1ra-1353/21 — art. 201-1 alin. 2 lit. c, 320-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 2 lit. c, 320-1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 10 CPP
1ra-1353/21 — art. 201-1 alin. 2 lit. c, 320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1353/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 august 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2021, în
cauza penală privindu-l pe
Cojuhari Gheorghe Xxxx, născut la xxxx, originar
și domiciliat în mun. xxx, str. xxxx, ap. xx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
14.02.2020 - 17.12.2020 (prima instanță);
15.01.2021 - 17.02.2021 (instanța de apel);
29.04.2021 – 04.08.2021 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 17 decembrie 2020, Cojuhari Gheorghe
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- art. 3201 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, lui Cojuhari Gheorghe i s-a stabilit pedeapsa definitivă
de 1 an 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
De asemenea, a fost dispusă încasarea din contul inculpatului Cojuhari
Gheorghe în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei, fiind
soluționată și soarta corpurilor delicte.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul
Cojuhari Gheorghe, locuind împreună cu familia sa, formată din mama, Cojuhari
Valentina, sora Blanari Victoria și bunica Blanari Elizaveta în vârstă de 87 de ani,
la data de 11.12.2019, aflându-se împreună cu bunica sa la domiciliul lor, acționând
cu intenția directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil a acțiunilor sale,
1
prevăzând urmările prejudiciabile și dorind survenirea acestora, fără careva motive
esențiale, fiind agresiv cu bunica sa, în mod sistematic, o agresa și a amenințat-o că
o va alunga din casă, și în timp ce bunica Blanari Elizaveta încerca să treacă din
antreu în bucătărie, el a îmbrâncit-o, din spate cu mâinile, acțiuni, de la care bunica
Blanari Elizaveta a căzut, același lucru s-a repetat și a doua zi.
La data de 13.12.2019, în jurul orei 10:00, în timp ce mama lui, Cojuhari
Valentina și sora Blanari Victoria erau plecate de acasă, Cojuhari Gheorghe,
acționând intenționat, dând dovadă de o brutalitate ieșită din comun și manifestând
o vădită lipsă de respect față de o persoană mai matură, continuând acțiunile sale
violente, a maltratat-o pe bunica sa Blanari Elizaveta, și anume, a îmbrâncit-o cu
forță, fapt de la ce Blanari Elizaveta a căzut pe mâna stângă, ca rezultat provocându-
i conform raportului de expertiză judiciară nr.201910D0782 din 26.12.2019, fractură
închisă a radiusului stâng în loc tipic fără deplasare, leziuni care au condiționat o
dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest criteriu se califică la
vătămare medie.
Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Cojuhari Gheorghe în baza art.
2011 alin. (2) lit. c) Cod penal - acțiuni intenționate comise de un membru al familiei
în privința altui membru al familiei, manifestate prin maltratare, alte acțiuni violente,
care au provocat vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății.
Tot el, cunoscând cu certitudine despre măsurile de protecție a victimei
violenței în familie aplicate pentru o perioadă de 30 zile prin ordonanța de protecție
din 30.07.2020, emisă în temeiul încheierii Judecătoriei Bălți Sediul Central din
aceiași dată, pentru victima Blanari Victoria, potrivit căreia el a fost obligat să
părăsească locuința unde locuiește în comun cu victima, să stea departe de locul
aflării victimei, să nu contacteze cu ultima, să nu viziteze locul de muncă al acesteia
și fiind avertizat despre răspunderea pentru nerespectarea măsurilor de protecție
vizate, în mod intenționat nu a executat aceste măsuri de protecție, și anume la
18.08.2020, aproximativ la ora 16:00 a intrat în locuința în care locuiește victima
Blanari Victoria, și anume apartamentul nr. xxx, amplasat în mun. xxx, str. xxxxx,
unde a inițiat o ceartă cu ultima, astfel încălcând restricțiile impuse prin ordonanța
de protecție.
Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Cojuhari Gheorghe în baza art.
3201 Cod penal - neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de
judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către avocatul Anton
Vasile în numele inculpatului Cojuhari Gheorghe, care a solicitat casarea acesteia în
latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Cojuhari Gheorghe
să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității.
