1ra-1756/2020 — art. 264-1 alin. 3, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP

1ra-1756/2020 — art. 264-1 alin. 3, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1756/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 iunie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Stîngu Maxim Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în or.

Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Stîngu Maxim Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2641 alin.(3) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în

mărime de 160 ore;

- art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis;

- art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis;

În baza art. 87 alin.(1) Codul penal, pedeapsa de 160 ore muncă neremunerată

se înlocuiește cu arest pentru 40 (patruzeci) zile.

În baza art. 84 Cod penal, prin cumul parțial, s-a aplicat lui Stîngu Maxim,

pedeapsa definitivă, închisoare pentru un termen de 9 (nouă) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată.

aproximativ la orele 00-05, deținând permis de conducere categoria “B, C” cu nr.

xxxxx, a condus automobilul de model Audi A4 cu numere de înmatriculare XXXXX

pe traseul național R-34 Leova - Cantemir în stare de ebrietate alcoolică cu grad

1

avansat, prin ce a încălcat cerințele art.14 lit. a) RCR potrivit căruia: “conducătorului

de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, ...”, ca ulterior

după ce a fost stopat de către colaboratorii poliției pe traseul nominalizat în preajma

s. Toceni r-ul Cantemir și existând temeiuri suficiente de a presupune că dânsul se

află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, comunicându-i-se în acest

sens consecințele comiterii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal,

ultimul a refuzat testarea alcoolscopică.

Acțiunile inculpatului Stîngu Maxim au fost calificate de către organul de

urmărire penală ca infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal, conform

indicilor: „Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică”.

Tot Stîngu Maxim, la data de 23.05.2019, în jurul orei 02:00, știind cu certitudine

că, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19.11.2018 (dos. Nr. 1-102/18

sau 21-1-3278-01112018) a fost privat pe un termen de 3 ani, de dreptul de a conduce

mijloace de transport, oferit în baza permisului de conducere nr. xxxxx, eliberat la

16.08.2004 cu categoriile B și C, se afla la volanul mijlocului de transport de model

,,Opel Astra”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, și-l conducea pe unul din

drumurile publice ale s. Sărata Nouă, r-nul Leova, moment în care a fost

regulamentar stopat de către colaboratorii de poliție Victor Plugaru și Ion Nour,

angajați ai INP al IGP al MAI, care, suspectându-l de conducerea unității de

transport în stare de ebrietate, i-au propus să treacă proba de alcoolemie cu ajutorul

alcooltestului Drăger, de la care a refuzat neîntemeiat, prin ce a încălcat flagrant

cerințele art.33 alin.(3) lit. c) al Legii privind siguranța traficului rutier, nr.131-XVI

din 07.06.2007, care prevede că conducătorul de autovehicul este obligat să se

supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat

și examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei ori consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare, pct.5 lit.a) din Regulamentul privind modul de

testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009, care stabilește că

testării alcoolscopice, la decizia poliției sau altei persoane abilitate de a efectua astfel

de testare, se supun conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum

de droguri și/sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate, și pct.11 lit.j) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din

13.05.2009, care expres stipulează că conducătorul de vehicul este obligat să se

supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după

caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare.

Acțiunile inculpatului Stîngu Maxim au fost calificate de către organul de

urmărire penală ca infracțiunea prevăzută la art. art.2641 alin. (4) Cod penal, după

semnele calificative: „Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică, săvârșit de către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace

de transport”.

2

Tot Stîngu Maxim, la 04.08.2019, în jurul orei 09:00, știind cu certitudine că, prin

sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19.11.2018 (dos. Nr. 1-102/18 sau 21-

1-3278-01112018) a fost privat pe un termen de 3 ani, de dreptul de a conduce

mijloace de transport, oferit în baza permisului de conducere nr. xxxxx eliberat la

16.08.2004 cu categoriile B și C, se afla la volanul mijlocului de transport de model

„Hyundai Santa Fe”, cu numărul de înmatriculare bulgăresc XXXXX, și-l conducea

pe str. Independenței din or. Leova, care este drum public, în apropierea intersecției

cu sens giratoriu, moment în care, din cauza unei aparente defecțiuni, a stopat și a

coborât din automobil, și în același timp regulamentar i-au fost cerute actele pentru

verificare de către colaboratorul de poliție Ion Codreanu, angajat al IP Leova, care,

suspectându-l de conducerea unității de transport în stare de ebrietate, i-a propus să

treacă proba de alcoolemie cu ajutorul alcooltestului Drăger, potrivit extrasului pe

suport de hârtie nr.2722 din 04.08.2019, ora 09:50, al căruia concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de către Stîngu Maxim în timpul conducerii vehiculului era de

