1ra-1683/2021 — art.286 CP

1ra-1683/2021 — art.286 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1683/21

1-20073848-01-1ra-23072021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 mai 2021, în cauza penală

în privința lui

Vicol Oleg XXXXX, născut la XXXXX, originar

din s. XXXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.07.2020– 02.03.2021;

Instanța de apel: 30.03.2021 – 26.05.2021;

Instanța de recurs: 23.07.2021– 15.02.2022.

a c o n s t a t a t :

Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.321 Cod penal, la 3 ani 4

luni închisoare.

În temeiul art.85 Cod penal, prin adăugarea parțială la pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință, a părții neexecutate de pedeapsă stabilită prin sentința Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir, din 23 septembrie 2019, se stabilește definitiv lui Vicol

Oleg, pedeapsa pentru cumul de sentințe, sub formă de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Vicol Oleg, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în

sumă de 448 lei.

aproximativ ora 10:45 minute, executând pedeapsa cu închisoare în Penitenciarul nr.

5 Cahul, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, a

manifestat un comportament agresiv față de administrația penitenciarului, ignorând

1

solicitările legale ale colaboratorilor de a se supune ordinii stabilite în instituția

penitenciară, i-a aplicat o lovitură cu palmă în partea stângă a feței lui Voicu Andrei,

care activează în cadrul Penitenciarului nr.5 Cahul, în calitate de șef de post al

Serviciului siguranță și regim penitenciar, cauzându-i un edem pe obraz, care se

califică medico-legal ca vătămare corporală neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus acțiunile lui Vicol Oleg de către organul

de urmărire penală au fost calificate în baza art.286 Cod penal, individualizată prin

calificativii – „Persoana care execută pedeapsa cu închisoare, a săvârșit un atac

violent asupra administrației ”.

2.1. De către instanța de judecată fiind cercetate probele prezentate de partea

acuzării a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate din

prevederile art.286 Cod penal în cele ale art.321 Cod penal.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Vicol Oleg pe 13

martie 2020, la aproximativ ora 10:45, executând pedeapsa cu închisoarea în

Penitenciarul nr.5 Cahul, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale

intenționate, a manifestat un comportament agresiv față de administrația

penitenciarului, ignorând solicitările legale ale colaboratorilor de a se supune ordinii

stabilite în instituția penitenciară, i-a aplicat o lovitură cu palma în partea stângă a

feței lui Voicu Andrei, care activează în cadrul Penitenciarului nr.5 Cahul, în calitate

de Șef de post al serviciului siguranță și regim penitenciar, cauzând-i un edem pe

obraz, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.321 Cod penal, individualizată prin

calificativii „Nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației

penitenciarului, săvârșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar”.

acesteia, în latura penală, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care :

Vicol Oleg să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.286 Cod penal,

la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumularea parțială

la pedeapsa aplicată, a părții neexecutate din pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 23 septembrie 2019, a-i stabili inculpatului

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor a invocat că, soluția instanței de fond privind

recalificarea acțiunilor inculpatului Vicol Oleg, din art.286 Cod penal, în baza

art.321 Cod penal, este una neîntemeiată, deoarece vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate în actul de învinuire și-a găsit confirmarea și a

fost dovedită prin cumulul de probe prezentate de partea acuzării.

În cadrul cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.286 Cod penal, a fost demonstrată prin declarațiile părții

2

vătămate Voicu Andrei, declarațiile martorilor Tecuci Vladimir, Popazov Veaceslav

și Rusica Vasile, precum și probele materiale și înscrisurile administrate în cadrul

procesului penal. Prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate

și prezentate de acuzare, care pe deplin demonstrează vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.286 Cod penal. În acest sens, recalificarea

acțiunilor inculpatului Vicol Oleg, din art. 286 Cod penal în baza art.321 Cod penal,

contravine circumstanțelor de fapt și de drept, stabilite în cadrul procesului penal.

