1ra-62/2023 — art.172 alin.3 lit. a1 CP

1ra-62/2023 — art.172 alin.3 lit. a1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-62/2023

1-21068452-01-1ra-13012023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Parfeni Oxana,

a judecat fără citarea părților, recursurile declarate de către avocata Voloh Tatiana, în

numele părții vătămate Xxxxxx xxxxxx și de către avocatul Terziman Alexandru, în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 11 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Cojocaru Ion xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2021- 03.06.2021;

Instanța de apel: 16.08.2021 – 11.10.2022;

Instanța de recurs: 13.01.2023 – 26.09.2023.

Asupra recursurilor menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

c o n s t a t ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 6 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu executare începând din 03.06.2021, cu

includerea perioadei arestării preventive de la 13.12.2020 până la 03.06.2021.

S-au dispus încasarea, în beneficiul statului, de la inculpat, a cheltuielilor judiciare în

sumă de 9 238 lei.

Cojocaru Ion a fost învinuit că, aproximativ în perioada de timp 01 noiembrie 2020 – 13

noiembrie 2020, aflându-se la domiciliul situat în xxxxxx, xxxxxx xxx, având în îngrijire,

ocrotire, protecție și educație pe minora Xxxxxx xxxxxx, născută la xxxxxx , fiica concubinei

1

sale Xxxxxx xxxxxx, dându-și seama de comportamentul său care aduce atingeri unui

traumatism psihic asupra minorei, folosindu-se de momentele în care rămânea de unul singur

cu copilul acasă, urmărind scopul de a-și satisface poftele sexuale în formă perversă, știind cu

certitudine că Xxxxxx xxxxxx este minoră, prin constrângere fizică și psihică, manifestată prin

amenințări cu omorul ei și al mamei, acțiuni întreprinse pentru a o influența psihic și a-i genera

simțul acut de frică a victimei, punând-o sub control personal, fiind în stare să înțeleagă că

acțiunile lui pot duce la deformarea personalității victimei, profitând de imposibilitatea acesteia

de a se apăra și de a-și exprima voința în legătură cu vârsta fragedă, în repetate rânduri a

întreținut cu ea raporturi sexuale în formă perversă, manifestate prin dezgolirea corpului său și

al minorei, demonstrarea organelor sexuale proprii, atingerile indecente și punerea victimei de

a-l atinge pe el însuși.

Astfel, potrivit rechizitoriului, inculpatului i-a fost incriminată comiterea infracțiunii

prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, după indicii calificativi: satisfacerea poftei

sexuale în forme perverse, săvârșită prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra si de a-și exprima voința, săvârșite cu bună-știință

asupra unui minor, asupra unui membru de familie, acțiuni care au fost săvârșite asupra

persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția si educarea făptuitorului.

2.1. În rezultatul cercetării probelor administrate, prima instanță a ajuns la concluzia că

inculpatului nu i se poate incrimina comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a1)

Cod penal, conform calificativelor indicate în rechizitoriu, deoarece în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost constatate circumstanțe ce ar confirma că în seama inculpatului a fost

lăsată educația și îngrijirea fiicei minore a concubinei sale.

A conchis prima instanță că, urmare a concubinajului dintre făptuitor și mama părții

vătămate, nu rezidă obligația acestuia de a îngriji, proteja, educa copilul minor al concubinei.

Prin urmare, prima instanță a constatat că, Cojocaru Ion, aproximativ în perioada de timp

01 noiembrie 2020 - 13 noiembrie 2020, aflându-se la domiciliul situat în xxxxxx, xxxxxx xxx,

locuind împreună cu concubina sa Xxxxxx xxxxxx și fiica acesteia minoră Xxxxxx xxxxxx,

născută la xxxxxx , folosindu-se de momentele în care rămânea de unul singur cu copilul acasă,

urmărind scopul de a-și satisface poftele sexuale în formă perversă, știind cu certitudine că

Xxxxxx xxxxxx este minoră, prin constrângere fizică și psihică, manifestată prin amenințări

cu omorul ei și a mamei, acțiuni întreprinse pentru a o influența psihic și a-i genera simțul acut

de frică a victimei, punând-o sub control personal, fiind în stare să înțeleagă că acțiunile lui

pot duce la deformarea personalității victimei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința în legătură cu vârsta fragedă, în repetate rânduri a întreținut cu

ea raporturi sexuale în formă perversă, manifestate prin dezgolirea corpului său și al minorei,

demonstrarea organelor sexuale proprii, atingerile indecente și punerea victimei de a-l atinge

pe el însuși.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod

penal, după indicii calificativi: ”satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

sau de a-și exprima voința, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor”.

