1ra-1563/2021 — art. 201 prim alin. 1 lit. b; 320 prim CP

1ra-1563/2021 — art. 201 prim alin. 1 lit. b; 320 prim CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1563/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Victor Boico,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 mai 2021, în cauza

penală în privința lui

Cojocaru Anatolie XXXXX,

născut la XXXXX, originar din XXXXX și

domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 16.11.2020 − 31.12.2020;

Instanța de apel: 23.03.2021 − 05.05.2021;

Instanța de recurs: 24.06.2021 − 15.11.2021.

Asupra recursului ordinar în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Cojocaru Anatolie XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea

următoarelor infracțiuni prevăzute la:

- art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoarea pe un termen de 2 (doi) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- art. 3201 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Cojocaru Anatolie o pedeapsă

1

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că

Cojocaru Anatolie, în perioada 20 martie 2020 - 13 aprilie 2020, periodic, aflându-se la

domiciliul amplasat în or. XXXXX, str. XXXXX, domiciliu comun al său și al fostei soții −

Cojocaru Viorica, căsătoria cărora a fost desfăcută la 18.08.2016, conștientizând

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, îndreptate la săvârșirea actelor de

violență asupra membrilor familiei, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând

în mod conștient survenirea acestor urmări, urmărind scopul impunerii voinței sale și

controlului personal asupra Vioricăi Cojocaru, iniția conflicte cu ultima, în procesul

cărora o intimida prin ofense, înjurări, insultări, amenințări verbale cu lipsirea de viață,

implicare în viața ei personală, în caz dacă Cojocaru Viorica nu se va conforma

comportamentului cerut de el, și anume să nu întreprindă măsuri în scopul de a-și aranja

viața personală după divorț, precum și cerința de a-i ceda domiciliul amplasat în or.

XXXXX, str. XXXXX.

În așa mod, acțiunile intenționate ale lui Cojocaru Anatolie asupra Vioricăi

Cojocaru, au cauzat ultimei stări psiho-emoționale negative, exprimate prin anxietate,

stare de neliniște, senzație de îngrijorare, tensiune și încordare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată

prin intimidare în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra victimei.

Tot el, Cojocaru Anatolie, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale

intenționate, cunoscând cu certitudine despre existența ordonanței de protecție a

victimei violenței în familie, emisă de Judecătoria Cimișlia, sediul Central la data de 17

aprilie 2020, prin care au fost dispuse măsurile de protecție victimei violenței în familie,

Cojocaru Viorica, prin care Cojocaru Anatolie a fost obligat de a nu se afla în preajma

victimei Cojocaru Viorica pentru o perioadă de trei luni, să părăsească temporar locuința

comună cu victima Cojocaru Viorica amplasată în or. XXXXX, str. XXXXX, să nu

contacteze victima, să nu viziteze locul de muncă și de trai al victimei, la data de 29

aprilie 2020, aproximativ în jurul orelor 10:10, a venit la domiciliu Vioricăi Cojocaru,

amplasat în or. XXXXX, str. XXXXX, unde exprimându-se în adresa ei cu cuvinte și

expresii injurioase, amenințând-o cu aplicarea violenței fizice, a luat un făraș din metal

și a încercat să o lovească cu acesta pe Cojocaru V., însă ultima în scopul de a nu fi

agresată fizic a fugit în domiciliu, încuind ușa din interior.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

2

încadrate în baza art. 3201 Cod penal, neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție

a victimei violenței în familie, adică neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța

de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

avocatul Curtev Alexandr în numele inculpatului Cojocaru Anatolie, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatul să fie achitat de sub învinuirile înaintate, explicând că Cojocaru Anatolie

nu a amenințat-o pe Cojocaru Viorica, este un om pașnic, nu a înaintat careva presiuni și

amenințări în adresa acesteia, în perioada 20 martie 2020 - 13 aprilie 2020, și nici nu era

în cunoștință de cauză asupra plângerii depuse la poliție de către Cojocaru Viorica.

