1ra-1756/2020 — art. 264-1 alin. 3, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 3, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1756/2020 — art. 264-1 alin. 3, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1756/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
21 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 iunie 2020, în cauza penală
privindu-l pe
Stîngu Maxim Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în or.
Xxxxx, str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 28.11.2018 - 29.01.2020
instanța de apel: 04.05.2020 – 05.06.2020
instanța de recurs: 04.08.2020 – 21.10.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie 2020, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Stîngu Maxim Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 2641 alin.(3) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în
mărime de 160 ore;
- art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis;
- art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis;
În baza art. 87 alin.(1) Codul penal, pedeapsa de 160 ore muncă neremunerată
se înlocuiește cu arest pentru 40 (patruzeci) zile.
În baza art. 84 Cod penal, prin cumul parțial, s-a aplicat lui Stîngu Maxim,
pedeapsa definitivă, închisoare pentru un termen de 9 (nouă) luni, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit sentinței, s-a constatat că, Stîngu Maxim, la data de 13 august 2018
aproximativ la orele 00-05, deținând permis de conducere categoria “B, C” cu nr.
xxxxx, a condus automobilul de model Audi A4 cu numere de înmatriculare XXXXX
pe traseul național R-34 Leova - Cantemir în stare de ebrietate alcoolică cu grad
1
avansat, prin ce a încălcat cerințele art.14 lit. a) RCR potrivit căruia: “conducătorului
de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, ...”, ca ulterior
după ce a fost stopat de către colaboratorii poliției pe traseul nominalizat în preajma
s. Toceni r-ul Cantemir și existând temeiuri suficiente de a presupune că dânsul se
află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, comunicându-i-se în acest
sens consecințele comiterii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal,
ultimul a refuzat testarea alcoolscopică.
Acțiunile inculpatului Stîngu Maxim au fost calificate de către organul de
urmărire penală ca infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal, conform
indicilor: „Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică”.
Tot Stîngu Maxim, la data de 23.05.2019, în jurul orei 02:00, știind cu certitudine
că, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19.11.2018 (dos. Nr. 1-102/18
sau 21-1-3278-01112018) a fost privat pe un termen de 3 ani, de dreptul de a conduce
mijloace de transport, oferit în baza permisului de conducere nr. xxxxx, eliberat la
16.08.2004 cu categoriile B și C, se afla la volanul mijlocului de transport de model
,,Opel Astra”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, și-l conducea pe unul din
drumurile publice ale s. Sărata Nouă, r-nul Leova, moment în care a fost
regulamentar stopat de către colaboratorii de poliție Victor Plugaru și Ion Nour,
angajați ai INP al IGP al MAI, care, suspectându-l de conducerea unității de
transport în stare de ebrietate, i-au propus să treacă proba de alcoolemie cu ajutorul
alcooltestului Drăger, de la care a refuzat neîntemeiat, prin ce a încălcat flagrant
cerințele art.33 alin.(3) lit. c) al Legii privind siguranța traficului rutier, nr.131-XVI
din 07.06.2007, care prevede că conducătorul de autovehicul este obligat să se
supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat
și examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării
alcoolemiei ori consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de
medicamente cu efecte similare, pct.5 lit.a) din Regulamentul privind modul de
testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și
naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009, care stabilește că
testării alcoolscopice, la decizia poliției sau altei persoane abilitate de a efectua astfel
de testare, se supun conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum
de droguri și/sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate, și pct.11 lit.j) din
Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din
13.05.2009, care expres stipulează că conducătorul de vehicul este obligat să se
supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după
caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării
alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de
medicamente cu efecte similare.
Acțiunile inculpatului Stîngu Maxim au fost calificate de către organul de
urmărire penală ca infracțiunea prevăzută la art. art.2641 alin. (4) Cod penal, după
semnele calificative: „Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea
alcoolscopică, săvârșit de către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace
de transport”.