În susținerea poziției de recalificare a acțiunilor inculpatului, instanța de fond

a invocat că, procurorul nu a demonstrat că, acțiunile inculpatului ar fi fost comise

cu scop de a dezorganiza activitatea Penitenciarului nr.5 Cahul și respectiv, acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.286 Cod penal.

Procurorul a invocat că, eroarea admisă de către prima instanță, constă în

aprecierea eronată a faptei prejudiciabile în raport cu semnele componenței

infracțiunii imputate inculpatului Vicol Oleg, prin rechizitoriu. Această eroare, a

generat adoptarea unei soluției contrare circumstanțelor stabilite în cadrul procesului

penal, iar normele de drept material și procesual, au fost aplicate de către instanța de

fond eronat. Reieșind din latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii prevăzută

de art.286 Cod penal, în coroborare cu probele acumulate de către organul de

urmărire penală și aprecierii acestora, rezultă că inculpatul Vicol Oleg a săvârșit

anume infracțiunea prevăzută de art.286 Cod penal, conform indicilor – acțiuni care

dezorganizează activitatea penitenciarului de către o persoană care, execută

pedeapsa cu închisoare, a săvârșit un atac violent asupra administrației.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Voicu Andrei, martorilor Tecuci

Vladimir și Popazov Veaceslav a fost nevoie de intervenția a 10 colaboratori al

instituției penitenciare, pentru a aplana conflictul. Totodată, intenția inculpatului

Vicol Oleg de a dezorganiza activitatea normală a penitenciarului creează în

conștiința condamnaților orientări valorice nihiliste, care subminează autoritatea

sistemului execuțional penal și destabilizează ordinea în instituția penitenciară. În

momentul întreprinderii de către inculpatul Vicol Oleg, a acțiunilor criminale,

datorită pericolului că poate fi creată o dezordine în masă în cadrul penitenciarului,

în rândul celorlalți deținuți, a fost dat semnalul de alarmă.

Totodată, apelantul a menționat că în practica judiciară s-a stipulat că în cazul

în care violența aplicată cel puțin o singură dată a fost îndreptată asupra unui

reprezentant al administrației penitenciarului, în legătură cu activitatea lui legală,

acțiunile în cauză urmează a fi calificate în baza art.286 Cod penal, ceea ce a fost

luat de către organul de urmărire penală la calificarea acțiunilor inculpatului Vicol

Oleg. Astfel, sentința primei instanțe în partea recalificării acțiunilor inculpatului

Vicol Oleg, din art.286 Cod penal, în art.321 Cod penal urmează să fie casată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.286 Cod penal.

În partea stabilirii pedepsei inculpatului, acuzarea a enunțat că, urmează să fie

luat în considerație faptul că, inculpatul în repetate rânduri a fost condamnat pentru

săvârșirea diferitor infracțiuni, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, ci din

3

contra a fost stabilită o circumstanță agravantă și anume săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară sau

pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

2021, a fost admis apelul declarat, casată total sentința, inclusiv din oficiu, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

Vicol Oleg a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.286 Cod

penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, probele

acumulate la faza de urmărire penală, examinate în ședința de judecată în prima

instanță și verificate în ședința instanței de apel, au demonstrat în mod incontestabil

că, inculpatul Vicol Oleg, nu a realizat latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de

art.286 Cod penal. Atacul violent asupra reprezentantului administrației

penitenciarului, urmează să fie precedat mai întâi de toate de organizarea grupului

criminal în acest scop, atacul să fie agresiv, surprinzător pentru acesta, intenționat în

acest scop, ca o metodă de aplicare a violenței, fapt ce în speță nu s-a demonstrat.

