1ra-660/2020 — art.152 al.1,166CP

1ra-660/2020 — art.152 al.1,166CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-660//2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Straticiuc Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. xxxxx, mun. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.12.2018 – 21.03.2019;

Instanța de apel: 18.04.2019 – 08.10.2019;

Instanța de recurs: 23.12.2019 – 03.06.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Straticiuc Ion xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.152 alin.(1) Cod penal la 160 (una sută șaizeci) ore muncă

neremunerată în folosul comunității;

- în baza art.166 alin.(1) Cod penal la 160 (una sută șaizeci) ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

În conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepsei aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 240 (două sute

patruzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

1

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat de a încasa din contul lui Straticiuc

Ion cheltuieli judiciare în mărime de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei.

28.09.2018, aproximativ la orele 07:30 min, aflându-se împreună cu Barbarii Stepan

la domiciliul său situat în s. Gherman, r. Ungheni, în urma unui conflict, intenționat i-

a aplicat ultimului cu muchia lată a bărdiței, două lovituri în regiunea capului și a treia

lovitură i-a aplicat-o în regiunea mâinii drepte, cauzându-i ultimului conform

raportului de expertiză judiciară nr.201833D0132 din 29.10.2018, „fractura osului

ulnar a antebrațului drept, excoriațiile de pe corp, fiind produse de acțiunea unui

obiect contondent dur prin lovire cu acesta sau de aceasta, care după gradul lor se

califică ca vătămare medie cu dereglarea sănătății de lungă durată”.

Acțiunile inculpatului Straticiuc Ion au fost încadrate în baza art.152 alin.(1) Cod

penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, adică

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viată și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Tot el, în aceleași circumstanțe, din aceleași intenții, având scopul privării ilegale

de libertate a lui Barbarii Stepan, la imobilizat pe ultimul, legându-l în acest sens cu o

sârmă metalică de mâini și picioare, privându-1 pe acesta de libertate timp de circa 30

de minute.

Acțiunile inculpatului Straticiuc Ion au fost încadrate în baza art.166 alin.(1) Cod

penal - privațiunea ilegală de libertate, adică privațiunea ilegală de libertate a unei

persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia.

a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Straticiuc Ion recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Codul penal a-i stabili pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen 3 (trei) ani și 3 (trei) luni, iar in baza art.166

alin.(1) Cod penal a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1

(unu) ani și 3 (trei) luni. Prin cumul parțial, a-i stabil pedeapsă definitivă de 4 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

A dispune încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 448 lei din contul

inculpatului.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că sentința este nefondată, întrucât

pedeapsa aplicată nu corespunde gradului și caracterului socialmente periculos al

faptelor săvârșite de către inculpat și prin aceasta nu va fi atins scopul impus și anume

de a restabilirii echitatea socială, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Instanța nu a reținut circumstanțe ce ar atenua răspunderea inculpatului Straticiuc

Ion pentru o pedeapsă atât de blândă în cadrul concursului de infracțiuni.

2

Mai mult ca atât, instanța nu a ținut cont de motivul săvârșirii infracțiunilor, în

cauza penală de învinuire a lui Straticiuc Ion, nu s-a constatat că este rațională munca

neremunerată în folosul comunității față de acesta, iar instanța de judecată a ignorat

faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă dându-și seama de survenirea

consecințelor, fiind, totodată conștient că putea provoca consecințe mult mai grave

aplicând mai multe lovituri cu muchia lată bărdiței în regiunea capului părții vătămate,

după care legându-l cu sârmă de mâini și picioare fără a-i acorda ajutor, prin care se

atestă inevitabila imposibilitate de corectarea și reeducare acestuia fără izolarea de

societate.

2019, a fost admis procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțată o nouă hotărâri în această latură, potrivit căreia lui Straticiuc Ion

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, i-

a fost stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art.166 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de 1 an închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, prin concurs de infracțiuni, prin cumulul total

al pedepselor stabilite, lui Straticiuc Ion i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de 4

(patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul

art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a încasat de la Straticiuc Ion în beneficiul statului, cheltuielile de judecată

pentru efectuarea expertizelor medico-legale în suma de 448 (patru sute patruzeci și

opt) lei

În rest, sentința a fost menținută.