3.1. Procurorul, solicitând casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri,

2

prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.172

alin.(3) lit. a1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 17 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a indicat că, sentința este ilegală în partea calificării acțiunilor

inculpatului în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal și aplicarea unei pedepsei prea blânde.

A menționat că, prima instanță a recalificat acțiunile inculpatului de la art.172 alin.(3) lit.

a1) Cod penal la art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, excluzând calificativul acțiunile au fost

săvârșite și față de un membru al familiei, acțiuni care au fost săvârșite și asupra persoanei

care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului.

A mai menționat procurorul că, noțiunea de membru de familie este definită în spiritul

practicii Curții Europene pentru Drepturile Omului și căsătoria nu este o condiție strict

necesară pentru ca acest articol să devină aplicabil. Or, în decizia CtEDO din 18.12.1986, în

cauza Johnston versus Irlanda, s-a interpretat că și cuplurile necăsătorite care locuiesc

împreună cu copii, se bucură de viață de familie în sensul art.8 al Convenției, condiția fiind că

relația să fie una stabilă și să nu se deosebească de familia tradițională bazată pe căsătorie.

În cazul dat, inculpatul și mama părții vătămate au locuit împreună timp de 8 ani peste

hotarele țării împreună cu minora Xxxxxx xxxxxx, ca o familie tradițională. În aceste

circumstanțe, partea vătămată minoră urmează a fi înțeleasă ca membru al familiei

concubinilor Xxxxxx xxxxxx și Cojocaru Ion, având legături asemănătoare cu cele între părinți

și copii, locuind în viața de familie mai mulți ani și beneficiind de legături strânse cu ambii

adulți ai familiei.

La fel, pe parcursul cercetării judecătorești, martorul Xxxxxx xxxxxx a declarat că

împreună cu Cojocaru Ion au întreprins măsuri de educare și întreținere a fiicei sale, având un

buget comun și ducând o conlocuire comună. La fel, trecând cu traiul în xxxxxx, Cojocaru Ion

a întreprins măsuri în vederea transferului fiicei Xxxxxx xxxxxx la instituția de învățământ în

orașul în care locuiesc pentru ca minora să beneficieze de educație corespunzătoare.

Respectiv, minora este membru al familiei conlocuirii în concubinaj a mamei sale

Xxxxxx xxxxxx cu Cojocaru Ion.

La 07 februarie 2022, procurorul a declarat apel suplimentar, prin care a indicat că,

concluzia primei instanțe cu privire la calificarea acțiunilor inculpatului în baza art.172 alin.(2)

lit. b) Cod penal este în contradicție cu norma penală, ce ține de componența de infracțiune

incriminată.

3.2. Avocatul Șchiopu Tatiana, reprezentantul legal al părții vătămate Xxxxxx xxxxxx și

partea vătămată minoră Xxxxxx xxxxxx, în apelul declarat, solicită casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.172 alin.(3) lit.

a1) Cod penal, la 17 ani închisoare.

În motivarea apelului au indicat că, prima instanță ilegal și neîntemeiat a recalificat

acțiunile imputate inculpatului de la art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal la art.172 alin.(2) lit. b)

Cod penal.

Or, în cadrul cercetării judecătorești, a fost stabilit că, inculpatul și Xxxxxx xxxxxx au

conviețuit într-o relației de concubinaj de 8 ani și, în această perioadă, partea vătămată minoră

a fost parte a acestei relații, locuind împreună cu aceștia, atât în țară, cât și peste hotare.

La fel au invocat că inculpatul și partea vătămată, alături de mama acesteia, au avut parte

3

de viață de familie, la caz, nefiind necesară instituirea tutelei în privința inculpatului.

Au considerat că, în cadrul cercetării judecătorești au fost constatate suficiente

circumstanțe ce au confirmat calitatea de membru de familie dintre inculpat și partea vătămată.

