1ra-2226/2021 — art.287 al. 3 CP

1ra-2226/2021 — art.287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2226/21

1-17012601-01-1ra-14122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena,

Guzun Ion, Bejenaru Iurie

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul,

Tomiță Mihail și de către partea vătămată Avtutov Piotr, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 septembrie 2021, în cauza

penală de învinuire a lui

Popov Gheorghi xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.

xxxxx, domiciliat în xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 13.02.2017 – 27.12.2018;

instanța de apel: 28.02.2019 – 04.06.2019;

instanța de recurs: 07.02.2020 – 27.10.2020;

instanța de apel: 29.01.2021 – 21.09.2021;

instanța de recurs: 14.12.2021 – 01.11.2022.

Asupra motivelor recursurilor ordinare, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Popov Gheorghi a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă - 3 (trei) ani închisoare,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Popov Gheorghi a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune - 3 (trei) ani.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată, ca fiind neîntemeiată.

A fost încasat din contul inculpatului Popov Gheorghi, în beneficiul lui

Avtutov Piotr, suma - 5769, 64 lei (cinci mii șapte sute șaizeci si nouă lei 64

bani), ca titlu de prejudiciu material; suma - 5000 (cinci mii) lei cu titlu de

prejudiciu moral și suma - 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Gheorghi, la 30 martie 2015, aproximativ pe la orele 18:25, aflându-se pe str.

Xxxxx, r-nul Taraclia, pe drum de țară, vis-a-vis de grădinile gospodăriilor

situate pe str. xxxxx, lovind cu un băț în partea dreaptă din față a

1

autovehiculului, a oprit tractorul de marca “XXXXX” cu numărul de

înmatriculare xxxxxx cu o remorcă echipată cu o cabină pentru transportarea

pasagerilor, condusă de Avtutov Piotr, și a cerut ca acesta din urmă să înceteze

deplasarea cu tractorul pe drumul public.

Ca urmare, Avtutov Piotr, ignorând cerințele vădit ilegale ale lui Popov

Gheorghi, a cerut să fie eliberat carosabilul pentru a nu împiedica circulația

transportului, astfel Popov Gheorghi, încălcând grosolan ordinea publică și

manifestând o vădita lipsă de respect față de societate, a inițiat un conflict cu

Avtutov Piotr, în procesul căruia, dând dovadă de o obrăznicie deosebită, a

început să-l numească cu cuvinte necenzurate și folosindu-se de faptul că acesta

din urmă s-a întors, încercând să urce în cabina tractorului, i-a aplicat o lovitură

în regiunea gâtului și capului lui Avtutov Piotr cu un băț cu lungimea de 132

cm, cu un diametru de 2.5 cm în partea de jos și 1 cm în partea de sus.

Astfel, cauzându-i ca urmare leziuni corporale sub formă de trauma cranio-

cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, ce condiționează după

sine dereglarea sănătății de scurtă durată și, care se califică ca vătămări

corporale ușoare. Apoi Popov Gheorghi a opus rezistentă, atunci când Avtutov

Piotr a încercat să-i ia bățul pentru a opri agresiunea, inculpatul a continuat să-

l insulte, amenințându-l cu violență fizică.

Acțiunile inculpatului Popov Gheorghi au fost calificate de către prima

instanță în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor calificativi –

”huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale și a sănătății”.

Popov Gheorghi și de către partea vătămată Avtutov Piotr.

3.1. În apelul declarat de către inculpatul Popov Gheorghi s-a solicitat

casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, cu emiterea unei noi

hotărâri de achitare, invocând următoarele motive:

- la baza sentinței au stat declarațiile făcute de Papurov Alexandr și Avtutov

Maria, care de fapt nu au fost prezenți la locul infracțiunii și care sunt persoane

cointeresate, și care și-au schimbat declarațiile de câteva ori; precum și

declarațiile făcute de martorul acuzării, Vlaicova Maria, care și-a schimbat

declarațiile de câteva ori;

- declarațiile martorilor colaboratorilor de poliție Pitrapov Ivan, care și-au

schimbat declarațiile inițiale și au ascuns probele materiale (instrumentul de

montare), Caraivanov Ivan, care a falsificat declarațiile și semnătura martorului

Șupac Zahari, Glavcev Stepan care a schimbat declarațiile de două ori și a ascuns

faptul existenței instrumentului de montare;

- nu a fost cercetat bățul din lemn pentru a stabili prezența amprentelor

digitale sau prezența urmelor de la aplicarea loviturii, nici cu care parte a fost

aplicată lovitura (cu cea groasă sau cu cea subțire);

- certificatul eliberat de Primărie a fost eliberat la 04 aprilie 2016, adică

peste un an, atunci când urmărirea penală a fost începută în luna mai 2015;

- martorul Dimitrov Nicolai, are un interes, deoarece Avtutov Piotr, lucrează

în subordinea sa;

- medicul legist Ceban Alexandru, de la început a declarat că l-a examinat

pe Avtutov Piotr și a constatat prezența traumei cranio-cerebrale, iar apoi și-a

schimbat declarațiile, indicând că concluzia a fost făcută în baza descrierii;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30 martie 2015, de fapt nu

a fost întocmit;

2

- în sentință este menționat un alt instrument de montare, o piatră, un

camion cu remorcă, însă aceste obiecte nu sunt prezente la materialele cauzei;

- la baza sentinței a stat caracteristica eliberată de Caraivanov Ivan,

persoana care a dat mărturii false, precum că Popurov Alexandr, a fost prezent

la locul infracțiunii;

- Avtutov Piotr, fiind la volanul tractorului de model XXXXX, l-a tamponat,

iar apoi i-a aplicat lovituri peste mâna dreaptă cu o rangă și i-a aplicat cinci

lovituri peste față cu mâna stângă;

- bățul care a fost prezentat în calitate de corp delict, nu a fost examinat,

pe acest băț nu au fost și nu pot fi urme rămase după lovitură;

- nu s-a stabilit cu care capăt a fost aplicată lovitura;

- primei instanței i-a fost prezentat cu totul alt băț, dimensiunile sânt altele;