1,02 mg/l, ceea ce, conform art.13412 alin.(3) CP, constituie stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, prin ce ultimul a încălcat prevederile pct.14 lit. a) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din

13.05.2009, care stabilește că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, precum și pct.10 alin.(1) lit.a), care expres prevede că

persoana care conduce un vehicul trebuie să fie aptă din punct de vedere

psihofiziologic, pct.10 alin.(1) lit. b), care stipulează că persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament,

și pct.10 alin.(2) lit. a) - persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la

cererea lucrătorului de poliție (...), este obligată să înmâneze pentru control permisul

de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din

care face parte autovehiculul condus.

Acțiunile inculpatului Stîngu Maxim au fost calificate de către organul de

urmărire penală ca infracțiunea prevăzută la art.2641 alin.(4) Cod penal, după

semnele calificative: „Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care este privată de dreptul de a conduce

mijloace de transport”.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, sub aspectul ce ține de

stabilirea pedepsei complementare în privința lui Stîngu Maxim, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Stîngu Maxim să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin.(3) Cod penal, și să-i fie stabilită măsura de pedeapsă sub formă de 160

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal - pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și potrivit art.

2641 alin.(4) Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3

În temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, în mărime de 160 ore

muncă neremunerată, să fie înlocuită cu 40 zile închisoare. În temeiul art. 84 Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i

fie stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani. La fel, a solicitat suspendarea executării

pedepsei complementare în privința inculpatului Stîngu Maxim pe perioada aflării

acestuia în detenție și încasarea de la inculpatul Sîngu Maxim în beneficiul statului

suma cheltuielilor judiciare.

În argumentarea cererii de apel a invocat:

- calificarea acțiunilor inculpatului nu se contestă, deoarece instanța corect a

apreciat și încadrat acțiunile inculpatului Stîngu Maxim și a acceptat cererea de

examinare a cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală

în baza art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală;

- instanța de judecată, la aplicarea pedepsei penale față de Stîngu Maxim nu a

ținut cont de faptul că, potrivit materialelor cauzei penale inculpatul anterior a fost

judecat și anume Stîngu Maxim prin sentința Judecătoriei Leova din 27.06.2013 a fost

sancționat cu amendă în mărime de 11 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (3) Cod penal, precum și a fost judecat prin sentința Judecătoriei

Cimișlia, sediul Leova din 19.11.2018, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 29000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (1) Cod penal. Relevă faptul că, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova

din 19.11.2018, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, Stîngu Maxim a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani, termen care expiră în anul 2021;

- instanța de judecată la aplicarea pedepsei penale față de Stîngu Maxim, nu a

ținut cont de faptul că, potrivit materialelor cauzei penale inculpatul are antecedente

penale nestinse, amenda a fost achitată de către inculpat, dar în același timp Stîngu

Maxim ispășește pedeapsa complementară privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, astfel potrivit prevederilor art. 111

alin.(2) Cod penal: „termenul stingerii antecedentelor penale se calculează din

momentul liberării de executarea pedepsei complementare” ultimul având

antecedente penale;

- la data comiterii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, și anume

13.08.2018, infracțiunea nominalizată se pedepsea „cu amendă în mărime de la 900 la

1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 3 la 5 ani ”, din care considerent pentru infracțiunea

respectivă acuzatorul de stat pe lângă pedeapsa cu muncă neremunerată, a mai

solicitat ca inculpatul Stîngu Maxim să fie privat de dreptul de a conduce mijloace de

4

transport pe un termen de 5 ani. În opinia sa, potrivit prevederilor art.34 Cod penal,

infracțiunea comisă de către Stîngu Maxim constituie recidivă. Face trimitere la

prevederile art. 61 și 75 Cod de procedură penală.

3.2 Inculpatul Stîngu Maxim, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în

temeiul art. 87 Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa penală sub formă de închisoare

pe un termen de 9 luni, cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis - în

partea stabilirii pedepsei penale, pronunțarea unei noi hotărâri în partea casată, prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, pentru comiterea infracțiunilor vizate.

3.3 Avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului Stîngu Maxim, care a solicitat

casarea parțială a acesteia, sub aspectul ce ține de stabilirea pedepsei cu închisoarea,

cu pronunțarea unei noi hotărâri în acest sens, cu aplicarea față de inculpatul Stîngu

Maxim a unei pedepse penale mai blânde, sub forma de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale, în condițiile art. 90 Cod penal.