3.3. Reprezentantul legal al părții vătămate Xxxxxx xxxxxx, în numele lui Xxxxxx

xxxxxx, a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, la 17 ani închisoare și menținerea sentinței în partea ce ține

de încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 9 238 lei.

În motivarea apelului, a invocat că sentința este ilegală și neîntemeiată, or, prima instanță

ilegal a recalificat acțiunile incriminate de la art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal la art.172

alin.(2) lit. b) Cod penal.

Consideră că, prima instanță corect a stabilit relația de concubinaj dintre Xxxxxx xxxxxx

și inculpat, însă eronat a interpretat faptul că relația de concubinaj dintre aceștia exclude

calitate de membru de familie al fiicei minore Xxxxxx xxxxxx.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că Xxxxxx xxxxxx,

împreună cu inculpatul Cojocaru Ion au conviețuit într-o relație de concubinaj de peste 8 ani

și în acești ani fiica sa a fost parte a acestei relații, locuind permanent cu ei, atât în țară, cât și

peste hotarele Republicii Moldova, atunci când aceștia au plecat la lucru.

La fel, se susține că, prima instanță a stabilit față de Cojocaru Ion o pedeapsă prea blândă

pentru faptele comise, iar pedeapsa de 17 ani, solicitată de către acuzare este una echitabilă,

care își va atinge scopul.

3.4. Inculpatul Cojocaru Ion, în apelul declarat a solicitat casarea integrală a sentinței, cu

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat, din motivul inexistenței faptei infracțiunii și

fapta nu a fost săvârșită de el.

În motivarea cererii de apel a relatat că, contrar prevederilor art.389 Cod procedură

penală, sentința de condamnare este bazată pe presupuneri, circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei fiind apreciate eronat, probele nefiind cercetate în coroborare, pe deplin și sub toate

aspectele, ce denotă o atitudine părtinitoare față de inculpat, părțile fiind puse în poziții inegale.

Astfel, în raport cu învinuirea înaintată, nu au fost apreciate elementele infracțiunii, iar

acțiunile lui greșit au fost calificate în baza art.172 Cod penal, nefiind constatat și dovedit

faptul acțiunii violente cu caracter sexual.

Sentința nu conține o analiză multilaterală și coerentă a tuturor probelor, nefiind

administrate probe ce ar confirma pe deplin vinovăția lui, la baza condamnării lui fiind puse

doar declarațiile părții vătămate. Or, prima instanță a pus la baza hotărârii numai probele

acuzării, fără a cerceta și a oferi posibilitate apărării să-și prezinte probele sale, ce a dus la

încălcarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, iar aceste circumstanțe ridică mai

multe dubii privind vinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate.

Mai mult, consideră că nu au fost probate acțiunile ce i se impută, iar declarațiile părții

vătămate urmau a fi interpretate critic, deoarece nu au fost confirmate prin alte probe, urmând

a fi respinse inclusiv declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore Xxxxxx

xxxxxx, deoarece sunt contradictorii și nu coroborează cu probele administrate.

La fel, prima instanță a pronunțat o sentință bazată pe presupuneri, incorect apreciind

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, dând o apreciere eronată circumstanțelor cauzei.

4

Reieșind din cele expuse, consideră că, prima instanță nu a făcut o analiză multilaterală

și coerentă a tuturor probelor, fapt ce denotă o atitudine părtinitoare față de inculpat și la baza

sentinței au fost luate în calcul doar probele acuzării.

3.5. Apărătorul Terziman Alexandru, în numele inculpatului Cojocaru Ion, care a solicitat

casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și nu

a fost săvârșită de către inculpat.

În motivarea apelului, invocând cerințele înaintate în apelul inculpatului, a menționat că,

prima instanță nu a dat o apreciere fiecărui semn al componenței de infracțiune de care a fost

învinuit inculpatul și greșit a calificat acțiunile acestuia în baza art.172 Cod penal. Nu a fost

efectuată o analiză multilaterală și coerentă a probelor, precum și nu au fost administrate probe,

care ar confirma vinovăția inculpatului, iar la baza sentinței de condamnare a pus doar probele

acuzării, fiind omis inclusiv faptul că declarațiile lui Xxxxxx xxxxxx sunt contradictorii și nu

coroborează cu probele administrate.

