1ra-1986/2021 — art. 145 alin. 2 lit. a, e, 287 alin. 3 CP

1ra-1986/2021 — art. 145 alin. 2 lit. a, e, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1986/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procuror- șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și avocatul

Dandeș Veaceslav în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 iunie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

GHEORGHIU Ivan XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.04.2019-10.07.2019;

Instanța de apel: 28.08.2019 – 09.12.2019;

12.02.2021-28.06.2021;

Instanța de recurs: 20.05.2020 - 13.10.2020;

24.09.2021- 17.11.2021.

Asupra recursurilor ordinare declarate Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

2019, Gheorghiu Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. a), e) Cod penal la închisoare pe

termen de 15 ani și de art. 287 alin. (3) Cod penal la închisoare pe termen de 4 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit inculpatului pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe termen de 16 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a respins ca neîntemeiată cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 36644 lei.

ianuarie 2019, aproximativ la ora 23:30, Gheorghiu Ivan, ca persoană care anterior a

săvârșit fapte huliganice penale, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică și fiind într-

un loc public, pe stradă în fată magazinului „Tatiana”, amplasat pe XXXXX,

acționând în mod intenționat și din intenții huliganice, încălcând grav ordinea publică

și exprimând un vădit dispreț față de societate, cât și încălcând normele de moralitate

generală, încercând să acorde acțiunilor sale un caracter de rezonanță publică și, cu

scopul ca acțiunea acestuia să fie auzită sau văzută, în acest fel, să fie încălcată liniștea

altor cetățeni, cât și admițând cu bună - știință respectiva posibilitate în urma

1

acțiunilor sale, în prezenta persoanelor terțe, folosindu-se de un motiv inventat

personal și ca pretext pentru săvârșirea infracțiunii, a provocat o ceartă cu cetățeanul

Jelez Ruslan, care de asemenea se afla în acel loc, și fiind o persoană care suferea de

disfuncții psihice și care de asemenea aflându-se în acel moment în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, însoțite de acțiunile sale ulterioare exprimate prin cuvinte

necenzurate în adresa ultimului.

Ca urmare a certei, hotărând să-și demonstreze supremația sa fizică și capacitatea

acestuia spre o stare de nestăpânire, precum și prin impunerea acestuia față de cei din

împrejur, cât și să demonstreze atitudinea neglijentă față de aceștia, Gheorghiu Ivan,

1-a atacat brusc pe cetățeanul Jelez Ruslan, iar apoi, aplicând forța și cruzimea, cât și

acționând cu o deosebită obrăznicie, a început inițial de a-i aplica lovituri cu mâinile

peste diferite părți ale corpului. În continuare, trăgându-1 pe Jelez Ruslan în partea

din spate a clădirii cu XXXXX, și prin aceasta într-un loc pustiu, Gheorghiu Ivan 1-a

răsturnat pe Jelez Ruslan la pământ pe zăpadă și lăsându-l fără îmbrăcămintea de sus,

în condiții de temperatură joasă a aerului, adică la ger, a continuat maltratarea

acestuia, începând deja să-i aplice multiple lovituri cu mâinile și picioarele cu o forță

considerabilă, în organul vital important - capul, precum și în regiunea amplasării

organelor vitale importante - cutia toracică și abdomen, concomitent cu aceasta și pe

membrele acestuia.

În procesul maltratării lui Jelez Ruslan în locul indicat, Gheorghiu Ivan, s-a

înarmat în continuare cu un borcan metalic de ciuperci conservate, pe care 1-a găsit

și 1-a luat de la locul indicat și folosind respectivul obiect în calitate de armă, de

asemenea a început să-i aplice lovituri în regiunea capului lui Jelez Ruslan.

În locul indicat, Gheorghiu Ivan, a continuat să-1 lovească pe Jelez Ruslan până

la momentul în care, ultimul și-a pierdut cunoștința, pe lângă aceasta, cu fiecare

lovitură aplicată de către dânsul asupra părții vătămate agrava acțiunea loviturii

precedente, în legătură cu care, s-a și format la partea vătămată o traumă craniu-

cerebrală unică cu hemoragie în mușchii și țesuturile moi ale capului.

