1ra-1659/22 — art. 190 alin.1 CP

1ra-1659/22 — art. 190 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1659/22

1-21032312-01-1ra-08122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu, Talpă Boris, Malanciuc Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului Lesovoi

Nicolae XXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Lesovoi Nicolae XXX, născut la

XX XX XXX, originar și

domiciliat în s. XXXX, r-l XXX,

cu viza de reședință în XXX, str.

XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.03.2021 – 11.06.2021;

Instanța de apel: 15.07.2021 – 21.09.2022;

Instanța de recurs: 08.12.2022 – 06.06.2023.

A C O N S T A T A T :

Lesovoi Nicolae a fost recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de amendă în suma de 700 (șapte sute) unități

convenționale, ceea ce constituie 35 000 (treizeci și cinci mii)lei.

În temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, cu sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 06 martie 2019 a fost stabilită pedeapsă definitivă de

700 (șapte sute) unități convenționale ceea ce constituie 35000 (treizeci și cinci mii)

lei cu aplicarea art. 87 Cod penal, executare separată a pedepsei sub formă de munca

neremunerată în folosul comunității, în cuantum de 136 ore.

Nicolae, în luna octombrie, anului 2020, aflîndu-se pe str. XX XX, mun. XXX, avînd

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, precum că are nevoie pentru

1

serviciu de un laptop, avînd un comportament dolosiv și viclean, a rugat minorul

XXX cît și partea vătămată XXX, să-i dea în folosință pe un termen de 24 ore,

laptopul de model ”Asus” cu nr. de identificare L4N0CV034855159, la prețul de

5790 lei. În continuare Lesovoi Nicolae, fără să-și onoreze obligațiunile asumate de

restituire a laptopului, prin intermediul cet.Cojocari Serghei, a amanetat laptopul

menționat supra la lombardul ”Blago” SRL, căuzîndu-i astfel părții vătămate

Dmitrișina Nelli un prejudiciu material considerabil în suma de 5790 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal,

„escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv

sau viclean care a produs daune considerabile.”

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că, probele administrate la faza de urmărire

penală și ulterior cercetate în ședințele de judecată nu demonstrează vinovăția lui

Lesovoi Nicolae, din motiv că aceasta latura învinuirii nu este bazată pe probe

pertinente, concludente și utile, iar concluziile organului de urmărire penală, preluate

de instanța de judecată sunt bazate pe presupuneri.

A menționat că, declarațiile părții vătămate Dimitrișina Nelli se contrazic,

ultima fiind audiată inițial a comunicat că nu au fost făcute lucrări de reparație de

către inculpatul, iar ulterior la întrebările formulate a declarat că, reparație totuși a

fost efectuată în baie și a durat aproximativ o lună.

A mai susținut că, este nefondată și neîntemeiată poziția instanței de fond care

indică că, prin declarațiile părții vătămate, martorilor Dimitrișin Anatolie și Cojocari

Serghei se demonstrează vinovăția inculpatului.

A indicat, că fără a examina versiunea părții apărării, instanța în mod

preferențial acordă atenție poziției expuse de partea vătămată Dimitrișina Nelli, iar

declarațiile inculpatului Lesovoi Nicolae sunt apreciate critic.

Astfel, a conchis că a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției, prevăzut

în art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, iar prima instanță și-a bazat concluziile

pe presupuneri, or, toate dubiile urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

A mai precizat că, prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

în cadrul examinării prezentei cauze nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal.

2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul în numele

inculpatului și menținută sentința primei instanțe.

4.1 În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, audiind

participanții la proces, cercetând probele administrate de instanța de fond și

apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenți, utilității și veridicității

2

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate a primei instanțe în raport cu motivele apelului declarat,

călăuzindu-se de intima convingere, ajunge la concluzia, că prima instanța corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul

Lesovoi Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzute de art.190 alin.(1) Cod Penal.

Instanța de apel, cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima

instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului Lesovoi Nicolae și

că acesta urma a fi achitat de sub învinuirea adusă în baza art.190 alin.(1) Cod Penal,

a menționat că, prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea

sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a considerat că inculpatul a comis infracțiunea de escrocherie,

deoarece la momentul luării de la partea vătămată a bunului, acesta avea drept scop

însușirea acestuia, nu avea intenția să îndeplinească angajamentul asumat de a

întoarce în termenul convenit, mai mult a transmis la lombard.

