1ra-1209/22 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-1209/22 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1209/22

1-21015585-01-1ra-10082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători –Țurcan Anatolie, Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu, Talpă Boris,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina

și de către avocatul Balaban Sergiu în numele părții vătămate Crețu Gheorghe,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2022, în

cauza penală în privința lui

Crețu Ștefan XX, născut la XX XX XX,

domiciliat în r-nul XX, s. XX.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 02.02.2021 – 25.11.2021;

Instanța de apel: 23.12.2021 – 25.05.2022;

Instanța de recurs: 10.08.2022 – 27.06.2023.

A C O N S T A T A T :

Crețu Ștefan, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 650 unități convenționale, echivalentul a 32500 (treizeci și două mii cinci

sute) lei.

Ștefan, în perioada lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2019 data și ora

exactă nu a fost stabilită de organul de urmărire penală, având intenția directă de a

sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în locuința cet. Cretu Gheorghe din

s. XX, r-nul XXX și pe ascuns a sustras un ciocan rotopercutor de marcă necunoscută

la prețul de 7500 lei și un set din 70 de piese de burghiuri din metal de diferite mărimi

la prețul de 2000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă de 9500 lei.

De către prima instanță, acțiunile inculpatului Crețu Ștefan au fost încadrate

în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, “furtul- adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.”

inculpatului Crețu Ștefan, prin care a solicitat casarea sentinței, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Crețu Ștefan să fie achitat din motiv că, fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivarea apelului avocatul a menționat că, prima instanța a preferat

unele probe în favoarea altora, indicând și cele care nu au fost cercetate în ședința

de judecată, astfel fiind încalcat principiul contradictiolității.

În opinia aparării, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate

probe din care rezultă că, Crețu Ștefan a comis infracțiune de furt.

1

Susține că, inculpatul nu recunoaște comiterea faptei incriminate și a

menționat despre faptul că, partea vătămată intenționat acuză de furt în scopul de a

înlătura concurentul care activează în același domeniul.

Menționează că, în parte ce ține de calificarea acțiunilor lui Crețu Ștefan, în

baza art. 186 alin.(2) lit. c) Cod penal, instanța de judecată a reținut calificare

indicate în rechizitoriu.

Totodată, apărarea nu este de acord cu calificativul “prin pătrundere” din

motiv că inculpatul avea acces liber la încăperea, precum și “cauzarea de daune în

proporții considerabile” or, partea vătămată nici la etapa urmării penale nici în

instanța de judecată nu s-a referit la caracterul considerabil al daunei cauzate.

apelul avocatului Ticu Ion în numele inculpatului Crețu Ștefan, a fost admis,

sentința casată, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Crețu Ștefan a fost achitat de învinuirea în baza art. 186

alin.(2) lit. b), c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea inculpatului. Această reglementare se include în spiritul

prezumției nevinovăției datorită faptul că pedepsirea oricărei persoane pentru o

faptă penală se poate realiza doar în baza unor informații certe și veridice despre

vinovăția ei, neadmițându-i-i presupunerile sau probele afectate de incertitudine.

Legiuitorul stabilind chiar interpretarea dubiilor în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului. Chiar în cazul aprecierii probelor orice informație, în

baza căreia se pot face două sau mai multe concluzii opuse ( în sensul apărării sau

acuzării) despre aceeași circumstanță arată imposibilitatea punerii acesteia în baza

unei sentințe de vinovăție.

Instanța de apel a reținut însăși din declarațiile părții vătămate și a

martorilor audiați atât în cadrul urmării penale și în prima instanță, verificate în

instanța de apel nu rezultă cu certitudine că anume Crețu Ștefan a comis infracțiune.

Colegiul penal al instanței de apel a menționat că, faptul însușirii bunurilor

de către inculpat nu a fost probat nici sub o formă. Versiunea respectivă a fost

formulată de către partea acuzării pentru a crea aparent o consecuvitate logică a

celor întâmplate, acest fapt este inadmisibil, or acuzarea urmează să-i prezinte

probe concludente și pertinente.

În opinia instanței de apel, învinuire poate fi fundamentată inclusiv pe probe

indirecte. La caz, acuzatorul de stat indică doar probe indirecte, însă acest fapt nu

confirmă vinovăția inculpatului. Mai mult, organul de urmărire penală nu a

întreprins toate măsurile procesuale în vederea depistării bunurilor sustrase,

limitându-se doar la audierea părții vătămate și a martorilor care nu confirmă

vinovăția inculpatului.