Potrivit expertizei medico-legale nr.201911C0027 din 26.03.2019, efectuată în

privința victimei Jelez Ruslan, la ultimul au fost depistate leziuni corporale sub formă

de: plăgi conteze supraorbitale pe urechi, edem-echimoze periobitale pe nas și buze,

excoriații pe ambii genunchi, revărsări sangvine în mușchii și țesuturile moi ale

capului, hematom în spațiul para hipofizar, contuzia a glandei hipofizare ce au apărut

de la acțiuni traumatice multiple cu obiecte contondente dure, care condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică medico-legal ca vătămare corporală

ușoară. În afară de aceasta și în baza raportului de expertiză medico-legală indicat, în

urina victimei Jelez Ruslan, de asemenea a fost depistată concentrația de alcool în

cantitate de 2, 05 mg/l, care în conformitate cu prevederile art.13412 alin.(3) Cod

penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile lui Gheorghiu Ivan au fost încadrate juridic în prevederile alin. (3),

art. 287 Cod penal, conform indicilor – huliganismul agravat, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor și cu amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum

și acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită, săvârșite de către o persoană care anterior a săvârșit un act de

huliganism, precum și cu aplicarea unui obiect utilizat în calitate de armă pentru

vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

2

Tot el, la data de 11 ianuarie 2019, aproximativ la ora 23:30, fiind în stare de

ebrietate alcoolică și cunoscând cu certitudine că, în urma săvârșirii acțiunilor

huliganice petrecute în spatele casei amplasată în XXXXX, adică într-un loc pustiu,

în privința lui Ruslan Jelez, maltratat până la pierderea cunoștinței, și în prezența

semnelor de ebrietate alcoolică cu grad avansat, și care suferea de disfuncții psihice,

aflându-se într-o stare de neputință, și faptul că starea aceasta a fost provocată anume

de acțiunile intenționate ale inculpatului, exprimate prin aplicarea lui Ruslan Jelez a

multiplelor lovituri cu mâinile și picioarele, precum și cu borcanul metalic pe cap –

ca organ vital important, însoțite de revărsări hemoragice în mușchii și țesuturile moi

ale capului, precum și prin formarea hematomului în regiunea căii parafiofizale și

lovirea glandei hipofizare (situate în șeaua turcească a bazei sfenoide a craniului), și

prin urmare cu formarea unei traume cranio-cerebrale unice, iar prin aceasta lipsind

partea vătămată de posibilitatea de a se deplasa de sine stătător și să ajungă acasă,

precum și cunoscând despre situația meteorologică periculoasă în condiții de iarnă,

temperatura joasă de afară respectiv, a gerului puternic care era în acea zi, cât și

conștientizând că în rezultatul acționării de lungă durată a temperaturii scăzute,

lăsându-l culcat la pământ pe zăpadă fără îmbrăcăminte caldă și în stare inconștientă,

Ruslan Jelez va îngheța neapărat. În continuare, acționând brusc cu intenția de a

comite un omor intenționat în privința lui Ruslan Jelez, l-a lăsat în locul indicat,

victima Ruslan Jelez, fiind lipsit de posibilitatea de a aplica măsuri de apărare a

propriei vieți și de a apela la ajutor medical, cât și fiind lipsit de posibilitatea de a-și

avea singur grijă de el, și prin aceasta agravându-i starea lui de viață, unde după o

perioadă de timp și în locul indicat el a decedat, acțiuni prin care Gheorghiu Ivan

Pavel, a adus la capăt intenția sa criminală, întrucât a avut posibilitatea să prevadă

moartea victimei, manifestând față de aceasta o atitudine indiferentă.

Potrivit expertizei medico-legale nr. 201911C0027 din data de 26 martie 2019,

petrecută în privința victimei Ruslan Jelez, s-a constatat că decesul acestuia a survenit

ca urmare a insuficienței acute cardio-pulmonară, ca consecință a șocului hipotermic

general dezvoltat în urma aflării victimei timp îndelungat în stare de inconștiență, în

condiții de umiditate și temperatură scăzută a mediului înconjurător și prin urmare din

cauza suprarăcirii generale a organismului acestuia, dezvoltat în consecință cu

leziunile corporale depistate ce au apărut pe cadavru victimei în timpul vieții, și se

aflau în legătură directă cu cauza decesului, leziuni sub formă de: plăgi contuze

supraorbitale, pe ureche, edem-echimoze periorbital, nas, buze, excoriații pe ambii

genunchi, revărsări sangvine în mușchii și țesuturile moi ale capului, hematom în

spațiul parafipofizar, contuzie a glandei hipofizare (situată în șeaua turcească a bazei

sfenoide a craniului), ce reprezintă în consecință o influență asupra lui a acțiunilor

traumatice multiple cu obiecte contondente dure, și care de asemenea au influențat

esențial nefavorabil asupra activității cardiace și pulmonare, și prin aceasta agravând

cursul schimbărilor patologice, provocate de suprarăcirea generală a organismului.

În afară de aceasta, în baza raportului de expertiză medico-legală indicat, în urina

victimei Ruslan Jelez, de asemenea a fost depistată o concentrație de alcool în

cantitate de 2,05 mg/l, care în conformitate cu prevederile art. 13412 alin. (3) din Cod

penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile lui Gheorghiu Ivan au fost încadrate juridic în baza alin. (2), lit. a), e),

art. 145 Cod penal, conform indicilor – omorul unei persoane, săvârșit cu

premeditare profitând de starea de neputință a victimei.