2
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
- instanța de judecată la individualizarea pedepsei nu a luat în considerare
toate circumstanțele atenuante a cauzei penale, cât și datele ce îl caracterizează, și
anume faptul că Cojuhari Gheorghe a recunoscut vinovăția, are loc permament de
trai, nu se află la evidență la medicul narcolog, anterior nefiind condamnat, este o
persoană cu dizabilitate de la naștere și încadrarea în câmpul muncii a acestuia este
dificilă, practic și toate conflictele în familie anume din aceste motive erau inițiate;
- din analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și coroborare a
probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care
fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin
caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de
justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, precum și aplicând
efectul circumstanțelor atenuante indicate mai sus, corectarea lui Cojuhari Gheorghe
este posibilă și fără privarea lui de libertate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2021,
a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cojuhari Gheorghe,
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de:
- art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare;
- art. 3201 Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial, lui Cojuhari Gheorghe i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 1 an o lună
închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării
acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an.
În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că judecând cauza
penală, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu
din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția
inculpatului Cojuhari Gheorghe și a efectuat o încadrare juridică justă a acțiunilor
acestuia în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) și art. 3201 Cod penal.
Totodată, în latura pedepsei, instanța de apel a conchis că de către prima
instanță nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 7, 61, 75 Cod penal, privitor
la scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.
În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță a aplicat
inculpatului Cojuhari Gheorghe pedeapsa cu închisoarea cu executarea ei reală, care
este cea mai aspră din categoriile de pedepse stabilite de legiuitor, nu a motivat
3
necesitatea și oportunitatea aplicării pedepsei cu închisoarea, cu executare reală, în
privința inculpatului.
Instanța de apel a atestat că de către prima instanță în privința lui Cojuhari
Gheorghe s-a aplicat o pedeapsă care incorect a fost individualizată, nefiind
echitabilă, prin ce s-a comis o eroare de drept, care poate fi, și urmează a fi corectată
de către instanța de apel.
Astfel, instanța de apel a notat că ține cont în deplină măsură de următorii
factori ce influențează la stabilirea pedepsei - persoana inculpatului Cojuhari
Gheorghe, care a recunoscut vinovăția parțial, este surdomut, anterior nu a fost atras
la răspundere penală și contravențională (f.d. 29, 30), împrejurări care în totalitate,
în esență, formează convingerea posibilității făptuitorului de a se corija fără a
executa efectiv pedeapsa cu închisoare.
Instanța de apel, în temeiul art. 4, 61 alin. (2) Cod penal, a concluzionat că nu
este rațional ca Cojuhari Gheorghe să execute pedeapsa închisorii stabilită și va
aplica prevederile art. 90 Cod penal, cu dispunerea suspendării condiționate a
executării pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece careva interdicții la
aplicarea normei date nu sunt.
În același context, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită
inculpatului va asigura scopurile pedepsei, este echitabilă faptei infracționale
săvârșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va
atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.
Totodată, instanța de apel a conchis că nu poate fi admisă solicitarea făcută de
către avocat referitor la aplicarea în privința inculpatului Cojuhari Gheorghe a unei
pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece în
ședința instanței de apel inculpatul a indicat că nu este de acord să execute pedeapsa
sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, iar pedeapsa respectivă
poate fi stabilită doar dacă persoana este de acord să o execute.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, care în temeiul art. 427 alin.
(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea
sentinței primei instanțe.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;
- circumstanțele invocate de către instanța de apel la stabilirea pedepsei, și
anume că inculpatul Cojuhari Gheorghe a recunoscut parțial vinovăția, este
surdomut, anterior nu a fost tras la răspundere penală și contravențională, nu pot fi
considerate ca fiind circumstanțe care ar justifica aplicarea unei pedepse cu
suspendarea condiționată a executării acesteia, ele fiind insuficiente în coraport cu
împrejurările cauzei;
4
- nu s-a luat în considerare că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin
gravă și una gravă, se caracterizează satisfăcător, în rezultatul săvârșirii
infracțiunilor a avut de suferit bunica sa Blanari Elizaveta în vârstă de 87 ani, care a
fost îmbrâncită din spate cu mâinile, acțiuni de la care ultima a căzut, același lucru
s-a manifestat a doua zi, provocându-i lui Blanari Elizaveta vătămare corporală
medie - fractura închisă a radiusului stând în loc tipic fără deplasare;
- potrivit declarațiilor părții vătămate, inculpatul este o persoană foarte
agresivă, permanent le agresa pe mama sa Cojuhari Valentina și bunica sa Blanari
Elizaveta, le alunga de la domiciliu;
- aplicarea unei pedepse non privative de libertate inculpatului, este contrară
prevederilor art. 61, 75 Cod penal, iar aflarea la libertate a acestuia nu va restabili
echitatea socială și nu este proporțională cu consecințele infracțiunii, ba din contra,
aflarea lui la libertate pune în pericol propria familie;
- în cadrul ședinței instanței de apel, a indicat că nu dorește să lucreze,
solicitând o pedeapsă sub formă de închisoare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
În speță, se reține că recurentul invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, sub aspectul individualizării greșite a
pedepsei stabilite inculpatului Cojuhari Gheorghe.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma
cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.
