1ra-1873/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1873/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1873/2021

1-18097743-01-1ra-25082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Cojocaru Victor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

21.08.2020 – 02.06.2021;

25.08.2021 – 08.12.2021.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,

legal executată.

A C O N S T A T A T :

Cojocaru Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 157 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 6

(șase) luni cu executarea acestea în penitenciar de tip deschis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui

Cojocaru Victor a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an

și să nu se execute pedeapsa aplicată dacă, în termenul de probațiune fixat,

1

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

termenului de probațiune, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

2018, aproximativ la ora 14:00 min., aflându-se în strada s. XXXXX, r-nul XXXXX,

în rezultatul unui conflict cu unchiul său Vasile Bîrlădeanu, i-a aplicat ultimului cu

furca o lovitură peste piciorul drept cauzându-i, conform raportului de expertiză

judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018, fractură închisă cominutivă diafizară a

femurului pe dreapta în 1/3 medie distală cu deplasarea fragmentelor, ce se califică

ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

- procurorul în Procuratura r-lui Hîncești, Natalia Braila, care a solicitat

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, după cum urmează: inculpatul Cojocaru Victor să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea,

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 90 Cod penal, a suspenda

condiționat executarea pedepsei pe un termen de 5 ani.

- avocatul Marin Aftenii în numele inculpatului Cojocaru Victor prin care a

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, (sediul Central) din 25.04.2019, în

partea condamnării lui Cojocaru Victor, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanța prin care Cojocaru Victor, învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, să fie achitat, deoarece fapta

nu constituie infracțiune.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- instanța de judecată neîntemeiat a reîncadrat fapta inculpatului Cojocaru

Victor prevăzută de art. 151 alin.(1) Cod penal, în cele ale art. 157 Cod penal,

stabilind că inculpatul prin acțiunile sale a săvârșit vătămare gravă a integrității

corporale sau a sănătăți cauzată din imprudență lui Bîrlădeanu Vasile;

- instanța de fond a reținut ca fiind constatată pe baza cercetării probatoriului

și aprecierii propriei convingeri o situație de fapt contrară celei stabilite obiectiv la

cercetarea judecătorească;

- infracțiunea prevăzută la art. 151 din Cod penal este o infracțiune materială,

ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave a integrității

corporale sau a sănătății, latura subiectivă a infracțiunii analizate se exprimă, în

primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă;

2

- martorii direcți la producerea incidentului au indicat faptul că victima

Bîrlădeanu Vasile a căzut jos în rezultatul loviturii primite cu furca în regiunea

piciorului drept de către Cojocaru Victor;

- inculpatul a avut posibilitatea să arunce furca și fără să lovească partea

vătămată, deci acțiunile acestuia au fost săvârșite intenționat;

- după ce Bîrlădeanu Vasile a căzut jos în rezultatul acțiunilor sale, Cojocaru

Victor a părăsit locul faptei fără a se interesa despre starea acestuia, ceia ce

reprezintă o dovadă în plus că a conștientizat gravitatea consecințelor survenite în

rezultatul acțiunilor sale continuând-și drumul spre casă;

- din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii de

vătămare intenționată gravă sau alte violențe prevăzute de art. 151 Cod penal s-a

realizat în momentul în care inculpatul a săvârșit acte de violență asupra victimei,

constând în lovirea intenționată a acestuia cu furca peste picior. Urmarea imediată

a acestei acțiuni, a fost atinsă atunci când victimei i s-au cauzat suferințe fizice și

leziuni corporale grave;

- legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente

periculoasă există, fiind dovedită și prin concluziile raportului de expertiză

judiciară medico-legală care atestă faptul că leziunea suferită de victimă a fost

produsă în urma acțiunii traumatice a unui corp dur contondent sau lovirea de

acesta, înainte de internare în staționar, în diverse circumstanțe, inclusiv în cele

indicate în ordonanță;

- atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările

acesteia se caracterizează prin intenție directă ca formă de vinovăție, inculpatul

având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale cât și a urmărilor produse

de aceasta;

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că:

- limitele legitimii apărări nu au fost depășite, iar faptul împungerii cu

coarnele furcii în abdomen, piept și față reprezenta un pericol net superior pentru

viața și sănătatea celui atacat, în comparație cu reacția inculpatului Cojocaru Victor,

care este aproape orb și simțind pericolul real, direct și imediat, a reacționat pentru

a se apăra, cu atât mai mult că partea vătămată rostea cuvintele ”aici ții sfârșitul”.

au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de către avocatul Marin

Aftenii în numele inculpatului și procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a constatat că, vinovăția

inculpatului se demonstrează prin următoarele probele: procesul-verbal privind

consemnarea celor constatate din 21.09.2018; informația telefonică 112 din

3

08.08.2018 ora 17.30; informația telefonică 903 din 09.08.2018; cererea din 08.08.2018

de la Bîrlădeanu Vasile; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10.08.2018;

raportul de constatare nr. 201822D0165 din 19.09.2018; raportul de expertiză

judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018; procesul-verbal de cercetarea a obiectului

din 27.11.2018.

Instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a constatat că acțiunile lui Cojocaru

Victor, comise în circumstanțele constatate, exprimă sub aspect subiectiv și obiectiv

semnele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 157 Cod

penal și anume - vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății cauzată din

imprudență.

Instanța de apel a notat că, obiectul juridic special al infracțiunii examinate îl

formează relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. Obiectul material al

infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, îl constituie corpul persoanei. Latura

obiectivă a vătămării grave ori medii a integrității corporale sau a sănătății, cauzate

din imprudență, are următoarea structură: 1) fapta (acțiunea sau inacțiunea)

prejudiciabilă constând în cauzarea vătămării grave ori medii a integrității

corporale sau a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub formă de vătămare gravă

ori medie a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate dintre

fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. La calificare nu are importanță

metoda sau mijloacele pe care le-a folosit făptuitorul pentru a cauza vătămarea

gravă a integrității corporale sau sănătății.

Instanța de apel a menționat că, infracțiunea examinată este o infracțiune

materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii: a) vătămării grave

a integrității corporale sau a sănătății ori b) vătămării medii a integrității corporale

sau a sănătății. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, se

exprimă în vinovăție sub formă de imprudență.

Privitor la semnele secundare ale laturii subiective a infracțiunii prevăzute la

art. 157 Cod penal, instanța de apel a notat că motivele infracțiunii pot fi diverse:

răzbunarea, ura, gelozia, invidia, motive huliganice etc, însă nici motivul și nici

scopul acesteia nu au relevanță la calificare, cu excepția cazurilor când prezența

acestora este un temei de agravare a răspunderii penale. Subiectul vătămării grave

sau medii a integrității corporale sau a sănătății, cauzate din imprudență, este

persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracțiunii a împlinit

vârsta de 16 ani

Instanța de apel a constatat că după audierea inculpatului, părții vătămate,

martorilor oculari, instanța de judecată a constatat, că la data de 08 august 2018,

4

aproximativ la ora 14:00 min., Cojocaru Victor aflându-se în strada s. Cățeleni, r-

nul Hîncești, în rezultatul unui conflict cu unchiul său Vasile Bîrlădeanu, Cojocaru

Victor i-a aplicat ultimului cu furca o lovitură peste piciorul drept cauzându-i,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018, vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață.

Instanța de apel a conchis că, acțiunile inculpatului Cojocaru Victor și

vătămările corporale constatate la partea vătămată Bîrlădeanu Vasile există

legătura cauzală directă.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului

Cojocaru Victor se încadrează juridic în art. 157 Cod penal, deoarece, din

probatoriu administrat și verificat în cadrul ședințelor de judecată, s-a stabilit cu

certitudine că vătămarea corporală gravă, cauzată părții vătămate Bărlădeanu

Vasile, i-a fost cauzată din imprudență de inculpat pe fundalul unei situații de

conflict apărute între aceștia

Instanța de apel la individualizarea pedepsei penale, a notat că instanța de

fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2)

Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea

descriptivă a sentinței/deciziei care sânt circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana

inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei

sau la liberarea de pedeapsă penală.

