1ra-1476/21 — art art.179 alin. 1 si art.175 CP

1ra-1476/21 — art art.179 alin. 1 si art.175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1476/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Guzun Ion

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, de către

avocatul Baran Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 martie 2021, în cauza penală în

privința lui

Secrieru Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.06.2019 - 09.11.2020;

Instanța de apel: 01.12.2020 - 15.03.2021;

Instanța de recurs: 02.06.2021 – 16.11.2021.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat Secrieru Mihail :

- în baza art.179 alin.(1) Cod penal, la 4 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art.175 Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 3 ani 6 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 4 ani.

S-a încasat, din contul inculpatului Secrieru Mihail în beneficiul statului

suma de 1 718 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare .

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Toderici Maria

în numele minorei Toderici Alina.

S-a încasat de la Secrieru Mihail suma de 6 500 lei cu titlu de prejudiciu

material, în beneficiul părții vătămate Toderici Maria și suma de 10 000 lei cu titlu

1

de prejudiciu moral, în beneficiul părții vătămate Toderici Alina, prin

reprezentantul legal al minorei..

S-a încasat, din contul inculpatului Secrieru Mihail în beneficiul parții

vătămate Toderici Maria suma de 1 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Mihail, pe 23 noiembrie 2018, la aproximativ ora 16:00, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând cu intenție, a pătruns în

domiciliul lui Toderici Maria din s. XXXXX, fără de a avea consimțământul

acesteia.

Tot el, pe 23 noiembrie 2018, după ora 16:00, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând cu intenție, aflându-se la domiciliul lui

Toderici Maria din s. XXXXX, profitând de faptul că nu era nimeni din persoanele

mature la domiciliu, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, profitând de

imposibilitatea minorei Toderici Alina de a se apăra și de a-și exprima voința,

despre care cu certitudine cunoștea că nu a împlinit vârsta de 16 ani, manifestând

un comportament de intimidare, contrar voinței acesteia a sărutat-o pe buze și a

atins-o în mod indecent cu mâna la piept, astfel creând o atmosferă neplăcută și

umilitoare pentru minoră, în rezultat ultima s-a stresat și a început să tremure

simțind un sentiment de rușine, astfel, cauzându-i suferințe psihice.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, individualizată

prin - „Violarea de domiciliu, și anume pătrunderea în domiciliul unei persoane

fără consimțământul acesteia” și infracțiunea prevăzută de art.175 Cod penal,

individualizată prin – „Acțiuni perverse, și anume acțiunile perverse săvârșite față

de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani,

constând în atingeri indecente și în acțiuni cu caracter sexual”.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea celor solicitate, avocatul a indicat că, în ședințele de judecată

s-a constatat că el se afla, până la caz, în relații bune de vecinătate și rudenie cu

familia Toderici. Toderici Maria și el se adresau unul la altul „cumătru”. Intrarea în

gospodărie a fost fără preîntâmpinare sau învoire. În ospeție unul la altul intrau

aproape în fiecare zi. Careva interdicții de a intra în gospodărie nu au fost.

Pe 23 noiembrie 2018, la aproximativ ora 16:00, neavând careva

impedimente la intrare și rămânerea în gospodăria lui Toderici Maria, a intrat în

această gospodări pentru a întreba de soțul lui Toderici Maria. Deoarece nimeni nu

a răspuns, a intrat în casă. După o discuție cu Toderici Alina, înțelegând că stăpânii

casei nu sunt pe teritoriul gospodăriei, a părăsit gospodăria în cauză. În aceste

condiții, careva drepturi patrimoniale a lui Toderici Maria nu au fost încălcate. La

fel și solicitarea de a părăsi domiciliul din partea lui Toderici Maria sau unui alt

membru al familiei nu a avut loc.

Totodată, în ședințele de judecată s-a constatat că el față de minora Toderici

Alina se adresa „finuța” și o aprecia ca pe o rudă și copil. Careva incidente până la

2

caz sau după caz nu au avut loc. În timpul discuției, din 23 noiembrie 2018 ora

16.00, despre prezența sau absența în gospodărie a unui matur, din drag, ca de

obicei, a sărutat-o pe Alina și a îmbrățișat-o. Careva discuții incidente nu au avut

loc. Posibil din imprudență, a atins cu mâna sânii Alinei.

De asemenea, avocatul a relatat că, a avut loc doar un sărut și îmbrățișare cu

Toderici Alina, fără cuvinte indecente, propuneri, acțiuni de dezgolire, discuții cu

caracter obscen, prezentarea unor spectacole pornografice. Chiar dacă să fie luate

în considerație declarațiile părții vătămate, se observă că a avut loc adresarea

„finuța” și doar un sărut și o îmbrățișare. În timpul îmbrățișării a fost atinsă posibil,

neintenționat, la piept. După aceasta nu au mai avut loc discuții de acest gen.

