1ra-46/2021 — art.201-1 alin.2 lit. c, CP

1ra-46/2021 — art.201-1 alin.2 lit. c, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-46/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

a judecat în ședință, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

recursul ordinar declarat de către procurorul – șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 03 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Grevțev Valerii xxxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în xxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 17.10.2018 – 11.04.2019;

Instanța de apel: 30.05.2019 – 03.12.2019;

Instanța de recurs: 26.05.2020 – 16.03.2021.

A C O N S T A T A T:

Grevțev Valerii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.2011 alin. (2) lit. c) Cod Penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit o

pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Grevțev Valerii a fost

suspendată condiționat, cu stabilirea perioadei de probațiune de 1 an.

A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea de la Grevțev Valerii

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, pentru

efectuarea constatării și expertizei medico-legale, ca fiind neîntemeiată.

22.05.2018, în a doua jumătate a zile, Grevțev Valerii, aflându-se în domiciliul

său, situat pe xxxxxxx, unde locuiește împreună cu părinții săi Grevțeva O., a.n.

xxxxxx, și Grevțev A., a.n. xxxxxx, a inițiat un conflict cu tatăl său, Grevțev A.,

în urma căruia intenționat i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu mâna peste

diferite părți ale corpului, prin ce i-a cauzat lui Grevțev A. vătămări corporale

medii în formă de fractură a colului femural drept, ce au condiționat dereglarea

sănătății de lună durată.

Acțiunile lui Grevțev Valerii au fost încadrate de instanța de fond în baza

art.2011 alin.(2) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi: „violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

1

membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au provocat

vătămarea medie a integrității corporale”.

Procuratura raionului Taraclia, Lefter Sergiu, care a solicitat casarea sentinței

primei instanțe în partea stabilirii pedepsei, și adoptarea unei noi hotărâri, prin

care lui Grevțev Valerii să-i fie stabilită o pedeapsa în formă de închisoare pe

termen de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și totodată

să fie încasat de la Grevțev Valerii în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 640 lei.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că:

- calificarea acțiunilor inculpatului nu se contestă, însă în privința aplicării

pedepsei consideră, că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, care

nu va atinge scopul pedepsei. Pedeapsa nu a fost individualizată conform

cerințelor specificate la art.75 Cod penal;

- prima instanța nu a ținut cont de faptul, că inculpatul a săvârșit

infracțiunea împotriva tatălui său în vârstă de 87 ani, profitând de starea de

neputință a acestuia. Astfel, sunt prezente circumstanțele agravante prevăzute

de art.77 alin.(1) lit. e) CP. Instanța neîntemeiat a exclus circumstanța agravantă

- săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, motivând că nu au fost prezentate

rezultatele testării alcoolscopice. Prin urmare, sunt prezente doar circumstanțe

agravante, și conform art.78 alin.(3) CP urmează a fi stabilită pedeapsa maximă.

În lipsa aplicării pedepsei închisorii cu executare reală va fi imposibilă

corectarea inculpatului și nu va fi atins scopul pedepsei penale. Consideră că

pedeapsa aplicată contravine exigențelor art.61, 75 CP, nu va asigura

restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni;

- instanța de fond neîntemeiat a respins cerința procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 640 lei, suportate în legătură cu

efectuarea expertizelor judiciare. Instanța nu a stabilit careva motive de

eliberare a inculpatului de la achitarea cheltuielilor judiciare, iar în temeiul

art.229 CPP inculpatul trebuie să recupereze statului mijloacele financiare

cheltuite pentru efectuarea expertizelor judiciare;

3.1. La 02.07.2019 avocatul Cotea Svetlana în interesele inculpatului Grevțev

Valerii a depus referință la cererea de apel, solicitând respingerea apelului

procurorului și menținerea sentinței Judecătoriei Cahul sediul Taraclia din

11.04.2019.

2019, a fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului

Taraclia, Lefter Sergiu, casată sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din

11.04.2019, inclusiv din oficiu, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

2

stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în cauza

penală de învinuire a inculpatului Grevțev Valerii de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. c) Cod penal, în temeiul existenței

circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

La fel a fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare de la inculpatul Grevțev Valerii în beneficiul statutului.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond eronat

a purces la aprecierea probelor sub aspectul confirmării sau nu a vinovăției

inculpatului Grevțev Valerii și soluționării chestiunilor specificate la art.385

alin.(1) Cod de procedură penală, în timp ce existau circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală a inculpatului Grevțev Valerii.