Referitor la corectitudinea individualizării pedepsei stabilite inculpatului

Cojocaru Victor, instanța de apel a conchis că prima instanța la stabilirea categoriei

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, în conformitate cu art. 6, 7, 16, 61, 72,

75, 76, 77, 78, Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de personalitatea

inculpatului, că potrivit certificatului seria EM nr. 583261 eliberat de Consiliul

republican de expertiză medicală a vitalității, Cojocaru Victor este invalid de gradul

I din copilărie prin suferință oculară și necesită călăuză permanentă de către o altă

persoană, potrivit caracteristicii eliberate de primarul sat. Cățeleni, Cojocaru Victor

a fost permanent în atenția șefului de post din localitate, potrivit certificatului

prezentate de Spitalul raional Hîncești, Cojocaru Victor la evidența medicului

narcolog nu se află, potrivit certificatului prezentate de Spitalul raional Hîncești,

5

Cojocaru Victor la evidența medicului psihiatru se află cu diagnoza epilepsie,

potrivit revendicării F-246, Cojocaru Victor anterior nu a fost judecat.

Instanța de apel a considerat justă aplicarea prevederile art. 90 Cod penal în

privința inculpatului Cojocaru Victor, suspendând condiționat pedeapsa

principală sub formă de închisoare pe o perioadă de probațiune de 1 (unu) ani, și

să nu se execute pedeapsa aplicată dacă, în termenul de probă fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de apel a apreciat că în privința acestuia nu se impune în mod

imperativ ca executarea pedepsei să fie în regim real, or, nu trebuie pus accentul în

mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și

reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai

repete, iar inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor

legale indiferent de orice tentații.

atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Andronic Natalia, prin care invocând în calitate de temeiuri pentru

recurs prevederile art. 427 pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

sentinței și deciziei și rejudecarea cauzei de un alt complet de judecători.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia a menționat că:

- instanță de fond ilegal și neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului în

baza art. 157 Cod penal (vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății

cauzată din imprudență). Această soluție, contrar prevederilor art.414, 417 Cod de

procedură penală, greșit a fost menținută de către Curtea de Apel, fără a lua în

considerare prevederile art.325 Cod procedură penală, fiind astfel depășite limitele

învinuirii;

- probele prezentate de către acuzare, în special martorii oculari, dovedesc

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod

penal;

- instanțele nu au luat în considerare faptul că, inculpatul a conștientizat

gravitatea consecințelor acțiunilor sale;

- la caz în acțiunile inculpatului sunt prezente semnele componenței de

infracțiune imputate (latura obiectivă, latura subiectivă)

2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

6

circumscripție Chișinău Andronic Natalia, decizia casată total, cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs a menționat că, decizia

instanței de apel se contestă prin prisma temeiurilor de recurs invocate și

menționate supra, invocându-se faptul, că instanțele de fond au dispus incorect

recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 157 Cod penal.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale, instanța de recurs a

reținut, că Cojocaru Victor de către organul de urmărire penală a fost învinuit, de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal – vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață,

însă prima instanță a recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 151 alin.

(1) Cod penal, în art. 157 Cod penal - vătămarea gravă ori medie a integrității corporale

sau a sănătății cauzată din imprudență.

Astfel, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel în motivarea deciziei

nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și cercetate, cu o argumentare clară

în acest sens.

Judecând apelul instanța de apel nu se poate limita doar la redarea de la

persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor cauzei constatate de prima

instanță, dar urmează să examineze și să supună verificării toate probele și

argumentele aduse de apelanți, respectând prevederile legale enunțate anterior.