În motivarea cererii de apel a indicat:

- prima instanță a apreciat în mod eronat imposibilitatea aplicării suspendării

condiționate a executării pedepsei penale sub formă de închisoare, în privința

inculpatului Stîngu Maxim, individualizând astfel injust pedeapsa penală aplicată

acestuia;

- prima instanță, contrar rigorilor art. 75-78 Cod penal, în mod pripit a ajuns la

concluzia aplicării pedepsei penale sub formă de închisoare numitului Stîngu

Maxim, fără a examina just posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal față de acesta,

aplicând acestuia o pedeapsă disproporționat de aspră, care este inechitabilă prin

prisma art. 61 Cod penal, impunându-se în acest aspect intervenția instanței de apel;

-în privința tuturor capetelor de învinuire, inculpatul este învinuit pentru

comiterea unor infracțiuni ușoare, ale cărui pericol social este net-inferior altor

categorii de infracțiuni;

- având în vedere faptul că limitele de pedeapsă cu închisoarea la examinarea

cauzelor penale în procedura vizată se micșorează cu 1/3 în condițiile art. 3641

alin.(8) Cod de procedură penală, ținând cont de sancțiunea art. 2641 alin. (3) și (4)

Cod penal, normele vizate fac posibilă aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat.

Consideră în acest sens că, există circumstanțe atenuante la individualizarea

pedepsei penale, deoarece acesta a dat dovadă de căință sinceră pentru comiterea

infracțiunii incriminate, iar sarcina legii penale poate fi atinsă fără izolarea

inculpatului de societate, doar prin aplicarea art. 90 Cod penal. Inculpatul a

menționat clar că, îi pare foarte rău de infracțiunile comise și că va evita pe viitor

încălcarea legislației penale. De asemenea, inculpatul a depus o cerere privind

examinarea cauzei penale vizate în procedură specială, în baza probelor administrate

la faza de urmărire penală (art. 3641 CPP). În susținerea poziției primei instanțe

privind aplicarea pedepsei din hotărârea atacată a stat doar o enumerare mecanică a

mai multor prevederi ale Codului penal, fără a argumenta imposibilitate aplicării art.

90 Cod penal, iar pedeapsa cu închisoare este una din cele mai grave, și nu este

echitabilă în sensul art. 61 Cod penal;

5

- anterior inculpatul nu a mai fost supus pedepsei penale sub formă de

închisoare, iar acesta se află deja în detenție de mai multe luni în Penitenciarul nr. 5

mun. Cahul, timp în care a conștientizat despre inadmisibilitatea comportamentului

său, dar și despre necesitatea corectării conduitei sale pe marginea pedepsei aplicate,

fapt care atestă că, acesta deja a pornit pe calea corijării comportamentului său;

- pedeapsa penală vizată din punct de vedere moral și psihologic deja a creat o

mare povară sufletească pentru inculpat, care pe lângă faptul că a fost rupt de

familia sa, mai este nevoit să suporte și efectele grele pentru starea familiei sale pe

care le comportă pedeapsa sa. Menționează că, conform caracteristicii inculpatului

de la locul de trai, acesta se caracterizează pozitiv și nu face abuz de băuturi

alcoolice. Conform materialelor cauzei inculpatul nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, dispune de loc permanent de trai, este angajat în câmpul

muncii, se află în relații de concubinaj, aceste aspecte dovedesc despre posibilitatea

aplicării pedepsei penale sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul Stîngu Maxim și avocatul

Igor Șcheau în numele inculpatului Stîngu Maxim. A fost admis apelul declarat de

procuror, fiind casată parțial sentința pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.

(3) Cod penal, în partea stabilirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după prin care lui Stîngu M. recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în număr de 160 ore, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani. În conformitate cu art. 84

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, în

prezenta decizie și în sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie

2020, cu aplicarea art. 87 Cod penal, inculpatului Stîngu M. i s-a stabilit pedeapsa de

9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumularea

parțială a pedepsei stabilite în prezenta decizie (9 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani), cu

pedeapsa complementară privarea de drept de a conduce mijloace de transport pe

termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19

noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i s-a stabilit pedeapsă definitivă - 9

(nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și

de drept și just a făcut concluzia că, fapta penală reținută în culpa inculpatului

6

Stîngu Maxim din 13 august 2018, 23 mai 2019 și 04 august 2019 a avut loc și au fost

săvârșite faptele incriminate de inculpat, în circumstanțele descrise mai sus.