Acțiunile inculpatului de către procuror au fost încadrate juridic în baza

art.2011 alin.(2) lit. c) CP conform indicilor calificativi: „violența în familie, adică

acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, care a provocat vătămarea medie a integrității corporale”. Însă instanța de

fond a extins componența infracțiunii din rechizitoriu, adăugind elementele

componenței de infracțiune „manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente”. Or,

conform art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, „judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu”

Totodată, instanța de apel, în virtutea efectului devolutiv al apelului, din

oficiu a intervenit cu o asemenea soluție de încetare a procesului penal, dat fiind

că este una favorabilă inculpatului Grevțev Valerii. Conform art.409 Cod de

procedură penală, ”(1) Instanța de apel judecă apelul numai cu privire la persoana

care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu

calitatea pe care apelantul o are în proces. (2) În limitele prevederilor arătate în alin.(1),

instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de

apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți

situația apelantului”. Prin efectul devolutiv al apelului se înțelege condiționarea

examinării apelului doar în privința apelantului și calității lui procesuale, cât și

examinarea tuturor aspectelor de fapt și de drept, inclusiv în afara motivelor

invocate în apel, dacă acestea sânt în favoarea inculpatului ori apelantului. Prin

declararea apelului se provoacă o verificare multilaterală de fapt și de drept a

sentinței, verificare care se efectuează în măsura în care hotărârea a fost atacată,

în baza materialelor din dosar doar în privința acelor fapte care au format

obiectul judecării în prima instanța. În conformitate cu prevederile art.409

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel are obligația de a întreprinde

măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept

comise de prima instanță, doar atunci când aceste erori au influențat asupra

3

hotărârii în defavoarea inculpatului. Apelul procurorului produce efect

devolutiv nu numai în ceea ce privește aspectele justiției în general, ci și față de

toate persoanele ce au fost părți în proces, atât în favoarea, cât și în defavoarea

lor. Apelul procurorului devoluează atât latura penală, cât și cea civilă. În acest

sens este stabilită și o practică judiciară constantă, generalizată în Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel nr.22 din 12.12.2005.

Din aceste considerente se prezintă a fi inconsistent argumentul

procurorului, precum că partea apărării nu a contestat faptul că instanța de

fond a extins semnele constitutive ale infracțiunii, și astfel ar fi de acord cu

fabula constatată și cu încadrarea juridică (calificarea) oferită de prima instanță.

Necesitarea înlăturării acestei erori se impune instanței de apel ca fiind o

obligație pozitivă, în virtutea efectului devolutiv al apelului declarat de

procuror.

Totodată, instanța de apel a notat că, deși în rechizitoriu procurorul a

descris fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpat, însă temeiul juridic

(componența infracțiunii stipulată de legea penală) de atragerea inculpatului la

răspundere penală pentru infracțiunea incriminată nu corespunde rigorilor

art.113 Cod penal, or se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Toate semnele componenței de infracțiune se conțin în dispoziția normei

încriminate. Prin urmare, lipsa indicării semnelor componenței de infracțiune

determină lipsa răspunderii juridice. În procesul calificării juridice a

infracțiunii imputate procurorul a omis să specifice toate elementele

componenței de infracțiune, or, la calificare trebuie reflectate toate elementele

componenței de infracțiune. Componența de infracțiune este unicul temei

juridic pentru a trage persoana ce a săvârșit infracțiunea la răspundere penală.

În speță componența de infracțiune nu corespunde în totalitate faptei

infracționale comise.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul

Grevțev Valerii în contul statului a cheltuielilor suportate în scopul efectuării

expertizelor medico-legale în cuantum de 640 lei, instanța de apel a menționat

că aceste sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii încriminate.

Conform art.229 alin.(1),(2),(3) Cod de procedură penală, ”cheltuielile

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. (2) Instanța

de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

4

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat

de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor”.

În aceste condiții, instanța de apel a evidențiat că, așa cum în privința

inculpatului Grevțev Valerii este adoptată o sentință de încetare, acesta

neavând statutul de condamnat, iar legea prevede posibil ca cheltuielile să fie

suportate doar de către condamnat, Colegiul nu găsește relevantă aplicarea

prevederilor art.229 Cod de procedură penală.