În același context, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art.172

alin.(2) lit. b) Cod penal, nu a fost dovedită, iar la examinarea cauzei nu au fost respectate

prevederile art.art.100 - 101 Cod de procedură penală.

respinse apelul inculpatului Cojocaru Ion și apelul suplimentar al avocatului Terziman

Alexandru, în numele inculpatului, ca fiind nefondate.

Au fost admise apelul declarat de acuzatorul de stat Vrancean Tatiana, apelul suplimentar

declarat de acuzatorul de stat Scutelnic Cătălin, apelul comun declarat de avocatul Șchiopu

Tatiana și reprezentantul legal Xxxxxx xxxxxx, în interesele părții vătămate minore Xxxxxx

xxxxxx și apelul declarat de reprezentantul legal Xxxxxx xxxxxx în interesele părții vătămate

minore Xxxxxx xxxxxx, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care:

- Cojocaru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172 alin.(3) lit. a1) Cod

penal la 12 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu executare începând din 11.10.2022,

cu includerea în acest termen a duratei reținerii și aflării în arest preventiv de la 13.12.2020

până la 03.06.2021 și perioada executată a pedepsei de la 03.06.2021 până la 11.10.2022;

- s-a dispus încasarea, în beneficiul statului, de la inculpat, a cheltuielilor judiciare în

sumă de 9 238 lei.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a comis erori de drept la faptele reținute,

care au fost constatate cu nerespectarea dispozițiilor de drept formal și material.

A menționat că, prima instanță în mod eronat a recalificat acțiunile inculpatului de la

art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal la art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, excluzând calificativul -

acțiunile au fost săvârșite și față de un membru al familiei, acțiuni care au fost săvârșite asupra

persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Cojocaru Ion, aproximativ în perioada de timp

de la 01.11.2020 până la data de 13.11.2020, aflându-se la domiciliul situat în xxxxxx, xxxxxx

xxx, având în îngrijire, ocrotire, protecție și educație pe minora Xxxxxx xxxxxx, născută la

xxxxxx , fiica concubinei sale Xxxxxx xxxxxx, dând-u-și seama de comportamentul său care

duce atingeri unui traumatism psihic asupra minorei, folosindu-se de momentele în care

5

rămânea de unul singur cu copilul acasă, urmărind scopul de a-și satisface poftele sexuale în

formă perversă, știind cu certitudine că Xxxxxx xxxxxx este minoră, prin constrângere fizică

și psihică, manifestată prin amenințări cu omorul ei și a mamei, acțiuni întreprinse pentru a o

influența psihic și a-i genera simțul acut de frică a victimei, punând-o sub control personal,

fiind în stare să înțeleagă că acțiunile lui pot duce la deformarea personalității victimei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința în legătură cu vârsta

fragedă, în repetate rânduri a întreținut cu ea raporturi sexuale în formă perversă, manifestate

prin dezgolirea corpului său și a minorei, demonstrarea organelor sexuale proprii, atingerile

indecente și punerea victimei de a-l atinge pe el însuși.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de instanța de apel în baza art.172 alin (3) lit. a1)

Cod penal, ca satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică

și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor, asupra unui membru de familie, acțiunile

care au fost săvârșite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția si

educarea făptuitorului.

Aceste împrejurări au fost constatate de instanța de apel din totalitatea de probe

administrate, apreciate cu respectarea prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor.

Deși, inculpatul a pledat nevinovat, instanța de apel a considerat că vinovăția acestuia a

fost pe deplin dovedită prin probele administrate, cercetate de instanța de fond și verificate în

ședința instanței de apel, și anume, declarațiile părții vătămate minore Xxxxxx xxxxxx (f. d.56-

59, Vol. I); declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore, Xxxxxx xxxxxx

(f.d.171-176, Vol. II, f.d.78, Vol. III); declarațiile martorului xxxxx xxxxxx (f.d.177, Vol. II);

raportul de expertiză judiciară nr.202002P3538 din 11.12.2020 (f.d.68-69, Vol. I); raportul de

expertiză judiciară nr.202135A0100-PL/486-488-CNEJ din 22.04.2021 (f.d.31, 33, Vol. I);

caracteristica eliberată elevei Xxxxxx xxxxxx (f.d.36, Vol. I).