Astfel, instanța de apel a notat că lovitura aplicată părții vătămate Voicu Oleg,

nu poate fi catalogată ca un atac violent și surprinzător asupra angajatului

penitenciarului, în scop de dezorganizare a activității penitenciarului, ci se

demonstrează prezența unui conflict dintre inculpat și partea vătămată, mai întâi

verbal, pe fundalul nesupunerii inculpatului cerințelor legitime ale angajaților

penitenciarului, care mai apoi a trecut în aplicarea violenței. Or, cât partea vătămată

atât și martorii audiați au declarat că, comportamentul inculpatului în timpul

conflictului a fost unul agresiv și au încercat să-l calmeze în scopul neadmiterii unor

consecințe mai grave. Mai mult, potrivit acelorași declarații a părții vătămate, a fost

declanșat alarmă deoarece a văzut că inculpatul avea un comportament neadecvat,

prin ce se demonstrează că a conștientizat faptul unui pericol de nesupunere prin

violență din partea inculpatului, ceea ce este în contradicție cu latura obiectivă a

infracțiunii prevăzută de art.286 Cod penal, care presupune că atacul trebuie să fie

violent și unul surprinzător pentru reprezentantul administrației penitenciarului.

De asemenea, instanța de apel a constat că potrivit probatoriului cauzei

penale, inculpatul nu a realizat latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art.286

Cod penal, or, în acțiunile acestuia nu se regăsește intenția directă de a dezorganiza

activitatea penitenciarului.

Instanța de apel a reiterat că, potrivit declarațiilor părții vătămate Voicu

Andrei, martorilor Tecuci Vladimir, Popazov Veaceslav și Rusica Vasile, conflictul

dintre inculpat și partea vătămată, s-a iscat în mod spontan, din motivul nesupunerii

inculpatului cerințelor legitime ale angajaților penitenciarului și nu din cauza unei

intenții directe a acestuia de a dezorganiza activitatea penitenciarului.

În acest sens, a fost menționat că, potrivit declarațiilor martorului Rusica

Vasile, înainte de a fi scos din celulă, inculpatul Vicol Oleg era calm și nu era

determinat să comită careva acțiuni ilegale s-au să nu se supună cerințelor legitime

4

ale angajaților penitenciarului. Totodată, martorul respectiv a declarat că, niciodată

nu a fost determinat de către inculpatul Vicol Oleg, să săvârșească careva acțiuni

ilegale, îndreptate spre dezorganizarea activității penitenciarului.

Așadar, motivul conflictului iscat dintre inculpat și partea vătămată, a fost

unul spontan, din cauza împotrivirii inculpatului de a se supune cerințelor legitime

ale angajaților penitenciarului și respectiv inculpatul nu a urmărit scopul

dezorganizării activității instituției penitenciare. Totodată, scopul acestei infracțiuni

și anume cel de dezorganizare a activității penitenciarului este un semn obligatoriu

cu caracterul alternativ al laturii subiective.

În acest sens, instanța de apel a considerat ca neîntemeiate argumentele

procurorului invocate în apelul declarat, precum că, acțiunile inculpatului Vicol

Oleg, a dus la crearea în conștiința altor condamnați a unei orientări valorice

nihiliste, care subminează autoritatea sistemului execuțional penal. Or, potrivit

probelor acumulate și examinate în cadrul judecării cauzei și verificate în ședința

instanței de apel, nu s-a constatat că, comportamentul inculpatului Vicol Oleg, a fost

susținut de către alți deținuți prin careva reacții îndreptate împotriva administrației

penitenciarului. Mai mult, potrivit declarațiilor părții vătămate Voicu Andrei,

martorilor Tecuci Vladimir și Popazov Veaceslav, al doilea deținut prezent la locul

conflictului, Rusica Vasile, nu s-a implicat în conflict privind atacul asupra

angajaților penitenciarului, ci s-a conformat cerințelor legitime ale angajaților

penitenciarului, fără a crea careva probleme.

În altă ordine de idei, instanța de apel a conchis că potrivit practicii judiciare

naționale, în cazul în care apare necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru

săvârșirea căreia inculpatul nu a fost pus sub învinuire, instanța trebuie să țină cont

că o astfel de modificare a încadrării juridice este posibilă numai când acțiunile

inculpatului, ce urmează a fi încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, nu conțin

semnele unei infracțiunii mai grave și învinuirea pentru acestea nu se deosebește în

mare măsură după circumstanțele reale ale cauzei de învinuirea înaintată definitiv,

susținută de procuror în cadrul judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu

înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare.