3

3.1 Procurorul care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei

penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), e) și 287 alin. (3) Cod penal, și în conformitate

cu prevederile art. 75 alin. (1), 78 alin. (1) și 84 Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsă

sub formă de 21 ani de închisoare, cu obligarea inculpatului de a achita cheltuielile

judiciare în mărime de 36.644 de lei.

În motivarea apelului procurorul a invocat că pedeapsa sub formă de 16 ani

închisoare aplicată în privința inculpatului este una prea blândă, or pentru corectarea,

reeducarea și prevenirea comiterii de noi infracțiuni în viitor, este necesară aplicarea

în privința inculpatului a unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de 21 de

ani, invocând în acest sens prevederile art. 61 Cod penal.

Considera că, instanța nu a stabilit nici un temei de neîncasare din contul

inculpatului în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în mărime de 36.644 de lei,

dat fiind faptul că, în ședința instanței de fond nu a fost constatată imposibilitatea

inculpatului de a achita respectivele cheltuieli judiciare enumerate.

3.2 Avocatul Veaceslav Dandeș în numele inculpatului a solicitat casarea

sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Gheorghiu Ivan să fie achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, recalificarea învinuirii de la art.

145 alin.(2) lit. a), e) Cod penal la art. 163 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei minime prevăzute de norma respectivă cu aplicarea art. 901 Cod penal.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, sentința primei instanțe este una

ilegală și neîntemeiată, nu este motivată și conține contradicții, deoarece declarațiile

martorilor depuse în cadrul judecării cauzei penale se deosebesc de declarațiile făcute

de martorii la faza de urmărire penală. Instanța de fond nu a dat o apreciere

divergențelor din declarațiile martorilor, precum și nu a motivat din care considerente

a pus la baza sentinței unele declarații și a respins altele.

Instanța în mod formal și unilateral, s-a referit în calitate de probă la o

înregistrare video, pe care chiar dacă se pot recunoaște siluetele fețelor, una dintre

care își întinde mâna spre o altă față (Jelez Ruslan), nu se observă pe înregistrare că a

avut loc lovirea directă asupra corpului lui Jelez Ruslan. Partea apărării a atras atenția

asupra înregistrării video, ca fiind una din probele principale ale apărării, care

confirma lipsa de la bun început, a intenției lui Gheorghiu Ivan privind omorul și cu

toate că în ședința de judecată a fost vizualizată toată înregistrarea video, momentul

comunicării cu Jelez Ruslan, instanța de judecată nu a menționat în sentință toată

descrierea respectivei înregistrări.

Prin urmare, în acțiunile lui Gheorghiu Ivan lipsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. Instanța nu a dat o apreciere cuvenită

acțiunilor active ale martorilor, așa acum reieșind din formularea învinuirii și din

totalitatea probelor și anume a înregistrării video și a declarațiilor martorilor, reiese

că, Gheorghiu Ivan nu ar fi putut în nici un mod de a-l muta singur pe Jelez Ruslan în

locul respectiv, această acțiune a fost realizată împreună cu ceilalți martori.

2019, au fost admise apelurile, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Gheorghiu Ivan a fost

4

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (2), lit. b) Cod

penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 ani și 8 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe termen de 6 ani și 4 luni, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

S-a admis cerința procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul

statului cheltuielile de judecată în mărime de 36.644 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat că inculpatul a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal. Aceste împrejurări au

fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, s-a concluzionat că nu și-a găsit confirmare învinuirea înaintată

inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, acțiunile acestuia urmând

să fie recalificate în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, în acțiunile inculpatului nu se conțineau semnele

componenței infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. a), e) Cod penal, deoarece

nu au fost stabilite acțiunile, îndreptate spre omorul intenționat al unei persoane,

săvârșit cu premeditare, profitând de starea de neputință cunoscută și evidentă a

victimei.

Astfel, s-a stabilit că în acțiunile inculpatului se întruneau elementele infracțiunii

prevăzute de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece aceasta i-a aplicat părții

vătămate Jelez Ruslan mai multe lovituri cu cotul, mâinile și picioarele, inclusiv cu

un borcan de staniu gol de ciuperci, lovituri care au fost îndreptate în regiunea capului

și a întregului corp al părții vătămate, în rezultatul cărora partea vătămată și-a pierdut

cunoștința și în urma cărora, partea vătămată, fiind pusă într-o situație periculoasă

pentru viața sa de către însăși inculpat, care, fiind conștient că starea în care se afla

partea vătămată: pierderea cunoștinței, lăsată culcată fără scurta de iarnă pe pământ

la o temperatură scăzută și negativă a aerului, va crea un pericol real pentru viața părții

vătămate și aceasta v-a fi lipsită de posibilitatea de a se salva.