În esență, partea acuzării este de opinia că, soluția pronunțată de către prima

instanță este corectă în partea ce ține de recunoașterea vinovăției lui Stîngu Maxim

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3), art. 2641 alin. (4), art. 2641

alin. (4) Cod penal, însă incorect instanța de fond a hotărât de a-i stabili pedeapsa

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal, cât și în partea stabilirii

pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni.

Astfel, la aplicarea pedepsei lui Stîngu Maxim de săvârșirea infracțiunii,

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, nu a fost luat în considerație faptul că, la

data comiterii infracțiunii 13 august 2018, erau în vigoarea prevederile Codului până

la 29.12.2017, potrivit cărora pedeapsa prevăzută pentru comiterea acestei infracțiuni

prevăzute art. 2641 alin. (3) Cod penal, se pedepsea cu amendă în mărime de la 750 la

850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, instanța de fond la aplicarea pedepsei

inculpatului Stîngu Maxim, pe episodul din 13 august 2018, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, urma să aplice acestuia și

pedeapsa complementară obligatorie, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

Constatând aceste fapt, instanța de apel a considerat necesar, ca pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, de a-i stabili

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în număr de 160

ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

(trei) ani.

Instanța de apel a constatat, potrivit sentinței, că inculpatului Stîngu Maxim, în

temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa prevăzută pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, de 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, s-a înlocuit cu arest pentru 40 zile.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, în prezenta decizie

și în sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie 2020, cu aplicarea art.

87 Cod penal, inculpatului Stîngu Maxim Xxxxx i se stabilește pedeapsa de 9 (nouă)

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

Totodată, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumularea parțială a pedepsei stabilite în prezenta decizie (9 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani)

cu pedeapsa complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 19

noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i se stabilește pedeapsă definitivă - 9

7

(nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

Așa cum, pedeapsa complementară privarea de drept de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 ani stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul

Leova din 19 noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim, nu a fost executată, motive

din care în temeiul art. 84 Cod penal, urmează a fi cumulată la pedeapsa principală.

Instanța de apel, la aplicarea pedepsei a ținut cont de personalitatea

inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și

cel dinainte și după săvârșirea infracțiunilor incriminate și a conchis că, în coraport

cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea, prin cumul parțial al

pedepselor, a unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de 9

(nouă) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, așa cum anterior

inculpatul Stîngu Maxim a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni

similare, care nu a dus la corectarea și reeducarea acestuia, fiindu-i aplicate pedepse

sub formă de amendă, din care nu a tras concluzii necesare și în scurt timp a comis o

altă infracțiune din domeniul transporturilor. Totodată, instanța de apel a reținut, că

anterior Stîngu Maxim a fost atras la răspundere contravențională pentru

conducerea mijlocului de transport fără permis de conducere, fapt ce denotă

tendința acestuia de a conduce mijloace de transport chiar și fiind privat de acest

drept, deaceea o pedeapsă echitabilă ar fi doar pedapa sub formă de închisoare, cu

privarea dreptului de a conduce mijloace de transpotr, care în sensul art. 87 alin. (2)

Cod penal, pedeapsa complimentară privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani, să fie executată de sine stătătoare.

De rând cu aceasta, instanța de apel a găsit neîntemeiat apelul declarat de

inculpatul Stîngu Maxim și a avocatului Șcheau Igor în interesele inculpatului, prin

care critică sentința în partea stabilirii pedepsei sub formă de închisoare,

considerând-o prea severă și solicită să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, cu

aplicarea art. 90 Cod penal.

Reieșind din cele enunțate supra, și analizând materialele cauzei, instanța de

apel a conchis că, instanța de fond corect a stabilit categoria și termenul de pedeapsă

inculpatului, și corect a ajuns la concluzia de imposibilitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal, deoarece la stabilirea modului de executare a pedepsei

inculpatului Stîngu Maxim, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei și de scopul pedepsei penale, prevăzute de art.61, art.75

Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut faptul că, anterior, la 19

noiembrie 2018, inculpatul Stîngu Maxim a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (1) Cod penal și anume, pentru conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

8

În viziunea instanței de apel, în speța dedusă judecății, a fost pronunțată

sentința de condamnare pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, cu indicii calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o

persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, și art. 2641 alin. (3)

Cod penal - „Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică",

luând în considerare prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece

inculpatul, iarăși a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și i-a

fost stabilită pedeapsa cu închisoare cu executarea reală a pedepsei, ajungând la

concluzia că, inculpatul se poate corecta doar cu izolarea de societate, ce va servi

remediu pentru conștientizarea acțiunilor sale cu prevenirea comiterii pe viitor a

altor fapte penale.