În acest context, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art.286

Cod penal, constituie relațiile sociale cu privire la executarea pedepsei cu

închisoare, în legătură cu activitatea execuțional penală a subiecților care aduc la

realizare actul procedural al instanței de judecată, prin care se stabilește pedeapsa.

Pe când obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art.321 Cod penal,

reținută de către instanța de fond în acțiunile inculpatului Vicol Oleg, are un caracter

complex: obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la

supunerea unei persoane, care execută pedeapsa în penitenciar, cerințelor legitime

ale administrației penitenciarului.

Este evident că, infracțiunea prevăzută de art.321 Cod penal, reținută de către

prima instanță, diferă după obiectul atentat, de infracțiunea prevăzută la art.286 Cod

penal, imputată inculpatului Vicol Oleg de către organul de urmărire penală.

Respectiv, s-a atestat cu certitudine că infracțiunea reținută de către prima

5

instanță în culpa inculpatului, în mod esențial diferă de cea reținută în învinuirea

adusă acestuia de către acuzare, și respectiv nu sunt întrunite cumulativ cerințele

prevăzute de practica judiciară națională, și practica judiciară a Curții Europene a

Drepturilor Omului ce privește reîncadrarea acțiunilor inculpatului.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri, prin care cauza penală să fie remisă la rejudecare în

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a indicat că, vinovăția inculpatului Vicol

Oleg și încadrarea juridică a acțiunilor lui în baza art.286 Cod penal, se bazează pe

cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate.

Concluzia instanței de apel, precum că, „nu a fost demonstrată intenția

inculpatului Vicol Oleg, că prin acțiunile sale de aplicare a unei lovituri părții

vătămate, urmărea scopul dezorganizării activității penitenciarului" - este

neîntemeiată și nu corespunde circumstanțelor cauzei, or potrivit declarațiilor părții

vătămate Voicu Andrei și martorilor Tecuci Vladimir și Popazov Veaceslav, a fost

nevoie de intervenția a 10 colaboratori al instituției penitenciare, pentru a aplana

conflictul. În momentul întreprinderii de către inculpatul Vicol Oleg a acțiunilor

criminale, datorită pericolului că poate fi creată o dezordine în masă în cadrul

penitenciarului, în rândul celorlalți deținuți, a fost dat semnalul de alarmă, această se

confirmă prin declarațiile părții vătămate Voicu Andrei, care în ședința de judecată

în prima instanță, a declarat că, inculpatul Vicol Oleg, nu dorea să intre în curtea de

plimbare a condamnaților și instiga pe deținutul Rusica Vasile la fel să nu intre.

Acțiunile ale inculpatului Vicol Oleg, dezorganizează activitatea penitenciarului și

alți deținuți pot acționa la fel. Alți deținuți au văzut evenimentele întâmplate și între

ei susțin astfel de evenimente.

Deci, declarațiile lui Voicu Andrei, coroborează cu declarațiile martorului

Tecuci Vladimir, care în ședința de judecată în prima instanță, a declarat că pentru

aplanarea conflictului în cauză, au fost implicați mai mulți angajați ai

penitenciarului, doar pentru imobilizarea inculpatului Vicol Oleg, a fost nevoie de 5-

6 angajați. Al doilea deținut, Rusica Vasile la fel nu dorea să intre în curtea de

plimbare a deținuților. Cât acel condamnat atât și inculpatul Vicol Oleg, au motivat

refuzul lor de a intra în curtea de plimbare, precum că s-au săturat să vadă unele și

aceleași fețe și doresc să discute cu alți condamnați, înainte de incident, în privința

inculpatului nu a fost aplicată forța fizică, însă acesta avea un comportament

neadecvat, menționând că nu dorește să intre în curtea de plimbare a deținutelor.

