1ra-1417/2021 — art. 320-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 23.10.2020, Cojocaru Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201 și 3201 Cod penal, și în baza acestor Legi i s-a stabilit pedeapsa, după cum urmează: - în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - 6 luni închisoare; - în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - 6 luni închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de 1 an închisoare. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, numindu-i lui Cojocaru Ion termen de probațiune de 2 ani. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Cojocaru Ion, locuind împreună cu fosta sa soție, Cojocaru Zinaida în gospodăria ultimei, amplasată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, pe parcursul perioadei îndelungate de timp, a manifestat continuu un comportament agresiv față de aceasta, exprimat prin cuvinte injurioase, ofense, amenințări cu răfuială fizică, fapte care în permanență i-a provocat acesteia stări de tensiune, suferință fizică și psihică, umilință și înjosire. Prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă la 18 august 2020 de către Judecătoria Soroca, sediul Central, urmare a examinării în ședință publică a cauzei civile la demersul înaintat de Inspectoratul de Poliție Soroca cu privire la aplicarea măsurilor de protecție pentru victima violenței în familie, Cojocaru Ion a fost obligat de a părăsi locuința comună și de a nu se afla mai aproape de 50 m de victima Cojocaru Zinaida, distanță ce va asigura securitatea ultimei; de a nu contacta prin nici o metodă, inclusiv prin telefon, cu victima Cojocaru Zinaida, pe un termen de 90 de zile, calculate de la data emiterii ordonanței. Drept urmare, la 23 august 2020, în jurul orelor 2100, Cojocaru Ion, fiind sub influența băuturilor alcoolice, ignorînd decizia adoptată de instanța de judecată, intenționat nu a executat măsurile stabilite în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie și a venit la domiciliul cet. Cojocaru Zinaida, unde la acel moment ultima se afla și a inițiat un conflict cu aceasta, numind-o cu cuvinte obscene și amenințînd-o cu răfuială fizică, în rezultatul cărui fapt victima violenței în familie, Cojocaru Zinaida, pentru a scăpa de agresor, a apelat la serviciul unic “112”. Tot el, locuind împreună cu fosta sa soție, Cojocaru Zinaida în gospodăria ultimei, amplasată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, pe parcursul perioadei îndelungate de timp, a manifestat continuu un comportament agresiv față de aceasta, exprimat prin cuvinte injurioase, ofense, amenințări cu răfuială fizică, fapte care în permanență i-a provocat acesteia stări de tensiune, suferință fizică și psihică, umilință și înjosire. Prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă la 18 august 2020 de către Judecătoria Soroca, sediul Central, urmare a examinării în ședință publică a cauzei civile la demersul înaintat de Inspectoratul de Poliție Soroca cu privire la aplicarea măsurilor de protecție pentru victima violenței în familie, Cojocaru Ion a fost obligat de a părăsi locuința comună și de a nu se afla mai aproape de 50 m de victima Cojocaru Zinaida, distanță ce va asigura securitatea ultimei; de a nu contacta prin nici o metodă, inclusiv prin telefon, cu victima Cojocaru Zinaida, pe un termen de 90 de zile, calculate de la data emiterii ordonanței. Drept urmare, la 09 septembrie 2020, în jurul orelor 0550, Cojocaru Ion, fiind sub influența băuturilor alcoolice, ignorînd decizia adoptată de instanța de judecată, intenționat nu a executat măsurile stabilite în ordonanța de protecție a victimei 2 violenței în familie și a venit la domiciliul cet. Cojocaru Zinaida, unde la acel moment ultima se afla și a inițiat un conflict cu aceasta, numind-o cu cuvinte obscene și amenințînd-o cu răfuială fizică, în rezultatul cărui fapt victima violenței în familie, Cojocaru Zinaida, pentru a scăpa de agresor, a apelat la serviciul unic “112”.

Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cojocaru Ion să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. art. 3201, 3201 Cod penal și în baza acestor Legi, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de a-i aplica pedeapsa după cum urmează: - în baza art. 3201 Cod penal - 6 luni închisoare; - în baza art. 3201 Cod penal - 6 luni închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv pedeapsa sub formă de 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 3.1. În motivarea apelului declarat a invocat următoarele aspecte: - instanța de judecată aplicând pedeapsa față de inculpatul Cojocaru Ion, nu a reținut careva circumstanțe atenuante, iar drept circumstanță agravantă a fost reținută săvârșirea infracțiunii de către o persoană anterior condamnată, cât și faptul că, inculpatul la locul de trai se caracterizează negativ. Mai mult, inculpatul anterior a fost atras și la răspundere penală pentru comiterea unui șir de infracțiuni, fiind condamnat la pedepse non-privative de libertate și beneficiind astfel de indulgența legii. Cu toate acestea, inculpatul Cojocaru Ion nu și-a făcut concluziile cuvenite și nu a stat pe calea corijării, dar din nou cu intenție a comis noi infracțiuni. Astfel, comportamentul deviant al inculpatului de la normele morale unanim acceptate de către societate, nu lasă loc de o interpretare favorabilă a faptului că, suspendarea condiționată pe un termen de probă a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată de instanța de judecată, va atinge efectul scontat; - anterior inculpatul Cojocaru Ion a mai comis acțiuni de violență în familie, la caz parte vătămată la fel fiind Cojocaru Zinaida, iar prin sentința Judecătoriei Soroca din 16.08.2013 ultimul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiind condamnat la o pedeapsă non-privativă de libertate. Cu toate acestea inculpatul Cojocaru Ion nu și-a făcut concluziile cuvenite și nu și-a revăzut comportamentul său deviant, dar a continuat activitatea sa ilicită față de partea vătămată Cojocaru Zinaida. Aceste circumstanțe demonstrează încă o dată atitudinea sfidătoare a inculpatului Cojocaru Ion față de partea vătămată Cojocaru Zinaida, victima violenței în familie, cât și de normele morale de conviețuire în societate, unanim recunoscute și în cazul în care inculpatul Cojocaru Ion va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea, ultimul va simți efectul legii penale. Analizând 3 circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului Cojocaru Ion, care la locul de trai se caracterizează negativ, nu este angajat în câmpul muncii, nu este la prima abatere de la lege, iar infracțiunile de care la moment este acuzat le-a comis în stare de ebrietate produsă de alcool, aplicarea unei pedepse cu închisoarea ar fi una echitabilă și va preveni comiterea de noi infracțiuni de acest gen atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, a fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura r-nul Soroca Andronic T., sentința casată parțial, în latura pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Lui Cojocaru Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201, 3201 Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa, după cum urmează: - în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - 6 (șase) luni închisoare; - în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de 7 (șapte) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest au fost menținute dispozițiile sentinței. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, temeinicia sentinței a fost verificată reieșind din argumentele aduse de către autorul apelului în raport cu materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent. În așa mod, instanța de apel a ajuns la concluzia că apelul declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței, în latura aplicării pedepsei penale în privința inculpatului Cojocaru Ion, din următoarele considerente: Instanța de apel a considerat că aplicînd pedeapsa lui Cojocaru Ion pentru infracțiunea comisă, instanța de fond n-a dat destulă eficiență prevederilor art. 90 Cod penal și neîntemeiat a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea. Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum prevede art. 90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este rațional ca persoana să execute pedeapsa cu închisoarea. Instanța de judecată urmează să-și argumenteze soluția, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicînd în mod obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cerințe, ce nu au fost respectate de instanța de fond, nefiind motivată în nici un mod soluția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii. Prin urmare, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele 4 cauzei și de persoana inculpatului Cojocaru Ion, inclusiv de starea de fapt și de drept, stabilită în cadrul judecării cauzei. Un aspect important îl constituie persoana inculpatului, care interesează sub raportul periculozității sociale decurgând, în primul rând din fapta și din împrejurările în care aceasta a fost comisă, iar în al doilea rând din comportamentul său până și după comiterea infracțiunii. Instanța de apel a menționat că, efectuînd o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului, care anterior a fost atras la răspundere penală, precum și a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din 16.08.2013 în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, precum și prin sentința Judecătoriei Soroca din 27.06.2014 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, la 1 an termen de probă, a constatat că inculpatul Cojocaru Ion nu a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea corijării, săvârșind din nou cu intenție prezentele infracțiuni. În prezenta cauză, instanța de apel a reținut drept întemeiate motivele apelului declarat de procuror și a constatat că, corijarea inculpatului Cojocaru Ion este posibilă doar fiind izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1. Avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care, indicând temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în latura stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care lui Cojocaru Ion să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate. În argumentarea soluției solicitate recurentul invocă următoarele: - consideră eronată aprecierea instanței referitor la imposibilitatea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal; - instanța de apel, urmare a aprecierii gradului de vinovăție și stabilirii pedepsei prin prisma principiului individualizării pedepsei, a apreciat greșit acele criterii care au stat la baza pronunțării deciziei; - instanța nu a luat în calcul că inculpatul a recunoscut pe deplin vina și se căiește sincer de cele săvârșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunilor, dorința de a recupera prejudiciul adus părții vătămate; - este nemotivată afirmația procurorului precum că corectarea și reeducarea inculpatului este imposibilă în lipsa privării acestuia de libertate, și doar prin condamnarea la pedeapsa cea mai aspră cu închisoarea se va ajunge la scopul de corectare, corijare și reeducare a condamnatului. 5 5.2. Inculpatul Cojocaru Ion, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă din motiv că își recunoaște vinovăția și se căiește sincer de cele comise.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor declarate de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului și de către inculpat, menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat declararea recursurilor inadmisibile, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Lecturând conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal atestă că, atât inculpatul, cât și avocatul acestuia, apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, ultima eronat stabilind circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitându-se aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurenți, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. 6 Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune. Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Totodată, instanța de recurs reamintește că, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis două infracțiuni, care potrivit art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, ambele fiind comise cu intenție, că inculpatul anterior a fost atras la răspundere penală, însă nu a făcut concluziile de rigoare și nu a pășit pe calea corijării, prin urmare instanța de apel a motivat iraționalitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal. În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanța de apel, stabilind noile limite ale pedepselor, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, și anume prin cumulare parțială, corect a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 luni. În opinia Colegiului penal instanța inferioară corect și legal a stabilit pedeapsa inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, motivându-și în mod temeinic soluția în acest sens, iar argumentele părții apărării cu privire la aplicarea art. 7 90 Cod penal sunt declarative, deoarece nu conțin o motivare a solicitărilor cu referire la circumstanțe concrete ale cauzei. Prin urmare, Colegiul penal atestă că, alegațiile părții apărării cu privire la comiterea erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei stabilite inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, or, însăși recurentul nu a identificat și nu a expus care anume prevederi legale au fost încălcate de către prima instanță și instanța de apel la individualizarea pedepsei. Colegiul penal reiterează că, la stabilirea tipului, măsurii și modului de executare a pedepse, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 16, 75-78, 84 Cod penal, soluțiile fiind motivate corespunzător circumstanțelor cauzei, corect concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilite lui Cojocaru Ion, aceasta fiind proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către inculpat. Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocaru Ion, pentru infracțiunile comise, instanța de apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii, iar alegațiile recurenților expuse în recursurile ordinare sunt neîntemeiate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Cojocaru Ion și de către avocatul Rotaru Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, în cauza penală în privința lui Cojocaru Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 27 octombrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecătorii Guzun Ion Boico Victor 8