2
Tot Stîngu Maxim, la 04.08.2019, în jurul orei 09:00, știind cu certitudine că, prin
sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19.11.2018 (dos. Nr. 1-102/18 sau 21-
1-3278-01112018) a fost privat pe un termen de 3 ani, de dreptul de a conduce
mijloace de transport, oferit în baza permisului de conducere nr. xxxxx eliberat la
16.08.2004 cu categoriile B și C, se afla la volanul mijlocului de transport de model
„Hyundai Santa Fe”, cu numărul de înmatriculare bulgăresc XXXXX, și-l conducea
pe str. Independenței din or. Leova, care este drum public, în apropierea intersecției
cu sens giratoriu, moment în care, din cauza unei aparente defecțiuni, a stopat și a
coborât din automobil, și în același timp regulamentar i-au fost cerute actele pentru
verificare de către colaboratorul de poliție Ion Codreanu, angajat al IP Leova, care,
suspectându-l de conducerea unității de transport în stare de ebrietate, i-a propus să
treacă proba de alcoolemie cu ajutorul alcooltestului Drăger, potrivit extrasului pe
suport de hârtie nr.2722 din 04.08.2019, ora 09:50, al căruia concentrația vaporilor de
alcool în aerul expirat de către Stîngu Maxim în timpul conducerii vehiculului era de
1,02 mg/l, ceea ce, conform art.13412 alin.(3) CP, constituie stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, prin ce ultimul a încălcat prevederile pct.14 lit. a) din
Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din
13.05.2009, care stabilește că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă
vehiculul în stare de ebrietate, precum și pct.10 alin.(1) lit.a), care expres prevede că
persoana care conduce un vehicul trebuie să fie aptă din punct de vedere
psihofiziologic, pct.10 alin.(1) lit. b), care stipulează că persoana care conduce un
vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament,
și pct.10 alin.(2) lit. a) - persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la
cererea lucrătorului de poliție (...), este obligată să înmâneze pentru control permisul
de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din
care face parte autovehiculul condus.
Acțiunile inculpatului Stîngu Maxim au fost calificate de către organul de
urmărire penală ca infracțiunea prevăzută la art.2641 alin.(4) Cod penal, după
semnele calificative: „Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în
stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care este privată de dreptul de a conduce
mijloace de transport”.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
3.1 Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, sub aspectul ce ține de
stabilirea pedepsei complementare în privința lui Stîngu Maxim, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Stîngu Maxim să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 2641 alin.(3) Cod penal, și să-i fie stabilită măsura de pedeapsă sub formă de 160
ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal - pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și potrivit art.
2641 alin.(4) Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,
cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
3
În temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, în mărime de 160 ore
muncă neremunerată, să fie înlocuită cu 40 zile închisoare. În temeiul art. 84 Cod
penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i
fie stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 luni, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 5 ani. La fel, a solicitat suspendarea executării
pedepsei complementare în privința inculpatului Stîngu Maxim pe perioada aflării
acestuia în detenție și încasarea de la inculpatul Sîngu Maxim în beneficiul statului
suma cheltuielilor judiciare.
În argumentarea cererii de apel a invocat:
- calificarea acțiunilor inculpatului nu se contestă, deoarece instanța corect a
apreciat și încadrat acțiunile inculpatului Stîngu Maxim și a acceptat cererea de
examinare a cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală
în baza art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală;
- instanța de judecată, la aplicarea pedepsei penale față de Stîngu Maxim nu a
ținut cont de faptul că, potrivit materialelor cauzei penale inculpatul anterior a fost
judecat și anume Stîngu Maxim prin sentința Judecătoriei Leova din 27.06.2013 a fost
sancționat cu amendă în mărime de 11 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 2641 alin. (3) Cod penal, precum și a fost judecat prin sentința Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova din 19.11.2018, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de
amendă în mărime de 29000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641
alin. (1) Cod penal. Relevă faptul că, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova
din 19.11.2018, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod
penal, Stîngu Maxim a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
un termen de 3 ani, termen care expiră în anul 2021;
- instanța de judecată la aplicarea pedepsei penale față de Stîngu Maxim, nu a
ținut cont de faptul că, potrivit materialelor cauzei penale inculpatul are antecedente
penale nestinse, amenda a fost achitată de către inculpat, dar în același timp Stîngu
Maxim ispășește pedeapsa complementară privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 ani, astfel potrivit prevederilor art. 111
alin.(2) Cod penal: „termenul stingerii antecedentelor penale se calculează din
momentul liberării de executarea pedepsei complementare” ultimul având
antecedente penale;
- la data comiterii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, și anume
13.08.2018, infracțiunea nominalizată se pedepsea „cu amendă în mărime de la 900 la
1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la
200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de la 3 la 5 ani ”, din care considerent pentru infracțiunea
respectivă acuzatorul de stat pe lângă pedeapsa cu muncă neremunerată, a mai
solicitat ca inculpatul Stîngu Maxim să fie privat de dreptul de a conduce mijloace de
4
transport pe un termen de 5 ani. În opinia sa, potrivit prevederilor art.34 Cod penal,
infracțiunea comisă de către Stîngu Maxim constituie recidivă. Face trimitere la
prevederile art. 61 și 75 Cod de procedură penală.
3.2 Inculpatul Stîngu Maxim, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în
temeiul art. 87 Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa penală sub formă de închisoare
pe un termen de 9 luni, cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis - în
partea stabilirii pedepsei penale, pronunțarea unei noi hotărâri în partea casată, prin
care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, pentru comiterea infracțiunilor vizate.
