cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, superficial a verificat legalitatea și temeinicia sentinței.

penal lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

În speță, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze total

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Subsidiar, se remarcă că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

11

Deci, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de apel,

ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în

hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat

și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau

nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de normele procesual

penale.

Subsidiar, instanța de recurs ordinar verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții

legale, reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate mai sus, Colegiul penal lărgit constată că potrivit rechizitoriului,

xxxxx a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2),

lit. a) Cod penal, după indicii calificativi – ”prezentarea cu bună-știință a

declarațiilor mincinoase de către partea vătămată dacă aceste acțiuni au fost

săvârșite în cadrul unui proces penal, legate de învinuirea de săvârșirea unei

infracțiuni excepțional de gravă”.

Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza

urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis că

inculpata xxxxx să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 312

alin. (2) lit. a) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita anumite activități, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei cu închisoare să fie suspendată condiționat pentru o perioadă de

probațiune de 1 an.

Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat

împotriva sentinței, prin decizia din 08 septembrie 2021, a admis apelul

declarat de către avocatul Turculeț Mariana în numele inculpatei xxxxx, a

casat sentința primei instanțe, a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care xxxxx a

fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea

de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite activități, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

În circumstanțele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că prin

decizia instanței de apel din 08 septembrie 2021, acțiunile inculpatei xxxxx

au fost reîncadrate din prevederile 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în prevederile

art. 312 alin. (1) Cod penal - prezentarea, cu bună-știință, a declarației

mincinoase de către partea vătămată, acțiune săvârșită în cadrul procesului

penal

În aserțiunea dată, instanța de recurs ordinar atestă, că instanța de apel,

ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a pronunțat soluția cu privire

la reîncadrarea acțiunilor inculpatei xxxxx însă nu a constatat fapta

infracțională reținută în sarcina acesteia, ca fiind dovedită.

12

În acest sens, ține a se remarca că potrivit prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală și practicii judiciare constante, apelul, constituind o

continuare a judecării fondului cauzei, legea (art.414 alin.(4) Cod de

procedură penală) prevede posibilitatea instanței de a da o nouă apreciere

probelor administrate la judecarea în prima instanță.

Astfel, la judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară

a probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate

diferit față de felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară),

precum și la administrarea oricăror probe noi.

Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate

pronunța prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii,

respectiv dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie

încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare,

în sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează

ea însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,

pronunțând o nouă hotărâre. Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul

cauzei la cel de-al doilea grad de jurisdicție și nu ca primă instanță.

Mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța

de apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu

caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din

hotărâre, care au fost greșit sau nelegal soluționate.

În șirul de idei redate, Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței

de apel, prin care s-a continuat judecarea fondului cauzei, cu reîncadrarea

juridică a acțiunilor inculpatei xxxxx din prevederile 312 alin. (2), lit. a) Cod

penal în prevederile art. 312 alin. (1) Cod penal, trebuia să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. art. 384-397 Cod de

procedură penală.

Relevant, este de subliniat că se consideră că fondul cauzei nu a fost

rezolvat când în considerentele hotărârii instanței de apel nu se arată dacă

există sau nu fapta imputată, dacă inculpatul este sau nu vinovat, dacă există

circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea inculpatului, dacă

trebuie ori nu admisă acțiunea civilă ș.a. Fondul cauzei se va considera

nerezolvat ori de câte ori instanța de judecată nu a examinat și nu s-a

pronunțat asupra chestiunilor de fond ale procesului, vizând problema

vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a nevinovăției lui în comiterea

infracțiunii imputate, la caz, fiind incidentă instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel nu a ținut

cont de prevederile legale expuse supra și practica judiciară unitară, or, fiind

învestită cu judecarea apelului declarat de apărare, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, a reîncadrat juridic acțiunile

inculpatei, fără a constata fapta incriminată inculpatei pentru care aceasta a

fost condamnată.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal

de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul

rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra

13

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora

pentru pronunțarea deciziei judecătorești. Rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. O decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită

de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate

avea loc un control public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta,

în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie

2011).

