1ra-727/2020 — art. 287 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-727/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Croitoru Eduard xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2019 – 07.03.2019;

Instanța de apel: 31.05.2019 – 02.07.2019;

Instanța de recurs: 09.01.2020 – 06.05.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Croitoru Eduard a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 869 lei, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

noiembrie 2018, aproximativ la ora 00.50 urmărind scopul însoțit de încălcarea gravă a

ordinii publice, aflându-se în magazinul stației de alimentare cu combustibil Petromol

amplasat pe xxxx xxxx, fără careva motive, din intenții huliganice, fiind nemulțumit de

faptul că Nedealcov Iurie cu vreo 15-20 de minute în urmă i-a cerut să plece de la vitrină,

deoarece împiedica achitarea mărfii procurate, se anina de Nedealcov Iurie, care se odihnea

1

în magazin, exprimându-se cu cuvinte necenzurate, în adresa ultimului și îi cerea ca să iasă

afară să se înțeleagă, și când a primit refuz, nu a reacționat la observațiile lui Gramatin Ivan

și Cuculeac Mihail, manifestând comportament neadecvat, exprimată prin lipsă de respect

față de societate și demonstrând cruzime deosebită, i-a aplicat câteva lovituri cu mâinile în

cap lui Nedealcov Iurie, și nereacționând la cei de alături Tuluș Iurie, Gramatin Ivan și

Cuculeac Mihail, care îi cereau să se liniștească și să-l lase în pace pe Nedealcov Iurie, și

chiar opunea rezistență celor care încercau să-l ia de la Nedealcov Iurie, continuându-și

intențiile infracționale, exprimate prin cuvinte necenzurate în adresa celor prezenți,

aplicându-i o lovitură cu mâna în regiunea ochiului lui Gramatin Ivan. Când ultimul a

întrebat - pentru ce, el l-a lovit de câteva ori cu pumnul în față pe Gramatin Ivan, cauzându-

i vătămări, durere fizică. Continuându-și intențiile infracționale, nereacționând la

observațiile multiple a celor prezenți M. Dornea, Iu. Tuluș, A. Caireac și B. Caireac, și

încercările ultimilor de a-l scoate de la masa unde se afla Nedealcov Iurie, văzând că

Nedealcov Iurie sună la poliție, a trecut de cei prezenți și a continuat să-l bată pe Nedealcov

cu mâinile pe diferite părți ale corpului. Apoi, continuându-și intențiile huliganice, se

exprima cuvinte necenzurate, în adresa celor prezenți, i-a aplicat ultimului o lovitură cu

mână în cap și când ultimul a căzut, văzând că Cuculeac Mihail i-a făcut observație să

înceteze comportamentul neadecvat, i-a provocat ultimului o lovitură în regiunea capului,

cauzându-i ultimului durere fizică, apoi i-a aplicat o lovitură cu piciorul lui Nedealcov

Iurie, care se afla pe pământ, prin ce i-a cauzat ultimului durere fizică.

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a sumei de 869 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins demersul

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea expertizelor.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata

acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(1)

Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de

condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare

de la inculpat, în cazul dat suma de 869 lei, costul rapoartelor de expertiză.

respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat în beneficiul statutului a cheltuielilor

judiciare legate de efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară în sumă de 869 lei, or,

acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii

incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Conform prevederilor expuse în art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală,

2

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și

instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

acestora poate influența substanțial situația materială a persoanelor.

Potrivit art.227 alin.(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform art.75 alin.(3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare, cu excepția cazurilor prevăzute la

art.142 alin.(2) Cod de procedură penală. Potrivit prevederilor art.2 al Legii menționate,

ordonator al expertizei judiciare este organul de urmărire penală, instanța de judecată sau

un alt participant al unui proces derulat conform legislației de procedură civilă, penală sau

contravențională, care are dreptul de a dispune sau de a solicita în mod independent

efectuarea unei expertize judiciare.