În contextul celor menționate supra, instanța de apel a menționat că, faptele

menționate supra nu au fost negate de către inculpat, ultimul punând la îndoială doar

motivele comportamentului său privind luarea în posesia sa a bunului care nu-i

aparține, invocând existența datoriei fața de el a fiului părții vătămate pentru

reparația efectuată.

5.Avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Lesovoi Nicolae

să fie achitat.

În argumentarea recursului a reiterat argumentele din apel, invocând că

probele administrate la etapa urmării penale și cercetate în ședințele de judecată nu

demonstrează vinovăția, din motiv că, aceasta latură a învinuirii nu este bazată pe

probe pertinente și concludente, respectiv concluziile organului de urmărire penală

preluate de instanțele de fond sunt bazate pe presupuneri.

A susținut, că în opinia apărării este nefondată și neîntemeiată poziția instanței

de apel or, art. 93 alin.(2) Cod de procedură penală, prevede că declarațiile părții

vătămate, a martorilor și ale inculpatului se consideră probe egale, legea nu

stipulează că depozițiile părții vătămate sau a unor martori au prioritate fața de cele

ale inculpatului, sau invers, iar instanța de judecată, având în vedere egalitatea

părților în proces este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor și

probelor în egală măsură.

A menționat, că probele considerate de instanțele de fond ca fiind pertinente

cazului, nu pot sub nici o formă demonstra vinovăția lui Lesovoi Nicolae în

comiterea infracțiunii imputate, iar cu referire la faptele descrise în actul de

învinuire, consideră că acestea poartă un caracter pur subiectiv fiind o versiune

preconcepută a organului de urmărire penală, preluată de instanțele de fond.

Invocă faptul că, calculatorul a fost luat din motiv că, nu au fost achitate

lucrările de reparație efectuate.

3

A mai indicat, că instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept

nominalizate și nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

colaborării, neindicând motivele pentru care a respins probele și versiunea apărării.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că, hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect Legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv complet

în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința

persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate

în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate

la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privesc chestiunile de drept ce țin de competența instanței de apel, acestea

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

4

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanță

de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, apărarea invocă drept temeiuri pentru

casarea deciziei contestate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum

și în cazul 8) când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal lărgit menționează că, la întocmirea unei hotărâri, instanța

trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze

toate chestiunile prevăzute în art. art. 385 și 397 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în

mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea.

Totodată, potrivit art. 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției date.

Potrivit sentinței, Lesovoi Nicolae a fost recunoscut vinovat în baza art. 190

alin.(1) Cod penal, fiind stabilită pedeapsa sub forma de amendă în mărime de 700

unități convenționale, ceea ce constituie 35000 (treizeci și cinci mii) lei.

La rândul său, instanța de apel a menținut sentința primei instanțe fără

modificări.

Întru fundamentarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi „escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai multor persoane

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile.”

Cu referire la individualizarea pedepsei a fost menționat că, pedeapsa sub

forma de amendă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de

a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social al

faptei comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului.

Analizând decizia recurată prin prisma argumentelor formulate în recursul și

materialele cauzei deduse judecății, Colegiul penal lărgit atestă că, necătând la faptul

că a fost corect constatată vinovăția inculpatului, instanța de apel a omis să verifice

aplicabilitatea Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenți Republicii Moldova, în

privința inculpatului Lesovoi Nicolae.

5

Astfel, potrivit materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost pronunțată

după intrarea în vigoare a Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenți Republicii

Moldova.

În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că, decizia instanței de apel

contravine normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii judiciare

constante.

În corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (în

continuare - Legea nr. 243 din 24.12.2021), procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală

sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În conformitate cu art. 6 alin. (1), lit. a1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021,

prevederile art. art. 1–5 nu se aplică persoanei, bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei

infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executând în tot sau

în parte pedeapsa cu închisoare.

La caz, se reține că, Lesovoi Nicolae a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, care se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave .

Prin urmare, Colegiul penal atestă că, inculpatul Lesovoi Nicolae, nu cade sub

restricțiile prevăzute de art.6 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, faptul

ce denotă că instanța de apel a omis se verifice acest aspect la pronunțarea deciziei.

Dat fiind că, încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și

de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit

de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

6

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Plămădeală Roman în

numele inculpatului Lesovoi Nicolae XXXX, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Lesovoi Nicolae XXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată va fi pronunțată la 11 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

Talpă Boris

Malanciuc Ion

7