Prima instanță nu a dat apreciere raportului de expertiză judiciară

nr.201911C0027 din 26.03.2019, care în urma examinărilor medico-legale s-a ajuns

la concluzia certă că victima a decedat ca urmare a insuficienței acute cardio –

pulmonare, ca consecință a șocului hipotermic general dezvoltat în urma aflării

victimei timp îndelungat în condiții de umiditate și temperatură scăzută a mediul

înconjurător sub zero grade și mai scăzută, și în conformitate cu concluziile raportului

respectiv, coroborat cu ansamblul de probe existente la materialele dosarului, să

încadreze corect infracțiunea constatată ca fiind săvârșită de către inculpat.

Declarațiile martorului Zaporojan Fred coroborează cu declarațiile martorilor

Caraian Nichita și Arnaut Alexandr, din care rezultă că după plecarea acestora de la

fața locului, a rămas doar inculpatul împreună cu partea vătămată care la întrebarea

acestora referitor la ce va face în continuare cu partea vătămată, inculpatul le-a

răspuns că, totul o să fie bine. Infracțiunea de lăsare în primejdie este o infracțiune

formală. Ea se consideră consumată din momentul în care victima a fost lăsată fără

5

ajutor.

Referitor la argumentele apărătorului în partea în care a solicitat achitarea

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, din

motivul lipsei elementelor infracțiunii incriminate, s-a notat că instanța de fond a dat

o apreciere corespunzătoare și întemeiat a concluzionat că, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, s-a probat prin declarațiile martorilor minori

Caraian Nichita, Pavlioglu Nichita, Zaporojan Fred și Arnaut Alexandr, depozițiile

cărora erau consecutive, concrete privitor la descrierea acțiunilor comise de către

inculpat în privința părții vătămate.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că motive de achitare a inculpatului nu

au fost constatate în speță, or, vinovăția acestuia a fost demonstrată dincolo de orice

dubiu rezonabil.

În ce privește argumentele părții apărării precum că ordinea publică nu ar fi fost

încălcată de către inculpat deoarece martorii prezenți la incidentul petrecut au

interpretat cele comise ca fiind un comportament normal între inculpat și partea

vătămată, instanța de apel a reiterat că potrivit practicii judiciare și doctrinare,

comiterea infracțiunii de huliganism, într-un loc public, nu este o caracteristică

obligatorie a acestei infracțiuni. Obligatoriu este modul public al infracțiunii: actele

huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau rezultatul actelor huliganice

devine inevitabil cunoscut altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume, de gravitatea infracțiunilor

comise de inculpat, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave și grave, de

motivele acestora, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțe atenuante și

agravante, care nu au fost stabilite în speță, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, astfel, ajungând la concluzia că restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, este

posibilă doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate cu executarea efectivă

a acesteia.

Referitor la cerința părții apărării privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

în privința inculpatului, s-a considerat neîntemeiată această cerință, atâta timp cât din

materialele cauzei, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul anterior a fost atras la

răspundere penală pentru infracțiuni similare, a comis o nouă infracțiune din

imprudentă care s-a soldat cu decesul unei persoane, iar izolarea de societate a

inculpatului va duce la atingerea scopului legii penale.

Cu referire la solicitarea privind încasarea în contul statului a sumei de 36.644

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, având în susținere prevederile art. 227, 228, 229,

143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că, cheltuielile judiciare

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr. 201936S0016 din 29.03.2019,

nr. 201906P0025 din 21.01.2019, nr. 201805O0016 din 30.01.2019 și nr.

201911C0027 din 26.03.2019, urmează a fi suportate de inculpat.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

și a solicitat casarea parțială a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

6

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța incorect a recalificat acțiunile săvârșite de inculpat de la art.145 alin.

(2) lit. a), e) Cod penal în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal;

- infracțiunea a fost comisă cu premeditare, deoarece caracteristic omorului cu

premeditare este trecerea unui interval de timp din momentul luării deciziei și până în

momentul executării omorului, la fel activitatea de chibzuire asupra modului în care

va săvârși infracțiunea și că făptuitorul a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească

șansele de realizare a deciziei;

- argumentele instanței de apel din decizie, precum că: toți martorii audiați au

declarat doar faptul lovirii și maltratării victimei Jelez Ruslan de către inculpatul

Gheorghiu Ivan și nu au făcut trimitere la existența intenției premeditate al acestuia,

de a o omorî pe victimă. O altă circumstanța care denotă lipsa intenției de omor

premeditar în acțiunile inculpatului, și care a fost confirmată de către martorii minori

prezenți la incidentul respectiv, constă în faptul că după maltratarea victimei Jelez

