1ra-1731/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1731/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1731/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Veaceslav Negru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza penală privindu-

l pe

COLESNICOV Oleg Xxxxxx, născut la xx

xxxxx xxxxx în r-nul Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxxx x, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.07.2019 – 14.10.2019;

Instanța de apel: 04.11.2019 – 03.06.2020;

Instanța de recurs: 28.07.2020 – 19.08.2020.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Colesnicov Oleg a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o

durată de 160 ore.

Conform art. 85 alin. (1) – (2), 84 alin. (2) Cod penal, prin cumul de sentințe,

prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința respectivă și partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 august 2018,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul

1

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

Din contul lui Colesnicov Oleg s-a încasat în beneficiul statului suma de 740

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Xxxxx la data de 09 mai 2019, realizând consecințele care pot surveni în rezultatul

consumului de alcool și conducerii mijlocului de transport în starea respectivă care

este privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, a consumat alcool, s-a

urcat la volanul automobilului de model „Peugeot 605”, cu numărul de

înmatriculare xx xx xxxx și deplasându-se pe str. Victoriei, în regiunea imobilului

nr. xx, mun. Bălți, la ora 19.40, la aceiași dată, a fost stopat de către ofițerii de

patrulare. În cadrul discuției cu conducătorul mijlocului de transport Colesnicov

Oleg, avea o vorbire neclară, la întrebările angajaților poliției reacționa încetinit,

din cavitatea bucală se simțea un miros puternic de alcool, în legătură cu ce,

ultimului i-a fost propus de a fi supus testării alcoolscopice, de a petrece examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de a i se recolta

probele biologice de sânge în cadrul acestui examen medical. Ca rezultat, s-a stabilit

că în aerul expirat de către ultimul, la data de 09 mai 2019, ora 20.03, se conține

alcool în cantitate de 1,15 mg/l, care conform art. 13412 alin. (3) Cod Penal se

atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

În atare situație, conform raportului de expertiză judiciară nr.

201906P0221/201902D0987 din 18 mai 2019, în proba de sânge prezentată pe

numele acestuia s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,67‰, echivalent a 2,67%

g/l (data de 09.05.2019, ora prelevării 21.10), iar din punct de vedere teoretic, cet.

Colesnicov Oleg Xxxxxx, la momentul stopării, la orele 19.40, 09.05.2019, putea

avea o concentrație de alcool etilic în sânge de circa 2,86%, echivalent a 2,86 g/l.

Procuratura mun. Bălți, Sergiu Marcauțan, care a solicitat admiterea apelului,

casarea parțială a sentinței în latura pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Colesnicov Oleg să îi fie aplicată pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare

în penitenciar de tip semiînchis și cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal,

pedeapsa complimentară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani, să fie executată de sine stătător.

În motivarea apelului a invocat că:

- anterior inculpat a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 22 august 2018 și în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 84 alin. (1) și (2) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în

2

folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, iar conform informației eliberată de Biroul de probațiune Bălți,

acesta a executat integral pedeapsa de 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității;

- inculpatul nu a tras concluziile de rigoare și la 09.05.2019 a comis o

infracțiune analogică, știind cu certitudine că este privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport, motiv pentru care în privința acestuia urmează a fi aplicată o

pedeapsă privativă de libertate.

admis apelul declarat, s-a casat sentința parțial, în latura pedepsei, cu pronunțarea în

această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Colesnicov Oleg, s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, la 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, i-a stabilit pedeapsa

definitivă de 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani,

începând din 03 iunie 2020, cu luarea sub strajă din ședința de judecată.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că, instanța de fond la

stabilirea pedepsei lui Colesnicov Oleg, nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal și pripit a ajuns la concluzia de a aplica în privința inculpatului o

pedeapsă non privativă de liberate.

Instanța de apel a reținut că este neîntemeiată și contradictorie materialelor

cauzei constatarea instanței de fond că, ținând cont de analiza cumulativă a

criteriilor de individualizare și coroborarea probelor, luând în considerație

circumstanțele cauzei în cumulul lor, personalitatea inculpatului, care se află la

prima abatere de la Lege și prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și

așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii

de drept încălcate, urmează a fi stabilită o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Astfel, deși cauza a fost examinată în procedură simplificată, inculpatul a

recunoscut vinovăția și se căiește sincer de cele comise, nu este la evidența

medicului narcolog și psihiatru (f.d. 43, 53), se evidențiază faptul că acesta nu se

află la prima abatere, or, acesta anterior a fost condamnat de mai multe ori (f.d.40),

ultima condamnare fiind prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22

3

august 2018, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod

penal.

Totodată, deși a executat integral pedeapsa principală - munca neremunerată în

folosul comunității stabilită prin sentința sus nominalizată, la momentul comiterii

infracțiunii în cauză, avea neexecutată pedeapsa complimentară - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți,

sediul Central din 22 august 2018.

A reținut instanța de apel și faptul că, inculpatul a comis și o mulțime de

contravenții (f.d. 39), majoritatea fiind din domeniul transportului.