Cu referire la componența de infracțiune incriminată inculpatului în baza art.172 Cod

penal, instanța de apel a notat că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art.172

Cod penal are, de cele mai dese ori, un caracter complex: 1) relațiile sociale cu privire la

inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a persoanei; 2) relațiile sociale cu privire la

libertatea psihică, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

A relatat instanța de apel că, doar în cazul în care acțiunea adiacentă, din cadrul

infracțiunii prevăzute la art.172 Cod penal, îmbracă modalitatea de profitare de imposibilitatea

victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, este practic imposibil a identifica un obiect

juridic secundar și, în această ipoteză, infracțiunea în cauză are un obiect juridic simplu, nu un

obiect juridic complex.

La fel a marcat că, în cazul infracțiunii analizate, victima adoptă o postură sau alta, în

funcție de modalitatea sub care apare acțiunea principală din cadrul laturii obiective.

În prezenta speță, victima infracțiunii este minora Xxxxxx xxxxxx.

Cât privește modalitățile concrete sub care se prezintă acțiunea principală, aceasta este

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, reprezentând un act sexual nefiresc (sub aspect

fiziologic) dintre persoane având apartenență sexuală diferită, cu caracter anal-genital, anal-

6

digital, oral-genital, oral-anal, faloimitator etc.

Sub aspectul menționat, instanța de apel a reținut că, este dovedit integral prezența acestui

element constitutiv al infracțiunii în acțiunile inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a considerat că în speță, acțiunea principală a laturii obiective

a infracțiunii prevăzute de art.172 Cod penal, manifestată prin satisfacerea poftei sexuale în

forme perverse, a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate minore Xxxxxx xxxxxx,

reprezentantului părții vătămate Xxxxxx xxxxxx, martorului xxxxxx xxxxxx, iar aceste

declarații au fost probate prin raportul de expertiză judiciară nr.202002P3538 din 11.12.2020

și raportul de expertiză judiciară nr.202135A0100-PL/486-488-CNEJ din 22.04.2021.

Or, în rezultatul acțiunilor întreprinse asupra minorei Xxxxxx xxxxxx, ultima a suportat

o traumă psiho-emoțională de o intensitate sporită și, din declarațiile acesteia, rezultă că ea nu

putea fi influențată din exterior asupra mărturiilor depuse.

Referitor la acțiunea adiacentă a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.172 Cod

penal, instanța de apel a reținut că, aceasta acțiune se manifestă prin constrângere fizică,

constrângere psihică și profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima

voința. În speță, inculpatul a cunoscut cu certitudine că partea vătămată avea vârsta de 14 ani.

Concomitent, pe lângă faptul că partea vătămată minoră nu era în stare să-și exprime

voința față de acțiunile criminale ale inculpatului, ultimul a profitat de vârsta fragedă a părții

vătămate, aplicând constrângere fizică și psihică.

Totodată, a fost dovedită existența laturii subiective, or, în speță, inculpatul, cunoscând

cu certitudine că partea vătămată este minoră, profitând de imposibilitatea de a se apăra,

intenționat a comis infracțiunea.

Astfel, instanța de apel a conchis că, probele analizate, cu certitudine dovedesc vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, alegațiile

apărării invocate în susținerea solicitării de achitare a inculpatului fiind nefondate.

Careva erori de fapt ce ar impune casarea sentinței adoptate, cu achitarea inculpatului, nu

au fost constatate, afirmațiile în această parte reprezentând opinia subiectivă a apărării, fără o

motivare plauzibilă, or, s-au luat în considerație probele administrate și cercetate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4), 101 Cod de procedură penală și care

stabilesc cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, demonstrând prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate nu

constituie temei de achitare a acestuia, nerecunoașterea vinovăției fiind un drept și nu o

circumstanță ce determină soluția de achitare.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel a notat că, instanța de fond corect a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, fiind exclus calificativul -

săvârșite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția făptuitorului,

considerând că organul de urmărire penală eronat a incriminat inculpatului acest calificativ, în

situația în care în cadrul cercetării judecătorești nu a fost demonstrată existența unui raport

special între victima minoră și făptuitor.