Așadar, din circumstanțele expuse supra, instanța de apel a constatat că,

pedepsele stabilite de instanțele de judecată anterior inculpatului Stîngu Maxim nu

și-au atins scopul de reeducare, acesta comițând în continuare acțiuni contrare legii

și considerând că principiul umanismului la stabilirea pedepsei pentru acțiunile sale

se va extinde în continuare, pentru orice acțiune comisă contrară legii, prin aplicarea

unei pedepse mai blânde sau fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea. Prin

urmare, instanța de apel a conchis, că în cauza dată instanța de fond corect a

individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal, și aceasta s-a

soldat cu stabilirea unei pedepse echitabile, sub aspectul de executare a pedepsei de

către inculpatul Stîngu Maxim.

Revenind la cauza dedusă judecății, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond nu a ignorat aceste criterii de individualizare a pedepsei, deoarece a studiat

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate

care caracterizează personalitatea inculpatului, or, din materialele cauzei este

evident faptul că, inculpatul la data de 13 august 2018, 23 mai 2019 și 04 august 2019,

a săvârșit trei infracțiuni similare, și anume refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, refuzul conducătorului mijlocului de transport

de la testarea alcoolscopică, săvârșit de către o persoană care este privată de dreptul

de a conduce mijloace de transport și conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Astfel, instanța de apel a constatat din partea inculpatului un comportament

antisocial, cu regularitate încălcând în mod intenționat regulile de securitate a

circulației rutiere, fiind în stare de ebrietate, și deși a fost condamnat anterior,

stabilindu-i-se pedepse neprivative de libertate, acesta nu a conștientizat faptele

comise de el, cu toate că de fiecare dată își recunoștea vina, se căia sincer.

În prezenta cauză, instanța de apel a găsit întemeiate motivele invocate în

apelul declarat de procuror și a constatat că, concluzia instanței de fond, precum că,

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei reale,

este corectă întemeiată și din aceste considerente o va accepta, dar va respinge opinia

9

părții apărării, privind posibilitatea numirii unei pedepse cu suspendarea executării

pedepsei pentru Stîngu Maxim, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se

înrăutățește situația condamnaților.

La momentul comiterii infracțiunilor ce formează obiectul prezentei examinări,

pedeapsa complementară de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani, nu a fost executată de către inculpat.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul a comis o nouă infracțiune cu

intenție, anterior fiind condamnat pentru infracțiune similară pedeapsa căreia nu a

fost executată integral, fapt care a fost reținut în calitate de circumstanță agravantă.

Inculpatul având antecedente penale nestinse a comis din nou trei infracțiuni, cu

intenție, fapt care denotă că Stîngu Maxim, nu s-a corectat și reeducat și din nou a

pășit pe cale infracționalității, pedeapsa aplicată anterior nu a avut efectul scontat și

în astfel de împrejurări instanța de apel concluzionează oportunitatea aplicării

pedepsei cu închisoare de instanța de fond.

În contextul celor expuse mai sus, instanța de apel a concluzionat, că la

stabilirea pedepsei inculpatului Stîngu Maxim pentru infracțiunele comise instanța

de fond nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele

apelului apărării în acest sens sunt vădit neîntemeiate.

Șcheau Igor în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, în partea pedepsei penale, cu aplicarea față de

inculpat a unei pedepse mai blânde, sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 90 Cod penal, ținând cont și de

faptul că inculpatul s-a aflat în detenție de la 29.01.2020-05.06.2020.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- atît prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat în mod eronat

imposibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei penale sub

formă de închisoare în privința inculpatului Stîngu M. V., individualizând astfel

injust pedeapsa penală aplicată acestuia:

- deși partea apărării nu contestă aspectele vizând constatarea culpei

inculpatului vizând infracțiunile pentru care este judecat penal și calificarea juridică

a acestora, totuși consideră că prima instanță, contrar rigorilor art. 75-78 Cod penal,

în mod pripit a ajuns la concluzia aplicării pedepsei penale sub formă de închisoare

numitului Stîngu Maxim, fără a examina just posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal,

față de acesta, aplicând acestuia o pedeapsă disproporționat de aspră, care este

inechitabilă prin prisma art. 61 Cod penal, ceea ce impunea în acest aspect

intervenția instanței de apel;

