1ra-1295/2021 — art. 349 alin. 1 CP

1ra-1295/2021 — art. 349 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1295/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Guzun Ion și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

februarie 2021, în cauza penală în privința lui

Barcari Eugeniu XXXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat

în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 29.09.2020 − 27.11.2020;

Instanța de apel: 29.12.2020 − 22.02.2021;

Instanța de recurs: 21.04.2021 − 21.07.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fiind judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Barcari Eugeniu XXXXXX a fost

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 349 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 120 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că

Barcari Eugeniu XXXXXX, la data de 13.07.2020, în jurul orei 20:46, în timp ce se afla pe

drumul public din XXXXX, în apropiere de terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX,

acționând cu intenție directă și conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale,

cunoscând despre faptul că ofițerul Serviciului patrulare Strășeni, Călărași al Secției

patrulare „Centru” a Direcției patrulare „Centru” a INSP, inspector principal, Rebeja

1

Maxim XXXXX a.n. 17.11.1988, își îndeplinește atribuțiile de serviciu, fiind în ținuta de

serviciu, și care documenta un caz de refuz de la testare alcoolscopică, cu scopul de a-i sista

activitatea, a luat un topor și l-a îndreptat în direcția ofițerului de poliție. Datorită faptului

că de către ofițerul de poliție Rebeja Maxim au fost aplicate mijlocele speciale din dotare și

anume, spray lacrimogen, acțiunile cet. Barcari Eugeniu au fost curmate și respectiv nu au

fost duse până la capăt. După aplicarea mijloacelor speciale, cet. Barcari Eugeniu a lăsat

toporul jos și s-a retras într-o direcție necunoscută.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 349 alin.(1) Cod penal, adică amenințarea cu moartea, cu vătămarea integrității

corporale sau a sănătății, fie cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere, în scopul

sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință sau al

altei persoane, precum și aceeași amenințare împotriva persoanei care își îndeplinește datoria

obștească în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni

sau a unei fapte antisociale.

procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecare cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Barcari Eugeniu XXXXXX să fie recunoscut culpabil și condamnat

pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.349 alin. (1) Cod penal și prin aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an și 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, prima instanță corect a calificat

acțiunile acestuia în baza art. 349 alin.(1) Cod penal, însă eronat a ajuns la concluzia de a-i

stabili acestuia o pedeapsă sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Deși, inculpatul și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, instanța

de judecată urma să îi stabilească o pedeapsă mai aspră pentru a curma încrederea

infractorului că va fi blând pedepsit. Astfel, instanța nu a luat în considerație că inculpatul

Barcari Eugeniu XXXXXX nu este la prima abatere a legii penale, or acesta anterior, a comis

și alte infracțiuni săvârșite cu intenție, care la fel se caracterizează prin violență aplicată

față de persoane.

Din considerentul dat, acuzatorul de stat a evidențiat că o pedeapsă neprivativă de

liberatate nu va avea finalitatea scopului urmărit de legea penală – reeducarea

condamantului și prevenirea de comitere a unor infracțiuni noi.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că, prima

instanță a îndeplinit cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei în baza procedurii enunțate, nu a fost

2

viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, din care considerente, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu este în

drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima

instanță.

Astfel, la caz s-a constatat că prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Barcari Eugeniu XXXXXX în comiterea infracțiunii prevăzute la art.

349 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - amenințarea cu moartea, cu vătămarea

integrității corporale sau a sănătății, fie cu nimicirea bunurilorpersoanei cu funcție de răspundere,

în scopul sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care

amenință sau al altei persoane, precum și aceeași amenințare împotriva persoanei care își

îndeplinește datoria obștească în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea

unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Concomitent, instanța de apel a reținut că sentința se contestă doar în partea

individualizării pedepsei, iar temei pentru a interveni în sentință din oficiu, cu privire la

încadrarea acțiunilor inculpatului, conform art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, lipsește.

Luând drept puncte de reper prevederile art. 61, 71, 75, 76, 77 Cod penal și

soluționând chestiunea cu privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de

judecată urmează să constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea

penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale și a decide asupra categoriei și

mărimii pedepsei care urmează a i se stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a Codului penal și în limitele fixate în Partea specială a acestuia.

Limitele pedepsei, prevăzute în Partea specială, sânt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în

modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de împrejurările în

care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere

persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul

inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe

atenuante în privința inculpatului Barcari Eugeniu XXXXXX, instanța de judecată a stabilit

- căința sinceră.

3

În conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante în privința

inculpatului Barcari Eugeniu XXXXXX, instanța de judecată nu a identificat.

La caz, instanța de apel a constatat că prima instanță i-a stabilit inculpatului Barcari

Eugeniu XXXXXX, pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Subsidiar, sancțiunea prevăzută la art. 349 alin. (1) Cod penal, prevede următoarele

categorii de pedeapsă cu caracter alternativ: amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 180 de ore, sau

cu închisoare de pînă la 2 ani.

Așadar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a ajuns la concluzia că în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse stabilite de prima

instanță, sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Or, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sânt enumerate în Codul penal

într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amenda până la cea mai aspră -

închisoarea.

