1ra-369/2020 — art. 157 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 25 aprilie 2019, Cojocaru Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 6 (șase) luni cu executarea acestea în penitenciar de tip deschis. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Cojocaru Victor a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an și să nu se execute pedeapsa aplicată dacă, în termenul de probă fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat că: Cojocaru Victor la data de 08 august 2018, aproximativ la ora 14:00 min., aflându-se în strada s. xxxxxx, în rezultatul unui conflict cu unchiul său Vasile Bîrlădeanu, i-a aplicat 1 ultimului cu furca o lovitură peste piciorul drept cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018, fractură închisă cominutivă diafizară a femurului pe dreapta în 1/3 medie distală cu deplasarea fragmentelor, ce se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

Sentința a fost atacată cu apel de către: - procurorul în Procuratura r-lui Hîncești, Natalia Braila, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează: Inculpatul Cojocaru Victor să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea, acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de 5 ani. - avocatul Marin Aftenii în numele inculpatului Cojocaru Victor prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, (sediul Central) din 25.04.2019, în partea condamnării lui Cojocaru Victor Nicolae, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care Cojocaru Victor, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, să fie achitat, deoarece fapta nu constituie infracțiune. 3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că: - instanța de judecată neîntemeiat a reîncadrat fapta inculpatului Cojocaru Victor prevăzută de art. 151 alin.(1) Cod penal, în cele ale art. 157 Cod penal, stabilind că inculpatul prin acțiunile sale a săvârșit vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătăți cauzată din imprudență lui Bîrlădeanu Vasile; - instanța de fond a reținut ca fiind constatată pe baza cercetării probatoriului și aprecierii propriei convingeri o situație de fapt contrară celei stabilite obiectiv la cercetarea judecătorească; - infracțiunea prevăzută la art. 151 din Cod penal este o infracțiune materială, ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății, latura subiectivă a infracțiunii analizate se exprimă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă; - martorii direcți la producerea incidentului au indicat faptul că victima Bîrlădeanu Vasile a căzut jos în rezultatul loviturii primite cu furca în regiunea piciorului drept de către Cojocaru Victor Nicolae; - inculpatul a avut posibilitatea să arunce furca și fără să lovească partea vătămată, deci acțiunile acestuia au fost săvârșite intenționat; 2 - după ce Bîrlădeanu Vasile a căzut jos în rezultatul acțiunilor sale, Cojocaru Victor a părăsit locul faptei fără a se interesa despre starea acestuia, ceia ce reprezintă o dovadă în plus că a conștientizat gravitatea consecințelor survenite în rezultatul acțiunilor sale continuând-și drumul spre casă - din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare intenționată gravă sau alte violențe prevăzute de art. 151 din Codul Penal s-a realizat în momentul în care inculpatul a săvârșit acte de violență asupra victimei, constând în lovirea intenționată a acestuia cu furca peste picior. Urmarea imediată a acestei acțiuni, a fost atinsă atunci când victimei i s-au cauzat suferințe fizice și leziuni corporale grave; - legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă există, fiind dovedită și prin concluziile raportului de expertiză judiciară medico-legală care atestă faptul că leziunea suferită de victimă a fost produsă în urma acțiunii traumatice a unui corp dur contondent sau lovirea de acesta, înainte de internare în staționar, în diverse circumstanțe, inclusiv în cele indicate în ordonanță; - atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă ca formă de vinovăție, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale cât și a urmărilor produse de aceasta; 3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că: - limitele legitimii apărări nu au fost depășite, iar faptul împungerii cu coarnele furcii în abdomen, piept și față reprezenta un pericol net superior pentru viața și sănătatea celui atacat, în comparație cu reacția inculpatului Cojocarii Victor, care este aproape orb și simțind pericolul real, direct și imediat, a reacționat pentru a se apăra, cu atât mai mult că partea vătămată rostea cuvintele ”aici ții sfârșitul”.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2019, a fost respins ca fiind nefondat apelul avocatului Marin Aftenii în numele inculpatului Cojocaru Victor. A fost respins apelul procurorului și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Hîncești (sediul Central) din 25.04.2019, în cauza penală de condamnare a lui Cojocaru Victor pe art. 157 Cod penal. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpatului se demonstrează prin următoarele probele: - Proces- verbal privind consemnarea celor constatate din 21.09.2018(f.d. 5); informația telefonică 112 din 08.08.2018 ora 17.30 (f.d.6); informație telefonică 903 din 09.08.2018 (f.d. 7); cererea din 08.08.2018 de la Bîrlădeanu Vasile (f.d. 8); - Proces-verbal de cercetare la fața locului din 10.08.2018 (f.d. 15-16); potrivit 3 Raportului de constatare nr. 201822D0165 din 19.09.2018 (f.d. 37-38); - Potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018 (f.d. 42-43); - Proces-verbal de cercetarea a obiectului din 27.11.2018 (f.d. 46-47). Instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, a constatat că acțiunile lui Cojocaru Victor Nicolae, comise în circumstanțele constatate, exprimă sub aspect subiectiv și obiectiv semnele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 157 Cod penal și anume - vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență. Instanța de apel a notat că, obiectul juridic special al infracțiunii examinate îl formează relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, îl constituie corpul persoanei. Latura obiectivă a vătămării grave ori medii a integrității corporale sau a sănătății, cauzate din imprudență, are următoarea structură: 1) fapta (acțiunea sau inacțiunea) prejudiciabilă constând în cauzarea vătămării grave ori medii a integrității corporale sau a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub formă de vătămare gravă ori medie a integrității cor porale sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. La calificare nu are importanță metoda sau mijloacele pe care le-a folosit făptuitorul pentru a cauza vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății. Instanța de apel a menționat că, infracțiunea examinată este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii: a) vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății ori b) vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, se exprimă în vinovăție sub formă de imprudență. Privitor la semnele secundare ale laturii subiective a infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, instanța de apel a notat că motivele infracțiunii pot fi diverse: răzbunarea, ura, gelozia, invidia, motive huliganice etc, însă nici motivul și nici scopul acesteia nu au relevanță la calificare, cu excepția cazurilor când prezența acestora este un temei de agravare a răspunderii penale. Subiectul vătămării grave sau medii a integrității corporale sau a sănătății, cauzate din imprudență, este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16 ani Instanța de apel a constatat că după audierea inculpatului, părții vătămate, martorilor oculari, instanța de judecată a constatat, că la data de 08 august 2018, aproximativ la ora 14:00 min., Cojocaru Victor Nicolae aflându- 4 se în strada s. Cățeleni, r-nul Hîncești, în rezultatul unui conflict cu unchiul său Vasile Bîrlădeanu, Cojocaru Victor i-a aplicat ultimului cu furca o lovitură peste piciorul drept cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201822D0200 din 05.11.2018, xxxxxxxx, ce se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață. Instanța de apel a conchis că, acțiunile inculpatului Cojocaru Victor și vătămările corporale constatate la partea vătămată Bîrlădeanu Vasile există legătura cauzală directă. Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Cojocaru Victor se încadrează juridic în art. 157 Cod penal, deoarece, din probatoriu administrat și verificat în cadrul ședințelor de judecată, s-a stabilit cu certitudine că vătămarea corporală gravă, cauzată părții vătămate Bărlădeanu Vasile, i-a fost cauzată din imprudență de inculpat pe fundalul unei situații de conflict apărute între aceștia Instanța de apel la individualizarea pedepsei penale, a notat că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sânt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală. Referitor la corectitudinea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Cojocaru Victor, instanța de apel a conchis că prima instanța la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, în conformitate cu art. 6, 7, 16, 61, 72, 75, 76, 77, 78, Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de personalitatea inculpatului, că potrivit certificatului seria EM nr. 583261 eliberat de Consiliul republican de expertiză medicală a vitalității, Cojocaru Victor este invalid de gradul I din copilărie prin suferință oculară și necesită călăuză permanentă de către o altă persoană, potrivit caracteristicii eliberate de primarul sat. Cățeleni, Cojocaru Victor Nicolae a fost permanent în atenția șefului de post din localitate (f.d. 58), potrivit certificatului prezentate de Spitalul raional Hîncești, Cojocaru Victor Nicolae la evidența medicului narcolog nu se află (f.d. 59), potrivit certificatului prezentate de Spitalul raional Hîncești, Cojocaru Victor Nicolae la evidența medicului psihiatru se 5 află cu diagnoza epilepsie (f.d. 60), potrivit revendicării F-246, Cojocaru Victor Nicolae anterior nu a fost judecat (f.d. 62). Instanța de apel a considerat justă aplicarea prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatului Cojocaru Victor, suspendând condiționat pedeapsa principală sub formă de închisoare pe o perioadă de probațiune de 1 (unu) ani, și să nu se execute pedeapsa aplicată dacă, în termenul de probă fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Instanța de apel a apreciat că în privința acestuia nu se impune în mod imperativ ca executarea pedepsei să fie în regim real, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații.