Insistența de care este nevoie în scopul legii penale, pentru a atinge scopul

satisfacerii poftei sexuale, nu a avut loc, iar componența infracțiunii prevăzute de

art.175 Cod penal nu poate avea loc.

Mai mul, chiar dacă ar fi avut loc fapta expusă în învinuire și rechizitoriu,

poate fi vorba despre o oarecare hărțuire dar nicidecum de acțiuni perverse.

La fel, a atras atenția că, în casă mai era un copil minor, iar acțiunile sale au

fost atât de evidente, că vorbesc doar de lipsa unor scopuri de satisfacere a poftei

sexuale, mai ales în mod pervers. Luând în considerație caracteristica sa, studiile,

lipsa încălcărilor penale și contravenționale, ar fi cel puțin straniu, dacă el ar

comite fapta în care este acuzat.

2021, apelul avocatului a fost admis, casată parțial sentința, în latura penală, în

partea stabilirii pedepsei penale pe episodul infracțiunii prevăzută de art.179

alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.84 Cod penal și pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, după cum urmează:

S-a încetat procesul penal de învinuire a inculpatului în baza art.179 alin.(1)

Cod penal, cu liberarea de răspundere penală pe temeiul expirării termenului

prescripției răspunderii penale, prevăzute de art.60 Cod penal.

În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședințele de judecată a instanței de fond, cu respectarea prevederilor art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce. Instanța de apel a constat că instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, acțiunile

inculpatului Secrieru Mihail corect fiind calificate în baza indicilor calificativi ai

infracțiunilor prevăzute de art.art.179 alin.(1), 175 Cod penal, fiindu-i aplicată o

pedeapsă potrivită gravității infracțiunilor comise.

Cât privește solicitarea inculpatului Secrieru Mihail de pronunțare a unei

sentințe de achitare, s-a constat că cerința nu este întemeiată. Versiunile de apărare

a inculpatului nu pot fi reținute de instanța de apel, fiind contrazise de amplul

material probator anterior prezentat. Instanța de fond a stabilit în mod întemeiat că

acțiunile inculpatului Secrieru Mihail purtau un caracter infracțional, cert a fost

3

constatat că Secrieru Mihail a pătruns ilegal în domiciliul lui Toderici Maria situat

în XXXXX, fără consimțământul acesteia, cât și faptul că Secrieru Mihail știind cu

certitudine că Toderici Alina nu a împlinit vârsta de 16 ani, profitând de faptul că

persoanele mature nu erau la domiciliu, a săvârșit acțiuni perverse față de partea

vătămată, manifestând un comportament de intimidare, contrar voinței acesteia, a

sărutat-o pe buze și a atins-o în mod indecent cu mâna la piept, creând o atmosferă

neplăcută și umilitoare pentru minora Toderici Alina.

Referitor la individualizarea pedepsei penale instanța de apel a menționat că,

instanța de fond corect și în deplină măsură a ținut cont de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează și agravează răspunderea (nu au fost stabilite), de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

La caz, instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată de către instanța

de fond în privința lui Secrieru Mihail în baza art.175 Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, este una întemeiată și își va atinge scopul de restabilire a echității

sociale, de corectare și reeducare a inculpatului. La pronunțarea sentinței instanța

de fond pe baza probelor administrate la dosar a dispus că, Secrieru Mihail este

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În această ordine de idei, instanța de apela a notat că, în ședința instanței de

apel procurorul a menționat, referitor la stabilirea pedepsei în baza art.179 alin.(1)

Cod penal, că a expirat termenul tragerii la răspundere penală a lui Secrieru Mihail.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.60 Cod penal, infracțiunea fiind

comisă la data de 23 noiembrie 2018, din momentul comiterii infracțiunii

prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal a trecut o perioadă mai mare de 2 ani, și

ținând cont de prevederile art.60 Cod penal, instanța de apel a considerat de a

înceta procesul penal intentat în privința lui Secrieru Mihail pe art.179 alin.(1) Cod

penal, în baza art.332 alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe motivul

intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului cu trimitere la prevederile art.art.389 și 285 alin.(7)

Cod de procedură penală, procurorul a indicat că, în speță, inculpatul Secrieru

Mihail nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179

alin.(l) Cod penal și nu și-a expus în mod expres opțiunea privind încetarea

urmăririi penale sau liberarea de răspundere în temeiul expirării termenului de

prescripție, apărarea insistând asupra nevinovăției inculpatului.