Ruslan, care pe parcursul întregului incident se afla încă în viață, inculpatul a dorit

să o ducă pe victimă acasă cu un taxi, în acest sens luând 25 de lei. de la unul din

martorii prezenți în acel moment la fața locului, acțiunea care însă nu a fost dusă la

capăt din motive subiective cunoscute doar de inculpat - sunt neîntemeiate și din

contra dovedesc intenția inculpatului de a omorî pe Jelez Ruslan, or prin această

inculpatul a creat condițiile necesare pentru comiterea infracțiunii de omor, înlăturând

astfel martorii oculari de la locul comiterii infracțiunii;

- înlăturarea martorilor oculari de la locul incidentului se confirmă prin

declarațiile martorului Zaporojan Fred care coroborează cu declarațiile martorilor

Caraian Nichita și Arnăut Alexandr, din care rezultă că după plecarea acestora de la

fața locului, a rămas doar inculpatul împreună cu partea vătămată Jelez Ruslan care,

la întrebarea acestora referitor la ce va face în continuare cu partea vătămată,

inculpatul le-a răspuns că totul o să fie bine;

- concluzia instanței de apel precum că în acțiunile inculpatului nu a existat

intenția directă de a comite omorul intenționat săvârșit cu premeditare, sunt

neîntemeiate, or raportul de expertiză judiciară nr. 201911C0027 din 26.03.2019, nu

poate fi valorificat ca proba care incontestabil dovedește lipsa intenției directe la

comiterea infracțiunii;

- instanța de apel nu a dat aprecierea raportului de expertiză judiciară nr.

201911C0027 din 26.03.2019 în coroborare cu alte probe administrate și prezentate

de către acuzatorul de stat în cadrul examinării cauzei penale.

respingerea acestuia, ca inadmisibil.

2020, a fost admis recursul ordinar, casată parțial decizia cu dispunerea rejudecării,

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

analiza materialelor cauzei, rezulta cert că prima instanță a apreciat obiectiv prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, cumulul de probe administrat la urmărirea

penală și examinate în ședința de judecată a primei instanțe și ca urmare, corect a

adoptat soluția de condamnare a inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod

penal, pe când argumentele expuse de către instanța de apel în susținerea soluției de

7

reîncadrare a faptelor inculpatului conform componenței de infracțiune prevăzută la

art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt lipsite de suport juridic.

Obiectul disputei din prezenta cauză îl constituie circumstanțele survenirii

decesului victimei Jelez Ruslan, or reieșind din raportul de constatare medico-legală

nr. 201911C0027 din 26.03.2019 (f.d.23-30, vol. II), rezultă că moartea victimei a

survenit de la insuficiență acută cardio-pulmonară, ca consecința a șocului hipotermic

general dezvoltat în urma aflării victimei timp îndelungat în condiții de umiditate și

temperatură scăzută a mediul înconjurător sub zero grade și mai scăzută.

Prin urmare, Colegiul penal a constatat că, modul în care a acționat inculpatul,

multitudinea loviturilor și localizarea lor, acțiuni care au fost descrise prin

rechizitoriu, indică la intenția directă a inculpatului de a comite omor și că acțiunile

acestuia demonstrează faptul, că își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările prejudiciabile și a dorit survenirea acestor urmări.

Colegiul penal nu s-a raliat la poziția expusă de instanța de apel, considerând-o

pripită și nemotivată, care nu se conciliază cu materialul probator, pentru că inculpatul

a declarat constant că, victima a fost în viață atunci când dânsul a lăsat-o în stradă, iar

din raportul de constatare medico-legală se conchide că, decesul lui Jelez Ruslan a

survenit în urma insuficienței acute cardio- pulmonară, ca consecința a șocului

hipotermic general dezvoltat în urma aflării victimei timp îndelungat în condiții de

umiditate și temperatură scăzută a mediul înconjurător sub zero grade și mai scăzută.

În același sens, din moment ce declarațiile avansate de inculpat, au fost de natură

să fondeze concluzia instanței de apel despre vinovăția lui de comiterea infracțiunii

de omor din imprudență, aceasta denotă că instanțele urmau să se expună motivat

asupra respingerii celorlalte probe acuzatorii, pe care le-a indicat procurorul în

susținerea calificării prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

Erorile comise nu puteau fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, deoarece instanță de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza

în fond, substituind instanță care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii

procesual-penale. Din atare considerente, încălcările enunțate determina-se

incontestabil Colegiul penal să concluzioneze asupra necesității casării parțiale a

deciziei instanței de apel în partea recalificării acțiunilor lui Gheorghiu Ivan de la art.

145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal la art.163 alin. (2) lit. b) Cod penal și în partea

stabilirii pedepsei definitive în conformitate cu art. 84 Cod penal, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cadrul

căreia urmau a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare, pentru

adoptarea unei soluții corecte, legale și întemeiate.