- deja aproximativ 6 luni acesta se află în detenție, suportând efectele

infracțiunii comise și conștientizînd despre necesitatea corijării propriului

comportament;

- la caz nu este echitabilă în sensul art. 61 Cod penal executarea reală a pedepsei

penale sub formă de închisoare de către inculpatul vizat;

10

- anterior inculpatul nu a mai fost supus pedepsei penale sub formă de

închisoare (conform materialelor caracteristice anexate la dosarul penal);

- inculpatul se află deja în detenție de mai multe luni în Penitenciarul nr. 5 mun.

Cahul și nu numai, timp în care acesta a conștientizat despre inadmisibilitatea

comportamentului său dar și despre necesitatea corectării conduitei sale pe marginea

pedepsei aplicate, fapt care atestă că acesta deja a pornit pe calea corijării

comportamentului său;

- pedeapsa penală vizată, și din punct de vedere moral și psihologic deja a creat

o mare povara sufletească pentru inculpat, care pe lângă faptul că a fost rupt de

familia sa mai este nevoit să suporte și efectele grele pentru starea familiei sale pe

care le comportă pedeapsa sa;

- privitor la personalitatea inculpatului, este menționabil că conform

caracteristicii inculpatului de la locul de trai acesta se caracterizează pozitiv și nu

face abuz de băuturi alcoolice. Conform materialelor cauzei penale, inculpatul nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru;

- inculpatul dispune de loc permanent de trai, activează în câmpul muncii, are

formată deja o tânără familie cu concubina sa Garnajea Nadejda;

- toate aceste aspecte, privite în cumul dovedesc clar despre posibilitatea reală

de aplicare la caz a pedepsei penale sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării acesteia;

- instanța de judecată a admis o serie de încălcări ale drepturilor inculpatului,

care fac posibilă stabilirea unei pedepse inculpatului, prin prisma art. 90 Cod penal;

- necătând la faptul că termenul de 5 zile expus clar de norma procesual-penală

în art. 405 alin. (5) Cod de procedură penală, citat supra până la care urma a fi

expediat dosarul penal în instanța de judecată a expirat în speță la 12.03.2020 (adică

înainte de anunțarea stării de urgență, conform anexei nr. 1 la Dispoziția din

18.03.2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a RM („Cauzele penale”), care a

fost emisă tocmai peste 6 zile de la această dată-limită). La momentul expirării

termenului în interiorul căruia cauza penală vizată urma a fi expediată în instanța de

apel, pînă la data de 30.04.2020, au trecut 49 de zile (termenul-limită de expediere

fiind 12.03.2020), cauza penală vizată fiind expediată vădit tarvid pentru soluționare

în fata instanței de apel (C.A. Cahul);

-contrar art. 395 Cod de procedură penală raportat la art. 466 Cod de procedură

penală citate supra, prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 29.01.2020 se

instituie de facto o „detenție contrară legii” inculpatului Stîngu Maxim în sensul art.

5 al CEDO, fapt care este inacceptabil într-un stat de drept manifestată prin faptul că

în privința inculpatului Stingu Maxim încă nu exista o sentință definitivă de

condamnare în sensul art. 466 Cod de procedură penală, acesta fiind în stare de

detenție încă din data de 29.01.2020 (la moment deja 96 de zile). Astfel, este

precizabil că instanța de fond în mod eronat nu a aplicat arestul preventiv în privința

inculpatului din momentul reținerii acestuia și până la definitivarea sentinței

judecătorești, ceea ce contravine în mod vădit rigorilor art. 395 alin. (1) pct. 4), 5) Cod

de procedură penală;

11

- instanța de apel, în mod eronat nu a computat durata detenției inculpatului,

pentru perioada de timp 29.01.2020 - 05.06.2020 din termenul pedepsei penale sub

formă de închisoare stabilit, ceea ce constituie de fapt tolerarea unei detenții ilegale a

acestuia, contrară art. 5 al CEDO;

- deși acesta a fost reținut în temeiul sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central

din 29.01.2020 direct în sala de ședință și la momentul pronunțării deciziei instanței

de apel, acesta era încă în detenție la acel moment deja 96 zile, instanța de apel nu

include în termenul de executare a pedepsei perioada de timp în care inculpatul se

află în detenție;

- instanța de apel ignorând grav starea de detenție în care se află deja inculpatul