Mai mul, a indicat că, decizia instanței de apel urmează a fi casată, deoarece

instanța de apel a admis greșit apelul, urmând a fi menținută soluția primei instanțe

de condamnare, cu liberarea inculpatului Secrieru Mihail de pedeapsă penală,

soluție ce corespunde prevederilor art.389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură penală.

4

alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea recursului avocatul a indicat că, pe 23 noiembrie 2018 la

aproximativ ora 16:00, neavând careva impedimente la intrare și rămânerea în

gospodăria lui Toderici Măria, inculpatul a intrat în gospodăria ultimei pentru a

întreba despre soțul lui Toderici Măria. Deoarece nimeni nu a răspuns, a intrat și în

casa. După o discuție cu Toderici Alina, înțelegând că stăpânii casei nu sunt pe

teritoriul gospodăriei, a părăsit gospodărie în cauză. Careva drepturi patrimoniale a

lui Toderici Măria nu au fost încălcate. La fel și solicitarea de a părăsi domiciliul

din partea lui Toderici Măria sau unui alt membru a familiei nu a avut loc.

Componența infracțiunii violarea de domiciliu, adică „pătrunderea sau

rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul

acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei”, nu a avut loc.

Referitor la doilea capăt de acuzare a indicat că, cu Toderici Alina a avut loc

doar un sărut și îmbrățișare, fără cuvinte indecente, propuneri, acțiuni de dezgolire,

discuții cu caracter obscen, prezentarea unor spectacole pornografice. Chiar dacă ar

fi luate în considerație declarațiile părții vătămate Toderici Alina se vede că a avut

loc adresarea „finuța" și doar un sărut și o îmbrățișare. În timpul îmbrățișării a fost

atinsă, posibil neintenționat, la piept. După aceasta, nu au mai avut loc discuții de

orice gen. Insistență, de care este nevoie în scopul legii penale, pentru a atinge

scopul satisfacerii poftei sexuale, nu a avut loc.

Mai mult, conform pct.1 lit. (c) din Hotărârea al Plenului CSJ, satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse reprezintă practicarea de acte sexuale nefirești,

care urmăresc scopul satisfacerii instinctului sexual prin diferite procedee (anal-

genitale, oral-genitale, oral-anale), între persoane având apartenența sexuală

diferită. Așa ceva, nici în actul acuzării, nu a avut loc. Deci din start, componența

infracțiunii prevăzute de art.175 al Codului penal nu poate avea loc.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

lărgit a ajuns la concluzia că, recursul ordinar declarat de către avocatul Baran

Victor în numele inculpatului urmează a fi respins, ca inadmisibil, iar recursul

ordinar declarat de procuror, urmează a fi admis, din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Baran Victor în

numele inculpatului.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, în cazul în care se constată că

recursul nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când

hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Potrivit recursului declarat de către partea apărării se semnalează temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală care stabilesc că,

5

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, 12) când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că,

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Colegiul penal lărgit constată că, preponderent argumentele formulate de

apărare se referă la modalitatea de apreciere a probelor, de către instanțiile de

judecată inferioare care au dus la condamnarea inculpatului.

La acest punct de analiză, instanța de recurs menționează că, aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în

urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludență, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată

la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că, la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, acestea fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului raportat la

învinuirea imputată acestuia prin actul de învinuire și sesizare a instanței.

De asemenea, la argumentele avocatului invocate în cererea de recurs

privind modul de reținere a circumstanțelor de fapt de către instanța de apel,

Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel a dat o apreciere

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.4,

concluzii care se însușesc de către instanța de recurs pe deplin și astfel nu se mai

impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert c. României

din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

6

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță.

În ceea ce privește argumentele recurentului, sub aspectul temeiului de

casare prevăzut la art.427 alin. (1) pct.12) Cod de procedură penală, prin care își

exprimă dezacordul cu calificarea acțiunilor sale de către instanțiile ierarhic

inferioare, deoarece învinuirea expusă în rechizitoriu poate fi atribuită la

infracțiunea de hărțuire sexuală prevăzută de art.173 Cod penal și nici de cum la

cea prevăzută de art.175 Cod penal.

Colegiul penal lărgit reține ca fiind corecte constatările instanței de apel cu

privire la încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.art.175, 179 alin.(1) Cod

penal, deoarece vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare atât prin declarațiile

părții vătămate, cât și prin alte probe directe în constatarea circumstanțelor cauzei

și care indică cu certitudine la vinovăția inculpatului, coroborându-se pe deplin cu

declarațiile martorului Toderici Ion date în ședințele de judecată, procesul-verbal

de sesizare din 26 noiembrie 2018 (v.1 f.d.5), informația telefonică parvenită la IP

Cantemir din 26 noiembrie 2018, (v.1 f.d.7), proces-verbal de cercetarea la fața

locului din 26 noiembrie 2018 ( v.1 f.d.8 -12), concluzia pedagogului Gonța Ana

(v.1 f.d.47), raportul de expertiză judiciară nr.201913D0025 din 15 februarie 2019

(v.1 f.d.50-51), caracteristica psihopedagogică a elevei clasei a VI Toderici Alina

din 18 aprilie 2019 (v.1 f.d.69), raportul de expertiză judiciară nr.201935A0164

din 02 mai 2019 (v.1 f.d.75-77).