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care invocând incidența pct. 6, 16, alin. (1) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, într-un

alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de instanța de recurs.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a indicat că:

- încetarea procesului penal în prezenta cauză penală, în temeiul existenței

altor circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală este ilegală, or

conform deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

07.05.2013, dosarul nr. 4-1ril-1/2013 „prin existența altor circumstanțe, care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală se vor avea

în vedere și cazurile prevăzute de art. 57-58, art. 217 alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod

penal, care prevăd expres liberarea persoanei de răspundere penală în cazul prezenței

anumitor circumstanțe. Din economia dispozițiilor art. 391, 275 Cod de procedură

penală, conchidem că, cazul de încălcare a competenței de efectuare a urmăririi penale

de un alt organ decât cele prevăzute de art. 266-270 Cod de procedură penală, nu

constituie temei de încetare a procesului penal. Cu atât mai mult că, nici normele vizate

în conținutul lor, dar și art. 271 Cod de procedură penală, referitor la obligarea

organelor respective de a-și verifica competența, nu conțin indicația că o eventuală

efectuare a urmăririi penale, de către un alt organ decât cel prevăzut de lege, trebuie să

se soldeze cu adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal. Astfel, soluțiile

instanțelor de judecată de încetare a procesului penal în temeiul art. 391 alin (1) pct.

6) Cod de procedură penală, ca urmare a nerespectării regulilor de componență la

efectuarea urmăririi penale, sânt nejustificate”;

5

- potrivit rechizitoriului și a sentinței de condamnare, s-a stabilit cert că

Grevțev Valerii a comis infracțiunea de violență în familie. În acest context,

inculpatul cu avocatul acestuia nu au contestat ordonanța de punere sub

învinuire, nu au depus nici o referință la rechizitoriu, în instanța de judecată au

declarat că învinuirea înaintată este clară. Mai mult decât atât partea apărării

nu a declarat apel împotriva sentinței de condamnare.

- soluția cu privire la cheltuielile judiciare, a fost motivată de către instanța

de apel, prin faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, prin numirea expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul statului, însă, în decizie și sentința lipsește dispoziția

privind trecerea cheltuielilor judiciare pe contul statului.

Conform Legii nr.316 din 22.12.2017, alin.(2) din art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate se face din contul

bugetului de stat, a fost abrogată. Iar la moment se solicită restituirea acestor

cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza comiterii de către

Grevțev Valerii a infracțiunii incriminate.

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art.229 alin.(l) Cod de procedură penală,

care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli

în legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare

să le achite din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc.,

cheltuielile sunt trecute în contul statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului

încasării de la inculpatul sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a

dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem de o

dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin

prevederile art.397 pct.5) și art.416 Cod de procedură penală.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

concluzionează că recursul declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, urmează a fi admis din următoarele

considerente:

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

6

Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 16) Cod de

procedură penală că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit relevă că în speță s-au confirmat temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a solicitării

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor în speță, din contul inculpatului, precum și în partea

încetării procesului penal în temeiul existenței altor circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 113 Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Subsecvent, Colegiul penal atestă că, în rechizitoriu (f.d. 81-83, vol. I)

procurorul a calificat fapta inculpatului în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod

penal reflectând indicii calificativi „violența în familie, adică acțiunea intenționată

comisă de un membru al familiei, care a provocat vătămarea medie a integrității

corporale”, fără a face o corespundere exactă între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de inculpatul Grevțev Valeri și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de art. 2011alin. (2) lit. c) Cod penal, or nu a fost reflectat de procuror

la indicii calificativi, prin ce s-a manifestat acțiunea intenționată comisă de un

membru a familiei, care a provocat vătămarea medie a integrității corporale.

Totodată analizând textul sentinței primei instanțe (f.d.-127-128 vol. I), se

reține că prima instanță a constatat aceeași faptă prejudiciabilă incriminată în

rechizitoriu "la data de 22.05.2018, în a doua jumătate a zile, Grevțev Valerii,

aflându-se în domiciliul său, situat pe str. xxxxxx, unde locuiește împreună cu părinții

săi Grevțeva O., a.n. xxxxxx, și Grevțev A., a.n.xxxxxx, a inițiat un conflict cu tatăl

său, Grevțev A., în urma căruia intenționat i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu

mâna peste diferite părți ale corpului, prin ce i-a cauzat lui Grevțev A. vătămări

corporale medii în formă de fractură a colului femural drept, ce au condiționat

dereglarea sănătății de lună durată", și a calificat acțiunile inculpatului la fel ca în

rechizitoriu în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, doar că după indicii

calificativi „violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente care au provocat vătămarea

medie a integrității corporale”, concretizând în componența de infracțiune în

7

corespundere cu fapta prejudiciabilă descrisă supra, că violența în familie s-a

realizat prin acțiunea intenționată a inculpatului ce s-a manifestat prin

maltratare, alte acțiuni violente (intenționat i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu

mâna peste diferite părți ale corpului, în privința părții vătămate) - care au provocat

vătămarea medie a integrității corporale, după cum e incriminat și învinuirea

formulată în rechizitoriu.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit, nu poate accepta motivarea expusă