La rejudecarea cauzei, instanță de apel urma să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină

seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată.

au fost admise apelurile, casată parțială, inclusiv din oficiu, sentința, rejudecarea

8

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Gheorghiu Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. e) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa cu închisoare

pe termen de 15 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i s-a stabilit pedeapsa definitivă cu

închisoare pe termen de 15 ani și 6 luni, în penitenciar de tip închis.

cadrul examinării apelurilor nu au fost prezentate, precum și nu au fost contestate

declarațiile participanților la proces, audiați în ședința de judecată a primei instanțe,

așa cum părțile nu au formulat astfel de cereri.

Instanța de apel a considerat că, în speță s-a demonstrat realizarea de către

inculpat a faptei prejudiciabile îndreptată împotriva victimei Jelez Ruslan, ce a

provocat decesul acestuia, precum și existența legăturii cauzale dintre fapta

prejudiciabilă săvârșită de inculpat și decesul victimei. Acest fapt s-a demonstrat prin

declarațiile martorilor Caraian Nichita, Pavlioglo Nichita și Zaporojan Fred, care fiind

audiați în prima instanță în calitate de martori au declarat că, inculpatul i-a aplicat

lovituri victimei până la starea de inconștiență a acestuia, aplicând multiple lovituri

cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cât și cu un borcan metalic de la

ciuperci conservate. Declarațiile depuse de martori în cadrul primei instanțe au fost

considerate consecvente și logice care coroborau cu ansamblu de probe prezentate de

acuzare, examinate în cadrul judecării cauzei în prima instanță și verificate în ședința

instanței de apel. Prin urmare, s-a respins poziția apărătorului inculpatului, precum

că decesul victimei ar fi survenit ca consecință a șocului hipotermic general, a fost

din cauza că victima a dormit în stradă fiind în stare de ebrietate.

Inculpatul era conștient de faptul că, maltratarea victimei într-o așa manieră și

lăsarea acestuia într-o stare inconștientă, stare de imposibilitate de a îngriji de propria

viață, în stradă, pe zăpadă, în condiții de imeditate și temperatură scăzută sub zero

grade, condiții climaterice de ger, reprezintă un pericol pentru viața victimei, însă nu

a întreprins acțiuni în scopul înlăturării condițiilor periculoase pentru viața victimei

Jelez Ruslan, ci prin acțiunile sale într-un mod conștient și intenționat la plasat în

primejdie, conștientizând consecințele finale.

În ceea ce privește semnul calificativ– omorul săvârșit cu premeditare, instanța

a considerat că prima instanță eronat a reținut acest semn calificativ în acțiunile

inculpatului și care urma să fie exclus. În cadrul ședinței de judecată nu s-a demonstrat

prin probe că, inculpatul a planificat din timp omorul victimei cu o perioadă de timp

mai înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și că ultimul a întreprins acțiuni de

pregătire pentru a-și realiza cu succes intenția sa prejudiciabilă.

Privitor la semnul calificativ prevăzut de art. 145 alin. (2), lit. e) Cod penal, și

anume omorul săvârșit profitând de starea de neputință a victimei, s-a considerat că

prima instanță corect a reținut acest semn calificativ în acțiunile inculpatului.

Conform declarațiilor martorilor, victima Jelez Ruslan suferea de o boală psihică, fapt

care era cunoscut acestora deoarece îl cunoșteau ca pe un locuitor al or. Vulcănești.

Instanța de apel a apreciat critic poziția apărătorului inculpatului precum că în

acțiunile inculpatului exista componența infracțiunii de lăsare în primejdie a persoanei

aflate într-o situație periculoasă, ce a provocat din imprudență decesul victimei, adică,

infracțiunea prevăzută de alin. (2), lit. b), art. 163 Cod penal. Or, acțiunile intenționate

9

prejudiciabile ale inculpatului au pus victima Jelez Ruslan într-o situație periculoasă

pentru viața acestuia, care a determinat decesul. Respectiv aflarea în situație

periculoasă pentru viață a victimei Jelez Ruslan, este rezultatul acțiunilor criminale

ale inculpatului de cauzare a leziunilor.

La caz, s-au respins alegațiile apărătorului inculpatului precum că martorii

Caraian Nichita, Pavlioglo Nichita și Zaporojan Fred, la fel au contribuit la

provocarea decesului victimei, deoarece împreună cu inculpatul au dus victima în

stradela unde a fost găsit. Această poziție fiind nefondată, or, în cadrul judecării

cauzei penale nu a fost stabilit ca cineva dintre martorii Caraian Nichita, Pavlioglo

Nichita și Zaporojan Fred să fi aplicat în privința victimei careva acțiuni violente.