Cât privește încălcarea restricțiilor impuse prin ordonanța de protecție, inculpatul

a declarat că la 29 aprilie 2020 a fost chemat de fiul său să meargă la magazin să-i

cumpere un telefon mai performant pentru ca să-și facă lecțiile online de acasă.

Recunoaște doar că a încălcat restricțiile din ordonanță. Nu cunoaște din care motiv

Cojocaru Viorica face asemenea dedarații și din care motiv a solicitat intervenția poliției,

deoarece nu era cazul.

La fel, s-a mai invocat în apel că partea acuzării, a administrat doar o singură probă

în susținerea învinuirii înaintate inculpatului, și anume, declarațiile părții vătămate,

Cojocaru Viorica. Alte probe, directe, concludente și veridice nu au fost acumulate și

administrate, iar o singură probă este insuficientă pentru instanța de judecată de a-și

forma o concluzie fermă și veridică pe marginea cazului dat.

declarat de către avocatul Curtev Alexandr în numele inculpatului Cojocaru Anatolie a

fost admis, casată parțial sentința contestată, în latura penală, în partea condamnării lui

Cojocaru Anatolie în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Se încetează procesul penal în privința lui Cojocaru Anatolie învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta constituie

contravenția prevăzută la art. 69 alin. (1) Cod contravențional.

Se încetează procesul contravențional în privința lui Cojocaru Anatolie pentru

fapta prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional, în temeiul prescripției

răspunderii contravenționale.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

3.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel, în fapt, a reținut că la

data de 20 martie 2020, aflându-se la domiciliul amplasat în or. Cimișlia, str. Petru

Zadnipru, nr. 10, domiciliu comun al său și al fostei soții Cojocaru Viorica, căsătoria

3

cărora a fost desfăcută la 18.08.2016, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale,

Cojocaru Anatolie a inițiat un conflict cu Cojocaru Viorica, în procesul căruia a înjurat-o

și insultat-o cu cuvinte necenzurate.

Ulterior, în continuarea acțiunilor sale ilegale, la 09.04.2020, cât și la 12.04.2020,

Cojocaru Anatolie, aflându-se la domiciliul comun al său și al fostei soții Cojocaru

Viorica, a înjurat-o cu cuvinte necenzurate pe Cojocaru Viorica.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

reîncadrate juridic din prevederile art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal în cele ale art. 69

alin. (1) Cod contravențional, conform indicilor calificativi, injuria, adică vorbele sau

faptele care lezează onoarea și demnitatea persoanei.

3.2. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a remarcat că infracțiunea

prevăzută la art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal este o infracțiune formală, comisă prin

intenție directă și se consideră consumată din momentul izolării sau intimidării victimei.

În ipoteza de intimidare, consemnată la art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal se atestă

prezența scopului special de impunere a voinței sau a controlului personal asupra

victimei.

Prin „intimidare” se înțelege insuflarea unei temeri victimei. În special, se are în

vedere: amenințarea cu violența fizică; amenințarea cu distrugerea sau deteriorarea

bunurilor; amenințarea cu divulgarea unor informații defăimătoare sau compro-

mițătoare; amenințarea cu răpirea persoanei; alte genuri de amenințare.

În speță însă, chiar dacă lui Cojocaru Anatolie i se incriminează intimidarea în scop

de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei, în urma examinării

cauzei, instanța de apel a conchis că de către partea acuzării nu a fost confirmată

învinuirea în sensul dat.

Așadar, din materialele cauzei instanța de apel a stabilit că au avut loc conflicte

între Cojocaru Viorica și Cojocaru Anatolie, la data de 20.03.2020, 09.04.2020 și

12.04.2020, ceea ce rezultă din cererile părții vătămate, declarațiile acesteia, cât și din

informația de la poliție, rezultând că anume inculpatul a înjurat-o pe Cojocaru Viorica.

Faptul că partea vătămată a fost înjurată a fost confirmat, însă impunerea voinței sau a

controlului personal asupra victimei, nu a fost probată nicicum (vol. I, f.d. 6-13; 42-45,

66-67).

