1ra-411/2021 — art. 264-1 alin. 4, art. 186 alin. 2 lit. c, b CP

Dosarul nr. 1ra-411/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2020, în cauza penală prindu-l

pe

Todorov Nicolai XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t:

Todorov Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) și art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiind condamnat:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal – la 160 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității;

- în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - la 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității;

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității pe un termen de 200 de ore.

data de 29 decembrie 2018, ora 01:00, aflîndu-se în satul Căplani, raionul Ștefan Vodă,

sărind gardul, a pătruns pe teritoriul domiciliului cet. Cojocari Nicolae de pe str. Ștefan

cel Mare, prin acces liber, a intrat în casa de vară, de unde dintr-o odaie a sustras cablu

electric de culoare sură în lungime totală de 170 de metri, la preț de 12 lei/metru,

1

căuzîndu-i în total părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în

mărime de 2 040 de lei.

Tot el, nedeținînd permis de conducere, la data de 20 mai 2019, aproximativ la

ora 00:50, conducînd mijlocul de transport - autoturismul de model „Opel Vectra” cu

numărul de înmatriculare XXXXX pe una din străzile sat. Căplani, r-nul Ștefan Vodă,

cunoscînd că potrivit legii este interzis de a conduce mijloace de transport în stare de

ebrietate alcoolică, a fost stopat de către colaboratorii poliției Batalionul Sud, Plutonul

Căușeni - Ștefan Vodă, care avînd suspiciuni că Todorov Nicolai se află în stare de

ebrietate alcoolică, i-au cerut să treacă testarea alcoolscopică la aparatul „Drager”. În

urma testării, s-a constatat că Todorov Nicolai avea concentrația de alcool în aerul

expirat de 0,46 mg/l.

parțială a sentinței din motivul blândeții pedepsei și emiterea unei decizii prin care,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, lui Todorov

Nicolai să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 6 luni în penitenciar

de tip semiînchis, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c) și

d) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de un an în

penitenciar de tip semiînchis; în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă sub formă închisoare pe un

termen de 1 an și 2 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea cerințelor sale, autorul cererii de apel a indicat că, instanța a

calificat corect acțiunile inculpatului, însă sentința este nefondată sub aspectul

individualizării pedepsei, întrucât inculpatul anterior a fost judecat pentru fapte

similare, acesta fiind pedepsit cu muncă neremunerată în folosul comunității.

fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința Judecătoriei Căușeni, sediul

Ștefan Vodă din 08 octombrie 2019, în partea stabilirii pedepsei, și pronunțată, în

această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

lui Todorov Nicolai, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin.4 Codul penal, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)

luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

lui Todorov Nicolai, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186

alin.2 lit.c), d) Codul penal, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

6 (șase) luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art.84 Codul penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

2

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul a comis infracțiunile imputate. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat că Todorov Nicolai a comis infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative „conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat si care nu deține

permis de conducere”. De asemenea, Todorov Nicolai a comis infracțiunea prevăzută de

art.186 alin. (2) lit.c) și d) Cod penal, adică furtul, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

La fel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond greșit și-a motivat soluția de

individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, iar discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării

unei pedepse prea blînde sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de

200 de ore.

În speță, instanța de apel a constatat că la stabilirea și aplicarea pedepsei în

privința inculpatului, prima instanță nu a ținut cont de scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu au ținut seama de

circumstanțele reale ale cauzei, de urmările prejudiciabile, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse prea blînde.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, la individualizarea pedepsei urma a

se ține cont de gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de faptul că inculpatul a

comis două infracțiuni, una ușoară și alta mai puțin gravă, de persoana celui vinovat, și

anume că inculpatul este angajat în cîmpul muncii, are la întreținere doi copii minori, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de comportamentul inculpatului

înainte și după comiterea infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența

circumstanțelor agravante - anterior a mai comis o infracțiune similară – prin sentința

Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 18 ianuarie 2018, a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 134 de ore; în

perioada 06.12.2010-06.06.2019 a comis mai multe contravenții din domeniul circulației

rutiere.

3

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia de a-i stabili lui Todorov

Nicolai, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Codul penal, pedeapsa sub formă de 3 luni de închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit.c) și d) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.84 Cod penal, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Todorov Nicolai de a-i stabili pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

ordinar de către avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului, care invocând temei

pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă din 08 octombrie 2019.

În motivarea celor solicitate, recurentul critică decizia instanței de apel în partea

individualizării pedepsei penale, menționând în acest sens că, deși instanța de fond

corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără

privarea acestuia de libertate, instanța de apel fără a ține cont de prevederile art. 75

Cod penal, i-a stabilit inculpatului o pedepasă mai aspră.

Subsecvent, autorul cererii de recurs susține că decizia instanței de apel este una

nemotivată, or, înlocuind sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității cu închisoarea, instanța de apel avea obligația de a reaprecia toate probele

în vederea justificării soluției emise, fapt care nu a fost realizat.

materialelor din dosar și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recurs ordinar în termen.

4

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

În acest sens, Colegiul penal atrage atenția asupra faptului că avocatul susține

dezacordul cu pedeapsa aplicată inculpatului considerând-o prea aspră.

Colegiul penal conchide că, alegațiile apărării cad sub incidența art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Temeiuri de

a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit

în instanța de recurs.

Subsecvent, Colegiul penal va respinge ca neîntemeiată alegațiile avocatului

Spînu Oleg care susține că, instanța de apel a pronunțat o decizie nemotivată și fără a

supune analizei probele care au stat la baza soluției sale, or, contrar celor expuse de

apărare, se evidențiază că instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat

de către apărător în numele inculpatului, întemeind-și soluția în baza probelor

cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect, și de instanța de apel prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizia

sa (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie), iar decizia instanței de apel cuprinde motivele

pe care își întemeiază soluția, motivarea soluției este în corespundere cu dispozitivul

deciziei, care este expus clar, fără a comite vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta

legalitatea și corectitudinea deciziei contestate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția

cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

5

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

De asemenea, avocatul Spînu Oleg în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită menținerea sentinței primei instanțe, prin care inculpatului i-

a fost stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, Colegiul penal respinge această solicitare rezultând din faptul că instanța

de apel corect a stabilit pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult decât atât, conform materialelor cauzei se constată că inculpatul nu este

la prima abatere de la lege, fiindu-i anterior stabilită o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, însă aceasta nu și-a atins scopul, întrucât nu a

pășit pe calea corijării.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, pedeapsa aplicată

inculpatului este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestora și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către avocatul

Spînu Oleg nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată,

ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Spînu Oleg în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Todorov Nicolai XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțarea integrală la 13 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

6