Astfel, atitudinea de ignorare totală de către inculpat a respectului față de lege,

indică asupra faptului, că pedeapsa aplicată acestuia pe cauza penală respectivă este

una prea blândă în coraport cu fapta prejudiciabilă comisă și cu persoana acestuia și

nu va atinge efectul scontat ca măsură de pedeapsă penală, fiind necesară stabilirea

pedepsei cu închisoare, așa cum reeducarea inculpatului poate fi înfăptuită doar în

condițiile izolării acestuia de societate.

Totodată, instanța de a apel a menționat că instanța neîntemeiat a reținut în

sarcina inculpatului circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară”, deoarece o

asemenea circumstanță nu a fost inclusă în rechizitoriu, instanța nefiind în drept de

a o reține conform prevederilor art. 77 Cod penal.

A reținut instanța de apel că potrivit certificatului eliberat (f.d.81), inculpatul

Colesnicov Oleg a executat pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității

stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 august 2018,

prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal urmând a fi aplicate doar în partea ce ține de

pedeapsa complementară cumulând parțial pedeapsa sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport aplicată prin sentința din 22 august 2018.

Având în vedere că a fost exclusă circumstanța agravantă, neîntemeiat reținută

de instanța de fond, instanța de apel a conchis că inculpatului urmează a-i stabili

pedeapsa de 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

pedeapsă ce după părerea Colegiului va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea

persoanei vinovate și va preveni săvârșirea de către vinovat a noi fapte penale.

Veaceslav în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei

penale, cu menținerea sentinței primei instanțe, sau pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe

4

un termen de probă de 1 an.

În susținerea revendicărilor, recurentul menționează:

- instanța de apel a emis o decizie nefondată, pasibilă casării cu menținerea

fără modificări a sentinței instanței de fond sau aplicarea față de inculpatul

Colesnicov Oleg a prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei date cu acordarea unui termen de proba de 1 an;

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont și de opinia acuzatorului

de stat care a pledat de fapt pentru aplicarea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 de ore și ținând cont de faptul

că Colesnicov Oleg a executat pedeapsa cu munca neremunerată în folosul

comunității stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 august

2018, însă termenul pedepsei complementare nu a expirat, a dispus executarea

pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, de sine stătător;

- inculpatul și-a recunoscut vina, a executat pedeapsa aplicată prin sentința din

22 august 2018, are un loc de munca neoficial și se căiește sincer de cele comise,

garantând instanței de judecată că fizic are posibilitatea executării unei atare

pedepse penale si dorește sa execute aceasta pedeapsă în scopul corectării sale;

- sentința instanței de fond este una legala si fondată;

- în cazul în care instanța de recurs totuși va da o credibilitate apelurilor

înaintate de către acuzatorul de stat și deciziei emise de către Colegiul penal al

Curții de Apel Bălți, solicită ca pedeapsa aplicată de către Curtea de Apel Bălți sub

formă de închisoare pe un termen de 4 luni să fie aplicată prin prisma art. 90 Cod

penal cu suspendarea condiționată a executării pedepsei date cu acordarea unui

termen de probă de 1 an;

- instanța de fond incorect a interpretat prevederile art. 61, 75 Cod penal, iar

de către instanța de apel nu s-a ținut cont de prevederile art. 7 Cod penal.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

5

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului, avocatul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu a individualizat corect

pedeapsa. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de

drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurentul deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens, menținerea sentinței instanței de

fond sau aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră că instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei,

stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective

relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

6

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că recurentul înaintează cerințe prin care solicită

menținerea sentinței prin care în privința lui Colesnicov Oleg a fost aplicată

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată sau modificarea deciziei instanței de

apel în latura pedepsei și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, solicitări care pe

lângă faptul că sunt contradictorii, de fapt nici nu au fost motivate de către recurent,

fiind neîntemeiate, or doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de

către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță

pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de

libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

La caz, instanța de apel corect a reținut că inculpatul Colesnicov Oleg anterior

fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 august 2018

în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani, nu a mers pe calea corijării și nu a tras concluziile de rigoare. Or, la nici un

an de la condamnare acesta a comis din nou o infracțiune în domeniul transportului

rutier.

Circumstanțele descrise mai sus, indică asupra faptului că aplicarea pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în privința inculpatului nu și-a atins scopul

7

prevăzut de lege, ba mai mult l-a încurajat pe acesta să săvârșească o nouă

infracțiune, motiv pentru care, Colegiul reține ca fiind corectă concluzia instanțelor

inferioare, precum că scopul pedepsei penale de reeducare și resocializare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, va putea fi atins doar prin stabilirea unei

pedepse privative de libertate în privința acestuia.

La speță, Colegiul reiterează că, practica judiciară demonstrează că pedeapsa

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât și de

prevenirea săvârșirii infracțiunilor .

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea

pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

8

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Veaceslav Negru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

03 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Colesnicov Oleg Xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9