Incidentul posibil a fost văzut și de alți deținuți din celule, geamurile cărora ies în

curtea de plimbare.

În sinteza celor menționate, procurorul a susținut că aprecierea completă și

justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului

probator și apoi pe o concluzie a evaluărilor făcute. Analiza probelor presupune

examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se înlătura tot ce nu are

legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de rezumare, probele

6

sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și ducând la o

concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care urmează a

fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor să poată

fi supuse controlului judiciar.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursului declarat, rezultă că recurentul critică decizia instanței de

apel sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de pct.6), alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

Astfel, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de apel și-a

întemeiat soluția de achitare a inculpatului Vicol Oleg învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.286 Cod penal, pe prevederile art.390 alin.(1) pct.3 Cod

de procedură penală, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În această ordine de idei, argumentele de bază susținute de către instanța de

apel în motivarea soluției sale se referă la faptul, că "probele acumulate la faza de

urmărire penală, examinate în ședința de judecată în prima instanță și verificate în

ședința instanței de apel, demonstrează în mod incontestabil că, inculpatul Vicol

Oleg, nu a realizat latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.286 Cod penal

…. atacul violent asupra reprezentantului administrației penitenciarului, urmează

să fie precedat mai întâi de toate de organizarea grupului criminal în acest scop,

7

atacul să fie agresiv, surprinzător pentru acesta, intenționat în acest scop, ca o

metodă de aplicare a violenței, ceea ce în speță nu s-a demonstrat".

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit subliniază că, latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.286 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă

care se exprimă prin acțiune. Această acțiune cunoaște următoarele modalități

normative cu caracter alternativ:

- terorizarea condamnaților porniți pe calea corectării;

- săvârșirea atacurilor violente asupra administrației;

- organizarea de grupuri criminale (în scopul terorizării condamnaților porniți

pe calea corectării sau al săvârșirii atacurilor asupra administrației);

- participarea activă la activitatea grupurilor criminale (constituite în scopul

terorizării condamnaților porniți pe calea corectării, sau al săvârșirii atacurilor

asupra administrației).

Prin săvârșirea atacurilor violente asupra administrației, se înțelege acțiunea

agresivă a făptuitorului asupra reprezentanților administrației instituției penitenciare,

surprinzătoare pentru aceștia, reprezentând metoda de aplicare a violenței sau de

amenințare cu violență.

În situația dată, concluzia instanței de apel precum că, atacul violent asupra

reprezentantului administrației penitenciarului, urmează să fie precedat mai întâi de

toate de organizarea grupului criminal în acest scop - este neîntemeiată, or,

legiuitorul nu a prevăzut ca atacul violet asupra reprezentantului administrației

penitenciarului, urmează să fie precedat de organizarea grupului criminal în acest

scop, aceasta condiție nu se regăsește în modalitățile acțiunii prejudiciabile enunțate

mai sus.

Mai mult, în partea achitării inculpatului pe motiv că, fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, Colegiul penal lărgit constată că, în partea

descriptivă a deciziei sale, instanța de apel a indicat declarațiile părții vătămate

Voicu Andrei, a martorilor Tecuci Vladimir, Popazov Veaceslav, Rusica Vasile,

precum și probele materiale invocate de către procuror și de către avocatul

inculpatului, fără însă, a supune unei verificări minuțioase și obiective fiecare probă

separat - sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenții și veridicității, iar

toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea

loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la

toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea

acțiunilor procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor.

8

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

La fel, în urma lecturării deciziei, se reține că, dispunând casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.286 Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, instanța de apel și-a motivat decizia apreciind probele doar

în mod generic și unilateral, fără a se expune asupra motivelor invocate.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, motivarea

hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe

de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția

ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție

împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare

au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logic-juridic care se reflectă în motivare.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Generalizând cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că, în speța discutată

și-a găsit confirmare temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

9

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 26 mai 2021, în cauza penală în privința inculpatului Vicol

Oleg XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 31 martie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

/semnătura/ Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

10