3.3 Avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului Stîngu Maxim, care a solicitat
casarea parțială a acesteia, sub aspectul ce ține de stabilirea pedepsei cu închisoarea,
cu pronunțarea unei noi hotărâri în acest sens, cu aplicarea față de inculpatul Stîngu
Maxim a unei pedepse penale mai blânde, sub forma de închisoare cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei penale, în condițiile art. 90 Cod penal.
În motivarea cererii de apel a indicat:
- prima instanță a apreciat în mod eronat imposibilitatea aplicării suspendării
condiționate a executării pedepsei penale sub formă de închisoare, în privința
inculpatului Stîngu Maxim, individualizând astfel injust pedeapsa penală aplicată
acestuia;
- prima instanță, contrar rigorilor art. 75-78 Cod penal, în mod pripit a ajuns la
concluzia aplicării pedepsei penale sub formă de închisoare numitului Stîngu
Maxim, fără a examina just posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal față de acesta,
aplicând acestuia o pedeapsă disproporționat de aspră, care este inechitabilă prin
prisma art. 61 Cod penal, impunându-se în acest aspect intervenția instanței de apel;
-în privința tuturor capetelor de învinuire, inculpatul este învinuit pentru
comiterea unor infracțiuni ușoare, ale cărui pericol social este net-inferior altor
categorii de infracțiuni;
- având în vedere faptul că limitele de pedeapsă cu închisoarea la examinarea
cauzelor penale în procedura vizată se micșorează cu 1/3 în condițiile art. 3641
alin.(8) Cod de procedură penală, ținând cont de sancțiunea art. 2641 alin. (3) și (4)
Cod penal, normele vizate fac posibilă aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat.
Consideră în acest sens că, există circumstanțe atenuante la individualizarea
pedepsei penale, deoarece acesta a dat dovadă de căință sinceră pentru comiterea
infracțiunii incriminate, iar sarcina legii penale poate fi atinsă fără izolarea
inculpatului de societate, doar prin aplicarea art. 90 Cod penal. Inculpatul a
menționat clar că, îi pare foarte rău de infracțiunile comise și că va evita pe viitor
încălcarea legislației penale. De asemenea, inculpatul a depus o cerere privind
examinarea cauzei penale vizate în procedură specială, în baza probelor administrate
la faza de urmărire penală (art. 3641 CPP). În susținerea poziției primei instanțe
privind aplicarea pedepsei din hotărârea atacată a stat doar o enumerare mecanică a
mai multor prevederi ale Codului penal, fără a argumenta imposibilitate aplicării art.
90 Cod penal, iar pedeapsa cu închisoare este una din cele mai grave, și nu este
echitabilă în sensul art. 61 Cod penal;
5
- anterior inculpatul nu a mai fost supus pedepsei penale sub formă de
închisoare, iar acesta se află deja în detenție de mai multe luni în Penitenciarul nr. 5
mun. Cahul, timp în care a conștientizat despre inadmisibilitatea comportamentului
său, dar și despre necesitatea corectării conduitei sale pe marginea pedepsei aplicate,
fapt care atestă că, acesta deja a pornit pe calea corijării comportamentului său;
- pedeapsa penală vizată din punct de vedere moral și psihologic deja a creat o
mare povară sufletească pentru inculpat, care pe lângă faptul că a fost rupt de
familia sa, mai este nevoit să suporte și efectele grele pentru starea familiei sale pe
care le comportă pedeapsa sa. Menționează că, conform caracteristicii inculpatului
de la locul de trai, acesta se caracterizează pozitiv și nu face abuz de băuturi
alcoolice. Conform materialelor cauzei inculpatul nu se află la evidența medicului
narcolog și psihiatru, dispune de loc permanent de trai, este angajat în câmpul
muncii, se află în relații de concubinaj, aceste aspecte dovedesc despre posibilitatea
aplicării pedepsei penale sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 iunie 2020, au
fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul Stîngu Maxim și avocatul
Igor Șcheau în numele inculpatului Stîngu Maxim. A fost admis apelul declarat de
procuror, fiind casată parțial sentința pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.
(3) Cod penal, în partea stabilirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni și
pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, după prin care lui Stîngu M. recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității în număr de 160 ore, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani. În conformitate cu art. 84
Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, în
prezenta decizie și în sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie
2020, cu aplicarea art. 87 Cod penal, inculpatului Stîngu M. i s-a stabilit pedeapsa de
9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.
Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumularea
parțială a pedepsei stabilite în prezenta decizie (9 luni închisoare, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani), cu
pedeapsa complementară privarea de drept de a conduce mijloace de transport pe
termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19
noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i s-a stabilit pedeapsă definitivă - 9
(nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.
În rest, sentința a fost menținută.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, la
pronunțarea sentinței instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și
de drept și just a făcut concluzia că, fapta penală reținută în culpa inculpatului
6
Stîngu Maxim din 13 august 2018, 23 mai 2019 și 04 august 2019 a avut loc și au fost
săvârșite faptele incriminate de inculpat, în circumstanțele descrise mai sus.
