1ra-2327/2020 — art. 217-5 alin. 1 CP

1ra-2327/2020 — art. 217-5 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2327/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

BURDUH Victor

CRAIU Nicolae

a judecat, fără participarea părților, recursul în anulare declarat de avocatul

Cotună Andrian, în numele condamnatului Olaeri Octavian, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

OLAERI Octavian Xxxxx, născut la

xx xxxxxxx xxxx, originar și domiciliat în or.

Xxxxxx, str. Xxxxxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.09.2019 – 28.02.2020;

Instanța de apel: 17.03.2020 – 16.06.2020;

Instanța de recurs: 17.11.2020 – 22.12.2020.

Asupra recursului în anulare menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, Olaeri Octavian a fost condamnat în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal la

160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

În temeiul art. 87 alin. (1) Cod Penal, pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore, a fost înlocuită cu

echivalentul acestora în zile de închisoare pe un termen de 40 zile.

1

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin noua sentință

s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

judecătoriei Hîncești din 31 mai 2016, fiind stabilită pedeapsa definitivă -

închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 28 februarie 2020.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Crețu Adrian, dar în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

aflându-se pe teritoriul penitenciarului nr. 4 Cricova, amplasat în mun. Chișinău,

com. Cricova, str. Luceafărului 9, unde își executa pedeapsa penală cu închisoare

stabilită și în imediata apropiere a acestuia, împreună cu condamnatul Crețu

Adrian, având scopul premeditat de consumare a drogurilor pe teritoriul

penitenciarului, a consumat droguri și anume stupefiante și fiind suspectat de

consumul de droguri, deoarece avea un comportament neadecvat, a fost escortat

la Dispensarul Republican de Narcologie, unde în urma examinării, conform

procesului-verbal nr. 6062, din 08.07.2018, al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că

condamnatul Olaeri Octavian, se afla în „Stare de ebrietate provocată de

stupefiante (cannabinoide)”, care confirmă faptul consumului de către condamnatul

Olaeri Octavian, a drogurilor pe teritoriul penitenciarului nr. 4 Cricova, ori în

imediata apropiere a acestuia.

În drept, acțiunile intenționate ale lui Olaeri Octavian au fost calificate în

baza art. 2175 alin. (1) Cod Penal, adică consumul ilegal de droguri, etnobotanice

sau analogii acestora, săvârșit pe teritoriul penitenciarelor ori în imediata apropiere

a acestora.

Cotună Andrian în numele inculpatului Olaeri Octavian, în partea aplicării

prevederilor art. 87 Cod penal, solicitând casarea parțială a sentinței în această

parte, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru primă instanță, prin care în privința lui Olaeri Octavian să fie aplicată

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, pe fapta

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod Penal.

În motivarea cererii de recurs, a invocat că:

- prin cumularea pedepsei și prin înlocuirea a 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității cu echivalentul acestora în zile de închisoare,

ceea ce a dus la schimbarea regimului detenției din regim deschis în regim

semiînchis, instanța de fond a admis o încălcare gravă în raport cu executarea

pedepsei rămase neexecutate conform sentinței Judecătoriei Hîncești din 31 mai

2

2016, în contextul în care prin aceasta, condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu executarea acesteia în regim deschis;

- acuzatorul de stat a solicitat instanței de judecată aplicarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără echivalarea acestor ore

de muncă într-o pedeapsă privativă de libertate, care este o pedeapsă mai aspră. La

fel, în ședința de judecată s-a menționat și s-a confirmat faptul, că executând

pedeapsa în penitenciar cu regim deschis, acesta poate executa și pedeapsa cu

munca neremunerată în folosul comunității, deoarece regimul menționat permite

deplasarea condamnatului prin or. Cricova și 15 km în afara acestuia, or careva

restricții în acest sens nu au fost prezentate la materialele cauzei;

- gradul suferințelor fizice și psihice provocate lui Olaeri Octavian de

regimul de detenție semiînchis, este mult mai mare în raport cu fapta prejudiciabilă

săvârșită și prejudiciul cauzat.

recursul avocatului a fost respins, ca fiind nefondat.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs a reținut că, instanța de

fond examinând cauza penală în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de

procedură penală, a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect a stabilit starea de fapt, iar acțiunile inculpatului Olaeri

Octavian, just au fost încadrate în dispoziția art. 2175 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal a statuat că, instanța de fond la stabilirea categoriei și a

măsurii de pedeapsă inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală, accentuând totodată că acesta anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Hîncești din 31.05.2016, în baza art. 264 alin. (5) Cod penal,

la 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis.

Respectiv, s-a conchis că Olaeri Octavian a săvârșit infracțiunea încriminată

în timpul ispășirii pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești din

31.05.2016.