Mai mult, instanța nu a analizat comportamentul inculpatului până la faptă,

în timpul și după săvârșirea faptei, or, din declarațiile martorilor oculari Grosu

Radu, Munteanu Constantin reiese că victima Bîrlădeanu Vasile a fost lovită cu

furca, după ce a căzut jos în rezultatul loviturii în regiunea piciorului drept de către

Cojocaru Victor.

La fel, de instanța de apel nu a fost apreciat acel fapt că inculpatul a declarat

că i-a smuls furca din mîina lui Bîrlădeanu Vasile și i-a aplicat o lovitură în piciorul

drept, deși ar fi putut să arunce furca fără să lovească partea vătămată.

Sub acest aspect, instanța de recurs a considerat, că în speță instanța de apel

nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a cercetat în deplină măsură

cumulul de probe, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de

fond și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, privind recalificarea

acțiunilor inculpatului de la prevederile art. art. 151 alin. (1) Cod penal la cele ale

art. 157 Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat, că instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării juridice

7

a acțiunilor lui Cojocaru Victor în coroborare cu probele administrate, pe care urma

să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile

sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct.

2) Cod de procedură penală.

Evitând aplicarea întocmai a acestor prevederi legale, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra probelor administrate și cercetate, doar le-a enumerat, fără a se

pronunța pe motivele apelului declarat de procuror, referitor la netemeinicia

concluziei primei instanțe privind necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului

din prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal în cele ale art. 157 Cod penal, fără a

descrie, analiza și motiva convingător, concluzia sa în conformitate cu prevederile

art. 414 Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, instanța de recurs a conchis, că în prezenta speță

și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

a fost respins apelul avocatului Marin Aftenii în numele inculpatului, ca fiind

neîntemeiat.

Admis apelul procurorului, sentința casată total și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Cojocaru Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub forma de închisoare

pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedeapsei stabilite lui Cojocaru Victor pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

8.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, audiind

participanții la proces, cercetând probele administrate de instanța de fond și

apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenți, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate a primei instanțe în raport cu motivele

apelului declarat, călăuzindu-se de intima convingere, a ajuns la concluzia de a

respinge apelul avocatului Marin Aftenii în numele inculpatului, ca fiind

neîntemeiat și de a admite apelul procurorului, casarea totală a sentinței și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

8

care Cojocaru Victor urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Raportând normele de drept la circumstanțe de fapt, instanța de apel a

reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată nu a dat o apreciere

cuvenită prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății calificând

acțiunile inculpatului în baza art. 157 Cod penal, or, instanța de apel, din totalitatea

de probe administrate de instanța de fond și verificate în apel, a considerat că

acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia instanței de fond,

precum că probele administrate și cercetate dovedesc că a fost comisă faptă

prevăzută de art. 157 Cod penal, adică vătămarea gravă ori medie a integrității

corporale sau a sănătății cauzată din imprudență, s-au manifestat datorită

imprudenței, or, neglijența ca modalitate a imprudenței există atunci când

persoana nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile, deși urma să le prevadă. Astfel,

lipsa de înțelegere a gradului prejudiciabil al faptei și al prevederii producerii

rezultatului ei deosebesc imprudența de toate celelalte modalități ale vinovăție.

Instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt: la data de 08.08.2018,

aproximativ la ora 14:00, aflându-se în strada satului Cățeleni raionul Hîncești, în

rezultatul unui conflict cu unchiul său Vasile Bîrlădeanu, intenționat i-a aplicat

ultimului cu o furcă o lovitură peste piciorul drept cauzându-i, conform Raportului

de expertiză judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018, vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

Prin acțiunile sale intenționate Cojocaru Victor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății care este periculoasă pentru viață.