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, a declarat în termen recurs ordinar, prin care,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța de apel a admis o eroare gravă, de

2

fapt, care a afectat soluția instanței, astfel solicitând casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea sentinței.

prin care Crețu Ștefan a fost achitat, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece,

în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu mijlocul probatoriu, adus de

către acuzare în sprijinul învinuirii formulate inculpaților, și a ajuns la concluzie,

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe, fapt ce la caz în opinia

acuzării nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general

a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Menționează că, achitându-l pe Crețu Ștefan, instanța de apel, nu a luat în

considerație toate probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind

respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar

combate învinuirea incriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile art.101

alin. (1) Cod de procedură penală, conform căruia fiecare proba urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al colaborării lor.

Susține că vinovăția inculpatului Crețu Ștefan în comiterea infracțiunii

incriminate și-a găsit confirmare deplină și prin probele cercetate în ședința de

judecată și anume: plângere din 30 ianuarie 2020 depusă de Crețu Gheorghe prin

care solicită să fie luate măsuri cu Crețu Ștefan (f.d.5): informația telefonică la 112

din 29 ianuarie 2020 prin care a fost relatat că Crețu Ștefan în mod tainic a sustras

de la Crețu Gheorghe mai multe bunuri.(f.d.6); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 29 ianuarie 2020 (f.d.7-9); planșa ilustrativă anexată la proces-verbal de

examinare din 10 februarie 2020 (f.d.11); procesul –verbal de confruntare dintre

Crețu Ștefan și Pasat Mihail din 08 mai 2020 f.d.(28-29).

În opinia acuzatorului de stat, din probele anexate la materialele dosarului,

care au fost cercetate atât în prima instanță cât și în instanța de apel, declarațiile

acestora fiind confirmate prin materialele anexate la cauza penală.

Gheorghe a declarat în termen recurs ordinar, prin care, invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care apelul să fie respins ca nefondat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În susținerea cererii de recurs a menționat că, nu pot fi reținute argumentele

Colegiului penal, precum că, din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați

atât în cadrul urmării penale cât și în prima instanța, verificate în instanța de apel nu

rezultă cu certitudine că anume Crețu Ștefan în perioada lunii noiembrie- începutul

lunii decembrie 2019 a sustras bunurile de la Crețu Gheorghe și anume un ciocan

rotopercutor de marcă necunoscută la prețul de 7500 lei și un set din 70 de piese de

burghiuri din metal de diferite mărimi la prețul de 2000 lei.

Prin urmare, prin declarațiile martorului Pasat Mihail se probează că

inculpatul la 7-9 decembrie 2019 avea asupra sa un diplomat negru și a urcat cu el

3

în automobilul său. Respectiv, unica argumentare a instanței de apel este că nu s-a

probat conținutul acelui diplomat.

Consideră că, instanța de apel și-a întemeiat greșit și eronat concluziile de

învinuire, care în consecință au condus la achitarea inculpatului.

Astfel, decizia Curții de Apel privind casarea sentinței de condamnare și

pronunțarea unei decizii de achitare a fost pronunțată doar ca rezultat al unei

constatări, dar nu în baza probelor concludente și pertinente care ar demonstra

nevinovăția inculpatului.

Susține că, instanța de apel a menționat despre hotărârea primei instanțe ca

una ilegală, însă nu a argumentat în fapt și în drept care sunt motivele ilegalității

hotărârii.

De asemenea, invocă faptul că instanța de apel a comis o eroare, prin faptul

că nu a luat în considerare declarațiile martorilor.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din considerentele ce vor

fi desfășurate în continuare.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

procurorul precum și avocatul în interesele părții vătămate își întemeiază dezacordul

cu decizia contestată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța de apel a admis o

eroare gravă, de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din esența criticilor aduse de către titularii cererilor de recurs, Colegiul penal

constată că dezacordul recurenților se focusează asupra soluției de achitare

pronunțată de către instanța de apel, ultimii pledând pentru menținerea sentinței de

condamnare.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de

recurenți, Colegiul penal reține, că potrivit rechizitoriului, Crețu Ștefan a fost deferit

justiției fiind învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal – furtul, conform semnelor calificative, sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