Faptul că au întreprins acțiuni de a-l ajuta pe inculpat să ducă victima acasă, se explică

prin aceea că martorii în cauză se temeau de acțiunile inculpatului și la rugămintea

acestuia i-au acordat ajutor.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele privind netemeinicia

învinuirii aduse, din motivul schimbării învinuirii de către procuror în cadrul urmăririi

penale. Or, schimbarea învinuirii de către procuror în cadrul urmăririi penale se

efectuează în dependență de probele acumulate în cadrul desfășurării urmăririi penale.

Chiar și dacă învinuirea definitivă diferă de învinuirea înaintată preliminar, acest fapt

nu afectează temeinicia învinuirii aduse. Mai mult, faptul schimbării învinuirii nu

afectează nici într-un mod drepturile inculpatului. Or, învinuirea definitivă indicată în

rechizitoriu urmează să fie dezbătută în cadrul judecării cauzei, cu asigurarea tuturor

drepturilor procesuale ale inculpatului.

Privitor la individualizarea pedepsei inculpatului, s-a constatat că inculpatul a

săvârșit infracțiune excepțional de gravă, anterior a fost judecat pentru fapte penale

de aplicare a violenței, la locul domiciliului este caracterizat nesatisfăcător, fiind

anterior în conflict cu legea penală și contravențională.

Astfel, evaluând în cumul toate circumstanțele ce țin de gravitatea infracțiunii

săvârșite, personalitatea inculpatului și alte circumstanțe constatate în prezenta cauza

penală, s-a considerat necesar de a stabili inculpatului o pedeapsă cu închisoare

coborâtă la limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 145 alin. (2) Cod penal.

Reieșind din faptul că inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni, pedeapsa

definitivă s-a stabilit în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și art. 145 alin. (2), lit. e) Cod

penal.

procurorul- șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și avocatul

Dandeș Veaceslav, în numele inculpatului.

12.1 Procurorul invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de

procedură penală și solicită casarea parțială a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei

de instanța de apel, deoarece instanța de apel neîntemeiat a exclus din încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului în baza. 145 alin. (2) Cod penal premeditarea, or

intenția inițială a fost răzbunare, fapt confirmat de martorii Nichita Caraian și

Alexandru Arnaut și nu s-a expus asupra argumentelor din apelul procurorului cu

privire la agravarea pedepsei inculpatului.

12.2 Avocatul Dandeș Veaceslav în recursul ordinar declarat în numele

inculpatului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

10

penală, reiterând argumentele apelului, și solicită casarea deciziei și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie recalificată infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit.

a), e) Cod penal la art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar la individualizarea pedepsei

să fie aplicate prevederile art. 901 Cod penal, motivând că decizia atacă este

neîntemeiată și contradictorie.

inadmisibilitatea recursului ordinar al acuzării.

pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal reține că recurenții, nefiind de acord cu decizia contestată o

critică, ca temei pentru recurs invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10),

12) Cod de procedură penală.

În conținutul textului recursurilor nu este specificat, în raport cu împrejurările

relevate în descriptivul hotărârii atacate, asupra căror motive concrete invocate în

apeluri nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar fi esența circumstanțelor și

erorile de drept care ar indica la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și aplicarea pedepsei a fost

individualizată contrar prevederilor legale.

Pornind de la aceea că obiectul instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, Colegiul apreciază că recursurile ordinare prin care se critică

aprecierea probelor, în esență, sunt mai degrabă niște „apeluri deghizate”, decât un

„efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod

primordial pe enumerarea argumentelor deja examinate minuțios și admise parțial și

din oficiu în cadrul procedurilor precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu

caracter substanțial și convingător”, care să justifice intervenția Colegiului în

hotărârea instanței de apel.

În sensul celor menționate, Colegiul reține că recurenții indică la prezența

erorilor de drept prevăzute de pct. 6) – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, pct. 8) – nu au fost întrunite elementele infracțiunii, pct. 10) – s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale și pct. 12) – faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită a alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept enunțate supra,

instanța menționează că, criticile formulate de recurenți au format obiect de discuție

la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul

că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din

oficiu, să ducă la casarea deciziei recurate.

11

Astfel, erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în

mod deosebit scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie la

o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia), obligația

instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, neputând fi înțeleasă ca impunând un

răspuns detaliat la fiecare argument, or numai întrebările cele mai importante pentru

rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre (hotărârea Van de Hurk

versus Olanda).

Raportând norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiul la care se referă autorii recursurilor nu este aplicabil din punct de vedere al

prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârilor judecătorești.

Motivele recurenților nu și-au găsit confirmarea, or recursul apărătorului conține

invocări identice apelului declarat în numele inculpatului, instanța de apel expunându-

se în mod argumentat asupra acestora, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus

Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint

decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în

mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus

România).

