1ra-137/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-137/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-137/2022

1-20007544-01-1ra-27012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Diaconu Iurie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie

2021, în cauza penală în privința lui

Bragari Danil XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Danil a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 200

(două sute) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a explicat lui Bragari Danil că potrivit art. 67 alin. (3) Cod penal, în caz de

eschivare cu rea-voință a condamnatului de la munca neremunerată în folosul

comunității, ea se înlocuiește cu închisoare, calculându-se o zi de închisoare pentru 4 ore

de muncă neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Motilica Gheorghe a fost admisă

ca întemeiată.

S-a încasat de la Bragari Danil, în beneficiul lui Motilica Gheorghe, întru

recuperarea prejudiciului material, suma de 15000 lei.

1

S-a încasat de la Bragari Danil, în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 466 lei.

25 august 2018, pe timp de noapte, ora exactă nu a putut fi stabilită, cu scopul sustragerii

pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns pe teritoriul SRL „MegCon-Service” din

satul Bălțata, raionul Criuleni, de unde, pe ascuns, a sustras o mașină de tăiat iarba de

model „Honda”, de culoare neagră, cu dungi laterale de culoare galbenă, în valoare de

15 000 lei, care aparține lui Motilica Gheorghe, după care, cu bunul sustras a părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Motilica Gheorghe o daună

materială în proporții considerabile în mărime de 15 000 lei.

Acțiunile intenționate ale inculpatului Bragari Danil au fost încadrate de instanța

de fond în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, după indicii calificativi furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

prin care a solicitat casarea totală a sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul Bragari Danil să fie achitat deoarece lipsește fapta infracțiunii.

3.1. În motivarea cerințelor sale apărătorul a invocat următoarele aspecte:

- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a savârșit-o, în cadrul

procesului au fost încălcate principiile legalității procesului penal, a fost încălcat dreptul

la un proces echitabil, în sensul art. 6§1 CtEDO;

- sentința de condamnare este pronunțată ilegal cu prezența unui standart de

probe presupuse și vădit reduse, încălcări de ordin procedural derivate din

jurisprudența internațională și națională și necesită de a fi anulată cu pronunțarea

deciziei de achitare din următoarele considerente:

Instanța de fond investită cu soluțonarea cauzei penale în privința inculpatului

Bragari Danil, trimis în judecată pentru furt calificat, nu a motivat soluția cu privire la

admisibilitatea actului de acuzare modificat în instanță, respectarea dreptului la apărare

a lui Bragari Danil garantat prin norme de rang internațional și național,

neadmisibilitatea probelor ca date neadmise prin încălcarea dreptului la aparare (art. 63,

64 Cod de procedură penală, Hotărârea CtEDO Abas vs Olanda din 26.02.1997) și

dreptului la traducător (a se vedea CtEDO Kamanschi vs Austria din 19.12.1989), prin

întocmirea cu gafe a actelor de procedură penală;

- instanța a fost sesizată cu învinuirea lui Bragari Danil, că la data de 25 august

2018 a furat mașina de tuns iarbă ce aparține S.R.L. ”MegCon- Service”, cauzând un

prejudiciu material în suma de 10000 (zece mii lei). În continuare, Motilica Gheorghe

fiind citat în instanță ca persoană care a sesizat organul de urmărire penală, recunoscut

2

ca parte vătămată în lipsa probelor la etapa de urmărire penală, ce ar fi confirmat

împuternicirile eliberate de S.R.L. ”MegCon-Service”, în lipsa pronunțării de către

instanță a actelor procedurale de recunoaștere ca proprietar a mașinii de taiat iarba,

procurorul a modificat învinuirea. Astfel că, , prin ordonanța din 11 noiembrie 2020

procurorul a modificat învinuirea în instanță cu concretizarea, că mașina de tăiat iarbă

aparține deja persoanei fizice Motilica Gheorghe și prejudiciul constituie deja 15000 lei.

O astfel de modificare, care în principiu reprezintă o concretizare a învinuirii,

poate fi operată exlusiv la urmărirea penală (art. 283 Cod de procedură penală) și nu

conform art. 325 Cod de procedură penală. Faptul dat duce la sancțiunea nulității actului

de procedură din data de 11 noiembrie 2020 și a sentinței din 04 februarie 2021.