Prin urmare, având antecedente penale nestinse a comis din nou o infracțiune

ușoară, cu intenție, dând dovadă că nu a tras concluziile respective, nu s-a corectat

și reeducat și din nou a pășit pe calea infracționalității, a comis din nou, cu intenție

o infracțiune ușoară, în timpul ispășirii pedepsei, iar pedeapsa închisorii aplicată

anterior față de el nu are nici un efect de îndreptare și corectare a lui și în astfel de

împrejurări, prima instanță corect a concluzionat că scopul pedepsei penale va

putea fi admis doar prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 160 ore, iar în temeiul art. 87 alin. (1) Cod Penal,

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de

3

160 ore, corect a fost înlocuită cu echivalentul acestora în zile de închisoare pe un

termen de 40 zile or, în cazul dat o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate

nu-și va atinge scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Astfel, s-a punctat că instanța de fond corect i-a numit pedeapsa lui Olaeri

Octavian cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal și a ținut cont și de faptul că

fiind tras la răspundere penală pentru faptele comise anterior, nu a tras concluziile

respective, nu s-a corectat și reeducat, și din nou a pășit pe calea infracționalității.

Prima instanță justificat a dispus executarea pedepsei în penitenciare de tip

semiînchis în temeiul art. 72 alin. (3) Cod penal, corect ținând cont de faptul că

infracțiunea prevăzută la art. 2175 alin. (1) Cod Penal, se atribuie la categoria celor

ușoare, săvârșită cu intenție.

judecătorești au devenit irevocabile.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui Olaeri

Octavian să fie aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod

Penal.

În motivarea cererii de recurs, a invocat că:

- prin cumularea pedepsei și prin înlocuirea a 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității cu echivalentul acestora în zile de închisoare,

ceea ce a dus la schimbarea regimului detenției din regim deschis în regim

semiînchis, instanța de fond a admis o încălcare gravă în raport cu executarea

pedepsei rămase neexecutate conform sentinței Judecătoriei Hîncești din 31 mai

2016, în contextul în care prin aceasta, condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu executarea acesteia în regim deschis;

- acuzatorul de stat a solicitat instanței de judecată aplicarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără echivalarea acestor ore

de muncă într-o pedeapsă privativă de libertate, care este o pedeapsă mai aspră. La

fel, în ședința de judecată s-a menționat și s-a confirmat faptul că, executând

pedeapsa în penitenciar cu regim deschis, acesta poate executa și pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece regimul menționat permite

deplasarea condamnatului prin or. Cricova și 15 km în afara acestuia, or careva

restricții în acest sens nu au fost prezentate la materialele cauzei;

- gradul suferințelor fizice si psihice provocate lui Olaeri Octavian de

regimul de detenție semiînchis, este mult mai mare în raport cu fapta prejudiciabilă

săvârșită si prejudiciul cauzat.

4

fost greșit înregistrat la Curtea Supremă de Justiție în procedura prevăzută de §1,

Secțiunea 2, Capitolul IV Cod de procedură penală – ca recurs împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, acesta urmează a fi examinat în ordinea recursului în

anulare prevăzută la Capitolul V, Secțiunea I.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile

ușoare pentru săvârșirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa non

privativă de libertate, iar în virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală,

hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

La caz, această regulă este aplicabilă deoarece sancțiunea art. 2175 alin. (1)

Cod penal prevede că persoana recunoscută vinovată de săvârșirea acestei

infracțiuni poate fi pedepsită cu amendă în mărime de la 750 la 1050 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore și nu poate fi condiționată de soluția instanței de fond prin care a aplicat în

privința lui Olaeri Octavian prevederile art. 87 alin. (1) Cod penal.

motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44), 452 alin. (1) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare de către apărătorul

condamnatului în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și a libertăților

fundamentale ale omului. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea

examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceiași faptă, cu

excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea pronunțată.

În corespundere cu art. 6 par. (1), (2) și (3) CEDO, orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă

și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzației

în materie penală îndreptate împotriva sa. Orice persoană acuzată de o infracțiune

este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Orice acuzat

are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe

care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse

împotriva sa; să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și

audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

5

Recurentul invocă în recursul său că, instanțele de judecată inferioare au

încălcat prevederile art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil, întrucât i-a fost

aplicată o pedeapsă care nu este prevăzută de norma incriminată și în baza căreia a

fost condamnat, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Colegiul notează că, consacrarea dreptului la un proces echitabil în plan

internațional s-a realizat prin intermediul celor mai importante instrumente juridice

de garantare a drepturilor omului, fie tratate internaționale universale cu valoare

generală ori specializate, fie tratate regionale cu valoare generală ori specializate.

Astfel, potrivit art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului „orice

persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public

de către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și

obligațiilor sale, fie asupra oricărei acuzări în materie penală îndreptate împotriva

sa”.

Conform art. 6 din Convenție „Orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații penale îndreptate împotriva sa…”.

Conform prevederilor art. 437 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, pot

fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile ușoare

pentru săvârșirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa non privativă de

libertate.

Prevederile art. 441 alin. (2) Cod de procedură penală, statuează că, instanța

de recurs examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute în art. 444, însă ea

este obligată ca în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să

examineze întreaga cauză sub toate aspectele, dar fără a agrava situația părții în

favoarea căreia s-a declarat recurs.