Examinând probatoriul administrat, instanța de apel a considerat dovedită

pe deplin, în afara dubiilor rezonabile, vina inculpatului Cojocaru Victor, prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Bîrlădeanu Vasile,

declarațiile martorilor Grosu Radu, Munteanu Constantin; procesul-verbal privind

consemnarea celor constatate din 21.09.2018 potrivit căruia la data de 09.08.2018 în

strada satului XXXXX, Bîrlădeanu Vasile a fost maltratat de Cojocaru Victor,

provocându-i vătămări grave a integrității corporale; informația telefonică 112 din

08.08.2018 ora 17.30, potrivit căreia la data de 08.08.2018 în strada satului XXXXX,

r-nul Hîncești, Bîrlădeanu Vasile a fost maltratat de Cojocaru Victor; informația

telefonică 903 din 09.08.2018 parvenită de la serviciul de intemare al Spitalului r-

9

nal Hîncești, precum că Bîrlădeanu Vasile a fost maltratat de persoane cunoscute,

în strada satului XXXXX, r-nul Hîncești; cererea din 08.08.2018 de la Bîrlădeanu

Vasile, prin care a solicitat ca organele de urmărire penală să ia măsuri cu Cojocaru

Victor, care la data de 08.08.2018 în strada satului XXXXX l-a lovit cu furca și l-a

numit cu diferite cuvinte necenzurate și l-a amenințat; procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 10.08.2018; procesul-verbal de cercetarea la fața locului din

10.08.2018; raportul de constatare nr. 201822D0165 din 19.09.2018; raportul de

expertiză juriciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018; procesul-verbal de cercetare a

obiectului din 27.11.2018.

În speță, instanța de apel a atestat că, declarațiile inculpatului Cojocaru

Victor privind nevinovăția lui în comiterea faptei penale și contravenționale se

combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și martorilor

nominalizați supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în

comiterea faptelor incriminate.

În acest context, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul Cojocaru Victor

în ședința instanței de fond și cea de apel a declarat că vina nu recunoaște, aceste

afirmații ale inculpatului urmează a fi apreciate ca fiind declarative, or din

declarațiile inculpatului, părții vătămate Munteanu Vitalie, rezultă cert că,

inculpatul Cojocaru Victor fiind deranjat de acțiunile părții vătămate, a luat furca

și i-a aplicat intenționat o lovitură cu furca, de la care au survenit leziunile

corporale grave.

Declarațiile părții vătămate Bîrlădeanu Vasile sunt confirmate prin

declarațiile martorului Grosu Radu și a martorului Munteanu Constantin.

Instanța de apel a respins argumentele apărării ce se referă la legitima

apărare a inculpatului de la acțiunile ilegale ale părții vătămate, or cert a fost stabilit

că deși victima l-a provocat pe inculpat să fie violent față de aceasta, însă acțiunile

pe care le-a întreprins inculpatul față de victimă sub forma aplicării intenționate a

loviturii cu furca, de la care au survenit leziunile corporale la victimă, și care sunt

direct în legătură cauzală cu aceste leziuni corporale, or acestea au survenit anume

de la aplicarea acestei lovituri cu furca, nu justifică aceste acțiuni ale inculpatului

sub pretextul că s-a apărat de victimă.

La caz a fost constatat că, partea vătămată având anumite pretenții față de

inculpat, la un moment dat a început să fie violent față de inculpat, luînd furca din

căruță și apropiindu-se de inculpat, dar aceste acțiuni deși posibil l-au deranjat pe

inculpat și l-au făcut să întreprindă acțiuni ce țin de smulgerea din mîinile părții

10

vătămate a furcii, dar nici de cum nu justifică acțiunile ulterioare ale inculpatului,

care după ce a smuls furca din mîinile părții vătămate, i-a aplicat acesteia o lovitură

intenționată fără o justificare în acest sens.

Or, în situația dacă inculpatul s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare urmare

a acțiunilor ilegale ale victimei, această stare ar fi fost depășită până la momentul

când victimei i-a fost smulsă furca din mîini, iar inculpatul nefiind din acest

moment într-un pericol aparent eminent, periculos pentru inculpat.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, în cadrul

cercetării judecătorești, s-a stabilit că partea vătămată Vasile Bîrlădeanu nu are

careva pretenții de ordin material față de inculpat, iar la moment părțile s-au

împăcat.

Sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 5 la 10 ani.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă în

privința inculpatului Cojocaru Victor, instanța de apel a reținut - grad I de

invaliditate, precum și acțiunile provocatoare și ilegale din partea victimei.

Conform art. 77 Cod penal, în calitate de circumstanță agravantă în privința

inculpatului Cojocaru Victor, instanța de apel nu a stabilit.

Astfel, instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului Cojocaru Victor, a ținut cont de prevederile art.

6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se

atribuie la categoria infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal,

de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului

care nu are antecedente penale, s-a împăcat cu partea vătămată.

În acest sens, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel de înainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, a considerat că în coraport cu faptele comise, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel, ghidându-se de principiul echității pedepsei

penale, a conchis irațional executarea pedepsei cu închisoare de către Cojocaru

Victor și în temeiul art. 90 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, în perioada respectivă, ultimul urmând să dea dovadă de o

responsabilitate civică și socială la nivel maxim, iar prin comportament ireproșabil

11

și utilitate publică să demonstreze lipsa necesității de a pune în executare pedeapsa

cu închisoarea.

Caragia Elisaveta în numele inculpatului, care, indicând temeiurile pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 11), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în

privința lui Cojocaru Victor, din motiv că ultimul a acționat în limitele legitimei

apărări.

În motivarea recursului ordinar invocă următoarele aspecte:

- ținând cont de faptul că inculpatul este nevăzător, nu se poate deplasa de

sine stătător, el fiind primul atacat de partea vătămată, a comis fapta care a dus la

vătămarea lui Bîrlădeanu Vasile fiind în legitimă apărare, încercând să se apere de

ultimul care îl împungea cu furca în abdomen și în regiunea feței. Pentru o

persoană care nu are posibilitatea să vadă clar ce se întâmplă în jural său, acest atac

din partea lui Bârlădeanu Vasile reprezenta un pericol direct la viața sa, fapt care l-

a determinat să acționeze în acel moment în legitimă apărare;

- inculpatul stă la evidența medicului psihiatru din copilărie cu diagnoza de

epilepsie, fapt care considerăm că instanța de apel urma să rețină această

circumstanță ca una care validează ipoteza expusă de inculpat, care fiind și

nevăzător era în măsură să aprecieze unele circumstanțe reale diferit de o persoana

sănătoasă, fără probleme de vedere;

- declarațiile părții vătămate date în instanța de apel sunt parțial divergente

de cele expuse în prima instanță, și că parțial confirmă versiunea inculpatului care

a indicat că a acționat în legitimă apărare fiind atacat cu furca de către partea

vătămată;

- instanța de apel a făcut referire la declarațiile martorului Grosu Radu (care

nu a fost audiat în apel) apreciindu-le ca declarații care vin să confirme vinovăția

inculpatului, pe când aceste declarații confirmă versiunea inculpatului care a

acționat lovindu-l pe Bîrlădeanu Vasile după ce a fost împuns cu furca în abdomen;

- instanța de apel a făcut referire și la declarațiile martorului Munteanu

Constantin (audiat la fel doar în prima instanță) cărora le-a dat o interpretare

eronată doarece acestea nu confirmă vinovăția lui Cojocaru Victor, ci dimpotrivă

faptul că acesta s-a apărat de partea vătămată;

- în instanța de apel a fost prezentat certificatul de la Biroul de probațiune

care confirmă faptul că pedeapsa stabilită anterior prin Sentința Judecătoriei

Hîncești din 25.04.2019 și Decizia Curții de Apel Chișinău din 17.052019, însă

instanța de apel nu a făcut nici o referire la această chestiune.