- din declarațiile făcute de martorul Porpurov Alexandru, reiese că acesta

se afla în cabină și a văzut cele întâmplate;

- martorii Pitrapov Ivan, Caraivan Ivan și Dimitrov Nicolai, au declarat că,

venind la locul infracțiunii, Porpurov Alexandru era prezent. Însă, Porpurov

Alexandru, nu a declarat despre faptul că au sosit colaboratorii de Poliție, că a

venit Vlaicova Maria și despre ce s-a întâmplat anterior, cui și când a dat

declarații când a ieșit din cabină, unde a plecat după ce a ieșit din cabină, unde

a plecat tractorul după incident, cine era prezent după sosirea colaboratorilor de

poliție – nu a comunicat nimic despre aceste fapte, ceea ce confirmă lipsa lui de

la locul incidentului, fapt menționat de Vlaicova Maria, și Șupac Zahari, precum

că nu a fost prezent la locul incidentului;

- din declarațiile făcute anterior, și din experimentul efectuat la 27 iunie

2015, precum și din schema locului incidentului, se vede că el nu s-a aflat pe

carosabil, nefiind confirmat faptul că, ar fi ieșit pe carosabil;

- s-a stabilit că Avtutov Piotr ar fi vrut să parcheze remorca tractorului în

parcarea, care se afla la o distanță de 50-60 metri de locul unde se afla

inculpatul, însă acesta se deplasa din direcția parcării, iar locul atribuit pentru

intrare are o suprafață mai mare de 300 metri. Însă, partea vătămată a trecut de

locul pentru parcare cu 50-60 metri înainte, a ieșit de pe carosabil pe pășunea

unde se afla inculpatul și se deplasa în direcția ultimului;

- versiunea înaintată de Avtutov Piotr, precum că inculpatul ar fi lovit cu

un băț în cabina tractorului, la fel nu și-a găsit confirmare, astfel, din cuvintele

părții vătămate, inculpatul s-a aflat în fața tractorului, având în vedere că bățul

are lungimea de 1,32 m, iar de la cabină până la capătul roților din față sunt

2,28 m, inculpatul nicicum nu putea să ajungă până la sticla tractorului;

- pe parcursul examinării cauzei s-a spus în formă verbală fără prezentarea

probelor, că a fost aplicată o lovitură peste gât din spate;

- nu s-a menționat despre careva lovituri în cap. Expertiza medico-legală

din 04 mai 2015, din declarațiile făcute de expertul Ceban Alexandru în ședința

de judecată, a fost efectuată după descrieri. Însă, expertul Ceban Alexandru nu

a putut explica judecătorului în care parte a gâtului a fost aplicată lovitura și

dacă a fost aplicată de fapt lovitura, deoarece personal nu l-a examinat pe

Avtutov Piotr;

- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpatul s-a aflat în calitate

de bănuit mai mult de 1 an și 6 luni. La 19 august 2015 procurorul în

Procuratura Taraclia, Terzi V., a emis ordonanță de încetare a urmăririi penale

în privința sa în legătură cu lipsa componenței de infracțiune. Pe parcursul

perioadei de 1 an și 6 luni nici inculpatul și nici avocatul său nu au fost chemați

la Procuratura și abia la 19 octombrie 2016, în timpul examinării cauzei la

Judecătoria Taraclia a aflat despre faptul că are calitatea de bănuit.

3

3.2. În apelul declarat de către partea vătămată Avtutov Piotr s-a solicitat

casarea sentinței primei instanțe în partea ce ține de admiterea acțiunii civile

prin care s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Avtutov

Piot, suma de 5769, 64 lei cu titlu de recuperare a prejudiciului material, suma

de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune și suma de 5000

lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se încaseze din contul inculpatului

Popov Gheorghi în beneficiul lui Avtutov Piotr suma de 10 565,44 lei cu titlu de

recuperare a prejudiciului material, 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și

încasarea cheltuielilor suplimentare în legătură cu examinarea cauzei în

instanța de apel, în rest, sentința primei instanței să fie menținută.

În motivarea apelului declarat, partea vătămată a indicat că:

- reieșind din bonurile de plată prezentate instanței, toate cheltuielile

suportate, care includ cheltuieli pentru medicamente, cheltuieli de transport

suportate atât la faza urmăririi penale, cât și la etapa judecării cauzei, efectuarea

raportului de expertiză, au fost indicate clar în materialele cauzei, constituind

suma de 10565,44 lei. Toate bonurile de plată au fost prezentate instanței în

două etape, la începutul cercetării judecătorești și la finele acesteia, nefiind

prezentat nici un act în plus;

- datele din bonuri corespund datelor când au fost efectuate acțiunile, de

aceia urmează a fi încasată anume suma ce constituie - 10565,44 lei, pe care o

solicită de a fi încasată la examinarea cauzei în instanța de apel;

- acțiunile huliganice au fost săvârșite de Popov Gheorghi la 30 martie 2015,

însă sentința a fost pronunțată abia la 27 decembrie 2018, și în toată această

perioadă i se spunea că nu va obține nimic, fapt care ia cauzat suferințe morale

suplimentare, având în vedere faptul că până în prezent Popov Gheorghi nu a

recunoscut vina, și îl expune ca fiind mincinos;

- toate acțiunile procesuale efectuate cu participarea sa, sunt descrise în

procesele verbale prezente la materialele cauzei penale, fapt menționat atât în

acțiunea civilă înaintată, cît și în susținerile verbale. La efectuarea tuturor

acțiunilor procesuale, a suportat un disconfort enorm și înjosire în fața altor

persoane, deoarece era nevoit să-și apere drepturile sale, iar inculpatul nici

măcar nu și-a cerut scuze. Toate aceste circumstanțe, îi acordă temeiul juridic

de a solicita să-i fie recuperat prejudiciul moral cauzat în sumă de 20 000 lei.

a fost respins apelul declarat de partea vătămată Avtutov Piotr; a fost admis

apelul declarat de către inculpatul Popov Gheorghi, casată total sentința cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Procesul penal privind învinuirea lui Popov Gheorghi în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, a fost încetat dat fiind că

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a

inculpatului Popov Gheorghi.