Tot aici, Colegiul reține că procurorul, criticând decizia de excludere a semnului

calificativ „premeditarea”, nu a adus argumente ce ar răsturna cele statuate de instanța

de apel și anume că probe ce ar confirma că inculpatul a planificat din timp omorul

victimei nu au fost administrate, de vreme ce, probele examinate denotă că toate

acțiunile lui Gheorghiu Ivan au fost întreprinse nemijlocit în cadrul conflictului apărut

spontan. Inculpatul și victima s-au întâlnit întâmplător, aflându-se amândoi în același

loc și în procesul conflictului provocat de acțiunile lui Gheorghiu Ivan, la ultimul a

apărut intenția de a omorî victima. Astfel, nu a putut fi stabilit faptul că inculpatul a

întreprins măsuri de pregătire al omorului victimei, precum ar fi: planificarea

acțiunilor, pregătirea instrumentelor cu ajutorul cărora urma să fie săvârșit omorul

victimei și alte acțiuni, întru asigurarea realizării cu succes a intenției sale criminale.

La fel, nu a fost stabilit că, Gheorghiu Ivan a meditat, și-a concentrat forțele sale

psihice, în vederea reușitei intenției sale criminale.

Deci, la caz, nu sunt întrunite condițiile necesare și prevăzute, pentru a califica

acțiunile inculpatului Gheorghiu Ivan Pavel, ca omor săvârșit cu premeditare.

Potrivit prevederilor art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

12

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul Penal menționează că motivarea hotărârii

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune

în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-

a procedat în speță.

Reieșind din esența criticilor invocate în recursuri, Colegiul Penal reține că

acestea se referă în mare parte la chestiunea de apreciere a probelor, expunându-se o

proprie evaluare a materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate nu confirmă vinovăția inculpatului în infracțiunea incriminată și

constatată de către instanța de apel.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată

la această etapă a procedurilor, se reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu

se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel

nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă,

nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială și

competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, nu se examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci doar se verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate,

astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de apărare, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor,

verificate și apreciate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, întrucât instanța de apel corect a

coordonat procesul de examinare a probelor, or, la caz nu a fost stabilită discrepanța

dintre conținutul mijloacelor de probă și aprecierile primei instanțe.

În acest sens, se atestă că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel

13

întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului și în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Opinia apărătorului-recurent că inculpatul nu se face vinovat de comiterea

infracțiunii imputate, Colegiul o consideră ca neîntemeiată, concluzie ce rezultă din

verificarea probatoriul administrat.

Contrar argumentului că nu au fost administrate probe suficiente pentru o

condamnare conform învinuirii aduse, se constată că instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate doar unora din ele, însă le-a analizat în

ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că acestea sunt suficiente

pentru a fundamenta o acuzație penală în privința lui Gheorghiu Ivan, or circumstanțe

ce ar genera neadmiterea probelor acuzării nu s-au stabilit.

Alegațiile privind superficialitatea judecării cauzei, de asemenea sunt

declarative, de vreme ce din procesele-verbale ale ședințelor de judecată, a cărui

conținut nu a fost obiectat de către apărare, în conformitate cu prevederile art. 336

alin. (6) Cod de procedură penală, rezultă faptul că procedura de judecare a cauzei în

prima instanță și în cea de apel a fost întocmai respectată.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și că se acceptă motivarea făcută și pentru a evita repetări inutile o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO (hotărârea Albert

versus România), iar argumentele expuse de recurenți întru casarea deciziei recurate

sunt declarative și neîntemeiate, instanța de apel examinând minuțios cauza a apreciat

toate probele din dosar, examinându-le în ansamblu și detaliat, iar alte probleme de

drept care ar afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în

materialele dosarului.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal statuează că nici aceasta nu și-a găsit confirmare, or

la individualizarea pedepsei aplicate lui Gheorghiu Ivan, instanța de apel just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, pedeapsa respectivă

fiind motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile

legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității

sociale, corectării ultimului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât

de inculpat, cât și de alte persoane, cu atât mai mult că executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Cu adevărat, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu – gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate

și distincte – persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu

privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite, iar la

caz, instanța de apel a ținut cont de aceste circumstanțe.

Procurorul-recurent solicită înăsprirea pedepsei prin prisma nerecunoașterii

vinei, însă acest fapt nu poate crea o situație nefavorabilă persoanei, el urmând a fi

apreciat ca fiind făcut în scopul exercitării a drepturilor și libertăților procesuale, iar

potrivit art. 66 alin. (4) Cod de procedură penală eexercitarea de către învinuit,

inculpat a drepturilor de care dispune sau renunțarea lui la aceste drepturi nu poate

fi interpretată în detrimentul lui și nu poate avea consecințe nefavorabile pentru el.

14

Având în vedere considerentele menționate supra, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererile de recurs înaintate de recurenți nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror- șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și avocatul Dandeș Veaceslav în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28

iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe GHEORGHIU Ivan XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 decembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

15