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit reiterează că reieșind din

materialele cauzei penale, și anume, Mandatul de arest nr. 15 din 23 martie

2011 (f.d.14), judecătorul Petrov Ruslan a participat la examinarea

demersului procurorului cu privire la aplicarea măsurii preventive în privința

lui Grosu Vladimir, complice la comiterea infracțiunilor prevăzute de art.172

alin.(3), art. 166 alin.(2), art. 155 Cod penal, împreună cu Boca Andrei și

Șișianu Ion, în privința părții vătămate xxxxx, care a depus declarații

împotriva numiților Grosu Vladimir, Boca Andrei și Șișianu Ion, or, declarațiile

respective ale părții vătămate au fost prezentate ca probă și apreciate de către

judecătorul Ruslan Petrov la aplicarea măsurii preventive în privința lui

Grosu Vladimir.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13

octombrie 2015 au fost admise declarația de abținere înaintată de către

judecătorii Curții de Apel Cahul, Petrov Ruslan, Vavrin Galina, Dănăilă Ion,

Veleva Nina, Dimitriadi Tatiana (f.d.161).

La 19 mai 2021, Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, a înaintat un demers prin care a solicitat recuzarea

judecătorului Petrov Ruslan de la judecarea cauzei penale în privința

inculpatei Boca Marina, din motiv că declarațiile părții vătămate xxxxx au

fost prezentate ca probă și apreciate de către judecătorul Ruslan Petrov la

aplicarea măsurii preventive în privința lui Boca Andrei (f. d. 159-160).

Prin Încheierea Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 mai

2021 a fost respins demersul privind recuzarea judecătorului Curții de Apel

Cahul - Petrov Ruslan (f. d. 169-172).

Elocvent, Colegiul penal lărgit consideră a nota că potrivit prevederilor

art. 33 alin. (3) Cod de procedură penală - Judecătorul nu poate participa la o

nouă judecare a cauzei atât în primă instanță, cit și pe cale ordinară sau

extraordinară de atac și urmează a fi recuzat și în cazul în care a mai participat

în calitate de judecător la examinarea aceleiași cauze în primă instanță, pe cale

ordinară sau extraordinară de atac, precum și în cazul participării ca

judecător de instrucție.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, judecătorii trebuie nu numai

să îndeplinească criterii obiective de imparțialitate, ci să fie și percepuți ca

fiind imparțiali. Miza este încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire

justițiabililor dintr-o societate democratică. O instanță de judecată trebuie să

reafirme încrederea publicului în integritatea corpului judiciar. Justiția nu

doar trebuie făcută, trebuie să se și vadă că s-a făcut justiție. Percepția de

imparțialitate se măsoară prin standardul observatorului rezonabil. Instanța

14

trebuie să fie imparțială și din punct de vedere obiectiv, adică trebuie să ofere

garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privință

(Gregory vs Marea Britanie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (1997)

25 EHRR 577). Încrederea pe care instanțele dintr-o societate democratică

trebuie să o inspire populației, inclusiv și acuzatului (Castillo Algar vs Spania,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (1998) 30 EHRR 827).

Ținând cont de cele expuse supra, instanța de recurs ordinar constată

că instanța de apel, contrar prevederilor art. 33 alin. (3) Cod de procedură

penală, prin încheierea din 24 mai 2021, eronat a ajuns la concluzia de a

respinge demersul procurorului privind recuzarea judecătorului Curții de

Apel Cahul - Petrov Ruslan, or, potrivit materialelor cauzei, activând în

calitate de judecător de instrucție din cadrul Judecătoriei Cahul, Petrov

Ruslan, a asigurat controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale, prin

autorizarea ridicării informației de la compania de telefonie și eliberarea

mandatului de arest în privința lui Boca Andrei -circumstanțe ce exclud

posibilitatea judecătorului Petrov Ruslan de a participa la judecarea prezentei

cauze penale.

În acest context, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că la judecarea

cauzei, instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept

procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de

apel și se consideră temei de recurs.

În aserțiunea dată, instanța de recurs conchide de a admite recursurile

ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată

total cu remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de

judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze detaliat probele administrate și examinate

în instanță în strictă conformitate cu cerințele Legii, să le dea o evaluare

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpatei, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul

Turculeț Mariana în numele inculpatei xxxxx, se casează total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 septembrie 2021, în cauza

15

penală în privința lui Boca Marina xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 14 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16