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Straticiuc Ion în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. art.152 alin. (1),

166 alin.(1) Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a

reținut că în speță, deși aparent au fost îndeplinite unele cerințe ale individualizării și

stabilirii pedepsei, totuși instanța de fond urma să efectueze o analiză mult mai

complexă și minuțioasă a modalității de acționare a lui Straticiuc Ion la momentul

comiterii faptelor infracționale, motivul comiterii acestora precum și consecințelor

survenite, prin care se atestă inevitabila imposibilitate de corectarea și reeducare

acestuia prin aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond

3

nu a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art.61, 75, 77, 84 Cod penal, că

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și a

altor persoane, că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută de art.152 alin.(1) Cod penal

se sancționează cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore

sau cu închisoare de până la 5 ani, iar cea prevăzută de art.166 alin.(1) Cod penal - cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare

de până la 2 ani.

Potrivit art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.152 alin.(1) Cod

penal se atribuie la categoria celor mai puțin grave, iar în conformitate cu art.16

alin.(2) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.166 alin. (1) Cod penal se atribuie la

categoria celor ușoare.

La fel, instanța de apel a reținut că inculpatul Straticiuc Ion în timpul comiterii

infracțiunilor încriminate a acționat cu intenție directă, dându-și seama de survenirea

consecințelor, fiind, totodată conștient că putea provoca consecințe mult mai grave

aplicând mai multe lovituri cu muchia lată bărdiței în regiunea capului părții vătămate

(2 la număr) și o lovitură cu muchia lată bărdiței peste mână dreapta, după care l-a

legat cu sârmă de mîini și picioare fără a-i acorda ajutor, privându-l de libertate.

Reieșind din starea de fapt și de drept, instanța de apel a apreciat că restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane în cazul lui Straticiuc

Ion vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu închisoare la limita: de 3 (trei) ani pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal și de 1 (unu) an pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(1) Cod penal, prin cumularea de

pedepse, stabilindu-i-se total 4 (patru) ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a statuat că nu este rațional ca inculpatul Straticiuc Ion

să execute pedeapsa stabilită, temei prevăzut expres în art.90 alin.(1) Cod penal, și a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani,

or, inculpatul are vârstă înaintată; a săvârșit două infracțiuni, care se atribuie la

categoria celor mai puțin grave și ușoare și a recunoscut vina; partea vătămată nu a

înaintat pretenții de ordin moral sau material față de inculpat; inculpatul nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru precum și se caracterizează pozitiv la locul de

trai; este prezentă circumstanța atenuantă - căința sinceră - și circumstanțe agravante

nu se stabilesc, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

De asemenea, instanța de apel referitor la cheltuielile invocate în speță, a conchis

că acestea urmează a fi puse pe seama inculpatului Straticiuc Ion, or infracțiunile

imputate lui au fost săvârșite după intrarea în vigoare a Legi nr.316 din 22 decembrie

4

2017 (publicată în MO nr.40-108 din 09 februarie 2018), potrivit căreia alin.(2) a

art.143 Cod de procedură penală a fost abrogat și expertiza a fost înfăptuită tot după

introducerea acestor modificări. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei în vederea

stabilirii prezentei leziunilor corporale la Barabarii Stepan, localizarea, mecanismul de

formare al acestora și gravitatea lor, proveniența lor, sunt evidente și necesare pentru a

demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii au fost

puse în seama inculpatului Straticiuc Ion, dispunându-se achitarea de către acesta a

sumei de 448 lei în contul statului.