Acțiunea civilă înaintată de Avtutov Piotr a fost lăsată fără examinarea.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. Pentru motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanța

a dat o apreciere greșită probelor administrate și cercetate, ne ținând cont de

probele stabilite la caz, potrivit cărora sunt alte circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală a inculpatului Popov Gheorghi.

Instanța de apel a stabilit că, prin ordonanța din 19 august 2015 a fost

încetată urmărirea penală și scos de sub urmărirea penală Popov Gheorghi, din

motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii, prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal.

4

Ulterior, prin ordonanța procurorului din 28 septembrie 2015 a fost anulată

ordonanța procurorului din 19 august 2015 și dispusă reluarea urmăririi penale

pe dosarul penal nr. 2015460141 și doar la 15 septembrie 2016 lui Popov

Gheorghi i-a fost înaintată învinuirea de către procuror, care a fost efectuată cu

depășirea termenului legal, or calitatea de bănuit în privința lui Popov Gheorghi

expirase de drept la data de 19 august 2015, iar prin faptul că ulterior ordonanța

de scoatere de sub urmărire penală a fost anulată, acesta nu a mai fost

recunoscut în calitate de bănuit, apoi la 15 septembrie 2016, i-a fost înaintată

învinuirea, organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile

prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală, care era în vigoare la momentul

adoptării ordonanței. Or, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul

de finalizare în privința acesteia a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură

cu fapta anterior imputată, la expirarea termenului de 3 luni de menținere în

această calitate.

Instanța de apel a menționat hotărârea Curții Constituționale prin care s-a

dat interpretarea principiului constituțional non bis in idem. Potrivit pct. 6 din

Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură

penală (Monitorul Oficial 235-240/27, 03.12.2010), principiul constituțional de

a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă

impune în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a

judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana

pentru aceeași faptă. Având în vedere că, în orice societate democratică protecția

persoanei este una din atribuțiile de bază ale statului, în exercitarea acesteia

statul a instituit norme procesual-penale, concentrate în Codul de procedură

penală al Republicii Moldova, care au drept scop, pe de o parte, să protejeze

persoana, societatea și statul de infracțiuni, astfel încât persoana care a săvârșit

o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și, pe de altă parte, să

protejeze persoana și societatea de actele ilegale ale persoanelor cu funcții de

răspundere, comise în activitatea de cercetare a infracțiunilor presupuse sau

săvîrșite, pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere

penală și condamnată

Instanța de apel analizând ordonanța procurorului din 28 septembrie 2015

prin care s-a dispus anularea ordonanței cu privire la scoaterea de sub urmărire

penală a lui Popov Gheorghi cu reluarea urmăririi penale, a conchis că aceasta

contravine prevederilor art. 6 pct.44, art.22 alin.(2), 287 alin.(4) Cod de

procedură penală, art. 4 Protocolul 7 CEDO și art. 7 alin.(2) Cod penal, care

prevede că, hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de

sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea

judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub

învinuire pentru aceeași persoană, pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor

când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată și nimeni nu poate fi

supus urmăririi penale și pedepsei penale de mai multe ori pentru una și aceeași

faptă.

La emiterea ordonanței din 28 septembrie 2015, nu a fost invocat vreunul

din temeiurile menționate în vederea posibilității redeschiderii procesului penal

în privința lui Popov Gheorghi, făcându-se referire doar la o apreciere incorectă

a probelor acumulate anterior și necesitatea efectuării unui șir de măsuri în

cauza penală în scopul stabilirii adevărului.

Careva circumstanțe sau fapte recent descoperite care existau la data

adoptării ordonanței de scoatere a lui Popov Gheorghi de sub urmărirea penală,

nu au putut fi descoperite și nu s-au stabilit, iar în ordonanța de reluare a

5

urmăririi penale lipsește vre-o motivare sub aspectul că există vre-o

circumstanță sau împrejurare, care poate fi catalogată ca faptă nouă ori recent

descoperită, sau viciu fundamental, de natură să afecteze ordonanța de scoatere

de sub urmărire penală a lui Popov Gheorghi. Instanța de apel a menționat că,

concluziile conținute în ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală și reluare a urmăririi penale din 28 septembrie 2015 nu a fost

motivată în coraport cu prevederile pct. 7, 8 a Hotărârii Curții Constituționale

asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin.(6) art.63 CPP, nr.26

din 23.11.2010, conform cărora ”pentru ca organul de urmărire penală să poată

relua urmărirea penală, legislatorul, la alin.(4) art.287 CPP (în vigoare la

momentul emiterii ordonanței nominalizate), care stipula că această acțiune se

admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite, ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea

pronunțată.

Instanța de apel a subliniat că calitatea de bănuit în privința lui Popov

Gheorghi, odată ce a încetat de drept, ca urmare a expirării termenelor prescrise

de alin. (2) art. 63 Cod de procedură penală, i-a creat persoanei convingerea

fermă că nu mai este bănuită și urmărită penal, adică o situație de certitudine

privind finisarea procedurilor penale în privința sa. Nulitatea reluării urmăririi

penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice etapă a procesului penal de către

părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv și din oficiu.

Cu referire la prevederile art. 251 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța

de apel a concluzionat că ordonanța procurorului din 15 septembrie 2016, prin

care Popov Gheorghi a fost recunoscut în calitate de învinuit, este lovită de

nulitate absolută, iar actele și acțiunile organului de urmărire penală efectuate

după expirarea termenului legal de ținere a persoanei în calitate de bănuit, sunt

nule

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, și de

către partea vătămată Avtutov Piotr.