În alți termeni, instanța de apel a trasat concluzia că nu a fost demonstrat scopul

de intimidare întru impunerea voinței sau a controlului personal asupra victimei, or

însăși partea vătămată a declarat că, din motive necunoscute Cojocaru Anatolie începea

cearta și o înjura (vol. I, f.d.5-8, 10-12, 66-67). Însă, având în vedere că inculpatul nu a dat

declarații (vol. I, f.d.127) și că din actele anexate la dosar nu rezultă scopul imputat,

4

aceste împrejurări echivalează cu neprobarea scopului de impunere a voinței

inculpatului astfel încât, partea vătămată să adopte comportamentul solicitat de

Cojocaru Anatolie.

Concomitent, instanța a ținut să menționeze că nu este clar de ce inculpatului i se

incriminează faptul că, în perioada 20 martie 2020 - 13 aprilie 2020 ar fi comis infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (1), lit. b) Cod penal întrucât, la data de 13.04.2020 deja a

încălcat ordonanța de protecție emisă în privința sa, fiind lipsit de dreptul de a se apropia

de locul de trai al victimei și a fost sancționat separat în baza art. 3181 Cod

contravențional (vol. I, f.d. 26).

În circumstanțele expuse instanța de apel a notat că, potrivit art. 332 Cod de

procedură penală „(2) în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă,

instanța încetează procesul penal și, concomitent, soluționează cauza conform prevederilor

Codului contravențional al Republicii Moldova”.

În conformitate cu art. 26 Cod contravențional coroborat cu art. 30 Cod

contravențional, a fost încetat procesul contravențional în privința lui Cojocaru Anatolie,

dat fiind faptul că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale. Or, art. 30 Cod

contraven-țional prevede că ”(1) prescripția înlătură răspunderea contravențională. (2)

Termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de un an. (5) Termenul de

prescripție curge de la data săvârșirii contravenției și până la data rămânerii definitive a hotărârii

cu privire la cauza contravențională”.

Revenind la speța dedusă judecății, instanța de apel a stabilit că de la momentul

săvârșirii faptei contravenționale - aprilie 2020 a expirat o perioadă mai mare de 1 an, iar

această împrejurare constituie temei de drept de a înceta procesul contravențional în

privința lui Cojocaru Anatolie, în legătură cu expirarea termenului prescripției

răspunderii contravenționale.

În continuare, instanța de apel s-a referit la legalitatea și temeinicia constatării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 3201 Cod penal.

Astfel, în ședință instanței de apel s-a stabilit că, prima instanță a constatat corect

starea de fapt și de drept, justificat încadrând acțiunile inculpatului în baza infracțiunii

prevăzute la art. 3201 Cod penal, deoarece Cojocaru Anatolie, cunoștea cu certitudine

despre existența ordonanței de protecție a victimei violenței în familie, emisă de

Judecătoria Cimișlia, sediul Central la data de 17 aprilie 2020, prin care au fost dispuse

măsurile de protecție victimei violenței în familie - Cojocaru Viorica. Însă, inculpatul

inculpatul intenționat a ignorat restricțiile stabilite prin ordonanața în cauză, venind la

domiciliul părții vătămate.

Mai mult ca atât, la depunerea apelului inculpatul a recunoscut că a încălcat

5

restricțiile din ordonanța de protecție, invocând că el venea la fiul său cu scopul de a-i

cumpăra strictul necesar.

În pofida argumentelor susținute de către inculpat în vederea justificării acțiunilor

întreprinse prin care a fost neglijată ordonanța de protecție eliberată în privința părții

vătămate Cojocaru Viorica, instanța de apel a concluzionat că prin acțiunile sale

intenționate, inculpatul a realizat latura obiectivă a componeneței infracțiunii prevăzute

la art. 3201 Cod penal, iar motivele invocate de către apelanți în sensul dat, nu pot

constitui temei de achitare de sub învinuirea înaintată.