Însă, în cadrul procesului penal s-a constatat cu certitudine că partea vătămată minoră este

fiica concubinei inculpatului, adică membru al familiei, iar în asemenea circumstanțe, se atestă

prezența unor relații de ordin special.

7

Martorul Xxxxxx xxxxxx a declarat că, împreună cu concubinul Cojocaru Ion au

întreprins măsuri de educare și întreținere a fiicei sale, având un buget comun în familie și

ducând o conlocuire comună. La fel, Cojocaru Ion, trecând cu traiul în xxxxxx, a întreprins

măsuri în vederea transferului fiicei la instituția de învățământ din localitate, pentru ca minora

să beneficieze de educație corespunzătoare.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis că, în coraport cu

fapta comisă, urmările prejudiciabile și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 12

ani, deoarece infracțiunea comisă are un grad sporit de gravitate, fiind una excepțional de

gravă, comisă cu intenție asupra unui minor, circumstanțe care nu pot fi neglijate la stabilirea

modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea acestuia de societate.

5.1. Avocatul Voloh Tatiana, în numele părții vătămate Xxxxxx xxxxxx, invocând

temeiurile pentru recurs prevăzute la art.417 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 17 ani.

În motivarea recursului declarat, avocatul menționează că, soluția instanței de apel

privind încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, este corectă,

dar își manifestă dezacordul cu stabilirea în privința vinovatului a unei pedepse prea blânde.

Menționează că, infracțiunea imputată inculpatului face parte din categoria infracțiunilor

excepțional de grave, ce atentează la viața sexuală a persoanei, fiind comisă cu intenție asupra

unui copil minor, ceea ce determină că Cojocaru Ion nu a conștientizat caracterul periculos al

acțiunilor sale și, prin urmare, partea vătămată a suportat o traumă psiho-emoțională de o

intensitate sporită. Stabilirea unei pedepse de 17 ani închisoare va fi în măsură să asigure

respectarea interesului superior al părții vătămate minore de a fi protejată moral și a i se asigura

protejarea fizică.

5.2. Avocatul Terziman Alexandru, în numele inculpatului, invocând ca temeiuri pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, a apreciat probele cu încălcări grave ale cerințelor art.101 Cod de procedură

penală, în special - în partea aprecierii probelor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, respingând probele apărării fără careva temeiuri, și anume, faptul că potrivit

declarațiilor inculpatului în pct.7.2. din decizia instanței de apel, acesta a avut un buget separat

cu Xxxxxx xxxxxx și partea vătămată minoră mereu s-a aflat în grija mamei sale.

La fel, consideră ca fiind contradictorii concluziile instanței de apel, or, acțiunile

incriminate inculpatului nu au fost confirmate prin probe, iar declarațiile părții vătămate și ale

mamei acesteia urmează a fi apreciate critic, nefiind probate și fiind în contradicție cu raportul

de expertiză judiciară nr.202002P3538 din 11.12.2020, potrivit căruia la partea vătămată

lipsesc leziuni corporale și la examenul medico-legal a regiunii genitale și perinale, s-a

constatat prezența himenului nedeflorat, integru, precum și luând în considerație aspectul

morfologic al membranei himenale, întreținerea raportului sexual vaginal fără lezarea

8

integrității acestuia nu este posibil.

Mai mult, la examinarea cauzei a fost încălcat principiul contradictorialității, or, în

hotărârile adoptate nu se regăsește absolut nicio referire la obiecțiile, circumstanțele și probele

invocate în susținerea poziției apărării, care a fost aprecierea instanțelor, de ce nu au fost luate

în considerare sau de ce nu au fost combătute.

Totodată, fapta infracțională prevăzută la art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal și imputată

inculpatului, nu întrunește elementele infracțiunii, iar vinovăția nu se poate întemeia doar pe

declarațiile părții vătămate sau pe probele indirect obținute doar în defavoarea inculpatului.

Astfel, cu trimitere la declarațiile părții vătămate, aceasta a menționat că la momentul

acțiunilor perverse cu caracter sexual, a fost îmbrăcată în pantaloni negri și bluză albă, pe când

pe aceste haine nu au fost identificate urme (particule) care ar confirma cele declarate.

Mai mult, în instanța de apel, reprezentatul legal al părții vătămate a confirmat că, în

perioada 01.11.2020 - 13.11.2020, nu s-au adresat la careva instituție medicală.

