1ra-298/2019 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-298/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 septembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Terzi Valeri XXX născut la XXX, originar și domiciliat în

r-l XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penal, inculpatul Terzi

Valeri a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(1) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 110 ore.

S-a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea de la

inculpatul Terzi Valeri a cheltuielilor judiciare.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Terzi

Valeri la 17 octombrie 2017, aproximativ la ora 14:30, aflându-se la domiciliul său

comun cu XXX, situat în s. XXX, r. XXX, având scopul comiterii violenței în familie

manifestată fizic, a inițiat un conflict cu concubina sa XXX, care conform art. 1331

Cod penal, este membru de familie, în urma căruia i-a aplicat multiple lovituri cu

pumnul pete față și cap. După care continuându-și acțiunile sale ilegale, aflându-se în

domiciliul vecinei sale XXX unde a fugit concubina, a tras-o de păr pe concubina sa

1

XXX, astfel cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 371/D din 15

noiembrie 2017 traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală,

plagă contuză pe frunte, echimoze pe față produse la acțiunea traumatică cu obiect

contondent dur, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca

vătămare corporală ușoară.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Terzi Valeri conform

prevederilor: art. 2011 (1) lit. a) Cod penal, violența în familie - cu indicii calificativi

„acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin, maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu

vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății”.

2.1. Procurorul în procuratura r-l Cahul, Gavrușenco Tatiana, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie încasată suma de 981 lei 66 bani, din contul

inculpatului în beneficiul statului, cheltuieli suportate în legătură cu judecarea cauzei.

Argumentând prin faptul că:

- suma de 981 lei 66 bani este constituită din hârtie format A4- 21, 66 lei, raport

de constatare nr. 826 din 19.10.2017, 320 lei, raport de expertiză judiciară nr. 371/D

din 15.11.2017, 320 lei, raport de expertiză judiciară nr. 385/D din 27.11.2017- 320

lei;

- potrivit art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza se dispune

și se efectuează în mod obligatoriu, în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză, cazul cercetat încadrându-se în norma dată;

- refuzul instanței de a încasa cheltuielile judiciare de la inculpat este

neîntemeiat, deoarece art. 229 Cod de procedură penală, indică direct că condamnatul

poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare;

- instanța la refuzul de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului nu

a stabilit că încasarea acestora poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea inculpatului.

2018, s-a respins apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și întemeiat

a ajuns la concluzia că din materialele dosarului rezultă cu certitudine vinovăția

inculpatului Terzi Valeri în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a)

Cod penal.

Aceste circumstanțe fiind constatate prin totalitatea de probe administrate în

cauza penală și apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

2

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Verificând legalitatea sentinței contestate, instanța de apel a atestat faptul că

relevante speței sunt prevederile art. 143 alin. (1) pct. 2 ), art. 227 alin. (1), (3) Cod de

procedură penală, drept urmare concluzionând asupra faptului că, în cazurile când

expertiză a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei

vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Instanța de apel nu a reținut argumentul procurorului precum că reieșind din

prevederile art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, respingându-l ca neîntemeiat

deoarece efectuarea expertizei medico-legale ține de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, iar în lipsa unei astfel de expertize procurorul ar fi fost în

imposibilitate să încadreze corect acțiunile inculpatului Terzi Valeri și să formuleze

învinuirea acestuia.

Totodată instanța de apel a specificat faptul că, inculpatul Terzi Valeri are la

întreținere un copil minor, salariul său constituind suma ce nu depășește 2000 lei lunar,

astfel admiterea cerinței procurorului de a încasa de la inculpat suma cheltuielilor

judiciare în mărime de 981 lei 66 bani, ceea ce constituie aproximativ jumătate din

venitul obținut lunar, va influența substanțial asupra situației materiale a copilului

minor care se află la întreținerea inculpatului.

Instanța de apel a notat că în temeiul art. 51 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală, procurorul este în drept să pornească o acțiune civilă împotriva învinuitului,

inculpatului sau a persoanei care poartă răspundere materială pentru fapta învinuitului,

inculpatului, în interesul statului, la caz nefiind înaintată nici o acțiune împotriva

inculpatului Terzi Valeri.

Instanța de apel a remarcat faptul că la dosar a fost anexat un certificat eliberat

de șeful IP Cahul privind suportarea de către IP Cahul pe cauza penală nr. 2017150919,

cheltuieli ce ține de asigurarea cu hârtie A4 de 57 file în sumă totală de 21, 66 lei,

instanța de apel subliniind faptul că aceste cheltuieli nu se încadrează în cheltuielile

judiciare cuprinse în norma art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală.

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, indicând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea parțială a deciziei și a sentinței în cauza penală privindu-l pe Terzi

Valeri, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea

de la Terzi Valeri cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 981 lei 66 bani pentru

efectuarea expertizelor, invocând faptul că:

3

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- conform art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile obligatorii se face din contul bugetului de stat la momentul

dispunerii și efectuării lor, iar ulterior la finisarea procesului penal, se solicită

restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza

comiterii de către inculpat a infracțiunii;

- orice prejudiciu cauzat de către o persoană fizică sau juridică, statului urmează

a fi reparat;

- nu există o practică uniformă cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare,

existând decizii contradictorii;

- la respingerea încasării cheltuielilor judiciare, instanțele de fond nu au dat pe

deplin eficiență prevederilor art. 227 alin. (1), art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția inculpatului, prin acțiuni de

procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat

cheltuieli, care în baza art. 227 Cod de procedură penală, se încadrează în noțiunea de

cheltuieli judiciare și care urmează a fi recuperate din contul inculpatului, acțiunile

ilegale ale căruia au generat aceste cheltuieli;

- la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, instanța nu a stabilit precum că încasarea acestora poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

inculpatului Terzi Valeri.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

4

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiul

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, criticând decizia

instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia privind respingerea

solicitării cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare în prezenta cauză penală din contul inculpatului Terzi Valeri.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că, temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 137-141 ) în coraport cu

motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just

soluția privind respingerea solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor

pentru efectuarea expertizelor din contul inculpatului Terzi Valeri în baza prevederilor

legale stipulate în art. 227 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs ordinar, în

virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că, prevederile art. 227 Cod de procedură

penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor

judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

Se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, -

„Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul

organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să

înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o

cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanțelor

care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 46, 49 ), fără a exista o asemenea cerere

din partea părții apărării.

Art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală ( red. 05.04.2012) prevedea imperativ

că „ plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

5

contul mijloacelor bugetului de stat”. Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare

din 09.02.2018, alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat.

Reieșind din faptul că în speța dată expertizele judiciare s-au efectuat în anul

2017, când erau în vigoare prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală ( red.

05.04.2012) care conform art. 10 Cod penal, sunt mai favorabile inculpatului Terzi

Valeri, cheltuielile de judecată nu pot fi încasate de la inculpat în speța dată și astfel

sunt trecute în contul statului.

Colegiul penal însușește și motivele invocate în decizia atacată (f.d. 140) prin

care s-a motivat în baza art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, că achitarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 981, 66 lei, ce constituie aproape jumătate din

venitul obținut lunar, va influența substanțial asupra situației materiale a copilului

minor care se află la întreținerea inculpatului, argument ce nu a fost combătut de

recurent, care la fel duce la trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului.

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 27 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Terzi Valeri

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

6