1ra-1417/2021 — art. 320-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 320-1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1417/2021 — art. 320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.1ra-1417/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Guzun Ion și Boico Victor,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Cojocaru Ion și de către avocatul Rotaru Mihaela în numele inculpatului,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03
martie 2021, în cauza penală în privința lui
Cojocaru Ion Xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 05.10.2020 – 23.10.2020;
instanța de apel: 12.11.2020 – 03.03.2021;
instanța de recurs: 19.05.2021 – 07.10.2021.
Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 23.10.2020, Cojocaru Ion
a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201 și 3201
Cod penal, și în baza acestor Legi i s-a stabilit pedeapsa, după cum urmează:
- în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală - 6 luni închisoare;
- în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală - 6 luni închisoare.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de 1 an
închisoare.
În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoare, numindu-i lui Cojocaru Ion termen de probațiune de 2 ani.
1
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Cojocaru Ion,
locuind împreună cu fosta sa soție, Cojocaru Zinaida în gospodăria ultimei, amplasată
în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, pe parcursul perioadei îndelungate de timp, a manifestat
continuu un comportament agresiv față de aceasta, exprimat prin cuvinte injurioase,
ofense, amenințări cu răfuială fizică, fapte care în permanență i-a provocat acesteia
stări de tensiune, suferință fizică și psihică, umilință și înjosire.
Prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă la 18 august
2020 de către Judecătoria Soroca, sediul Central, urmare a examinării în ședință
publică a cauzei civile la demersul înaintat de Inspectoratul de Poliție Soroca cu
privire la aplicarea măsurilor de protecție pentru victima violenței în familie, Cojocaru
Ion a fost obligat de a părăsi locuința comună și de a nu se afla mai aproape de 50 m
de victima Cojocaru Zinaida, distanță ce va asigura securitatea ultimei; de a nu
contacta prin nici o metodă, inclusiv prin telefon, cu victima Cojocaru Zinaida, pe un
termen de 90 de zile, calculate de la data emiterii ordonanței.
Drept urmare, la 23 august 2020, în jurul orelor 2100, Cojocaru Ion, fiind sub
influența băuturilor alcoolice, ignorînd decizia adoptată de instanța de judecată,
intenționat nu a executat măsurile stabilite în ordonanța de protecție a victimei
violenței în familie și a venit la domiciliul cet. Cojocaru Zinaida, unde la acel moment
ultima se afla și a inițiat un conflict cu aceasta, numind-o cu cuvinte obscene și
amenințînd-o cu răfuială fizică, în rezultatul cărui fapt victima violenței în familie,
Cojocaru Zinaida, pentru a scăpa de agresor, a apelat la serviciul unic “112”.
Tot el, locuind împreună cu fosta sa soție, Cojocaru Zinaida în gospodăria
ultimei, amplasată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, pe parcursul perioadei îndelungate de
timp, a manifestat continuu un comportament agresiv față de aceasta, exprimat prin
cuvinte injurioase, ofense, amenințări cu răfuială fizică, fapte care în permanență i-a
provocat acesteia stări de tensiune, suferință fizică și psihică, umilință și înjosire.
Prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă la 18 august
2020 de către Judecătoria Soroca, sediul Central, urmare a examinării în ședință
publică a cauzei civile la demersul înaintat de Inspectoratul de Poliție Soroca cu
privire la aplicarea măsurilor de protecție pentru victima violenței în familie, Cojocaru
Ion a fost obligat de a părăsi locuința comună și de a nu se afla mai aproape de 50 m
de victima Cojocaru Zinaida, distanță ce va asigura securitatea ultimei; de a nu
contacta prin nici o metodă, inclusiv prin telefon, cu victima Cojocaru Zinaida, pe un
termen de 90 de zile, calculate de la data emiterii ordonanței.
Drept urmare, la 09 septembrie 2020, în jurul orelor 0550, Cojocaru Ion, fiind sub
influența băuturilor alcoolice, ignorînd decizia adoptată de instanța de judecată,
intenționat nu a executat măsurile stabilite în ordonanța de protecție a victimei
2
violenței în familie și a venit la domiciliul cet. Cojocaru Zinaida, unde la acel moment
ultima se afla și a inițiat un conflict cu aceasta, numind-o cu cuvinte obscene și
amenințînd-o cu răfuială fizică, în rezultatul cărui fapt victima violenței în familie,
Cojocaru Zinaida, pentru a scăpa de agresor, a apelat la serviciul unic “112”.
Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat care a solicitat
casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cojocaru Ion să fie
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. art. 3201, 3201 Cod
penal și în baza acestor Legi, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, de a-i aplica pedeapsa după cum urmează: - în baza art. 3201 Cod
penal - 6 luni închisoare; - în baza art. 3201 Cod penal - 6 luni închisoare. În baza art.
84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor
aplicate, a-i stabili definitiv pedeapsa sub formă de 1 an închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
3.1. În motivarea apelului declarat a invocat următoarele aspecte:
- instanța de judecată aplicând pedeapsa față de inculpatul Cojocaru Ion, nu a
reținut careva circumstanțe atenuante, iar drept circumstanță agravantă a fost reținută
săvârșirea infracțiunii de către o persoană anterior condamnată, cât și faptul că,
inculpatul la locul de trai se caracterizează negativ. Mai mult, inculpatul anterior a
fost atras și la răspundere penală pentru comiterea unui șir de infracțiuni, fiind
condamnat la pedepse non-privative de libertate și beneficiind astfel de indulgența
legii. Cu toate acestea, inculpatul Cojocaru Ion nu și-a făcut concluziile cuvenite și nu
a stat pe calea corijării, dar din nou cu intenție a comis noi infracțiuni. Astfel,
comportamentul deviant al inculpatului de la normele morale unanim acceptate de
către societate, nu lasă loc de o interpretare favorabilă a faptului că, suspendarea
condiționată pe un termen de probă a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată de
instanța de judecată, va atinge efectul scontat;
- anterior inculpatul Cojocaru Ion a mai comis acțiuni de violență în familie, la
caz parte vătămată la fel fiind Cojocaru Zinaida, iar prin sentința Judecătoriei Soroca
din 16.08.2013 ultimul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2)
lit. a) Cod penal, fiind condamnat la o pedeapsă non-privativă de libertate. Cu toate
acestea inculpatul Cojocaru Ion nu și-a făcut concluziile cuvenite și nu și-a revăzut
comportamentul său deviant, dar a continuat activitatea sa ilicită față de partea
vătămată Cojocaru Zinaida. Aceste circumstanțe demonstrează încă o dată atitudinea
sfidătoare a inculpatului Cojocaru Ion față de partea vătămată Cojocaru Zinaida,
victima violenței în familie, cât și de normele morale de conviețuire în societate,
unanim recunoscute și în cazul în care inculpatul Cojocaru Ion va fi condamnat la
pedeapsa cu închisoarea, ultimul va simți efectul legii penale. Analizând
3
circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului Cojocaru Ion, care la locul de trai se
caracterizează negativ, nu este angajat în câmpul muncii, nu este la prima abatere de
la lege, iar infracțiunile de care la moment este acuzat le-a comis în stare de ebrietate
produsă de alcool, aplicarea unei pedepse cu închisoarea ar fi una echitabilă și va
preveni comiterea de noi infracțiuni de acest gen atât din partea inculpatului, cât și
din partea altor persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, a fost
admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura r-nul Soroca Andronic T.,
sentința casată parțial, în latura pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Lui Cojocaru Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. art. 3201, 3201 Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa, după cum urmează:
- în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală - 6 (șase) luni închisoare;
- în baza art. 3201 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală - 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de 7 (șapte)
luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, temeinicia sentinței a
fost verificată reieșind din argumentele aduse de către autorul apelului în raport cu
materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent. În așa mod, instanța de apel a
ajuns la concluzia că apelul declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței,
în latura aplicării pedepsei penale în privința inculpatului Cojocaru Ion, din
următoarele considerente:
Instanța de apel a considerat că aplicînd pedeapsa lui Cojocaru Ion pentru
infracțiunea comisă, instanța de fond n-a dat destulă eficiență prevederilor art. 90 Cod
penal și neîntemeiat a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea.
Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după cum
prevede art. 90 Cod penal, poate fi aplicată în cazul în care nu este rațional ca persoana
să execute pedeapsa cu închisoarea. Instanța de judecată urmează să-și argumenteze
soluția, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului,
indicînd în mod obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, cerințe, ce nu au fost respectate de instanța de fond, nefiind
motivată în nici un mod soluția privind suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii. Prin urmare, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele
4
cauzei și de persoana inculpatului Cojocaru Ion, inclusiv de starea de fapt și de drept,
stabilită în cadrul judecării cauzei.
