1ra-152/2020 — art. 287 alin.1 CP

1ra-152/2020 — art. 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-152/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 decembrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Cervencov Pavel xxxx, născut la xx xx xxxx, originar

din xxxx, domiciliat xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.07.2018 – 30.07.2018;

Instanța de apel: 24.10.2018 – 11.12.2018;

Instanța de recurs: 02.08.2019 – 10.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Cervencov Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287

alin.(1) Cod penal, la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

– 120 ore.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

jurul orei 12.00, Cervencov Pavel, aflându-se lângă domiciliul consăteanului său Onofrei

Anatolie, situat la adresa xxxx xxxx, discutând cu ultimul, urmărind scopul încălcării

ordinii publice și aplicării violenței asupra persoanei, sub pretextul inventat, din intenții

huliganice, în prezenta lui Caireac Dmitri, i-a aplicat lui Onofrei Anatolie o lovitură cu

piciorul în regiunea cutiei toracice, de la care ultimul pierzând echilibrul, a căzut pe

asfalt, lovindu-se cu capul, prin ce i-a cauzat părții vătămate vătămări corporale

1

neînsemnate în formă de excoriații pe pavilionul urechii stângi, echimoză în regiunea

rebordului costal stâng și excoriații pa ambele coate.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care lui Cervencov Pavel să-i fie stabilită pedeapsă mai

blândă, în formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale și să fie dispusă

încasarea din contul lui Cervencov Pavel în beneficiul statului a sumei de 640 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că, prima instanță neîntemeiat i-a aplicat

inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 120

ore. În opinia apelantului, instanța urma să-i aplice o pedeapsă mai blândă sub formă de

amendă.

Totodată, instanța neîntemeiat a respins demersul privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire

penală, și anume pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, or, plata

acestora se suportă de condamnat sau aceste cheltuieli sunt trecute în contul statului

(art.229 alin.(1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare

să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea

acestora de la inculpat, în cazul dat suma de 640 lei fiind costul raportului de expertiză.

fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Cervencov Pavel de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(1) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul, prin cererea scrisă personal a solicitat examinarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și asupra cărora

nu are obiecții, recunoscând săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu, și nu a solicitat

administrarea de noi probe, iar instanța de fond prin încheierea protocolară din 30 iulie

2018 a acceptat cererea inculpatului și a dispus examinarea cauzei în procedură

simplificată, în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a

constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod

de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii

enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele

imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

2

nu poate fi reținută o altă situație de fapt, decât cea reținută de către prima instanță.

Cu referire la criticile apelantului referitor la pedeapsa penală aplicată de către

instanța de fond, verificând legalitatea acesteia, instanța de apel a atestat că prima

instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat principiile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art.art.61, 75 Cod penal, cu respectarea prevederilor art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă, în

limitele stabilite de sancțiunea normei de incriminare, iar soluția adoptată la capitolul

individualizării pedepsei penale este suficient motivată.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, în legătură cu efectuarea expertizei judiciare și

constatării medico-legale, instanța de apel a indicat că acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.art.229 alin.(3), 227 alin.(3), 142 alin.(2) Cod de

procedură penală, art.art.2, 75 alin.(3) a Legii nr.68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, instanța de apel a indicat că, rapoartele

de expertiză judiciară în privința părții vătămate Onofrei Anatolie, au fost ordonate de

către organul de urmărire penală, în vederea stabilirii gravității vătămărilor corporale la

partea vătămată Onofrei Anatolie, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz,

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar

și la caz, nu urmează a fi puse pe seama inculpatului.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit.

recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând ca

temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

concretizând că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului și în partea neîncasării în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare, astfel încât s-a aplicat pedeapsa individualizată contrar

prevederilor legale, fapt ce denotă că soluția adoptată este una vădit neîntemeiată,

deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către

acuzatorul de stat în apelul declarat.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că, pedeapsa stabilită inculpatului nu

va duce la atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

acestuia, considerând că instanțele de fond urmau să-i aplice inculpatului o pedeapsa mai

blândă, sub formă de amendă.