În esență, partea acuzării este de opinia că, soluția pronunțată de către prima
instanță este corectă în partea ce ține de recunoașterea vinovăției lui Stîngu Maxim
de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3), art. 2641 alin. (4), art. 2641
alin. (4) Cod penal, însă incorect instanța de fond a hotărât de a-i stabili pedeapsa
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal, cât și în partea stabilirii
pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni.
Astfel, la aplicarea pedepsei lui Stîngu Maxim de săvârșirea infracțiunii,
prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, nu a fost luat în considerație faptul că, la
data comiterii infracțiunii 13 august 2018, erau în vigoarea prevederile Codului până
la 29.12.2017, potrivit cărora pedeapsa prevăzută pentru comiterea acestei infracțiuni
prevăzute art. 2641 alin. (3) Cod penal, se pedepsea cu amendă în mărime de la 750 la
850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la
200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, instanța de fond la aplicarea pedepsei
inculpatului Stîngu Maxim, pe episodul din 13 august 2018, pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, urma să aplice acestuia și
pedeapsa complementară obligatorie, privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
Constatând aceste fapt, instanța de apel a considerat necesar, ca pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, de a-i stabili
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în număr de 160
ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3
(trei) ani.
Instanța de apel a constatat, potrivit sentinței, că inculpatului Stîngu Maxim, în
temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa prevăzută pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, de 160 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, s-a înlocuit cu arest pentru 40 zile.
Astfel, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 84 Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, în prezenta decizie
și în sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie 2020, cu aplicarea art.
87 Cod penal, inculpatului Stîngu Maxim Xxxxx i se stabilește pedeapsa de 9 (nouă)
luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.
Totodată, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin
cumularea parțială a pedepsei stabilite în prezenta decizie (9 luni închisoare, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani)
cu pedeapsa complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19
noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i se stabilește pedeapsă definitivă - 9
7
(nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.
Așa cum, pedeapsa complementară privarea de drept de a conduce mijloace de
transport pe termen de 3 ani stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova din 19 noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim, nu a fost executată, motive
din care în temeiul art. 84 Cod penal, urmează a fi cumulată la pedeapsa principală.
Instanța de apel, la aplicarea pedepsei a ținut cont de personalitatea
inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și
cel dinainte și după săvârșirea infracțiunilor incriminate și a conchis că, în coraport
cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,
corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea, prin cumul parțial al
pedepselor, a unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de 9
(nouă) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, așa cum anterior
inculpatul Stîngu Maxim a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni
similare, care nu a dus la corectarea și reeducarea acestuia, fiindu-i aplicate pedepse
sub formă de amendă, din care nu a tras concluzii necesare și în scurt timp a comis o
altă infracțiune din domeniul transporturilor. Totodată, instanța de apel a reținut, că
anterior Stîngu Maxim a fost atras la răspundere contravențională pentru
conducerea mijlocului de transport fără permis de conducere, fapt ce denotă
tendința acestuia de a conduce mijloace de transport chiar și fiind privat de acest
drept, deaceea o pedeapsă echitabilă ar fi doar pedapa sub formă de închisoare, cu
privarea dreptului de a conduce mijloace de transpotr, care în sensul art. 87 alin. (2)
Cod penal, pedeapsa complimentară privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 5 ani, să fie executată de sine stătătoare.
De rând cu aceasta, instanța de apel a găsit neîntemeiat apelul declarat de
inculpatul Stîngu Maxim și a avocatului Șcheau Igor în interesele inculpatului, prin
care critică sentința în partea stabilirii pedepsei sub formă de închisoare,
considerând-o prea severă și solicită să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, cu
aplicarea art. 90 Cod penal.
Reieșind din cele enunțate supra, și analizând materialele cauzei, instanța de
apel a conchis că, instanța de fond corect a stabilit categoria și termenul de pedeapsă
inculpatului, și corect a ajuns la concluzia de imposibilitatea aplicării prevederilor
art. 90 Cod penal, deoarece la stabilirea modului de executare a pedepsei
inculpatului Stîngu Maxim, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei și de scopul pedepsei penale, prevăzute de art.61, art.75
Cod penal.
În această ordine de idei, instanța de apel a reținut faptul că, anterior, la 19
noiembrie 2018, inculpatul Stîngu Maxim a fost condamnat pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (1) Cod penal și anume, pentru conducerea
mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică
cu grad avansat, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.
8
În viziunea instanței de apel, în speța dedusă judecății, a fost pronunțată
sentința de condamnare pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 2641
alin. (4) Cod penal, cu indicii calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o
persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, și art. 2641 alin. (3)
Cod penal - „Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică",
luând în considerare prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece
inculpatul, iarăși a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat
ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și i-a
fost stabilită pedeapsa cu închisoare cu executarea reală a pedepsei, ajungând la
concluzia că, inculpatul se poate corecta doar cu izolarea de societate, ce va servi
remediu pentru conștientizarea acțiunilor sale cu prevenirea comiterii pe viitor a
altor fapte penale.