5.1. În recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, în temeiul art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod

de procedură penală, s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei pentru rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecători, din

următoarele considerente:

- instanța de apel la pronunțarea sentinței de încetare, urma să descrie

fapta infracțională incriminată că fiind săvârșită de către inculpat și să dea

apreciere probelor prezentate de acuzare, cercetatându-le în ședințele de

judecata. Or, inculpatul nu a fost achitat de comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța de apel a omis și faptul că partea descriptivă a deciziei instanței

de apel trebuie să corespundă cerințelor stipulate la art. 394 Cod de procedură

penala;

- instanța de apel nu a analizat probele existente la materialele dosarului și

nu s-a expus asupra probelor în vederea probării vinovăției inculpatului;

- instanța de apel în conținutul deciziei, nu a descris fapta infracțională

imputată, doar s-a limitat la accentuarea faptului că nu au fost respectate

prevederile art.63 Cod de procedură penală, prin depășirea termenului de ținere

a inculpatului în calitate de bănuit;

- instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile expuse în pct. 22.2 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din 12.12.2005 ,,Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel;

6

- instanța de apel, adoptând o decizie de încetare a procesului penal, urma

să constate în partea descriptivă a deciziei adoptate fapta prejudiciabilă săvârșită

de către inculpat;

- ordonanța procurorului ierarhic superior din 28 septembrie 2015 privind

reluarea urmăririi penale, și nici ordonanța de punere sub învinuire a lui Popov

Gheorghe din 15 septembrie 2016 nu au fost contestate de către partea apărării

și învinuitul în condițiile legale;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.2. În motivarea recursului ordinar declarat de către partea vătămată

Avtutov Piotr, în temeiul art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, s-a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie menținută hotărârea primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit

admis.

În susținerea celor expuse, partea vătămată a indicat că:

- instanța de apel eronat a considerat ordonanța procurorului din 19 august

2015 privind încetarea urmăririi penale ca fiind irevocabilă și neanulată,

conform legislației în vigoare;

- ordonanța din 19 august 2015 a fost contestată în termen legal, în ordinea

controlului ierarhic superior, care ulterior a fost anulată;

- fapta a fost calificată greșit;

- instanța de apel nu a luat în considerație patru încheieri judecătorești

privind plângerile sale;

- după acumularea probelor, conform art. 287 alin. (4) Cod penal (în

redacția anilor 2015-2016) în termen legal procurorul a înaintat învinuirea

inculpatului conform art. 281, 282 Cod de procedură penală, iar instanța de fond

a recunoscut vinovat inculpatul Popov Gheorghi de comiterea infracțiunii;

- motivarea soluției a fost expusă neclar, contrar art. 427 alin. (1), pct. 6)

Cod de procedură penală, fapt pentru care a afectat soluția instanței;

- judecătorul de instrucție prin încheierea din 02 octombrie 2015 a încetat

cauza în legătura cu înlăturarea încălcărilor admise de procuror, iar această

încheiere nu a fost contestată de către nimeni. De asemenea, nu a fost atacată

și încheierea din 06 octombrie 2016, prin care instanța de judecată s-a expus că

principiul „non bis in idem” nu poate fi aplicat la această etapă.

declarate de către procuror și partea vătămată, pledând pentru inadmisibilitatea

acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, menționând că argumentele invocate în

recursuri au constituit obiect de examinare în instanța de apel, iar hotărârea

contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

octombrie 2020 au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a menționat că reieșind

din conținutul hotărârii contestate, instanța de apel nu a descris fapta

infracțională, limitându-se doar la acel fapt că nu au fost respectate prevederile

art. 63 Cod de procedură penală, fiind depășit termenul de ținere a inculpatului

în calitate de bănuit.

Sub acest aspect, instanța de recurs ordinar a considerat că în speță

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a

cercetat cumulul de probe, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanțele de fond și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente,

ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, în lipsa unei

motivări ample a tuturor circumstanțelor cauzei, la pronunțarea soluției de

7

încetare a cauzei privind învinuirea lui Popov Gheorghi în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării

juridice a acțiunilor lui Popov Gheorghi în coroborare cu probele administrate,

pe care urma să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora

(art. 394 alin. (1), pct. 2) Cod de procedură penală.

Evitând aplicarea întocmai a acestor prevederi legale, instanța de apel nu a

apreciat probele prezentate de procuror, fără a descrie, analiza și a motiva

convingător concluzia sa în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, cât și în instanța de apel,

inculpatul și avocatul acestuia au solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare

pe învinuirea înaintată.

În cadrul ședinței judiciare în instanța de apel, partea apărării nu a înaintat

obiecții cu privire la pretinsa ilegalitate a reluării urmăririi penale, precum nu a

solicitat încetarea procesului penal. Totodată, instanța de apel s-a rezumat la

raționamentele privitor la încetarea procesului penal în privința lui Popov

Ghenadie considerând ca fiind întemeiate pretențiile apărării, deși, în fapt ultimii

au solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare. În același timp, instanța de

apel, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată a dispus examinarea

tuturor probelor acuzării și apărări, însă acestea nu au fost obiectul de analiză

în conținutul deciziei pronunțate.

Astfel, instanța de apel s-a axat unilateral doar pe argumentarea soluției

emise în final, reieșind din prevederile art. 63, art. 287 pct. 8), 9), art. 332 alin.

(1), 391 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.

În contextul dat, instanța de recurs ordinar a statuat că concluziile instanței

de apel privind casarea sentinței primei instanțe prin care s-a dispus

condamnarea lui Popov Gheorghi în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, sunt

pripite, iar decizia nu este motivată sub acest aspect, nefiind analizate probele

la care procurorul, precum și partea apărării au făcut referire.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar a statuat că încheierea

judecătorului de instrucție din 06 octombrie 2016, precum și decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 decembrie 2016, privind respingerea

plângerilor înaintate de partea apărării împotriva ordonanțelor procurorului,

fiind irevocabile, deși prezintă importanță primordială la soluționarea cererii de

apel, nu au fost obiect de cercetare în cadrul ședințelor de judecată în instanța

de apel.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată Avtutov

Piotr.

S-a admis apelul declarat de către inculpatul Popov Gheorghi, casată

sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal privind învinuirea lui

Popov Gheorghi de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal,

în temeiul faptului că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală a inculpatului Popov Gheorghi.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Avtutov Piotr a fost lăsată fără

examinare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

8

8.1. Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a statuat că în urma

verificării legalității și temeiniciei sentinței, a considerat că prima instanță, fără

temei legal, a ajuns la concluzia recunoașterii vinovăției inculpatului Popov

Gheorghi în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece în rezultatul analizei

materialelor cauzei s-a constatat existența circumstanțelor care exclud tragerea

la răspundere penală a ultimului, motiv din care procesul penal urma să fie

încetat.