în textul deciziei instanței de apel precum că „… instanța de fond a extins

componența infracțiunii din rechizitoriu, adăugind elementele componenței de

infracțiune „manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente”, și astfel instanța de

apel a constatat pripit că prima instanță a depășit limitele învinuirii și a încălcat

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, instanța de recurs, consideră necesar de a preciza, că

pentru a fi în prezenta unei depășiri a limitelor învinuiri formulate în

rechizitoriu e necesar să fie aplicată o altă normă legală (articol, alineat, literă),

sancțiunea căreia prevede o pedeapsă mai severă; în învinuire se introduc

fapte și episoade adăugătoare, care nu au fost puse la baza învinuirii inițiale,

semne calificative, circumstanțe agravante, care atrag după sine modificarea

încadrării în baza unei norme ce prevede o pedeapsă mai severă sau majorează

volumul învinuirii care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Prin urmare, se atestă că la adoptarea soluției de casare a sentinței primei

instanțe, cu încetarea procesului penal în privința lui Grevțev Valerii pe

învinuirea în baza art. 2011alin. (2) lit. c) Cod penal, în temeiul existenței

circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală, instanța de apel a

interpretat eronat prevederile art. 113 Cod penal și art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, și aplicabilitatea acestora în prezenta speță.

Cu referire la aspectul expus de recurent în partea ce ține de neîncasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat, Colegiul penal lărgit notează că, potrivit

prevederilor art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă

proprie și pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de

urmărire penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze

instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o

cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor

lor”.

După cum rezultă din conținutul deciziei recurate, instanța de apel a

menționat că „Așa cum în privința inculpatului Grevțev Valerii este adoptată o

sentință de încetare, acesta neavând statutul de condamnat, iar legea prevede posibil

ca cheltuielile să fie suportate doar de către condamnat, Colegiul nu găsește relevantă

aplicarea prevederilor art.229 Cod de procedură penală.”

În acest context, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că cheltuielile

judiciare menționate, au fost efectuate în prezenta cauză penală, după data de

8

09.02.2018, când au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din

09.02.2018, și până la această dată prevedea imperativ că plata pentru

efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face din

contul mijloacelor bugetului de stat. După intrarea în vigoarea a acestor

modificări, plata cheltuielilor judiciare se determină de instanțele de judecată

prin prisma prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează faptul că legiuitorul la art. art. 227-

229 Cod de procedură penală, a stabilit clar semnificația cheltuielilor judiciare,

care sunt acestea și din contul cui sunt suportate, astfel, nu pot fi acceptate

motivele din decizia instanței de apel (f.d 207-211, vol. I), ca fiind invocat că

prin Legea nr. 68 din 14.04.2016, art. 75 alin. (3) este stipulat că sunt suportate

de ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, iar în speță ordonatorul

expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală. Mai mult, se atestă că

instanța de apel a mai invocat greșit că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului, prin numirea

expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din

bugetul statului și nu pot fi încasate de la inculpat.

Colegiul penal lărgit indică, că toate cheltuielile judiciare la etapa urmăririi

penale sunt suportate la momentul derulării efective a acțiunilor procesuale

de către stat, ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de principiul

prezumției nevinovăției.

De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod

de procedură penală, prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul

să recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta,

precum și condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare

în alin. (3), art. 229 Cod de procedură penală. În baza celor expuse,

Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la adoptarea soluției

referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de toate

circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce, pe cale de

consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, în partea respingerii solicitării procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare suportate în urma efectuării rapoartelor de

expertize judiciare efectuate în speța dată.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este

incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția de respingere a solicitării procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare,

precum și în partea încetării procesului penal în temeiul existenței altor

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, erori ce nu pot fi

corectate de instanța de recurs ordinar, și astfel recursul declarat urmează a fi

9

admis, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererea de apel declarată de procuror și în măsura

competenței sale asupra motivelor din recursul declarat de procuror,

nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt

și de drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă

și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența

CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul – șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 decembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Grevțev Valerii xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10