Așadar, din circumstanțele expuse supra, instanța de apel a constatat că,
pedepsele stabilite de instanțele de judecată anterior inculpatului Stîngu Maxim nu
și-au atins scopul de reeducare, acesta comițând în continuare acțiuni contrare legii
și considerând că principiul umanismului la stabilirea pedepsei pentru acțiunile sale
se va extinde în continuare, pentru orice acțiune comisă contrară legii, prin aplicarea
unei pedepse mai blânde sau fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea. Prin
urmare, instanța de apel a conchis, că în cauza dată instanța de fond corect a
individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal, și aceasta s-a
soldat cu stabilirea unei pedepse echitabile, sub aspectul de executare a pedepsei de
către inculpatul Stîngu Maxim.
Revenind la cauza dedusă judecății, instanța de apel a constatat că, instanța de
fond nu a ignorat aceste criterii de individualizare a pedepsei, deoarece a studiat
multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate
care caracterizează personalitatea inculpatului, or, din materialele cauzei este
evident faptul că, inculpatul la data de 13 august 2018, 23 mai 2019 și 04 august 2019,
a săvârșit trei infracțiuni similare, și anume refuzul conducătorului mijlocului de
transport de la testarea alcoolscopică, refuzul conducătorului mijlocului de transport
de la testarea alcoolscopică, săvârșit de către o persoană care este privată de dreptul
de a conduce mijloace de transport și conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care este
privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Astfel, instanța de apel a constatat din partea inculpatului un comportament
antisocial, cu regularitate încălcând în mod intenționat regulile de securitate a
circulației rutiere, fiind în stare de ebrietate, și deși a fost condamnat anterior,
stabilindu-i-se pedepse neprivative de libertate, acesta nu a conștientizat faptele
comise de el, cu toate că de fiecare dată își recunoștea vina, se căia sincer.
În prezenta cauză, instanța de apel a găsit întemeiate motivele invocate în
apelul declarat de procuror și a constatat că, concluzia instanței de fond, precum că,
corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei reale,
este corectă întemeiată și din aceste considerente o va accepta, dar va respinge opinia
9
părții apărării, privind posibilitatea numirii unei pedepse cu suspendarea executării
pedepsei pentru Stîngu Maxim, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se
înrăutățește situația condamnaților.
La momentul comiterii infracțiunilor ce formează obiectul prezentei examinări,
pedeapsa complementară de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 3 ani, nu a fost executată de către inculpat.
Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul a comis o nouă infracțiune cu
intenție, anterior fiind condamnat pentru infracțiune similară pedeapsa căreia nu a
fost executată integral, fapt care a fost reținut în calitate de circumstanță agravantă.
Inculpatul având antecedente penale nestinse a comis din nou trei infracțiuni, cu
intenție, fapt care denotă că Stîngu Maxim, nu s-a corectat și reeducat și din nou a
pășit pe cale infracționalității, pedeapsa aplicată anterior nu a avut efectul scontat și
în astfel de împrejurări instanța de apel concluzionează oportunitatea aplicării
pedepsei cu închisoare de instanța de fond.
În contextul celor expuse mai sus, instanța de apel a concluzionat, că la
stabilirea pedepsei inculpatului Stîngu Maxim pentru infracțiunele comise instanța
de fond nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă,
deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele
apelului apărării în acest sens sunt vădit neîntemeiate.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Șcheau Igor în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei,
cu pronunțarea unei noi hotărâri, în partea pedepsei penale, cu aplicarea față de
inculpat a unei pedepse mai blânde, sub formă de închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 90 Cod penal, ținând cont și de
faptul că inculpatul s-a aflat în detenție de la 29.01.2020-05.06.2020.
În motivarea recursului ordinar, invocă:
- atît prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat în mod eronat
imposibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei penale sub
formă de închisoare în privința inculpatului Stîngu M. V., individualizând astfel
injust pedeapsa penală aplicată acestuia:
- deși partea apărării nu contestă aspectele vizând constatarea culpei
inculpatului vizând infracțiunile pentru care este judecat penal și calificarea juridică
a acestora, totuși consideră că prima instanță, contrar rigorilor art. 75-78 Cod penal,
în mod pripit a ajuns la concluzia aplicării pedepsei penale sub formă de închisoare
numitului Stîngu Maxim, fără a examina just posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal,
față de acesta, aplicând acestuia o pedeapsă disproporționat de aspră, care este
inechitabilă prin prisma art. 61 Cod penal, ceea ce impunea în acest aspect
intervenția instanței de apel;
- deja aproximativ 6 luni acesta se află în detenție, suportând efectele
infracțiunii comise și conștientizînd despre necesitatea corijării propriului
comportament;
- la caz nu este echitabilă în sensul art. 61 Cod penal executarea reală a pedepsei
penale sub formă de închisoare de către inculpatul vizat;
10
- anterior inculpatul nu a mai fost supus pedepsei penale sub formă de
închisoare (conform materialelor caracteristice anexate la dosarul penal);
- inculpatul se află deja în detenție de mai multe luni în Penitenciarul nr. 5 mun.