Modificarea învinuirii în forma și modalitatea acceptată de către instanță nu este

justificată și prin faptul agravării ca volum a situației în privința inculpatului. Instanța

acest argument al părții apărării l-a respins, limitindu-se numai la faptul că referința

acuzatorului la art. 325 Cod de procedură penală, la întocmirea ordonanței din 11

noiembrie 2020 nu agraveaza situația inculpatului;

- instanța de fond eronat a apreciat, că percheziția la domiciliu lui Bragari Danil

nu reprezintă acuzație penală și că lipsa unui avocat la efectuarea percheziției nu este o

încălcare a dreptului la apărare. Or, conform CtEDO (Hotărârile Abas vs Olanda din

26.02.1997, Medimelan vs Niderlanda. Dina vs Romania, coroborat cu art. 8§1 CtEDO,

percheziția reprezintă o acuzație în materie penală, or potrivit Hotarârii Curții

Constituționale din 14.10.1999 nr. 55 ”Cu privire la interpretarea art. 4 din Constituție,

Hotarârile CtEDO sunt prioritare față de legislația națională. Regulile CtEDO se aplică

direct indiferent dacă conține legislația națională astfel de reguli, ori sunt contradictorii

cu cele ale înaltei Curți;

- în acord cu art. 230 Cod de procedură penală, actele de procedură: - ordonanța

de punere sub învinuire din data de 29 martie 2019 și actul de sesizare a instanței

(rechizitoriul) sunt lovite de nulitate fiind efectuate peste termen.În pofida acestui fapt,

instanța de fond nu a respins aceste argumente și nu a explicat de ce nu sunt aplicabile

în speță aceste hotarâri, așa cum prevede art. 29 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Termenul limită de punere a lui Bragari sub învinuire, reieșind din actele de procedură

lecturate a expirat la data de 04.01.2019 și nu la data de 29.03.2019 atunci când lui Bragari

i s-a înaintat învinuirea;

- instanța de fond nu a luat în considerație nici prevederile legale potrivit cărora

persoana care efectuează acțiunile de urmărire penală este obligată să explice persoanei

în privința căreia se efectuează acțiunea că are dreptul de a fi asistat de apărător. Aceleași

reguli sunt valabile și în privința dreptului de a fi asistat de un traducător. Ori, în

procesul-verbal de percheziție nu este explicat sub semnătură prin intermediul

3

traducătorului, că Bragari Danil a refuzat de a beneficia de așa drepturi. Procesul-verbal

percheziție din data de 04.10.2018 la domiciliul lui Bragari Danil, ridicarea husei

presupusă că este husa de la mașina de taiat iarbă care se consideră furată, recunoașterea

ca corp delict a husei, nu pot fi admise ca probe conform art. 94 Cod de procedură penală.

a fost admis apelul avocatului Vicol Ion în numele inculpatului, sentința casată total,

inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Procesul penal pornit împotriva lui Bragari Danil în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și

d) Cod penal se încetează în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pe

motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de apel formulate, audiind părțile, cercetând materialele

cauzei penale, a considerat necesar de a admite apelul declarat de către avocatul Vicol

Ion în numele inculpatului, casând sentința total, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală și adoptarea unei noi hotărâri privind încetarea

procesului penal, reieșind din următoarele considerațiuni:

Analizând în cumul toate probele acumulate pe cauza penală, instanța de apel a

considerat că instanța de fond a adoptat o sentință neîntemeiată și nemotivată, fără a lua

în considerație toate împrejurările cauzei.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Bragari Danil este acuzat potrivit

rechizitoriului, în aceea că la data de 25 august 2018, pe timp de noapte, ora exactă nu a

putut fi stabilită, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns pe

teritoriul SRL „MegCon-Service” din satul Bălțata, raionul Criuleni, de unde, pe ascuns,

a sustras o mașină de tăiat iarba de model „Honda”, de culoare neagră, cu dungi laterale

de culoare galbenă, în valoare de 15 000 lei, care aparține lui Motilica Gheorghe, după

care, cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel părții

vătămate Motilica Gheorghe o daună materială în proporții considerabile în mărime de

15 000 lei.