Drept urmare, lecturând textul sentinței, instanța de apel a constatat că

motivarea sentinței primei instanțe nu este întemeiată pe argumente obiective,

care să conțină analiza circumstanțelor de fapt și drept ale cauzei, precum și nu

conține răspuns la argumentele invocate de partea apărării.

Respectiv, instanța de apel a reținut că sentința nu întrunește cerințele

stabilite de art. 384 Cod de procedură penală.

Așadar, având în vedere că, în apelul declarat de inculpatul Popov Gheorghi

s-a solicitat casarea sentinței de condamnare, și adoptarea unei sentințe de

achitare în privința sa, instanța de apel, întru respectarea principiului

contradictorialității și egalității părților în drepturi procedurale, a dispus

cercetarea suplimentară a probelor administrate în prima instanță și puse la

baza sentinței de condamnare și a constatat că:

Popov Gheorghi, conform rechizitoriului, a fost învinuit că la data de 30 martie

2015, aproximativ pe la orele 18:25, aflându-se pe 2 str. Xxxxx, r-nul Taraclia, pe

drum de țară, vis-a-vis de grădinile gospodăriilor situate pe str. Xxxxx nr. 156 și

158, lovind cu un băț în partea dreaptă din față a autovehiculului, a oprit tractorul

de marca “XXXXX” cu numărul de înmatriculare TR-B 329 cu o remorcă echipată

cu o cabină pentru transportarea pasagerilor, condusă de Avtutov Piotr, și a cerut

ca acesta din urmă să înceteze deplasarea cu tractorul pe drumul public. Ca

urmare, Avtutov Piotr, ignorând cerințele vădit ilegale ale lui Popov Gheorghi, a

cerut să fie eliberat carosabilul pentru a nu împiedica circulația transportului,

astfel Popov Gheorghi, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită

lipsă de respect față de societate, a inițiat un conflict cu Avtutov Piotr, în procesul

căruia, dând dovadă de o obrăznicie deosebită, a început să-l numească cu cuvinte

necenzurate și folosindu-se de faptul că acesta din urmă s-a întors, încercând să

urce în cabina tractorului, i-a aplicat o lovitură în regiunea gâtului și capului lui

Avtutov Piotr cu un băț cu lungimea de 132 cm, cu un diametru de 2.5 cm în partea

de jos și 1 cm în partea de sus, cauzându-i ca urmare leziuni corporale sub formă

de trauma cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, ce

condiționează după sine dereglarea sănătății de scurtă durată și, care se califică

ca vătămări corporale ușoare. Apoi Popov Gheorghi Vasili a opus rezistentă, atunci

când Avtutov Piotr a încercat să-i ia bățul pentru a opri agresiunea, inculpatul a

continuat să-l insulte, amenințându-l cu violență fizică.

Acțiunile inculpatului Popov Gheorghi au fost calificate de către instanța de

apel în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor calificativi –

„huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale și a sănătății”.

Astfel, instanța de apel, analizând materialele cauzei, și anume, declarațiile

date în prima instanță ale părții vătămate Avtutov Piotr, ale inculpatului Popov

Gheorghi, ale martorilor Avtutova Maria, Vlaicova Maria, Pitrapov Ivan, Glavcev

Stepan, Porpurov Alexandru, Dimitrov Nicolai, Caraivan Ivan, Șupac Zahari, ale

expertului judiciar Ceban Alexandru; precum și probele scrise, plângerea părții

vătămate Avtutov Piotr din 30 martie 2015; procesul-verbal de cercetare la fața

9

locului din 30 martie 2015; raportul de expertiză medico-legală nr. 112/D din

30 martie 2015; procesul-verbal de examinare a obiectului din 29.04.2015;

raportul de expertiză medico-legală nr.158/D din 04 mai 2016; procesul-verbal

de confruntare între partea vătămată Avtutov Piotr și bănuitul Popov Gheorghi;

procesul-verbal de confruntare între bănuitul Popov Gheorghi și martorul

Popurov Alexandr; procesul-verbal de confruntare între bănuitul Popov Gheorghi

și martorul Avtutov Maria; procesul-verbal de examinare a obiectului din 27

iunie 2015; procesul-verbal privind experimentul executării penale din

27.06.2015; procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului Avtutova

Maria la locul infracțiunii din 27.06.2015; răspunsul la interpelare nr. 93 din

04.04.2016 eliberat de Primăria or. Xxxxx - a constatat că procesul penal pentru

fapta imputată inculpatului Popov Gheorghi în săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 287 alin. (3) Cod penal, urmează să fie încetat, dat fiind că există

circumstanțele care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului Popov

Gheorghi.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță la examinarea

cauzei nu a verificat în deplină măsură circumstanțele de fapt și de drept, în

special cele care au intervenit pe parcursul exercitării urmăririi penale, care

exclud/condiționează tragerea la răspundere penală a inculpatului Popov

Gheorghi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal.

Astfel, din actele dosarului se atestă că la 19 mai 2015, ofițerul de urmărire

penală, în persoana căpitanului de poliție a Inspectoratului de Poliție Taraclia,

Domuși Afanasii, a emis ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în

privința lui Popov Gheorghi în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin.

(3) Cod penal (f.d. 83).

Analizând prevederile art. art. 63, 64, 255 Cod de procedură penală,

instanța de apel a atestat că calitatea de bănuit în privința lui Popov Gheorghi i-

a fost atribuită acestuia din momentul emiterii de către organul de urmărire

penală a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit, adică la data de 19

mai 2015, dată la care organul de urmărire penală i-a stabilit lui Popov Gheorghi

statutul de bănuit, și care expira de drept la 19 august 2015, când organul de

urmărire penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-i înainteze

învinuirea lui Popov Gheorghi sau să-l scoată de sub urmărirea penală.