Cahul și nu numai, timp în care acesta a conștientizat despre inadmisibilitatea
comportamentului său dar și despre necesitatea corectării conduitei sale pe marginea
pedepsei aplicate, fapt care atestă că acesta deja a pornit pe calea corijării
comportamentului său;
- pedeapsa penală vizată, și din punct de vedere moral și psihologic deja a creat
o mare povara sufletească pentru inculpat, care pe lângă faptul că a fost rupt de
familia sa mai este nevoit să suporte și efectele grele pentru starea familiei sale pe
care le comportă pedeapsa sa;
- privitor la personalitatea inculpatului, este menționabil că conform
caracteristicii inculpatului de la locul de trai acesta se caracterizează pozitiv și nu
face abuz de băuturi alcoolice. Conform materialelor cauzei penale, inculpatul nu se
află la evidența medicului narcolog și psihiatru;
- inculpatul dispune de loc permanent de trai, activează în câmpul muncii, are
formată deja o tânără familie cu concubina sa Garnajea Nadejda;
- toate aceste aspecte, privite în cumul dovedesc clar despre posibilitatea reală
de aplicare la caz a pedepsei penale sub formă de închisoare cu suspendarea
condiționată a executării acesteia;
- instanța de judecată a admis o serie de încălcări ale drepturilor inculpatului,
care fac posibilă stabilirea unei pedepse inculpatului, prin prisma art. 90 Cod penal;
- necătând la faptul că termenul de 5 zile expus clar de norma procesual-penală
în art. 405 alin. (5) Cod de procedură penală, citat supra până la care urma a fi
expediat dosarul penal în instanța de judecată a expirat în speță la 12.03.2020 (adică
înainte de anunțarea stării de urgență, conform anexei nr. 1 la Dispoziția din
18.03.2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a RM („Cauzele penale”), care a
fost emisă tocmai peste 6 zile de la această dată-limită). La momentul expirării
termenului în interiorul căruia cauza penală vizată urma a fi expediată în instanța de
apel, pînă la data de 30.04.2020, au trecut 49 de zile (termenul-limită de expediere
fiind 12.03.2020), cauza penală vizată fiind expediată vădit tarvid pentru soluționare
în fata instanței de apel (C.A. Cahul);
-contrar art. 395 Cod de procedură penală raportat la art. 466 Cod de procedură
penală citate supra, prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 29.01.2020 se
instituie de facto o „detenție contrară legii” inculpatului Stîngu Maxim în sensul art.
5 al CEDO, fapt care este inacceptabil într-un stat de drept manifestată prin faptul că
în privința inculpatului Stingu Maxim încă nu exista o sentință definitivă de
condamnare în sensul art. 466 Cod de procedură penală, acesta fiind în stare de
detenție încă din data de 29.01.2020 (la moment deja 96 de zile). Astfel, este
precizabil că instanța de fond în mod eronat nu a aplicat arestul preventiv în privința
inculpatului din momentul reținerii acestuia și până la definitivarea sentinței
judecătorești, ceea ce contravine în mod vădit rigorilor art. 395 alin. (1) pct. 4), 5) Cod
de procedură penală;
11
- instanța de apel, în mod eronat nu a computat durata detenției inculpatului,
pentru perioada de timp 29.01.2020 - 05.06.2020 din termenul pedepsei penale sub
formă de închisoare stabilit, ceea ce constituie de fapt tolerarea unei detenții ilegale a
acestuia, contrară art. 5 al CEDO;
- deși acesta a fost reținut în temeiul sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central
din 29.01.2020 direct în sala de ședință și la momentul pronunțării deciziei instanței
de apel, acesta era încă în detenție la acel moment deja 96 zile, instanța de apel nu
include în termenul de executare a pedepsei perioada de timp în care inculpatul se
află în detenție;
- instanța de apel ignorând grav starea de detenție în care se află deja inculpatul
înrăutățește starea acestuia chiar și în raport cu sentința primei instanțe și acesta în
condițiile în care acuzatorul de stat în partea termenului de la care începe executarea
pedepsei cu închisoarea nici nu a contestat sentința primei instanțe, ceea ce denotă că
instanța de apel excedentar apelului acuzatorului de stat, din oficiu a exercitat o
agravare ilegală - modalității de executare a pedepsei cu închisoarea de către
inculpat. Toate aceste aspecte, inter alia și ignorarea contrar art. 5 al CEDO și
practicii CtEDO precitate perioadei anterioare detenției inculpatului, denotă o gravă
încălcare a drepturilor acestuia, care poate duce și la condamnarea RM în fața înaltei
curți;
- perioada de detenție 29.01.2020 - 05.06.2020 în genere nu este luată în calcul de
instanța de apel la stabilirea pedepsei penale sub formă de închisoare în sensul
deducerii acesteia din termenul de pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen
de 9 luni stabilit prin decizia instanței de apel. Astfel, prin prisma garanțiilor de
drept procesual-penale rezultă că, această perioadă de detenție a inculpatului Stîngu
Maxim este contrară legii și deci constituie o violare gravă a dreptului acestuia la
libertate contrar art. 5 par. 1 lit. a) al CEDO;
- având în vedere aspectele faptice ale cauzei, din care rezultă existența
circumstanțelor atenuante la individualizarea pedepsei penale în privința
inculpatului; având în vedere starea familială, personalitatea acestuia - suspendarea
condiționată a executării pedepsei principale în privința acestuia, în temeiul art. 90
Cod penal - va asigura atingerea scopului pedepsei penale față de inculpat, va
asigura inter alia sarcina corijării inculpatului, care a dat dovadă de căință pentru
infracțiunile incriminate și va duce la restabilirea echității sociale la caz, având în