Prin urmare, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art.172 alin.(2)

lit. b) Cod penal, nu a fost dovedită.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, se atestă că soluția instanței de apel contravine

jurisprudenței naționale, în sensul în care, potrivit art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, victima se

află în îngrijirea făptuitorului, atunci când acesta are obligația contractuală (de muncă, de

prestații) de a-i acorda asistență socială ori de a îngriji victima. Potrivit аrt.1331 Cod penal, în

cazul când victima se află sub ocrotirea făptuitorului, atunci când ultimul are calitate de tutore

sau curator, în raport cu victima, acțiunile acestuia urmează а fi încadrate la art.171 alin.(2) lit.

b1) Cod penal și art.172 alin.(2) lit. b2) Cod penal. Astfel, urmează а fi încadrate în baza art.171

alin.(3) lit. а) Cod penal și art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, doar violul sau acțiunile violente

cu caracter sexual, când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de а ocroti un minor, acesta

aflându-se sub ocrotirea făptuitorului dar făptuitorul nu cade sub incidența prevederilor

art.art.1331, 134 Cod penal.

Consideră recurentul că, pe lângă faptul necercetării probelor sub toate aspectele,

inculpatului i-a fost încălcat inclusiv dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 CEDO.

acestea urmează a fi admise, din motiv că acțiunile inculpatului nu au fost încadrate corect de

către instanța de apel.

invocate, completul de judecată consideră că acestea urmează a fi admise, din următoarele

considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl admite, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în

cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

9

fi supuse recursului pentru a repara erorile comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în

temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Astfel, completul de judecată atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

Din textul art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța de apel

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală. În conformitate cu prevederile art.419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată. Potrivit art.385 alin.(1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art.113 Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală. Potrivit art.394 alin.(1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul

de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe

instanță de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta

a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care urmează să le

soluționeze instanță de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect

aplicate (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel). Sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după

conținut cerințelor art.art.384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu

ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte.

Potrivit rechizitoriului, Cojocaru Ion a fost învinuit că, ..., având în îngrijire, ocrotire,

protecție și educație pe minora, acțiunile acestuia fiind încadrate pe art.172 alin.(3) lit. a1) Cod

penal. Prin sentință, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172 alin.(2)

lit. b) Cod penal, după indicii calificativi: satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșită prin constrângere fizică sau psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor.

Instanța de apel a casat total sentința primei instanțe și a pronunțat o hotărâre nouă, prin

care acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.172 alin (3) lit. a1) Cod penal, după

indicii calificativi: satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșită prin constrângere

fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra si de a-și

exprima voința, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor, asupra unui membru de familie,

10

acțiuni care au fost săvârșite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecția

si educarea făptuitorului.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului pe art.171 alin.(3) lit. a1) Cod

penal, conform semnelor: „...asupra unui membru de familie...”, cât și: „...în îngrijirea,

ocrotirea, protecția si educarea făptuitorului...” - calificative care se exclud reciproc.

Totodată, soluția instanței de apel contravine jurisprudenței naționale, potrivit cărei, în

sensul prevederii de la art.171 alin.(3) lit. a) și 172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, victima se află în

grija făptuitorului, atunci când acesta are obligația contractuală (de muncă, de prestații) de a-i

acorda asistenta socială ori de a îngriji victima. În legătură cu intervenirea modificărilor în

prevederile art.1331 Cod penal, în cazul când victima se află sub ocrotirea făptuitorului, atunci

când ultimul are calitatea de tutore sau de curator, în raport cu victima, acțiunile acestuia

urmează a fi încadrate la art.art.171 alin.(2) lit. b1), sau 172 alin.(2) lit. b2) Cod penal. Astfel,

urmează a fi încadrate în baza art.art.171 alin.(3) lit. a) și 172 alin.(3) lit. a1) Cod penal, doar

violul sau acțiunile violente cu caracter sexual, când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de

a ocroti un minor, acesta aflându-se sub ocrotirea făptuitorului, dar făptuitorul nu cade sub

incidența prevederilor art.art.1331 și 134 Cod penal. Victima se află sub ocrotirea făptuitorului

atunci când ultimul are calitatea de tutore sau de curator în raport cu victima, sau când

făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de a ocroti un minor. Victima se află sub protecția

făptuitorului în cazul în care este privată în mod legal de libertate (de exemplu, se află într-o

instituție de reeducare), iar cel care a săvârșit violul are obligația de a o păzi și supraveghea.