În privința criticilor recurentului, precum că instanța de apel la aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, nu a ținut cont că: "inculpatul
5
a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, se caracterizează satisfăcător,
în rezultatul săvârșirii infracțiunilor a avut de suferit bunica sa Blanari Elizaveta în
vârstă de 87 ani, care a fost îmbrâncită din spate cu mâinile, acțiuni de la care
ultima a căzut, același lucru s-a manifestat a doua zi, provocându-i lui Blanari
Elizaveta vătămare corporală medie - fractura închisă a radiusului stând în loc tipic
fără deplasare; - potrivit declarațiilor părții vătămate, inculpatul este o persoană
foarte agresivă, permanent le agresa pe mama sa Cojuhari Valentina și bunica sa
Blanari Elizaveta, le alunga de la domiciliu”, Colegiul penal atestă că sunt
neîntemeiate, or instanța de apel în decizia sa și-a argumentat detaliat soluția de
casare parțială a sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care corect a fost dispusă în temeiul art.
90 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului
Cojuhari Gheorghe.
Totodată, instanța de apel la adoptarea acestei soluții a ținut cont de
circumstanțele particulare ale cauzei și criteriile enunțate supra de procuror, și de
faptul că inculpatul Cojuhari Gheorghe și-a recunoscut parțial vinovăția, nu s-a
eschivat cu rea-credință de la răspundere penală, este surdomut, nu are antecedente
penale (f.d. 28-30, vol. I), la locul de trai se caracterizează satisfăcător, la evidența
medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 43, 44, vol. I), lipsa circumstanțelor
agravante, fără ca instanța de apel la adoptarea acestei soluții să admită careva erori
de fapt sau de drept, iar alegațiile invocate de recurent constituie opinia subiectivă a
acestuia ce nu poate fi acceptată de instanța de recurs ordinar.
La fel, criticile precum că: "aplicarea unei pedepse non privative de libertate
inculpatului, este contrară prevederilor art. 61, 75 Cod penal, iar aflarea la
libertate a acestuia nu va restabili echitatea socială și nu este proporțională cu
consecințele infracțiunii, ba din contra, aflarea lui la libertate pune în pericol
propria familie", Colegiul penal le respinge ca nefondate, or acestea constituie o
interpretare subiectivă a recurentului a circumstanțelor cauzei, deoarece instanța de
apel în decizia sa corect a constatat că nu este rațional ca Cojuhari Gheorghe să
execute real pedeapsa închisorii, motiv din care a aplicat în privința inculpatului
prevederile art. 90 Cod penal și just a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului este
echitabilă faptei infracționale săvârșite, în corespundere cu circumstanțele cauzei,
normele legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.
În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel a concluzionat just
că inculpatul urmează să-și ispășească pedeapsa fără privarea de libertate, iar în
perioada de probațiune de 1 an urmează să manifeste un comportament exemplar, să
nu săvârșească alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, să
îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.
6
Prin urmare, se atestă că instanța de apel corect a adoptat soluția în cauză, or,
totodată s-a pus în balanță și faptul că executarea reală a pedepsei cu închisoarea,
precum și o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,
jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce, în circumstanțele particulare ale
speței deferită judecății poate duce la consecințe contrare scopului urmărit de legea
penală.
Astfel, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat pe
chestiunile esențiale supuse atenției sale, descrisă și la pct. 3.1. a prezentei decizii,
în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile se acceptă și se
însușește de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența
CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,
statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest
fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van
de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 17 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Cojuhari
Gheorghe Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Timofti Vladimir
Cobzac Elena
7