12

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de către avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului, menționând că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Sub acest aspect se reține că, recursul inculpatului este fondat pe temeiurile

din art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 11), 12) Cod de procedură penală, însă, în pofida

normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în

partea descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete ce ar

indica că cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a

unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate, că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că persoana condamnată a fost judecată

anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, și că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând argumentele părții apărării, în sensul că inculpatul nu este

vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal le consideră

neîntemeiate, or instanțele de judecată, judecând cauza și verificând probele cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția lui Cojocaru Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

151 alin. (1) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs o însușește.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

incriminate nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în

13

cursul judecării cauzei au fost administrate probe care au confirmat cu certitudine

vina lui, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Colegiul penal remarcă că, recursul repetă textul apelului și argumentele

expuse de recurent au fost anterior invocate în apelul declarat de către avocatul

Marin Aftenii în numele inculpatului, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat

și, apreciind toate probele din dosar, examinând-le în ansamblu, conform art. 414

Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, corect

considerând neîntemeiate argumentele avocatului, precum că inculpatul a acționat

în stare de legitimă apărare.

La acest capitol, instanța de recurs, reieșind din rapoartele de expertiză

medico-legale nr. 201822D0165 și nr. 201822D0200, prin care s-a constatat cauzarea

vătămărilor corporale grave periculoase pentru viața victimei Bărlădeanu Vasile,

sub formă de fractură închisă cominutivă diafizară a femurului pe dreapta în 1/3

medie-distală cu deplasare fragmentelor – leziuni care au fost produse în urma

acțiunii traumatice a unui corp dur contondent sau la lovirea de acesta, consideră

corecte concluziile instanțelor de fond referitor la faptul că inculpatul a acționat cu

intenție directă.

Astfel, argumentele recurentului, precum că inculpatul a acționat în stare de

legitimă apărare nu pot fi reținute. Colegiul penal atestă că, pentru a fi în legitimă

apărare trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiții referitoare atât la atac, cât și la

apărare.

Reieșind din sensul art. 36 Cod penal, este în stare de legitimă apărare

persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și

real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și

care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Respectiv, Colegiul penal menționează că legitima apărare este condiționată

de un atac direct, imediat, material și real. Atacul este imediat în cazul în care acesta

s-a dezlănțuit și se află în curs de desfășurare, și care se consumă odată cu încetarea

agresiunii. Prin atac direct se înțeleg acțiunile îndreptate nemijlocit asupra valorilor

ocrotite de lege.

În speță s-a constatat că, deși inculpatul a fost supusă unui atac agresiv,

violent, din partea lui Bîrlădeanu Vasile, acțiunile lui nu s-au limitat însă la

autoapărare, aceasta intrând în posesia furcii cu care, din declarațiile inculpatului,

victima ar fi atacat-o, și înlăturând pericolul iminent pentru viața și sănătatea sa, a

14

acționat vădit disproporționat, aplicându-i lui Bîrlădeanu Vasile, o lovitură cu

furca, săvârșind de fapt un act de răzbunare.

Astfel, Colegiul penal reține că argumentul precum că, inculpatul a acționat

în stare de legitimă apărare este neîntemeiat, or, instanța ierarhic inferioară corect

a constatat că în acțiunile lui Cojocaru Victor sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, argumente pe

care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, pe când recursurile declarate de inculpat și avocații

săi se bazează în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse

în cadrul procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului, iar în prezent nu

există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice intervenția

instanței de recurs în hotărârea instanței de apel, cu dispunerea achitării

inculpatului.

Instanța de apel a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din

oficiu, să ducă la casarea deciziei recurate.

Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită recurentul.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că intervenția în soluția

instanței de apel este lipsită de temei juridic, întrucât soluția instanței de apel este

în conformitate cu prevederile legii, iar motivele de achitarea a inculpatului din

lipsa elementelor infracțiunii sunt neîntemeiate.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine

15

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat sunt vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Caragia

Elisaveta în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Cojocaru Victor

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 ianuarie 2022.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

16