4

Potrivit sentinței, prima instanță, l-a recunoscut vinovat pe Crețu Ștefan, de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2022, sentința a fost casată cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care

Crețu Ștefan a fost achitat din motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare, Colegiul penal constată că, criticile aduse de către

titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, instanța de recurs menționează că conform art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Analizând motivele aduse de către recurenți în cererile de recurs ordinar,

Colegiul penal lărgit subliniază, că în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord

cu soluția primei instanțe, precum și cu probele prezentate de către procuror, atunci

aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună punctul său de vedere

asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale,

lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art.art.414, 417 Cod de procedură

penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare analiza

probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat

la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente acestora urma să

se facă o reapreciere, urmând a fi admise ori respinse ca probe.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) -

(4) Cod de procedură penală, reține că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

5

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului

probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele,

dar și de a expune esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele

probe sunt admise, iar altele respinse.

Contrar celor enunțate, Colegiul penal lărgit atestă că, deși instanța de apel a

criticat soluția primei instanțe, precum și probele acumulate de către organul de

urmărire penală în susținerea învinuirii, la rândul său - a omis să descrie în decizia

emisă conținutul probelor administrate la dosar, să facă o analiză a fiecărei probe

separat, iar apoi să le aprecieze în cumul prin coroborare.

Instanța de recurs constată că, deși instanța de apel a ajuns la concluzia

achitării inculpatului de sub învinuirea adusă în baza art.art.186 alin.(2) lit. b), c),

Cod penal, în motivarea acestei soluții, instanța s-a limitat doar la descrierea unor

probe administrate la cauza penală, fără a le supune aprecierii cu o argumentare

detaliată și a le acorda un suport motivat, concluzionând într-o manieră superficială

că probatoriu prezentat nu permite a concluziona că fapta a fost comisă de Crețu

Ștefan.

În acest context, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel, nu a

luat în considerație declarațiile martorului Pasat Mihail, potrivit cărora „...l-a văzut

pe Ștefan cum a ieșit din ograda lui Gheorghe cu un diplomat în mână, însă nu a

atras atenția ce scria pe el. Concretizează că era un diplomat de culoare neagră

pentru careva instrumente și avea dimensiunile de 40 cm pe 50 cm. altceva în acel

moment la Ștefan în mână nu a mai văzut. Mai susține că a văzut cum Ștefan a plasat

diplomatul în mașină și a plecat...”.

De asemenea, martorul Cojocaru Ion a declarat că, „...după ce s-a aflat

despre furtul perforatorului, Ștefan i-a cerut ca să facă declarații false și anume să

indice alte date însă nu cele corecte. Astfel, susține că la Crețu Gheorghe a lucrat

pe data de 18 decembrie. Or, Crețu i-a cerut ca să declare că în general în luna

decembrie nu a lucrat la Crețu Gheorghe...”.

La fel, instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor părții vătămate Crețu

Gheorghe, potrivit căror, “…Pe marginea instrumentului dispărut a fost la poliție și

a înțeles că ei au discutat cu Ștefan. Susține că a mers și a discutat cu soția

inculpatului, ultima i-a reproșat că l-a amăgit pe Ștefan, concretizând că sunt chit.

Din experisia soției inculpatului i-a fost clar că inculpatul a fost cel care i-a sustras

bunul pentru că anterior a fost amăgit de fiul său de bani...”.

Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel a motivat insuficient

hotărârea adoptată și a dat o apreciere greșită probelor administrate pe caz, or

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală, de

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va

fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. Fiecare probă trebuie apreciată și după

6

veridicitatea acesteia, care poate fi caracterizată ca o corespundere a datelor de fapt

cu realitatea care se probează. Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării lor, cu respectarea art.101 Cod de procedură penală.

În concluzie, Colegiul penal lărgit constată că, în speța discutată și-au găsit

confirmare temeiurile invocate de recurenți și prevăzute în art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi

apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții

corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care

au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea

o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile

art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în recurs, iar în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Balaban Sergiu în numele

părții vătămate Crețu Gheorghe, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 mai 2022, în cauza penală în privința lui Crețu Ștefan XXXX

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

Talpă Boris

7