Mai mult, legislația procesual-penală nu prevede suspendarea sau

întreruperea acestor termene, dar numai prelungirea conform art. 63 alin. (2)

Cod de procedura penală.

În prezenta cauză penală, acest termen nu a fost prelungit. La caz, prin

ordonanța din 19 august 2015 a fost încetată urmărirea penală și scos de sub

urmărirea penală Popov Gheorghi din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal (f. d. 117, Vol. 1).

Ulterior, prin ordonanța din 28 septembrie 2015, a fost anulată ordonanța

din 19 august 2015 și dispusă reluarea urmăririi penale pe dosarul 2015460141

(f. d. 128-129, Vol. I). Iar la 15 septembrie 2016 procurorul în Procuratura

raionului Taraclia, Lefter Sergiu, a emis ordonanță de recunoaștere în calitate de

învinuit în privința lui Popov Gheorghi în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, iar la data de 15 septembrie 2016 i-a fost adusă la

cunoștință învinuitului (f. d. 184, Vol. I).

Astfel, în contextul celor expuse supra, instanța de apel a constatat că

Popov Gheorghi a continuat mai mult de trei luni să se afle în calitatea de bănuit,

termen care s-a extins până în momentul în care a fost recunoscut în calitate de

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal.

Raportând constatările expuse la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

reținut că odată încetată de drept, calitatea de bănuit în privința lui Popov

10

Gheorghi în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca urmare a expirării termenelor

prescrise de alin. (2), art. 63 Cod de procedură penală, o asemenea situație cu

certitudine impune finisarea procedurilor penale în privința acestuia.

Într-o astfel de interpretare, se constată că ordonanța procurorului din 15

septembrie 2016 prin care Popov Gheorghi a fost recunoscut în calitate de

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal, este

lovită de nulitate absolută, în virtutea faptului că actele și acțiunile organului de

urmărire penală efectuate după expirarea termenului legal de ținere a persoanei

în calitate de bănuit, sunt nule.

Cu privire la argumentele procurorului precum că organul de urmărire

penală a respectat prevederile art. 63 Codului de procedură penală în privința

inculpatului Popov Gheorghi, iar apărarea în cererea de apel nu a formulat astfel

de pretenții, instanța de apel le-a respins, ca neîntemeiate, reieșind din

constatările notate mai sus.

În consecință, în conformitate cu revederile art. 332 alin.(1), art. 275 pct.

9), art. 391 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, luând în considerare că

au fost constatate circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a

inculpatului Popov Gheorghi în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287

alin.(3) Cod penal, ceia ce impune încetarea procesului penal, instanța de apel a

statuat că nu se va expune asupra argumentelor invocate în cererile de apel

formulate de către inculpatul Popov Gheorghi și de către partea vătămată

Avtutov Piotr, pe marginea fondului acuzației înaintate lui Popov Gheorghi în

baza art. 287 alin.(3) Cod penal, și nici nu va aprecia probele administrate în

instanța de apel în sensul admisibilității sau inadmisibilității lor.

Pe aceleași rațiuni, instanța de apel nu s-a expus nici asupra acțiunii civile

înaintate de partea vătămată Avtutov Piotr privitor la încasarea din contul

inculpatului Popov Gheorghi în beneficiul lui Avtutov Piotr suma de 10 565,44

lei cu titlu de recuperare a prejudiciului material, suma de 20 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor suplimentare în legătură cu

examinarea cauzei în instanța de apel.

recursuri ordinare de către procuror și de către partea vătămată Avtutov Piotr.

9.1. În recursul ordinar declarat de către procuror, invocându-se temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 16) Cod de procedură penală,

se solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, din

următoarele considerente:

- ordonanța de reluare a urmăririi penale din 28 septembrie 2015, în

privința lui Popov Gheorghi, adoptată de procurorul ierarhic superior, este una

întemeiată și legală. Mai mult, potrivit art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă;

- pe parcursul examinării cauzei penale, prima instanță nu a constat

existența temeiurilor de încetare a procesului penal, părțile la proces nu au

solicitat încetarea procesului penal, în același timp s-a dispus examinarea

tuturor probelor prezentate de către acuzare și apărare;

- pe parcursul procesului penal, inculpatul și avocatul acestuia nu au

înaintat careva obiecții cu privire la presupusa ilegalitate a reluării urmării

penale, împreună cu o referință la rechizitoriu, or în ședința de judecată a primei

instanțe, sau la ședința preliminară. La începerea cercetării judecătorești,

conform procedurii stabilite în art. 366 Cod de procedură penală, după ce de

către procuror s-a dat citirii rechizitoriului, la întrebarea președintelui ședinței

către inculpat, dacă acestuia îi este clară învinuirea, inculpatul Popov Gheorghi

11

a răspuns ferm că a înțeles în ce este învinuit, iar careva cereri privind încetarea

procesului penal nu au parvenit;

- instanța de apel la examinarea cauzei nu a ținut cont de prevederile art.

414 Cod de procedură penală, de Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

a RM nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”, care stipulează că, instanțele de apel urmează să constate dacă

fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante

și agravante, daci probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanța prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept a

cauzei supuse judecății, nu a cercetat cumulul de probe, fiind prezentă

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature, în lipsa unei motivări ample a tuturor circumstanțelor

cauzei;

- instanța de apel, la judecarea cauzei nu a ținut cont de indicațiile

instanței de recurs ordinar, nu a analizat probele existente la materialele

dosarului și nu s-a expus asupra probelor în vederea probării vinovăției

inculpatului;

- instanța de apel urma să analizeze argumentele importante invocate de

apelanți, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau

la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de apelanți. Or, pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță, cât și în instanța de apel, inculpatul și

avocatul acestuia au solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare pe

învinuirea înaintată;

- instanța de apel s-a axat unilateral doar pe argumentarea soluției emise,

în final, reieșind din prevederile art. 63, art. 287 pct.8), 9), art. 332 alin. (l), art.

391 alin.(l), pct.6) Codul de procedură penală.