Acțiunile intenționate ale inculpatului Bragari Danil au fost încadrate de organul

de urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, după indicii calificativi

ai furtului, adică a sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin

pătrundere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de judecată, fiind învestită cu examinarea și soluționarea cauzei penale în

fond, examinând probele menționate supra prin prisma învinuirii înaintată inculpatului

Bragari Danil a ajuns la concluzia că vina ultimului este dovedită pe deplin, acțiunile

infracționale ale acestuia fiind încadrate în prevederile art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod

4

penal, stabilindu-i o pedepsă sub formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

În sentința contestată, instanța de fond a indicat că ,,...Urmărirea penală a fost

intentată pe faptul comiterii furtului și nu nemijlocit în privința lui Bragari Danil. Percheziția a

fost petrecută la data de 04.10.2018, la domiciliul lui Bragari Sergiu - tatăl inculpatului, și la

domiciliul încă a unui șir de persoane, cu scopul depistării și ridicării obiectelor sustrase. Bragari

Danil a fost recunoscut în calitate de bănuit abia la 12 februarie 2019, și în termenul prevăzut de

lege - la 29 martie 2019, procurorul l-a pus pe ultimul sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal...”.

Instanța de apel nu a putut fi de acord cu poziția instanței de fond și a retierat că

chiar dacă de iure imobilul amplasat în s. Sagaidac, r-nul Criuleni, aparține cu drept de

proprietate lui Bragari Sergiu, care este tatăl inculpatului, totuși potrivit ordonanței

ofițerului de urmărire penală, demersului procurorului și încheierii instanței de judecată

din 02.10.2018, menționate supra, de facto s-a solicitat și a fost autorizată efectuarea

percheziției anume la domiciliul lui Bragari Danil și nu la Bragari Sergiu. Mai mult, din

motivarea actelor procedurale menționate rezultă clar că Bragari Danil este suspectul de

bază, care la data de 25.08.2018 a pătruns pe teritoriul SRL ”MegCon Service” pe sub

poarta de la intrare și a sustras mașina de frezat iarba.

În al doilea rând, instanța de apel a notat că, în rezultatul percheziției efectuate la

domiciliul lui Bragari Danil la data de 04.10.2020, în ogor (ogradă) a fost găsită și ridicată

o husă pentru mașina de frezat iarba, de culoare neagră, cu dungi galbene, cu inscripția

”Villagen”. La data de 04.10.2018, husa cu inscripția ”Villagen” ridicată în cadrul

pecheziției de la domiciliul lui Bragari Danil a fost recunoscută în calitate de corp delict.

La data de 05.10.2018, fiind audiat suplimentar, partea vătămată Motilica

Gheorghe a declarat că mașina de tăiat iarba care i-a fost sustrasă la data de 25.08.2018

era de model Villager, cu motor de ”Honda”. La această mașină era fixată o husă pentru

strângerea ierbii, care era de culoare neagră, cu dungi galbene și inscripția Villager. În

continuare, partea vătămată a menționat că fiindu-i prezentată de OUP o husă, el a

recunoscut-o ca fiind aceasta.

Astfel, instanța de apel a conchis că, urmare a percheziției efectuate la domiciliul

lui Bragari Danil și audierii suplimentare a părții vătămate, husa ridicată în cadrul

perchezției a fost recunoscută ca corp delict devenind astfel proba de bază care în

viziunea organului de urmărire penală demonstra vina lui Bragari Danil în săvârșirea

infracțiunii de furt. Respectiv, rezultă clar că percheziția efectuată și rezultatele acesteia

au avut o repercusiune directă asupra drepturilor și intereselor inculpatului. Deci,

termenul de atribuire lui Bragari Danil a statutului de bănuit urmează a fi calculat de la

04.10.2018 - dată la care organul de urmărire penală a solicitat autorizarea efectuării

5

percheziției la domiciliul lui Danil Bragari, indicând direct că a anume el a pătruns pe

teritoriul SRL ”MegCon Service” pe sub poarta de la intrare și a sustras mașina de frezat

iarba.

Prin urmare, instanța de apel a atestat că, ordonanța din 12.02.2019, prin care

Bragari Danil a fost recunoscut în calitate de bănuit, constituie o acțiune formală, or după

cum a fost statuat mai sus, acesta de facto a fost bănuit de comiterea infracțiunii încă din

data de 02.10.2018.

Astfel, punerea lui Bragari Danil sub învinuire la 29.03.2019, acesta fiind

recunoscut în calitate de bănuit pe 02.10.2018 și această calitate fiindu-i încetată de drept

după expirarea a 3 luni, adică pe 02.01.2019, în lipsa ordonanței de reluare a urmăririi

penale pe motive de fapte noi, recent descoperite sau a unui viciu fundamental, i-a lezat

dreptul de a nu fi urmărit și pedepsit penal de două ori pentru una și aceeași faptă.