La individualizarea pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 3201

Cod penal, instanța de apel a notat că prima instanță corect a ținut cont de personalitatea

inculpatului și întemeiat a pus accent pe faptul că executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice, nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, dar să ducă

la realizarea scopului prevăzut de art. 61 Cod penal. Or, raționamentul de aplicare a

pedepsei penale are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare față de cele comise, cât și conduita

acesteia pe parcursul judecării cauzei penale.

Astfel, categoria și măsura de pedeapsă stabilită de către prima instanță a fost

considerată ca fiind una echitabilă și proporțională faptelor comise.

ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului declarat, acuzatorul de stat menționează că instanța

de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

greșită privind încetarea procesului penal în privința lui Cojocaru Anatolie XXXXX, pe

motiv că fapta acestuia constituie contravenția prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod

contravențional.

Această concluzie este necorespunzătoare cumulului de probe administrat și

nemijlocit verificat în ședința de judecată a primei instanțe în condițiile art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală. Concludente în sensul dat sânt plângerile depuse la organul

de poliție de către partea vătămată Cojocaru Viorica, care a explicat că este urmărită și

amentințată cu răfuială fizică din partea inculpatului, iar asemenea împrejurări indică

asupra prezenței semnului calificativ al infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b)

Cod penal − scopul de intimidare întru impunerea voinței sau a controlului personal asupra

victimei.

Însă, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv și superficial declarațiile părții

6

vătămate Cojocaru Viorica date la jucarea cauzei în prima instanță, fără a evalua celelalte

probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu

expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente

probele administrate la caz. Or, într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda

declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și

legătura lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză.

În cele din urmă, acuzatorul de stat subliniază că instanța de apel nu a dat

aprecierea cuvenită declarațiilor părții vătămate Cojocaru Viorica în coroborare cu alte

probe acumulate și administrate de către partea acuzării, pronunțând astfel, o deciziei

neîntemeiată și necorespunzătoare materialului probator administrat în prezenta cauză

penală.

Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia că, recursul declarat urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează parțial sau total, hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

În concordanță cu prevederile din art. 434 Cod de procedură penală, unde este

indicat că, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia.

Din analiza textelor de lege precitate, se conchide că instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator.

Astfel, recurentul își întemeiază recursul ordinar declarat, pe prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care reglementează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În concret, recursul de pe rol este bazat pe faptul că instanța de apel eronat a încetat

7

procesul penal în privința lui Cojocaru Anatolie învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută la art. 69 alin. (1) Cod contravențional, din moment ce probele administrate

pe caz dovedesc incontestabil prezența semnelor constitutive ale infracțiunii de violență

în familie.

La acest capitol, instanța de recurs reiterează că principala problemă pusă în

discuție pe o cauză penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată în raport cu

faptele pentru care aceasta este acuzată prin rechizitoriu. În cauza de față, problema

vinovăției este determinată de existența sau inexistența în acțiunile inculpatului a

semnelor calificative ale infracțiunii de violență în familie, comisă prin modalitatea de

intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei.

Analizând componența infracțiunii prevăzute la art. 2011 Cod penal, Colegiul

lărgit ține să evidențieze că violența în familie are ca scop impunerea și câștigarea unei

poziții dominante de putere, intimidare și control asupra partenerului/victimei sau

asupra unui alt membru al familiei.