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat că anume această măsură de

pedeapsă – muncă neremunerată în folosul comunității, este echitabilă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar mărimea pedepsei stabilită

inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul legii penale, în contextul

gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalitatea celui din urmă.

Nu în ultimul rând, instanța a ținut să remarce că, deși Barcari Eugeniu, anterior, a

fost tras la răspundere penală, faptul dat, nu constituie un temei plauzibil de a-i stabili

acestuia cea mai aspră categorie de pedeapsă prevăzută de legea penală, or, la momentul

comiterii faptei, antecedentele penale în privința inculpatului erau stinse.

ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana,

care invocând temei pentru recurs prevederile art. art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat se susține că practica judiciară, în cauzele

privind infracțiunile de amenințare sau violența savârșită asupra unei persoane cu funcție

de răspundere, denotă ca regulă, că o pedeapsă non-privativă de liberate nu poate asigura

un echilibru cert între scopul de reeducare al inculpatului recunoscut vinovat și așteptările

societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

Astfel, în viziunea acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului Barcari

4

Eugeniu, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (1) Cod penal, este prea blândă și contrară

prevederilor art. 61 Cod penal, și din acest motiv, este convins că nu va fi posibilă

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și din partea altor persoane.

Atitudinea inculpatului față de normele de conduită unanim recunoscute și acceptate

în societatea modemă poate genera doar adversiune (cu sens de repulsie), iar

nesancționarea aspră a infractorului comportă riscul că nu va îndreptăți așteptările

societății față de actul de justiție, va genera formarea unei concluzii de nesiguranță

personală, cu precădere în condițiile actuale în care infracțiunile de genul dat, au căpătat o

amploare îngrijorătoare, constatată și recunoscută de către însăși autoritățile

administrative centrale ale țării.

Luând în considerație că infracțiunile de acest gen iau amploare în Republica

Moldova, iar societatea și mass-media le condamnă, cât și faptul că, legea penală apără

aceste valori de orice atentat și sânt pasibile de pedeapsă, instanța de apel urma a aplica

inculpatului o pedeapsă doar cu închisoarea, pentru a evita contribuirea la dezvoltarea în

rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de o protecție adecvată din partea

statului și curmarea încrederii infractorilor în faptul că vor fi blând pedepsiți.

actele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce urmează.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate

corespunzător de titularul cererii de recurs.

Din textul recursului, rezultă că acuzatorul de stat își exprimă dezacordul cu

pedeapsa stabilită lui Barcari Eugeniu, făcând referire la temeiul pentru recurs de la pct.

10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, dar și la pct. 6) al aceleiași

norme, potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

5

Având în vedere că recurenta nu critică stabilirea vinovăției sau încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, instanța de recurs nu se va expune la aceste capitole, verificând

hotărârea instanței de apel doar sub aspectul individualizării pedepsei stabilite

inculpatului.

Revenind la speța dedusă judecății, Colegiul penal constată cu certitudine că

sancțiunea prescrisă la art. 349 alin. (1) Cod penal, prevede trei forme alternative de

pedeapsă: amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de pînă la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2

ani. Pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a pedepsei în privința lui Barcari

Eugeniu urmează să se țină seama de prevederile din art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în

rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de o reducere cu o pătrime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, noile limite de pedeapsă a categoriei − muncă neremunerată în folosul

comunității, în cauza dată, vor constitui de la 60 ore până la 120 ore. De aici rezultă că,

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă în limita maximă, calculată potrivit rigorilor

normei precitate supra.

Mai mult, pornind de la prescripțiile art. 62 alin. (1) Cod penal și ținând cont de

poziționarea și consecutivitatea categoriilor de pedepse: amendă, privare de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport sau anularea acestui drept, retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a

gradului de calificare (clasificare) și a distincțiilor de stat, munca neremunerată în folosul

comunității, închisoare, detențiune pe viață, concluzionăm că această poziționare și

consecutivitate are la baza sa severitatea pedepsei: de la cea mai blândă pedeapsă –

amenda, până la cea mai severă – detențiunea pe viață. Prin urmare, alegația recurentei

precum că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă prea blândă în raport cu fapta comisă și

personalitatea inculpatului, Colegiul o consideră declarativă.

Concomitent, instanța de apel corect a trasat concluzia că deși Barcari Eugeniu,

anterior, a fost tras la răspundere penală, faptul dat, nu constituie un temei plauzibil de a-i stabili

acestuia cea mai aspră categorie de pedeapsă prevăzută de legea penală, or, la momentul comiterii

faptei, antecedentele penale în privința inculpatului erau stinse (f.d. 188, vol. I).

Totodată, instanța de recurs explică recurentei că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse non-

privative de libertate sau de altă categorie, iar în formarea acestei convingeri, instanța de

judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, care au

fost luate în considerare de instanța de apel.

6

Pe cale de consecință, Colegiul penal menționează că, la caz, nu se constată vreun

temei pentru redozarea pedepsei în privința inculpatului Barcari Eugeniu, iar sancțiunea

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, după cum a fost stabilită de către

instanțele de fond răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum

și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală,

iar argumentele din recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat, sânt vădit

neîntemeiate.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 februarie 2021, în cauza penală în privința lui Barcari Eugeniu

XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 13 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Guzun Ion

Boico Victor

7