înrăutățește starea acestuia chiar și în raport cu sentința primei instanțe și acesta în

condițiile în care acuzatorul de stat în partea termenului de la care începe executarea

pedepsei cu închisoarea nici nu a contestat sentința primei instanțe, ceea ce denotă că

instanța de apel excedentar apelului acuzatorului de stat, din oficiu a exercitat o

agravare ilegală - modalității de executare a pedepsei cu închisoarea de către

inculpat. Toate aceste aspecte, inter alia și ignorarea contrar art. 5 al CEDO și

practicii CtEDO precitate perioadei anterioare detenției inculpatului, denotă o gravă

încălcare a drepturilor acestuia, care poate duce și la condamnarea RM în fața înaltei

curți;

- perioada de detenție 29.01.2020 - 05.06.2020 în genere nu este luată în calcul de

instanța de apel la stabilirea pedepsei penale sub formă de închisoare în sensul

deducerii acesteia din termenul de pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 9 luni stabilit prin decizia instanței de apel. Astfel, prin prisma garanțiilor de

drept procesual-penale rezultă că, această perioadă de detenție a inculpatului Stîngu

Maxim este contrară legii și deci constituie o violare gravă a dreptului acestuia la

libertate contrar art. 5 par. 1 lit. a) al CEDO;

- având în vedere aspectele faptice ale cauzei, din care rezultă existența

circumstanțelor atenuante la individualizarea pedepsei penale în privința

inculpatului; având în vedere starea familială, personalitatea acestuia - suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale în privința acestuia, în temeiul art. 90

Cod penal - va asigura atingerea scopului pedepsei penale față de inculpat, va

asigura inter alia sarcina corijării inculpatului, care a dat dovadă de căință pentru

infracțiunile incriminate și va duce la restabilirea echității sociale la caz, având în

vedere circumstanțele concrete ale cauzei penale, conduita inculpatului după

comiterea infracțiunii - conform art. 61 Cod penal;

- partea apărării este de acord în totalitate cu aspectele privind calificarea faptei,

circumstanțele de fapt ale speței etc. expuse de prima instanță conform art. 385 Cod

de procedură penală - totuși prima instanță a apreciat pripit necesitatea aplicării față

de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, fără suspendarea condiționată a

executării acesteia, sau aplicarea unei alte pedepse alternative mai ușoare - și deci

urma ca instanța de apel dând valență criteriilor privind individualizarea pedepsei

penale, casând parțial sentința atacată în această parte să aplice față de inculpatul

Stîngu M. V. prevederile art. 90 Cod penal

12

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în

partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a

pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Șcheau Igor în numele

inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale,

nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința inculpatului,

solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 90 Cod penal.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 2641 alin.(3), art. 2641 alin.(4), art. 2641

alin.(4) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

13

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a trei infracțiuni în domeniul transporturilor, prevăzute de art. 2641

alin.(3), art. 2641 alin.(4), art. 2641 alin.(4) Cod penal, cauza fiind examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie

luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și

reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările

societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate

reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 145 v. I), beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 2641 alin.(3) Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii

prevedea pedeapsă cu amendă în mărime de la 900 la 1000 unități convenționale sau

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5

ani, iar sancțiunea art. 2641 alin.(4) Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii

prevedea pedeapsă, cu amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități convenționale

sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu

închisoare de pînă la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiuni

ușoare.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Stîngu M., prin decizia instanței de

apel a fost casată parțial sentința pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3)

Cod penal, în partea stabilirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după prin care lui Stîngu M. recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în număr de 160 ore, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani. În conformitate cu art. 84

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, în

prezenta decizie și în sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 29 ianuarie

2020, cu aplicarea art. 87 Cod penal, inculpatului Stîngu Maxim Xxxxx i s-a stabilit

pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 (cinci) ani. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumularea parțială a pedepsei stabilite în prezenta decizie (9 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci)

ani), cu pedeapsa complementară privarea de drept de a conduce mijloace de

14

transport pe termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul

Leova din 19 noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i s-a stabilit pedeapsă

definitivă - 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 (cinci) ani. În rest, sentința a fost menținută.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a fost aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de

închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător temeiurile

neaplicării pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea

infracțiunilor incriminate și a conchis că, în coraport cu faptele comise, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă doar cu aplicarea, prin cumul parțial al pedepselor, a unei

pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, așa cum anterior inculpatul

Stîngu Maxim a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, care nu a

dus la corectarea și reeducarea acestuia, fiindu-i aplicate pedepse sub formă de

amendă, din care nu a tras concluzii necesare și în scurt timp a comis o altă

infracțiune din domeniul transporturilor.