Referindu-se la fapta de violență în familie în modalitatea sa de intimidare (lit. b)

alin. (1) art. 2011 Cod penal), instanța de recurs notează că intimidarea constituie o formă

de violență emoțională și verbală în familie. Lezarea demnității persoanei ori crearea

unei atmosfere neplăcute, ostile, degradante, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare

poate genera victimei simptome de stres, depresie, intimidare, sentimente de

inferioritate, anxietate, autoculpabilizare, fobii. Apariția stării de intimidare la victimă

reprezintă o reacție, o continuitate logică, un răspuns, o consecință nefastă, adică

constituie o urmare prejudiciabilă a amenințării realizate de către făptuitor. Intimidarea

este înfricoșarea victimei prin diverse metode. Cu titlu de exemplu: folosirea aspectului

fizic, acțiunilor, gesturilor, distrugerea bunurilor, distrugerea proprietății ei,

demonstrarea ostentativă a armelor; injurii, amenințări, umiliri verbale și non-verbale;

terorizări; restrângeri ale libertății de acțiune; denigrări; acuzații nedrepte; discriminări;

ridiculizări și alte atitudini ostile sau de respingere față de victimă. De aici reiese că

forma cea mai răspândită a intimidării este amenințarea.

Din materialele cauzei, instanța de recurs constată că la data de 09.04.2021, partea

vătămată a depus o plângere, prin care a sesizat organul de poliție pe marginea faptului

că, conviețuind în comun cu fostul soț, la data indicată, a dorit să ia automobilul comun

și să plece la serviciu, însă, Cojocaru Anatolie a inițiat o ceartă, fiind agresiv și

adresându-i cuvinte necenzurate, din care motive a fost nevoită să apeleze serviciul

pentru apelurile de urgență 112, pentru a o ajuta și să fie luate măsuri pe cazul dat (f.d.

8, vol. I).

8

Împrejurările reflectate în cererea depusă de către Cojocaru Viorica la 09.04.2021

constituie o probă în cauza penală vizată, care a fost cercetată suplimentar de către

instanța de apel, asupra căreia instanța a conchis că „…din materialele cauzei se desprinde

că au avut loc conflicte între Cojocaru Viorica și Cojocaru Anatolie, la data de 20.03.2020, la

09.04.2020 și 12.04.2020, ceea ce rezultă din cererile părții vătămate, declarațiile acesteia cât și

informația de la poliție, rezultând anume că inculpatul a înjurat-o pe Cojocaru Viorica. Anume

faptul că, partea vătămată a fost înjurată a fost confirmat, iar impunerea voinței sau a controlului

personal asupra victimei, nu a fost probată nicicum (Vol. I, f.d.6-13; 42-45, 66-67)” (f.d. 129,

vol. III).

Colegiul penal nu poate susține opinia instanței de apel referitoare la lipsa

scopului de impunere a voinței sau controlului personal asupra victimei, or, în speța dată

se conturează cu certitudine acțiunea de intimidare, care după cum a fost explicat supra,

se referă nu la violența fizică, ci la cea emoțională și verbală, care implicit impun victimei

voința făptuitorului. La caz, voința lui Cojocaru Vitalie impusă victimei Cojocaru Viorica

se referă la renunțarea acesteia de a se deplasa la serviciu cu automobilul, care constituia

proprietate comună în devălmășie a soților.

Prin urmare, se conchide asupra netemeiniciei soluției instanței de apel, care urma

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Însă, contrar acestor prevederi legale, ce poartă un caracter imperativ pentru o

justă soluționare a cauzei penale, instanța de apel selectiv a apreciat probele, fără a

evalua fiecare probă în parte și toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor. Circumstanțele date, au contribuit la pronunțarea nejustificată a unei hotărâri de

reîncadrare a acțiunilor inculpatului Cojocaru Anatolie de la art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod

penal în cele ale art. 69 alin. (1) Cod contravențional, fără a aduce argumente suficiente

și convingătoare în acest sens.

Făcând o concluzie asupra considerentelor expuse în prezenta decizie, Colegiul

penal lărgit consideră că recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu casarea totală

a deciziei instanței de apel ca fiind neîntemeiată, și cu menținerea sentinței primei

instanțe, prin care Cojocaru Anatolie XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în

comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b) și art. 3201 Cod penal, din

motiv că apelul a fost greșit admis, în speță confirmându-se temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

9

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 05 mai 2021, în cauza penală în privința lui Cojocaru Anatolie

XXXXX, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 31 decembrie

2020.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 16 decembrie 2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Victor Boico

10