În speță, înaintarea învinuirii de către procuror a fost efectuată cu depășirea

termenului legal, or calitatea de bănuit în privința lui Bragari Danil expirase de drept la

data de 02.01.2019, iar prin faptul că acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit abia la

12.02.2019, apoi la 29.03.2019, i-a fost înaintată învinuirea, organul de urmărire penală a

admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală.

Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de finalizare în privința

acesteia a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, la

expirarea termenului de 3 luni de menținere în această calitate.

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului nr. 7 la

Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale referitoare la

sesizarea instanței prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală.

Prin urmare, reieșind din considerentele expuse, instanța de apel a considerat

necesar a înceta procesul penal în privința lui Bragari Danil, or, potrivit art. 391 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, dacă există circumstanțe care exclud tragerea la

răspundere penală se adoptă o sentința de încetare a procesului penal.

Totodată, instanța de apel a atestat că potrivit rechizitoriului au fost indicate drept

cheltuieli de judecată suma de 466 lei legate de investigarea cauzei penale la etapa

urmării penale. Prin urmare, odată ce instanța de apel a ajuns la concluzia de a înceta

procesul penal în privința lui Bragari Danil, găsește nefondată revendicarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului.

Cât privește acțiunea civilă înaintată de partea civilă Motilica Gheorghe, instanța

de apel, în condițiile în care nu a ajuns la concluzia emiterii unei sentințe de condamnare,

a lasat acțiunea civilă fără soluționare explicând părții civile dreptul de a înainta o

acțiune civilă în ordinea procedurii civile.

6

Procuratura de circumscripție Chișinău Țurcanu Svetlana, care indicând temeiul pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei, cu menținerea sentinței, din următoarele considerente:

- instanța de apel, eronat a reținut în speța supusă examinării încălcarea de către

organul de urmărire penală a prevederilor penale care reglementează atribuirea calității

de bănuit/învinuit, omisiuni de drept procesual penal, care în opinia instanței de apel

atrag nulitatea absolută a actelor procesuale;

- instanța de apel, ca instanță de control judiciar de dradul II de jurisdicție, când a

ajuns la concluzii radical diferite cu concluziile rezumate de prima instanță, urma să

verifice în mod imperios, care argumente oferite de instanța inferioară sunt neîntemeiate

și respectiv să scoată în evidență încălcările admise de către organul de urmărire penală

care generează încetarea procesului penal pe motivele prevăzute de dispozitia art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Or, motivarea soluției instanței de apel privind încetarea procesului penal în

legătură cu faptul că s-au stabilit circumstanțe care exclud posibilitatea tragerii la

răspundere penală, este expusă într-o formulă vagă, neclară, iar prin această inactivitate

instanța de apel a încălcat exigențele art. 414 Cod de procedură penală;

- studiul materialelor cauzei denotă că prin ordonanța procurorului, a fost pornită

urmărirea penală pe faptul că persoane necunoscute de către organul de urmărire

penală, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns pe

teritoriul S.R.L. ”MegCon-Service”, din s. Bălțata, r-ul Criuleni, de unde tainic au sustras

o mașină de tăiat iarba de model ”Honda”, ce aparținea cet. Motilica Gheorghe, astfel

cauzându-i victimei un prejudiciu material considerabil în sumă de 10 000 lei.

Potrivit prevederilor art. 63 alin. (1) Cod de procedură penală, bănuitul este

persoana fizică față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la

punerea ei sub învinuire.

Potrivit ordonanței din 12 februarie 2019, Bragari Danil a fost recunoscut în calitate

de bănuit, iar prin ordonanța din 29 martie 2019, Bragari Danil a fost pus sub învinuire

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Prin urmare, raportând dispozițiile art. 63 Cod de procedură penală la

circumstanțele expuse mai sus se constată că organul de urmărire penală a respectat

termenii imperativi de atribuire a calitații procesuale, inclusiv de punere sub învinuire.