Prin urmare, procurorul consideră că concluziile instanțelor de fond, la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii

3

penale și principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Totodată, soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat

referitor la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei de la inculpat, este una

vădit neîntemeiată, deoarece ținând cont de prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură

penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi încasate din contul

inculpatului, dat fiind faptul că, cheltuielile într-o cauză penală sânt provocate de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui care a comis-o. Ca urmare cheltuielile sunt imputate persoanei

condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv, necesitatea încasării cheltuielilor de

judecată, ținând cont de faptul că cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat în

legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale, adoptând o decizie neargumentată.

penal lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul

Cervencov Pavel, dar indică ca temeiuri de drept pentru casarea deciziei recurate art.427

alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, invocând doar dezacordul cu soluția

instanței de apel în partea ce ține de cheltuielile judiciare și în partea pedepsei stabilite

inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării

doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de recurs

ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar soluțiile

adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel,

sunt legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

Colegiul penal lărgit găsește vădit nefondată invocarea procurorului în partea ce ține

de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că art.143 alin.(1) Cod de procedură

penală stipulează expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Dispozițiile alin.(3) art.75 al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilesc că „în cauzele penale, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

4

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de

procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu

partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu încasa

din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

Colegiul penal lărgit mai menționează că art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură

penală stipulează că, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute

în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judecare poate influenta

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 640 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu de la inculpat, or, aceste cheltuieli sunt suportate de stat, care

reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal urmează să

realizeze în mod prompt și eficient acțiuni în vederea descoperirii infracțiunilor comise.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide respingerea recursului declarat,

or, autorul nu a adus argumente concrete, invocându-se doar afirmații de ordin generic,

fără să se concretizeze prin ce se confirmă necesitatea dispunerii încasării. Mai mult,

recurentul nu desfășoară concret - în ce constau presupusele omiteri prevăzute la art.427

Cod de procedură penală.

Instanța de recurs atestă că recurentul critică decizia instanței de apel și sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate față de inculpat, Colegiul penal lărgit susține

integral statuările instanțelor de fond în acest sens, considerând că, în privința

inculpatului Cervencov Pavel corect s-a stabilit, la caz, pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității – 120 ore.

În același context, se reiterează că cauza deferită judecății a fost soluționată de prima

instanță în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, adică inculpatul în temeiul acestei proceduri

simplificate a beneficiat de reducerea limitelor maxime și minime ale sancțiuni prevăzute

de norma incriminată.

În speță, Colegiul penal lărgit reține că s-a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, în acest sens evidențiind-u-se că, a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și regretă, lipsa căror va circumstanțe

agravante, totodată, inculpatul și-a manifestat acordul de a executa pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, din motiv că va fi în imposibilitate să

execute pedeapsa sub formă de amendă, deoarece, nu este angajat în câmpul muncii și nu

are un venit stabil, au permis instanțelor de fond de a conchide că corectarea inculpatului

este posibilă prin aplicarea față de vinovat a unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității – 120 ore.

Din atare considerente, sunt neîntemeiate alegațiile procurorului în partea privind

aplicarea a celei mai blânde pedepse sub formă de amendă în privința inculpatului, iar

concluzia instanțelor de fond privitor la faptul că corijarea inculpatului este posibilă și

5

prin aplicarea față de Cervencov Pavel a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, este legală, motivată și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele punctate în cererea de

recurs nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanțele ierarhic inferioare și-au

motivat corect soluția adoptată, acordând deplină eficientă prevederilor din art.art.61, 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă proporțională faptei comise.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului Cervencov Pavel, iar pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, așa cum a fost stabilită de către instanțe, răspunde principiului

proporționalității, dar și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată

admiterea erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale prescrise de art.art.414 - 419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre

legală și întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 11 decembrie 2018, în cauză penală privindu-l pe Cervencov Pavel

xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 mai 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

6