S-a apreciat ca fondată solicitarea acuzatorului de stat privind recuperarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Cu referire la acțiune civilă în sensul art.219 Cod de procedură penală, instanța

de apel a reținut că Barabarii Stepan nu a depus, el declarând că nu are pretenții de

ordin moral și material față de inculpat.

recurs ordinar solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, invocând

ca temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,

concretizând că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În motivarea recursului, recurentul invocă blândețea pedepsei stabilite

inculpatului, considerând că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.7, 61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de

individualizare și stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii

pedepsei cu aplicarea art.90 Cod penal, ignorând prevederile art.384 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este prevăzut că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Dispoziția art.90 Cod penal, obliga instanța să indice în hotărâre, motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În conformitate cu

prevederile art.90 Cod penal, la stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării, se admite numai luând in considerație personalitatea vinovatului în cazul

existenței circumstanțelor atenuante, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

acesteia.

În acest caz, instanța era obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei

sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului,

servesc temei pentru aplicarea art.90 Cod penal.

În contextul celor expuse, acuzarea consideră greșite concluziile instanței de apel

în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Straticiuc Ion și în contradicție

cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

5

penale, în situația în care inculpatul a comis două infracțiuni cu un grad social avansat

de gravitate, acțiuni însoțite de o obrăznicie deosebită.

Mai mult, acuzarea remarcă că pedeapsa stabilită inculpatului nu va duce la

atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea acestuia în

vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept și nici nu va

constitui o avertizare publică pentru alte persoane predispuse de a-și însuși

comportamente similare celui manifestat de către inculpat.

Astfel, recurentul consideră că, concluziile instanței de apel la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului, sunt greșite și în contradicție cu

probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii și pedepsei penale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, considerând că

inculpatului greșit i-a fost aplicată norma art.90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a pedepsei cu închisoare.

La fel, Colegiul penal reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul

Straticiuc Ion, invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea pedepsei

stabilite inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă

verificării doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de

recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar

soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea recurentului referitor la

blândețea pedepsei stabilite inculpatului, deoarece instanța de apel și-a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 84,

90 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului și nu a admis careva erori, stabilind în privința acestuia suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

Referirea recurentului la capitolul efectuării unei individualizări eronate a

6

pedepsei aplicate în privința inculpatului, conform art.90 Cod penal, instanța de recurs

o consideră neîntemeiată și relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și

din partea altor persoane.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

scontat.

Sancțiunea art.152 alin.(1) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost

condamnat, prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200

la 240 de ore sau cu închisoare de până la 5 ani, această infracțiune clasificându-se ca

una mai puțin gravă potrivit art.16 Cod penal, iar sancțiunea art.166 alin.(1) Cod penal

prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de

ore sau cu închisoare de până la 2 ani, care, potrivit art.16 Cod penal se clasifică ca

infracțiune ușoară.

Conform alin.(1) art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, ținând cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, instanța de judecată va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit

dispoziției alin.(4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave.

7

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar după

caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în

special a dispozițiilor art.90 Cod penal.

Potrivit actelor cauzei, Colegiul penal atestă că, prima instanță a dispus

condamnarea inculpatului în baza art.152 alin.(1) Cod Penal la 160 (una sută șaizeci)

ore muncă neremunerată în folosul comunității; iar în baza art.166 alin.(1) Cod penal

la 160 (una sută șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității și în

conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Straticiuc Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 240 (două

sute patruzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

La o nouă rejudecarea instanța de apel a casat sentința și a pronunțat, în partea

stabilirii pedepsei, o nouă hotărâre, dispunând condamnarea lui Straticiuc Ion în baza

art.152 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, iar în baza art.166 alin.(1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu

ispășirea în penitenciar de tip semiînchis. În baza art.84 alin.(1) Cod penal, prin

concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor stabilite lui Straticiuc Ion i-a

fost aplicată pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei,

conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiuni

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora la

prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare ce nu depășește 5

ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și excepțional de

grave.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641

Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a solicitat să

fie administrate probe noi, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 84,

90 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale

8

comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art.90 Cod

penal, în privința lui Straticiuc Ion.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise de art.414-419 Cod de procedură

penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, argumentele din recursul

procurorului fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Straticiuc Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată 23 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

9