Respectiv, calitatea de bănuit Bragari Danil a căpătat-o în cadrul dosarului penal

nu când în privința acestuia a fost efectuată acțiunea procesuală - ridicarea husei prin

procesul-verbal de percheziție și ridicare, după cum a reținut instanța de apel, dar

nemijlocit la data de la 12.02.2019 când lui Bragari Danil i s-a adus la cunoștință în mod

7

oficial, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit și informația despre

drepturile prevăzute la articolul 64 Cod de procedură penală (f.d. 91), la aceeași dată

fiindu-i înaintată învinuirea cu respectarea exigențelor art. 281 și 282 Cod de procedură

penală;

- rămâne a fi incertă soluția pronunțată de către instanța de apel, care indică la

încălcarea termenilor de ținere în calitate de bănuit a lui Bragari Danil, concretizând că

această calitate procesuală a început din 02.10.2018 și a expirat de drept la 02 ianuarie

2019, fără a indica concret cum a fost calculat acest termen de 33 zile, reieșind din

dispozițiile cărei norme procesual penale a dedus colegiul penal că acest termen a fost

omis.

Or, legiuitorul în dispoziția art. 63 alin. (1) din Codul de procedură penală nu

numai că stabilește în ce condiții poate fi recunoscută calitatea de bănuit: prin procesul-

verbal de reținere, prin ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive

neprivative de libertate, prin ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit

dar și indică asupra unui termen imperativ în care organul de urmărire penală nu este

în drept să mențină în calitate de bănuit mai mult de 3 luni sau mai mult de 6 luni

persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că procurorul

a indicat drept temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

8

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or motivarea soluției este expusă neclar.

Colegiul penal lărgit verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aspectele

invocate de titularul recursului ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel,

constată că, la examinarea apelului declarat de către partea apărării, nu au fost respectate

întru totul prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond,

apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce

un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și

în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

Hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Verificând conținutul hotărârii contestate în raport cu materialele cauzei penale,

Colegiul penal lărgit constată că, soluția instanței de apel de încetare a procesului penal

în privința lui Bragari Danil, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, este contrară

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Astfel, în motivarea soluției adoptate, instanța de apel indică că ,,înaintarea

învinuirii de către procuror a fost efectuată cu depășirea termenului legal, or calitatea de bănuit

în privința lui Bragari Danil expirase de drept la 02.01.2019, iar prin faptul că acesta a fost

recunoscut în calitate de bănuit abia la 12.02.2019, apoi la 29.03.2019 i-a fost înaintată

învinuirea, organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod

de procedură penală. (…)

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și art. 287 alin.

(4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție, urmează

a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței prevăzute în

art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală”.

Asupra concluziilor consemnate de către instanța de apel pe marginea cauzei

deduse judecății, Colegiul lărgit consideră necesar de a face referință la prevederile art.

63 alin. (11) Cod de procedură penală, potrivit cărora ordonanța de recunoaștere a persoanei

în calitate de bănuit și informația despre drepturile prevăzute la art. 64 Cod penal, se aduc la

cunoștință în decurs de 5 zile din momentul de emitere a ordonanței, dar nu mai târziu de ziua

în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de începere a primei acțiuni

procedurale efectuate în raport cu acesta. În cazul în care există necesitatea dispunerii unor

măsuri speciale de investigații în privința bănuitului, aducerea la cunoștință a ordonanței de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit și a drepturilor sale se amână în baza ordonanței

9

motivate a procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucție pe o perioadă de 30 de zile, cu

posibilitatea prelungirii motivate a perioadei până la 3 luni. În cazul infracțiunilor privind crima

organizată, spălarea de bani, al infracțiunilor cu caracter terorist, al infracțiunilor de corupție și

ale celor conexe actelor de corupție, termenul de amânare a aducerii la cunoștință poate fi

prelungit până la 6 luni, la demersul procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucție.

Fiecare prelungire a termenului de amânare a aducerii la cunoștință a ordonanței de recunoaștere

a persoanei în calitate de bănuit și a drepturilor sale nu poate depăși 30 de zile.

Lecturând materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, de la data începerii

urmăririi penale – 14 septembrie 2018 și până la 12 februarie 2019, când Bragari Danil a

fost recunoscut prin ordonanță în calitate de bănuit, de către organul de urmărire au fost

întreprinse mai multe acțiuni, însă nici una din ele nu au adus atingere drepturilor și

libertăților acestuia atât în sensul legislației naționale, cât și celei internaționale.

La acest capitol, Colegiul menționează că persoana poate fi recunoscută în calitate

de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz: procesul-verbal de

reținere; ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;

ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, deci, legiuitorul a stabilit expres

și exhaustiv cele trei actele procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în calitate

de bănuit, iar procesul-verbal de percheziție nu face parte din acest set de acte.