vedere circumstanțele concrete ale cauzei penale, conduita inculpatului după
comiterea infracțiunii - conform art. 61 Cod penal;
- partea apărării este de acord în totalitate cu aspectele privind calificarea faptei,
circumstanțele de fapt ale speței etc. expuse de prima instanță conform art. 385 Cod
de procedură penală - totuși prima instanță a apreciat pripit necesitatea aplicării față
de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, fără suspendarea condiționată a
executării acesteia, sau aplicarea unei alte pedepse alternative mai ușoare - și deci
urma ca instanța de apel dând valență criteriilor privind individualizarea pedepsei
penale, casând parțial sentința atacată în această parte să aplice față de inculpatul
Stîngu M. V. prevederile art. 90 Cod penal
12
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
10) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod
penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în
partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a
pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă
echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Șcheau Igor în numele
inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale,
nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința inculpatului,
solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, sub formă de închisoare cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 90 Cod penal.
În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.
Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just
soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 2641 alin.(3), art. 2641 alin.(4), art. 2641
alin.(4) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală.
13
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea a trei infracțiuni în domeniul transporturilor, prevăzute de art. 2641
alin.(3), art. 2641 alin.(4), art. 2641 alin.(4) Cod penal, cauza fiind examinată în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în
conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie
luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și
reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările
societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate
reală între aceste aspecte.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere protocolară (f.d. 145 v. I), beneficiază de reducerea cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori
cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Sancțiunea art. 2641 alin.(3) Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii
prevedea pedeapsă cu amendă în mărime de la 900 la 1000 unități convenționale sau
muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri
cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5
ani, iar sancțiunea art. 2641 alin.(4) Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii
prevedea pedeapsă, cu amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități convenționale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu
închisoare de pînă la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiuni
ușoare.
Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Stîngu M., prin decizia instanței de
apel a fost casată parțial sentința pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3)
Cod penal, în partea stabilirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni și
pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, după prin care lui Stîngu M. recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității în număr de 160 ore, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani. În conformitate cu art. 84
Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, în
prezenta decizie și în sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie
2020, cu aplicarea art. 87 Cod penal, inculpatului Stîngu Maxim Xxxxx i s-a stabilit
pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 5 (cinci) ani. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni
prin cumularea parțială a pedepsei stabilite în prezenta decizie (9 luni închisoare, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci)
ani), cu pedeapsa complementară privarea de drept de a conduce mijloace de
14
transport pe termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova din 19 noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i s-a stabilit pedeapsă
definitivă - 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 5 (cinci) ani. În rest, sentința a fost menținută.
Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră
că, în mod just instanța de apel a fost aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de
închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător temeiurile
neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia,
pe o perioadă de probațiune.
Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel
just a ținut cont de personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens
comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea
infracțiunilor incriminate și a conchis că, în coraport cu faptele comise, urmările
prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea
acestuia este posibilă doar cu aplicarea, prin cumul parțial al pedepselor, a unei
pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, așa cum anterior inculpatul
Stîngu Maxim a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, care nu a
dus la corectarea și reeducarea acestuia, fiindu-i aplicate pedepse sub formă de
amendă, din care nu a tras concluzii necesare și în scurt timp a comis o altă
infracțiune din domeniul transporturilor.