În acest context, instanța a reținut că, rapoartele de expertiză judiciară, au fost ordonate

de către organul de urmărire penală în vederea stabilirii leziunilor corporale la părțile

vătămate, în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare la caz,

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar,

acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului.

Aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în

procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea. Reieșind din

aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat oportun de a respinge cererea

acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui Croitoru Eduard a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară în mărime de 869 lei, acestea

fiind trecute în contul statului, conform art.227 alin.(3) Cod de procedură penală.

ordinar solicitând casarea parțială acesteia, invocând ca temei de casare prevederile art.427

alin.(1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, concretizând că decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea neîncasării în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare, fapt ce denotă că soluția adoptată este una vădit neîntemeiată,

deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către

acuzatorul de stat în apelul declarat.

În argumentarea recursului procurorul menționează că, instanța de apel greșit a conchis

că cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul statului.

Susține că, conform Legii nr.316 din 22 decembrie 2017, alin.(2) din art.143 Cod de

3

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

obligatoriu se face din contul bugetului de stat, a fost abrogată, iar la moment se solicită

restituirea acestor cheltuieli, care au fost suportate din cauza comiterii infracțiunii.

Subliniază procurorul că, la soluționarea chestiunii privind încasarea cheltuielilor

judiciare, trebuie respectate prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, care pe

prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu

comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite

motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile suni trecute în contul statului.

Instanța de apel a dispus respingerea cererii procurorului privind încasarea de la

inculpat a sumei de 869 lei, însă nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel,

rezultă că lipsește o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum cer

prevederile art.397 pct. 5) și art.416 Cod de procedură penală.

Instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv, necesitatea încasării cheltuielilor de

judecată, ținând cont de faptul că cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat în

legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale, adoptând o decizie neargumentată.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia instanței

de apel preponderent din considerentul că, în opinia lui, instanța eronat nu a încasat

cheltuielile judiciare de la Croitoru Eduard în cuantum de 869 lei, suportate pentru

efectuarea acțiunilor procesuale necesare pentru instrumentarea cauzei. Instanța de recurs

consemnează că cele avansate de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar soluția adoptată

pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, de altfel și de prima instanță, în partea

neîncasării cheltuielilor judiciare, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate criticile

procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, stipulată la pct. 6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, precum că, nemotivat nu au fost încasate

cheltuielile judiciare din contul inculpatului. În privința acestor alegații se constată, că au

constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus

întemeiat, respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.

În susținerea celor menționate, instanța de recurs relevă dispoziția alin.(2) art.229

potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare... Norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la

discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de

împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Croitoru Eduard a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 869 lei, ce constituie cheltuieli

4

pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.201811D0426 din 04.12.2018 și

raportului de expertiză judiciară nr.201811D0425 din 04.12.2018, cheltuieli suportate

pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală întru instrumentarea prezentei cauze

penale, fără a-și argumenta suficient cerințele, ținând cont de circumstanțele speței.

Cu referire la argumentul procurorului, prin care menționează exemple de practică

judiciară a Curții de Apel Cahul, de recuperare de către inculpați a cheltuielilor judiciare,

Colegiul penal reține că, aceasta nu poate constitui temei de recurs, or, reieșind din

prevederile art.427 alin.(1) pct. 16) Cod de procedură penală, temei pentru recurs poate

constitui faptul că norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, dar nu de către

instanța de apel, după cum invocă recurentul în speța dată. Totodată, ce ține de modelele

de practică judiciară a CSJ, instanța de recurs reține că, procurorul doar le-a indicat, fără

a-și argumenta opinia și legătura acestora cu speța dată.

Nu pot fi reținute în vederea admiterii recursului nici argumentele procurorului precum

că instanța de apel nu a emis o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare,

așa cum cer prevederile art.397 pct. 5) și art.416 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, în cauză nu au fost admise erori de

drept și lipsesc temeiuri de casare a soluției adoptate. Instanța de apel s-a pronunțat motivat

asupra tuturor argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate de

recurent sunt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 02 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe Croitoru Eduard xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 04 iunie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5