Victima se află la educarea făptuitorului atunci când acesta face parte din rândul cadrelor

didactice sau al personalului pedagogic, fie că este o persoană angajată de către părinții

victimei, pentru educarea și instruirea acesteia (Hotărârea Plenului CSJ a Republicii Moldova

din 07.11.2005, nr.17 - Despre practica judiciară în cauzele din categoria infracțiunilor privind

viața sexuală, pct.13).

Prin urmare, din prevederile legale menționate, rezultă că în acțiunile inculpatului lipsește

semnul calificativ prevăzut la art.172 alin.(3) lit. a1) Cod penal - persoană care se află în

îngrijirea, ocrotirea, protecția si educarea făptuitorului, pentru realizarea căreia este necesar

ca între făptuitor și victimă să existe, la momentul săvârșirii faptei, un raport special, fapt ce

denotă că incorect a fost reținut în seama inculpatului acest semn calificativ.

Însă, potrivit învinuirii înaintate, inculpatului i-a fost incriminat că „...aflându-se la

domiciliul situat ...., având în îngrijire, ocrotire, protecție și educație pe minora ...., fiica

concubinei sale ...”, iar în conformitate cu prevederile art. 1331 lit. a) Cod penal, prin membru

de familie se înțelege, în condiția de conlocuire, persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub

tutelă și curatelă, rudele, afinii lor, soții rudelor, persoanele aflate în relații asemănătoare celora

dintre soți (concubinaj) sau dintre părinți și copii.

În speță, la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se afla era în relații de concubinaj

cu Xxxxxx xxxxxx, care este mama părții vătămate minore.

În practica judiciară privind examinarea cauzelor din categoria infracțiunilor privind viața

sexuală a fost accentuat, că dacă raportul sexual, altul decât violul, actele de penetrare vaginală,

anală sau bucală și altele, săvârșite cu o persoană de vârstă fragedă, al cărei consimțământ nu

are valoare juridică, deoarece aceasta nu înțelege semnificația celor ce i se întâmplă, se califică

potrivit art.171 alin.(3) lit. b) sau art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal.

11

În concluzie, instanța de recurs relevă că, la încadrarea acțiunilor, instanța de apel nu a dat

apreciere justă probelor administrate, prin ce a admis o eroare gravă de drept la încadrarea

faptei inculpatului. Inclusiv, instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele faptice,

precum și nu a apreciat toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală, verificarea

probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Pe de altă parte,

motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe

de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic

superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva

arbitrariului, furnizându-le dovada că au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent oricărui act

jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză

științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor administrate

în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se reflectă în

motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și posibilitatea

persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003)

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea

transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari c. Finlandei,

(2001) § 30).

Din circumstanțele expuse, completul de judecată conchide că, instanța de apel deficitar

și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 417-418 Cod de procedură penală, fiind

adoptată o hotărâre care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, prin ce s-au

comis erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Reieșind din faptul că se impune soluția de casare totală a deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare, instanța de recurs nu se va expune referitor la temeiul de casare

prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de avocata Voloh

Tatiana, în numele părții vătămate Xxxxxx xxxxxx, instanța de apel urmând să țină cont

inclusiv și de argumentele respective.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină

seama de împrejurările care au servit temei de casare a deciziei și, cu respectarea prevederilor

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză și, în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală, argumentând clar concluziile sale, ținând cont și de motivele expuse în

pct.7. al prezentei decizii.

Totodată, instanța de rejudecare urmează să țină cont că, faptele comise urmează a fi

încadrate în baza Legii în vigoare la momentul comiterii acestora, dar și ținându-se cont de

obligativitatea aplicării principiului retroactivității legii penale.

12

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Admite recursurile declarate de către avocata Voloh Tatiana, în numele părții vătămate

Xxxxxx xxxxxx și de către avocatul Terziman Alexandru, în numele inculpatului, casează

integral decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2022, în cauza

penală în privința inculpatului Cojocaru Ion xxxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

13