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate și cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de

prezentul cod.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărâri nefondate de către instanță de apel.

Drept temei pentru declararea recursului, titularul acestuia, făcând trimitere

la prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 16 Cod de procedură penală, intervine cu

solicitarea de a fi casată decizia instanței de apel și menținută sentinței de

condamnare în baza art.179 alin.(1) Cod penal, cu eliberarea de pedeapsa penală.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele expuse de acuzatorul de stat,

Colegiul penal lărgit statuează asupra admiterii recursului, cu casarea parțială a

sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 09 noiembrie 2020 în latura

stabilirii pedepsei în baza art.179 alin.(1) Cod penal și deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 15 martie 2021, în latura penală în partea încetării

procesului penal în baza art.179 alin.(1) Cod penal, cu dispunerea eliberării de

pedeapsa penală în temeiul art.60 alin.(1) Cod penal, în legătură cu expirarea

terminului de prescripție.

7

Reieșind din materialele cauzei instanța de recurs atestă, că deși instanța de

apel a stabilit corect toate circumstanțele de fapt, vinovăția și calificarea

infracțiunii incriminate inculpatului, totuși instanța de apel nu a luat în considerație

toate aspectele de drept și neîntemeiat a încetat procesul penal în privința

inculpatului Secrieru Mihail.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că, de la săvârșirea

infracțiunii ușoare – 23 noiembrie 2018, până la pronunțarea sentinței (09

noiembrie 2020), încă nu expirase termenul de prescripție de 2 ani, prevăzut la

art.60 Cod penal, astfel, Secrieru Mihail corect a fost condamnat, în prezenta cauză

penală de către prima instanță.

Totodată, Colegiul penal conchide că, la data pronunțării hotărârii instanței

de apel (15 martie 2021), intervenise termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală a inculpatului, prevăzut de art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal și

astfel urma a fi eliberat de pedeapsa penală în baza art.179 alin.(1) Cod penal.

Însă, contrar acestor prevederi instanța de apel a indicat în dispozitivul

deciziei că: „Se încetează procesul penal de învinuire a lui Secrieru Mihail pe

episodul infracțiunii prevăzute de art. art.179 alin.(1) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale,

prevăzute de art.60 Cod penal”.

Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel după ce a constatat

în rezultatul cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condițiile în care, termenul

de prescripție de tragere la răspundere penală a expirat, urma să fie condamnat, cu

liberarea de pedeapsă penală și nici de cum să încetează procesul penal în legătură

cu expirarea termenului de prescriați.

Această soluția este întemeiată pe art.389 alin.(4) pct.3) din Codul de

procedură penală care prevede că sentința de condamnare se adoptă „3) fără

stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în

art.57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art.93

din Codul penal sau al expirării termenului de prescripție".

Mai mul, Colegiul penal lărgit ține să accentueze că, potrivit prevederilor

art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării

cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.art.275 pct. 5)–9), 285

alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța,

prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă, că în cazul prevăzut la art.275

pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest

caz, procedura continuă în mod obișnuit.

8

Aici urmează a sublinia că, pe tot parcursul desfășurării procesului penal,

inculpatul Secrieru Mihail a pledat nevinovat, aducând în acest sens diferite

argumente, iar această poziție a inculpatului contravine din start prevederilor

art.332 alin.(5) Cod de procedură penală și denotă imposibilitatea încetării

procesului penal în ședința de judecată, din motivul intervenirii termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, soluția instanței de apel cu privire

la încetarea procesului penal în privința inculpatului Secrieru Mihail din motivul

intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, este greșită și

nu poate fi menținută, deoarece aceasta contravine prevederilor legale enunțate.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) pct.2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Baran

Victor în numele inculpatului.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează parțial sentința Judecătoriei Cahul,

sediul Central din 09 noiembrie 2020 în latura stabilirii pedepsei în baza art.179

alin.(1) Cod penal și decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15

martie 2021, în latura penală în partea încetării procesului penal în baza art.179

alin.(1) Cod penal, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, prin

care:

Secrieru Mihail XXXXX recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal se eliberează de pedeapsa penală în temeiul

art.60 alin.(1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 decembrie 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Guzun Ion

9