Recunoașterea calității de bănuit se aplică în interesul persoanei, pentru apărarea sa,

persoana dobândind astfel drepturi suplimentare reglementate prin art. 64 Cod de

procedură penală, unul dintre care este „să știe de ce este bănuit și în legătură cu aceasta,

imediat după reținere sau după ce i s-a adus la cunoștință hotărârea despre aplicarea măsurii

preventive sau recunoașterea în calitate de bănuit, să fie informat în prezenta apărătorului, în

limba pe care o înțelege, despre conținutul bănuielii și despre încadrarea juridică a faptelor

infracționale de săvârșirea cărora este suspectat”.

În acest context, Colegiul reține și Decizia CtEDO pe cauza Padin Gestoso vs

Spaniei, în care Curtea a constatat că, cu toate că au fost dispuse realizarea câtorva

măsuri de anchetă în 1989, urmărirea penală a fost începută în 1990, până la momentul

începerii urmării penale și arestării reclamantului, situația sa nu a fost direct afectată de

investigațiile dispuse de către judecătorul de instrucție, în consecință, nefiind afectat de

vreo măsură cu caracter penal până la acel moment, reclamantul nu avea calitatea de

acuzat în sensul art. 6, cererea fiind respinsă de Curte ca nefondată.

În deplin acord cu jurisprudența CtEDO, pentru a anula ordonanța de punere sub

învinuire din motivul că a expirat termenul de menținere în calitate de bănuit atribuit

prin alte acte procedurale decât cele prevăzute în art. 63 alin. (1) pct. 1) - 3) Cod de

procedură penală, instanțele naționale trebuie să stabilească dacă sunt întrunite

cumulativ 3 condiții: - existența unei ,,acuzații în materie penală”; - notificarea oficială

10

despre această acuzație (cu categoriile stabilite în art. 63 alin. (1) Cod de procedură

penală, această condiție exceptând situațiile când se probează când partea acuzării a

ezitat să-și onoreze obligațiile de informare); - constatarea ,,repercusiunilor importante”

pentru persoana suspectă de comiterea infracțiunii.

Astfel, Colegiul stabilește că instanța de apel urma să verifice și să se expună

asupra existenței cumulative a acestor trei condiții și anume concret să identifice care

anume acțiuni procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale au produs repercusiuni

importante pentru situația lui Bragari Danil, pentru a justifica concluzia de apreciere a

procesului-verbal de percheziție din data de 04 octombrie 2018, ca constituind acel act

prin care lui Bragari Danil i se aduc acuzații în materie penală, or instanța de apel a

formulat în acest sens următoarea concluzie: ,,Astfel, Colegiul Penal conchide că urmare a

percheziției efectuate la domiciliul lui Bragari Danil și audierii suplimentare a părții vătămate,

husa ridicată în cadrul perchezției a fost recunoscută ca corp delict devenind astfel proba de bază

care în viziunea organului de urmărire penală demonstra vina lui Bragari Danil în săvîrșirea

infracțiunii de furt. Respectiv rezultă clar că percheziția efectuată și rezultatele acesteia au avut

o repercusiune directă asupra drepturilor și intereselor inculpatului. Deci, termenul de atribuire

lui Bragari Danil a statutului de bănuit urmează a fi calculat de la 04.10.2018 - dată la care

organul de urmărire penală a solicitat autorizarea efectuării percheziției la domiciliul lui Danil

Bragari, indicînd direct că a anume el a pătruns pe teritoriul SRL ”MegCon Service” pe

sub poarta de la intrare si a sustras masina de frezat iarba.” (pct. 16.1. din decizie).

Însă, contrar constatărilor pripite la care a ajuns instanța de apel, Colegiul lărgit

stabilește cu certitudine că nici în ordonanța privind efectuarea percheziției la domiciliul

lui Bragari Danil din 02 octombrie 2018 (f.d. 81, vol. I) și nici în încheierea judecătorului

de instrucție din 02 octombrie 2018 (vol. I, f.d. 82-83) nu se atestă asemenea formulări

prin care Bragari Danil se consideră suspect în comiterea furtului comis în prezenta

cauză penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează că, decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate și a

expunerii asupra motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, ceea ce este incident

cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

fondul cauzei.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total, cu remiterea cauzei

în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecată.

11

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii, să le dea o evaluare cuvenită, atât separat, cât și în ansamblu, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe în parte, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, precum

și de practica relevantă a CtEDO și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

corespundere cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Țurcanu Svetlana, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Bragari

Danil XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 02 august 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Diaconu Iurie

Boico Victor

12