Decizia motivată a instanței de apel pronunțată la 17 iunie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către: - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care invocând în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei și rejudecarea cauzei de un alt complet de judecători. 5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia a menționat că: - instanță de fond ilegal și neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 157 Cod penal (vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență). Această soluție, contrar prevederilor art.414, 417 Cod de procedură penală, greșit a fost menținută de către Curtea de Apel, fără a lua în considerare prevederile art.325 Cod procedură penală, fiind astfel depășite limitele învinuirii; - probele prezentate de către acuzare, în special martorii oculari, dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal; - instanțele nu au luat în considerare faptul că, inculpatul a conștientizat gravitatea consecințelor acțiunilor sale; - la caz în acțiunile inculpatului sunt prezente semnele componenței de infracțiune imputate (latura obiectivă, latura subiectivă)

Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei 6 instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. În cazul sesizării de către părți a nerespectării termenului rezonabil de judecare a cauzei de către prima instanță, instanța de apel se expune și asupra nerespectării acestui termen. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Recurentul invocă în recursul său temeiurile prevăzute de pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că decizia instanței de apel se contestă prin prisma temeiurilor de recurs invocate și menționate supra, invocându-se faptul, că instanțele de fond au dispus incorect recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 157 Cod penal. 7 În acest context, reieșind din materialele cauzei penale, instanța de recurs reține, că Cojocaru Victor de către organul de urmărire penală a fost învinuit, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, însă prima instanță a recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal, în art. 157 Cod penal - vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență. Astfel, decizia instanței de apel va fi analizată de către Colegiu penal lărgit, în cumul cu sentința primei instanțe. În contextul dat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel în motivarea deciziei nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și cercetate, cu o argumentare clară în acest sens. La acest capitol, Colegiul ține să menționeze că, judecând apelul instanța de apel nu se poate limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor cauzei constatate de prima instanță, dar urmează să examineze și să supună verificării toate probele și argumentele aduse de apelanți, respectând prevederile legale enunțate anterior. Tot aici urmează a fi remarcat și faptul, că instanța nu a analizat comportamentul inculpatului până la faptă, în timpul și după săvârșirea faptei, or, din declarațiile martorilor oculari Grosu Radu, Munteanu Constantin reiese că victima Bîrlădeanu Vasile a fost lovită cu furca, după ce a căzut jos în rezultatul loviturii în regiunea piciorului drept de către Cojocaru Victor. La fel, de instanța de apel nu a fost apreciat acel fapt că inculpatul a declarat că i-a smuls furca din mîina lui Bîrlădeanu Vasile și i-a aplicat o lovitură în piciorul drept, deși ar fi putut să arunce furca fără să lovească partea vătămată. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit consideră, că în speță instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a cercetat în deplină măsură cumulul de probe, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, privind recalificarea acțiunilor inculpatului de la prevederile art. art. 151 alin. (1) Cod penal la cele ale art. 157 Cod penal. Prin urmare, instanța de recurs constată, că instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor lui Cojocaru Victor în coroborare cu probele administrate, pe care urma să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod 8 de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. Evitând aplicarea întocmai a acestor prevederi legale, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și cercetate, doar le-a enumerat, fără a se pronunța pe motivele apelului declarat de procuror, referitor la netemeinicia concluziei primei instanțe privind necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului din prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal în cele ale art. 157 Cod penal, fără a descrie, analiza și motiva convingător, concluzia sa în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală. În contextul dat, Colegiul penal consideră că concluziile instanței de apel privind menținerea sentinței primei instanțe care a dispus condamnarea lui Cojocaru Victor în baza art. 157 Cod penal, sunt pripite, iar decizia este motivată insuficient sub acest aspect, ne fiind analizate în deplină măsură probele la care procurorul a făcut referire ca probe decisive în confirmarea faptei imputate. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că în prezenta speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs. În lipsa unei ample și convingătoare motivații privind aprecierea acțiunilor inculpatului și calificarea acestora ca cauzare de vătămare gravă a integrității corporale sau sănătății din imprudență conform art.157 Cod penal, Colegiul penal lărgit concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, unde instanța de apel, urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de procuror, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să verifice corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor acestuia în coroborare cu probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le evalueze cuvenit cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să-și argumenteze clar concluziile sale în 9 decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Cojocaru Victor xxxxxxxxx, și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată pronunțată la 09 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 10