Un aspect important îl constituie persoana inculpatului, care interesează sub
raportul periculozității sociale decurgând, în primul rând din fapta și din
împrejurările în care aceasta a fost comisă, iar în al doilea rând din comportamentul
său până și după comiterea infracțiunii. Instanța de apel a menționat că, efectuînd o
analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului, care anterior a fost atras
la răspundere penală, precum și a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca
din 16.08.2013 în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 160 ore muncă
neremunerată în folosul comunității, precum și prin sentința Judecătoriei Soroca din
27.06.2014 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, la 1 an termen de probă, a constatat că inculpatul
Cojocaru Ion nu a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe calea corijării, săvârșind
din nou cu intenție prezentele infracțiuni.
În prezenta cauză, instanța de apel a reținut drept întemeiate motivele apelului
declarat de procuror și a constatat că, corijarea inculpatului Cojocaru Ion este posibilă
doar fiind izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare,
pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
5.1. Avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care, indicând temeiul
de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită
casarea parțială a acesteia, în latura stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei hotărâri prin care lui Cojocaru Ion să-i fie aplicată o pedeapsă mai
blândă, non privativă de libertate.
În argumentarea soluției solicitate recurentul invocă următoarele:
- consideră eronată aprecierea instanței referitor la imposibilitatea aplicării
prevederilor art. 79 Cod penal;
- instanța de apel, urmare a aprecierii gradului de vinovăție și stabilirii pedepsei
prin prisma principiului individualizării pedepsei, a apreciat greșit acele criterii care
au stat la baza pronunțării deciziei;
- instanța nu a luat în calcul că inculpatul a recunoscut pe deplin vina și se
căiește sincer de cele săvârșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunilor,
dorința de a recupera prejudiciul adus părții vătămate;
- este nemotivată afirmația procurorului precum că corectarea și reeducarea
inculpatului este imposibilă în lipsa privării acestuia de libertate, și doar prin
condamnarea la pedeapsa cea mai aspră cu închisoarea se va ajunge la scopul de
corectare, corijare și reeducare a condamnatului.
5
5.2. Inculpatul Cojocaru Ion, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea
unei hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă din motiv că își
recunoaște vinovăția și se căiește sincer de cele comise.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor declarate
de către avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului și de către inculpat,
menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă
în referință, prin care a solicitat declararea recursurilor inadmisibile, Colegiul penal
decide asupra inadmisibilității recursurilor din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal
sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică,
dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste
fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Lecturând conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal atestă că, atât
inculpatul, cât și avocatul acestuia, apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de
instanța de apel, ultima eronat stabilind circumstanțele cauzei care individualizează
pedeapsa aplicată, solicitându-se aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de
recurenți, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă
în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
6
Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice
o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se
declară vinovată.
Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un
termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani
pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este
rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și
perioada de probațiune.
Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de
a aplica prevederile acestei norme.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Totodată, instanța de recurs reamintește că, categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea
mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă
mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se
stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor
menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis două infracțiuni,
care potrivit art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave,
ambele fiind comise cu intenție, că inculpatul anterior a fost atras la răspundere
penală, însă nu a făcut concluziile de rigoare și nu a pășit pe calea corijării, prin urmare
instanța de apel a motivat iraționalitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.
În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanța de apel, stabilind
noile limite ale pedepselor, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, prin
aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, și anume prin cumulare parțială,
corect a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 luni.
În opinia Colegiului penal instanța inferioară corect și legal a stabilit pedeapsa
inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, motivându-și în mod
temeinic soluția în acest sens, iar argumentele părții apărării cu privire la aplicarea art.
7
90 Cod penal sunt declarative, deoarece nu conțin o motivare a solicitărilor cu referire
la circumstanțe concrete ale cauzei.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că, alegațiile părții apărării cu privire la
comiterea erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei
stabilite inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, or, însăși recurentul nu a identificat și
nu a expus care anume prevederi legale au fost încălcate de către prima instanță și
instanța de apel la individualizarea pedepsei.
Colegiul penal reiterează că, la stabilirea tipului, măsurii și modului de executare
a pedepse, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 16, 75-78, 84 Cod
penal, soluțiile fiind motivate corespunzător circumstanțelor cauzei, corect
concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei
cu închisoare stabilite lui Cojocaru Ion, aceasta fiind proporțională și echitabilă
faptelor intenționate comise de către inculpat.
Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei
inculpatului Cojocaru Ion, pentru infracțiunile comise, instanța de apel nu a comis
erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia
fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii, iar alegațiile recurenților expuse
în recursurile ordinare sunt neîntemeiate, motiv din care se impune soluția
inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Cojocaru Ion
și de către avocatul Rotaru Mihaela în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, în cauza penală în privința
lui Cojocaru Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 27 octombrie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecătorii Guzun Ion
Boico Victor
8