Exigențele CEDO obligă instanțele de recurs de a rectifica eroarea de

procedură comisă de instanța de fond, în caz contrar art. 6 este încălcat, fiind

afectată echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Sub acest aspect, se reține că instanțele de fond, și de recurs au examinat

cauza penală cu derogări de la normele procesual penal, fiind prezente următoarele

erori de drept:

În primul rând, cauza penală a lui Olaeri Octavian deși a fost înregistrată

de instanța de apel în procedura prevăzută de §2, Secțiunea 2, Capitolul IV Cod de

procedură penală – ca recurs împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este

prevăzută calea de atac apelul, fiindu-i atribuit indicele „1r”, reieșind din textul

deciziei recurate, Colegiul penal, eronat a operat în textul deciziei recurate, cu

formulări specifice examinării cauzei în ordine de apel, precum „a judecat, […]

6

apelul apărătorului…” „se respinge […]apelul apărătorului…”, or, indiferent de

modul în care este intitulat recursul declarat, acesta urmează a fi examinat în

procedura prevăzută de lege.

În al doilea rând, instanța de recurs nu a reacționat în modul prevăzut de

lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond și, repetându-le întocmai,

nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale,

menținând o sentință viciată.

Astfel, se reține că atât instanța de fond cât și cea de recurs la

individualizarea și stabilirea pedepsei aplicate condamnatului Olaeri Octavian, nu

au respectat întocmai prevederile art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, care prevede că

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Or, sancțiunea art. 2175 alin. (1) Cod penal prevede că persoana recunoscută

vinovată de săvârșirea acestei infracțiuni poate fi pedepsită cu amendă în mărime

de la 750 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, caz în care instanțele urmau să-și motiveze

soluția și prin prisma posibilității aplicării unei pedepse mai blânde, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii respective și doar în cazul

constatării imposibilității atingerii scopului pedepsei penale prin aplicarea pedepsei

cu amendă, să decidă asupra aplicării pedepsei mai aspre – munca neremunerată în

folosul comunității.

În speță, fără a da o motivare corespunzătoare, în privința lui Olaeri

Octavian instanțele au aplicat pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității și concomitent, prin aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) Cod penal,

munca neremunerată în folosul comunității a fost înlocuită cu echivalentul în zile

de închisoare pe un termen de 40 zile.

Astfel, la cumularea sentinței respective cu sentința Judecătoriei Hîncești din

31 mai 2016, potrivit cărei Olaeri Octavian fusese condamnat la 7 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, la partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința anterioară s-a adăugat parțial pedeapsa aplicată (160

7

ore de muncă neremunerată care au fost înlocuite cu echivalentul a 40 de zile de închisoare),

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă – închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, soluție pe care Colegiul o reține ca

fiind inechitabilă și neproporțională cu fapta comisă de inculpat.

Colegiul notează că, prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal, sunt aplicabile în

cazul condamnării persoanei la închisoare pentru comiterea de infracțiuni ușoare,

mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție.

Pedeapsa respectivă nu corespunde testului proporționalității cât și testului

legalității având în vedere că, deși inculpatul a fost recunoscut vinovat și

condamnat pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni ușoare, la cumularea

sentințelor nu s-a ținut cont de faptul că, sancțiunea infracțiunii prevăzute la art.

2175 alin. (1) Cod penal, prevede doar amendă și muncă neremunerată în folosul

comunității, pedeapsa cu închisoare nefiind prevăzută, iar faptul că instanța de

judecată a dispus echivalarea celor 160 de ore de muncă neremunerată în folosul

comunității cu 40 de zile de închisoare, nicidecum nu duce la schimbarea tipului

penitenciarului din „deschis” în „semiînchis”, cum s-a efectuat la caz, fiind

aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, soluție ce automat a

dus la încălcarea drepturilor inculpatului la un proces echitabil și de a nu-i fi

aplicată o pedeapsă mai severă decât cea aplicabilă în momentul săvârșirii

infracțiunii.

Subsidiar, se reține că instanța de recurs nu a judecat cauza penală în

corespundere cu exigențele prevăzute de lege, deoarece nu s-a pronunțat asupra

motivelor esențiale invocate în recursul de pe rol, nu a verificat dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârile contestate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Or, încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale, comise de

instanțele de fond și de recurs, au lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil și

de a nu-i fi aplicată o pedeapsă mai severă decât cea aplicabilă în momentul

săvârșirii infracțiunii, garantat de art. 6 și 7 CEDO și constituie un viciu

fundamental care a afectat hotărârile adoptate de aceste instanțe, adică reprezintă

erori de drept care permit redeschiderea procesului penal în privința lui Olaeri

Octavian.

Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța admite recursul în anulare, casează parțial hotărârile atacate și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs ordinar, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs în anulare.

Deci, recursul în anulare de pe rol este pasibil admiterii, cu casarea totală a

deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

recurs, în alt complet de judecată.

8

La rejudecarea cauzei, instanța de recurs urmează să se conducă de

prevederile art. 451, 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină cont de

împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă

conformitate cu prevederile art. 448 Cod de procedură penală să verifice legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată,

inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în recurs, iar în

dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Cotună Andrian, în numele

condamnatului Olaeri Octavian, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Olaeri Octavian

Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 ianuarie

2021.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

BURDUH Victor

CRAIU Nicolae

9