Totodată, instanța de apel a ținut cont și de faptul, că anterior Stîngu Maxim a
fost atras la răspundere contravențională pentru conducerea mijlocului de transport
fără permis de conducere, fapt ce denotă tendința acestuia de a conduce mijloace de
transport chiar și fiind privat de acest drept, deaceea o pedeapsă echitabilă ar fi doar
pedeapsa sub formă de închisoare, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de
transport, care în sensul art. 87 alin. (2) Cod penal, pedeapsa complimentară privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, să fie executată
de sine stătătoare.
Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în
cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că
nu este rațional ca inculpatul Stîngu M. să nu execute pedeapsa cu închisoare,
15
prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Stîngu M., cu
suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunile prevăzute de art.
2641 alin.(3), art. 2641 alin.(4), art. 2641 alin.(4) Cod penal, nu-și va atinge scopul de
corectare a inculpatului.
La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la
stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite
cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se
creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de
individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au
constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei
cu închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu
prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă
de clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea anexată la
materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior, la 27 iunie 2013, a fost
condamnat în baza 2641 alin. (3) Cod penal, la amendă în mărime de 11 000 lei, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, la 19
noiembrie 2018, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.
2641 alin. (1) Cod penal și anume, pentru conducerea mijlocului de transport de către
o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fiindu-i
stabilită pedeapsa sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, astfel se atestă faptul că comiterea
infracțiunilor, pentru inculpatul Stîngu M., a devenit o deprindere, iar aplicarea
16
pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și
facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii
penale. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile
avocatului, precum că instanța de apel a apreciat pripit necesitatea aplicării față de
inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, pedeapsa aplicată este prea aspră și
inechitabilă, deoarece inculpatul are loc permanent de trai, este încadrat în câmpul
muncii, are întemeiată o familie, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului
narcolog și psihiatru nu se află, s-a corectat conștientizând faptele sale antisociale.
Cu referire la faptul că, anterior inculpatul nu a mai fost supus pedepsei penale
sub formă de închisoare, Colegiul penal consideră întemeiată, în acest sens,
concluzia instanței de apel, precum că pedepsele neprivative de libertate, stabilite de
instanțele de judecată anterior inculpatului Stîngu Maxim, nu și-au atins scopul de
reeducare, acesta comițând în continuare acțiuni contrare legii și considerând că,
principiul umanismului la stabilirea pedepsei pentru acțiunile sale se va extinde în
continuare, pentru orice acțiune comisă contrară legii, prin aplicarea unei pedepse
mai blânde sau fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că, instanța de
apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului pedeapsă
reală cu închisoare, astfel instanța de apel justificat a aplicat în prezenta speță și
prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul
parțial al pedepselor stabilite, în prezenta decizie și în sentința Judecătoriei Cahul,
sediul Central din 29 ianuarie 2020, cu aplicarea art. 87 Cod penal, inculpatului
Stîngu M. i s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 5 (cinci) ani. Totodată, conform art. 84 alin. (4) Cod penal,
pentru concurs de infracțiuni prin cumularea parțială a pedepsei stabilite în prezenta
decizie (9 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 5 (cinci) ani), cu pedeapsa complementară privarea de drept de a
conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei
Cimișlia, sediul Leova din 19 noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i s-a stabilit
pedeapsă definitivă - 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 5 (cinci) ani. În rest, sentința a fost menținută.
Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că
inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, instanța de
recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna
soluția instanței de apel.
În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina
inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
17
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Ce ține de critica recurentului, precum că instanța de apel, în mod eronat nu a
computat durata detenției inculpatului, pentru perioada de timp 29.01.2020 -
05.06.2020 din termenul pedepsei penale sub formă de închisoare stabilit, ceea ce
constituie de fapt tolerarea unei detenții ilegale a acestuia, contrară art. 5 CEDO,
instanța de recurs reține, că într-adevăr inculpatul Stîngu Maxim, s-a aflat în stare de
arest de la 29.01.2020 pînă la 05.06.2020, astfel faptul că instanța de apel nu a indicat
în decizie timpul aflării inculpatului în stare de arest și nu l-a inclus în termenul
pedepsei, este admisă o omisiune vădită, ce urmează a fi corectată printr-o încheiere
a instanței de apel, conform prevederilor art. 250 Cod de procedură penală, sau în
conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,
nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului și prin această omisiune nu se
înrăutățește situația inculpatului, urmând a fi înlăturată.
Cît privește critica recurentului, că cauza a fost expediată tardiv instanței de
apel, Colegiul penal consideră, că împrejurările în cauză nu constituie temei de a
răsturna soluția instanței de apel.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea
de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu
persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită
inculpatului Stîngu Maxim, de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii,
din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șcheau Igor în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul
din 05 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Stîngu Maxim Xxxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 21 octombrie 2020.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
18