Atât ordonanța procurorului ierarhic superior din 28 septembrie 2015

privind reluarea urmăririi penale, cât și ordonanța de punere sub învinuire a lui

Popov Gheorghi din 15 septembrie 2016, nu au fost contestate de către partea

apărării și de către învinuit.

9.2. În recursul ordinar declarat de către partea vătămată Avtutov Piotr,

invocându-se temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din motivele ce

urmează a fi expuse:

- instanța de apel la pronunțarea sentinței de încetare, urma să descrie

fapta infracțională incriminată că fiind săvârșită de către inculpat și să dea

apreciere probelor prezentate de acuzare, cercetatându-le în ședințele de

judecata. Or. inculpatul nu a fost achitat de comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța de apel a omis și faptul că partea descriptivă a deciziei instanței

de apel trebuie să corespundă cerințelor stipulate la art. 394 Cod de procedură

penală;

-instanța de apel nu a analizat probele existente la materialele dosarului și

nu s-a expus asupra probelor în vederea probării vinovăției inculpatului;

-instanța de apel în conținutul deciziei, nu a descris fapta infracțională

imputată, doar s-a limitat la accentuarea faptului că nu au fost respectate

prevederile art. 63 Cod de procedură penală, prin depășirea termenului de ținere

a inculpatului în calitate de bănuit;

12

-instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile expuse în pct. 22.2 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din 12.12.2005 „Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel;

-instanța de apel, adoptând o decizie de încetare a procesului penal, urma

să constate în partea descriptivă a deciziei adoptate fapta prejudiciabilă săvârșită

de către inculpat;

- ordonanța procurorului ierarhic superior din 28 septembrie 2015 privind

reluarea urmăririi penale, și nici ordonanța de punere sub învinuire a lui Popov

Gheorghe din 15 septembrie 2016 nu au fost contestate de către partea apărării

și învinuitul în condițiile legale;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apei eronat a considerat ordonanța procurorului din 19 august

2015 privind încetarea urmăririi penale ca fiind irevocabilă și neanulată conform

legislației în vigoare;

- ordonanța din 19 august 2015 a fost contestată în termen legal, în ordinea

controlului ierarhic superior, care ulterior a fost anulată;

- fapta a fost calificată greșit;

- instanța de apel nu a luat în considerație patru încheieri judecătorești

privind plângerile părții vătămate;

- după acumularea probelor, conform art.287 alin. (4) Cod penal, (în

redacția anilor 2015-2016), în termen legal procurorul a înaintat învinuirea

inculpatului conform art. 281, 282 Cod de procedură penală, iar prima instanță

a recunoscut vinovat inculpatul Popov Gheorghi de comiterea infracțiunii

incriminate;

- motivarea soluției instanței de apel a fost expusă neclar, contrar art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

- judecătorul de instrucție prin încheierea din 02 octombrie 2015 a încetat

cauza în legătura cu înlăturarea încălcărilor procurorului, iar această încheierea

nu a fost contestată de către nimeni, de asemenea nu a fost atacată și încheierea

din 06 octombrie 2016, prin care instanța de judecată s-a expus că principiul

„non bis in idem" nu poate fi aplicat la această etapă.

recursurilor ordinare declarate, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate, menționând că argumentele invocate în recursuri au

constituit obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza hotărârii contestate nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

penal lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

acestea se întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1),

pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de

13

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că

criticile aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că potrivit art. 413

alin.(1) Cod de procedură penală la judecarea apelului se aplică regulile generale

pentru judecarea cauzelor în primă instanță.

Astfel, conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436

alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia

contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Colegiul remarcă, că în speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie 2020, decizia instanței

14

de apel a fost casată total cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au

fost date mai multe indicații de care instanța de apel urma să țină cont la o nouă

rejudecare, însă după cum rezultă din conținutul deciziei atacate, unele

aspectele evidențiate au fost omise, erorile de drept admise la rejudecarea cauzei

penale vizate constituind temei de casare a deciziei instanței de apel, întrucât nu

pot fi corectate în procedura judecării recursului ordinar.

În acest sens se menționează, că unul din motivul casării deciziei instanței

de apel a constituit faptul că, instanța de apel prematur a pronunțat soluția de

încetare a procesului penal de învinuire a lui Popov Gheorghi de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că există ale

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului și nu a

luat în considerație toate circumstanțele cauzei, soluția adoptată nefiind

motivată atât în fapt, cât și în drept sub acest aspect.

Instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a reținut că, la 19 mai

2015 a fost emisă ordonanța de recunoaștere a lui Popov Gheorghi în calitate de

bănuit pentru acțiunile de huliganism în baza art. 287 alin. (3) Cod penal (f. d.

83, vol. I)

Prin ordonanța procurorului din 19 august 2015, Popov Gheorghi a fost

scos de sub urmărire penală, din lipsa în acțiunile acestuia a elementelor

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și încetată

urmărirea penală(f. d. 117-119 vol. I).

Prin ordonanța procurorului din 28 septembrie 2015, a fost anulată

ordonanța din 19 august 2015, privind scoaterea lui Popov Gheorghi de sub

urmărire penală, și dispusă reluarea urmăririi penale pe dosarul penal nr.

2015460141 ( f.d.128-129 vol. I).

Ulterior, prin ordonanța procurorului din 15 septembrie 2016, Popov

Gheorghi a fost pus sub învinuire în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i

înmânată ordonanța la aceiași dată (f. d. 184 vol. I).

Instanța de apel a constatat că, Popov Gheorghi s-a aflat în calitatea de

bănuit mai mult de 3 luni, cu încălcarea termenelor prescrise la art. 63 alin.(2)

Cod de procedură penală, motiv pentru care ordonanța procurorului din 15

septembrie 2016, prin care Popov Gheorghi a fost recunoscut în calitate de

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal, este

lovită de nulitate absolută, respectiv actele și acțiunile organului de urmărire

penală efectuate după expirarea termenului legal de ținere a persoanei în calitate

de bănuit, la fel sunt nule.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a dispus încetarea

procesului penal privind învinuirea inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, în legătură cu existența unor circumstanțe care exclud tragerea la

răspundere penală, invocând încălcarea prevederilor art. 63 alin.(2) Cod de

procedură penală fără a indica punctul din norma respectivă.