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de faptul, că anterior Stîngu Maxim a

fost atras la răspundere contravențională pentru conducerea mijlocului de transport

fără permis de conducere, fapt ce denotă tendința acestuia de a conduce mijloace de

transport chiar și fiind privat de acest drept, deaceea o pedeapsă echitabilă ar fi doar

pedeapsa sub formă de închisoare, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de

transport, care în sensul art. 87 alin. (2) Cod penal, pedeapsa complimentară privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, să fie executată

de sine stătătoare.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Stîngu M. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

15

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Stîngu M., cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunile prevăzute de art.

2641 alin.(3), art. 2641 alin.(4), art. 2641 alin.(4) Cod penal, nu-și va atinge scopul de

corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu

prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă

de clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija revendicarea anexată la

materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior, la 27 iunie 2013, a fost

condamnat în baza 2641 alin. (3) Cod penal, la amendă în mărime de 11 000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, la 19

noiembrie 2018, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (1) Cod penal și anume, pentru conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, astfel se atestă faptul că comiterea

infracțiunilor, pentru inculpatul Stîngu M., a devenit o deprindere, iar aplicarea

16

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile

avocatului, precum că instanța de apel a apreciat pripit necesitatea aplicării față de

inculpat a pedepsei sub formă de închisoare, pedeapsa aplicată este prea aspră și

inechitabilă, deoarece inculpatul are loc permanent de trai, este încadrat în câmpul

muncii, are întemeiată o familie, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, s-a corectat conștientizând faptele sale antisociale.

Cu referire la faptul că, anterior inculpatul nu a mai fost supus pedepsei penale

sub formă de închisoare, Colegiul penal consideră întemeiată, în acest sens,

concluzia instanței de apel, precum că pedepsele neprivative de libertate, stabilite de

instanțele de judecată anterior inculpatului Stîngu Maxim, nu și-au atins scopul de

reeducare, acesta comițând în continuare acțiuni contrare legii și considerând că,

principiul umanismului la stabilirea pedepsei pentru acțiunile sale se va extinde în

continuare, pentru orice acțiune comisă contrară legii, prin aplicarea unei pedepse

mai blânde sau fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că, instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului pedeapsă

reală cu închisoare, astfel instanța de apel justificat a aplicat în prezenta speță și

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, în prezenta decizie și în sentința Judecătoriei Cahul,

sediul Central din 29 ianuarie 2020, cu aplicarea art. 87 Cod penal, inculpatului

Stîngu M. i s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 (cinci) ani. Totodată, conform art. 84 alin. (4) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni prin cumularea parțială a pedepsei stabilite în prezenta

decizie (9 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 (cinci) ani), cu pedeapsa complementară privarea de drept de a

conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei

Cimișlia, sediul Leova din 19 noiembrie 2018, inculpatului Stîngu Maxim i s-a stabilit

pedeapsă definitivă - 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 (cinci) ani. În rest, sentința a fost menținută.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, instanța de

recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna

soluția instanței de apel.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

17

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Ce ține de critica recurentului, precum că instanța de apel, în mod eronat nu a

computat durata detenției inculpatului, pentru perioada de timp 29.01.2020 -

05.06.2020 din termenul pedepsei penale sub formă de închisoare stabilit, ceea ce

constituie de fapt tolerarea unei detenții ilegale a acestuia, contrară art. 5 CEDO,

instanța de recurs reține, că într-adevăr inculpatul Stîngu Maxim, s-a aflat în stare de

arest de la 29.01.2020 pînă la 05.06.2020, astfel faptul că instanța de apel nu a indicat

în decizie timpul aflării inculpatului în stare de arest și nu l-a inclus în termenul

pedepsei, este admisă o omisiune vădită, ce urmează a fi corectată printr-o încheiere

a instanței de apel, conform prevederilor art. 250 Cod de procedură penală, sau în

conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului și prin această omisiune nu se

înrăutățește situația inculpatului, urmând a fi înlăturată.

Cît privește critica recurentului, că cauza a fost expediată tardiv instanței de

apel, Colegiul penal consideră, că împrejurările în cauză nu constituie temei de a

răsturna soluția instanței de apel.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Stîngu Maxim, de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii,

din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șcheau Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 05 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Stîngu Maxim Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 21 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

18