Or, art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală prevede expres, imperativ și

clar că, organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de

bănuit: pct1) persoana reținută – mai mult de 72 de ore; pct.2) persoana în

privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai

mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la cunoștință ordonanța despre

aplicarea măsurii preventive; pct.3) persoana în privința căreia a fost dată o

ordonanță de recunoaștere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul

Procurorului General și al adjuncților săi – mai mult de 6 luni.

15

Referitor la constatările instanței de apel, Colegiul penal lărgit notează că

potrivit art. 251 alin.(1) -(4) Cod de procedură penală, (1) încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale

penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act; (2) Încălcarea

prevederilor legale referitoare la competența după materie sau după calitatea

persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței

de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului,

traducătorului, dacă sânt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului

procedural; (3) Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate

fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară

pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei; (4) încălcarea oricărei alte

prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau

la terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în

instanță.

Analiza instituției nulității în planul conținutului, al caracteristicilor și

efectelor, precum și analiza aspectului practic al instituției respective, permite

delimitarea a două tipuri: nulitate absolută și nulitate relativă.

Nulitatea absolută este o nulitate independentă de existența unei

vătămări, intervenind în cazurile enumerate limitativ de lege.

Astfel, dispozițiile legale a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității

absolute sunt enumerate limitativ în art. 251 alin.(2) Cod de procedură penală,

după cum urmează:

- încălcarea dispozițiilor legale cu privire la sesizarea instanței sau după

calitatea persoanei;

- încălcarea dispozițiilor legale cu privire la sesizarea instanței;

- la compunerea acesteia; la publicitatea ședinței de judecată, la

participarea părților în cazurile obligatorii,

- la prezența interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că, deși instanța de apel a constatat că,

„ ordonanța procurorului din 15 septembrie 2016, prin care Popov Gheorghi a fost

recunoscut în calitate de învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287

alin.(3) Cod penal, este lovită de nulitate absolută”, nu a coroborat încălcările

admise ce au determinat constatarea nulității absolute cu prevederile alin.(2) art.

251 Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul penal lărgit notează că alin. (4), art. 251 Cod de

procedură penală, se referă la nulitățile relative, care intervin în cazul încălcării

celorlalte dispoziții care reglementează desfășurarea procesului penal în afară de

dispozițiile prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol.

Invocarea nulităților relative ține implicit de voința părților, după

principiul contradictorialității, și este restrânsă în anumite intervale de timp.

Aceste particularități impune părțile să invoce excepția nulității relative în

mod operativ, într-o anumită perioadă.

Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Astfel, neinvocarea nulității relative în termenul prevăzut de lege prin

prisma art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, atrage tardivitatea excepției

16

de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai poate fi cerută de partea interesată

în altă etapă a procesului penal, ori print-un alt mijloc procesual.

Din lucrările dosarului, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

referindu-se la ordonanța procurorului din 15 septembrie 2016, prin care Popov

Gheorghi a fost pus sub învinuire în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, nu a

stabilit dacă la înaintarea învinuirii inculpatului Popov Gheorghi, ultimul a avut

posibilitatea să invoce ilegalitatea ordonanței nominalizate și dacă apărarea a

formulat careva cereri organului de urmărire penală în vederea refacerii sau

remedierii procedurii pretins viciate (alin.(4) art. 251 Cod de procedură penală).

Mai mult, instanța de apel nu a stabilit dacă partea apărării a formulat

careva obiecții în sensul enunțat, la prezentarea materialului de urmărire penală

pentru informare, când nemijlocit inculpatul a făcut cunoștință cu materialele

cauzei penale și implicit cu actul de sesizare a instanței de judecată (rechizitoriu)

(f. d. 237 vol. I).

Or, denunțarea nulității unui act procesual ori procedural efectuat în faza

urmăririi penale nu va atrage efectele prevăzute de lege decât în cazul în care

inculpatul prezent la efectuarea actului nelegal a invocat nulitatea în condițiile

prevăzute de art. 251 alin. (1),(4) Cod de procedură penală, adică în cursul

efectuării acestuia.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel rejudecând

cauza, contrar prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit

cărora pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii

în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului, a judecat cauza fără a ține cont că după remiterea cauzei spre

rejudecare de către instanța de recurs.

Colegiul lărgit menționează că, deși cauza a fost trimisă la rejudecare cu

indicații concrete privind modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de apel,

contrar acestor indicații, a pronunțat din nou o decizie neîntemeiată, deoarece a

omis să înfăptuiască verificarea cauzei sub toate aspectele indicate de către

instanța de recurs.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au

fost date indicații clare (rezumate în pct. 7 a prezentei decizii), în privința cărora

instanța de apel la o nouă rejudecare urma să se expună și să țină cont în mod

primordial, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost lăsate fără

soluționare, or Curtea de Apel a omis să se expună referitor la încheierea

judecătorului de instrucție din 06 octombrie 2016 (f.d.205-207 vol. I), precum și

asupra deciziei Curții de Apel Cahul din 23 decembrie 2016 (f. d. 222-224 vol.

I), prin care s-au expus asupra cererilor părții apărării din 15.09.2016 și

23.09.2016 (f. d. 187, 190-191, vol. I).

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de

apel la rejudecarea cauzei, nu a respectat prevederile art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală, nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs și nu a

acordat deplină eficientă prevederilor art. art. 414 și 417 Cod de procedură

penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre

neîntemeiată și nemotivată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale

indicate în cererile de apel și în măsura competenței sale, asupra motivelor din

recursurile ordinare declarate, nominalizate în prezenta decizie, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să

îndeplinească indicațiile din decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

17

Justiție din 01 noiembrie 2022, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Cahul, Tomiță Mihail și de către partea vătămată Avtutov Piotr.

Se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21

septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Popov Gheorghi xxxxx și se

dispune rejudecarea cauzei la Curtea de Apel Comrat.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 29 decembrie 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

Guzun Ion

Bejenaru Iurie

18