1ra-1031/2022 — art. 192/1 alin.c CP

1ra-1031/2022 — art. 192/1 alin.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1031/2022

1-21103462-01-1ra-14072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Guzun Ion și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului Chetraru Victor, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 12 august 2021 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Chetraru Victor XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 12.07.2021 − 12.08.2021;

Instanța de apel: 06.09.2021 − 04.05.2022;

Instanța de recurs: 14.07.2022 − 13.10.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

baza art. 3641 Cod de procedură penală, Chetraru Victor XXXXX a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (2) lit. c)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 și 87 Cod penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat total la pedeapsa

aplicată, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din

07 octombrie 2016, înlocuită cu muncă neremunerată în folosul comunității prin

încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 09 februarie 2021, fiindu-i stabilită

1

inculpatului Chetraru Victor pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3

(trei) ani o lună și 9 (nouă) zile, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis în principiu, solicitarea părții civile Crăescu Vladimir privind încasarea

prejudiciului cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, la data de 20 iunie

2021, aproximativ la ora 02:30, Chetraru Victor, conștientizând caracterul ilegal al

acțiunilor sale și al consecințelor care pot surveni, aflându-se în s. Zberoaia, r-nul

Nisporeni, urmărind scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, fără

permisiunea proprietarului, ilegal a pătruns în ograda gospodăriei cet. Crăescu Vladimir,

de unde intenționat a răpit motocicleta de model ”Gherakl LX 50” cu n/î XXXXX, după

care a pornit motocicleta și a plecat de la fața locului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate juridic în baza art. 1921 alin. (2) lit. (c) Cod penal, adică răpirea mijlocului de

transport, fără scop de însușire, săvârșită prin pătrundere în spații îngrădite.

avocatul Marian Ion în numele inculpatului Chetraru Victor, care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Chetraru Victor să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului s-a menționat că inculpatul Chetraru Victor, până la

începerea cercetării judecătorești, a depus cerere scrisă personal și contrasemnată de către

avocatul acestuia, Marian Ion, prin care a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, recunoscând totalitatea faptelor indicate în

rechizitoriu și nu a solicitat administrarea de noi probe.

Astfel că, aplicarea față de Chetraru Victor a unei pedepse cu închisoare și cu

executarea acesteia în penitenciar, nu este justificată, această pedeapsă fiind, în cazul dat,

exagerat de dură. Consideră că, scopul pedepsei penale în acest caz, poate fi atins prin

aplicarea unei pedepse alternative pedepsei cu închisoare, fie și în limita maximă a

acestora.

Totodată, s-a afirmat că în sentință, instanța de judecată s-a referit doar la pledoaria

procurorului respingând argumentele ultimului, dat nu s-a referit deloc la pledoaria

părții apărării, nu a afirmat și nu a infirmat nici un argument al acestei părți, ceea ce

contravine principiului egalității armelor.

De asemenea, apelantul a ținut să menționeze faptul că, în cazul alternativelor de

pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoarea are un

caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea

2

infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este

insuficientă și nu și-ar atinge scopul.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, s-a redus pedeapsa stabilită

inculpatului pentru deținerea în condiții inumane în Penitenciarul nr. 13 în calitate de

prevenit pe cauza dată pentru perioada 23.06.2021-06.07.2021, 06.07.2021-17.09.2021,

23.09.2021-06.10.2021, 06.10.2021-08.10.2021, 08.10.2021-05.11.2021, 05.11.2021-27.11.2021,

și din 27.11.2021 până la 04.05.2022, cu 311 (trei sute unsprezece) zile.

3.1. Pentru a pronunța decizia în cauză, instanța de apel a relevat că instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor procesual penale prevăzute la

art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează

concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Prin urmare, instanța de fond corect a constatat că, prin acțiunile sale, inculpatul

Chetraru Victor a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal,

încadrarea juridică a faptei prejudiciabile fiind dedusă din aprecierea multilaterală a

probelor administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu − din punct de vedere al coroborării lor.

Concomitent, instanța de apel a reiterat că sentința a fost contestată de către

apărătorul inculpatului numai în partea individualizării pedepsei penale, solicitându-se

aplicarea unei pedepse mai blânde, însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție,

sentința nu a fost atacată.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța a conchis la stabilirea categoriei

pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, s-a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 76 Cod penal, drept circumstanțe care ar atenua răspunderea penală

a inculpatului, instanța de judecată nu a reținut.

Conform art. 77 Cod penal, drept circumstanțe care ar agrava răspunderea penală

a inculpatului, instanța de judecată a reținut comiterea infracțiunilor similare.

În conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

3

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

De asemenea, instanța a ținut cont că, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2)

Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, în speța dată, la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă s-a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se clasifică în categoria infracțiunilor mai puțin

grave, potrivit art. 16 Cod penal; de motivul acesteia; de persoana celui vinovat, or,

inculpatul la locul de trai se caracterizează negativ (f.d. 54); nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru (f.d. 57, 58); anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Nisporeni din 12 aprilie 2016 în baza art. 27, 1921 alin. (1), art. 33, 1921 alin.

(2) lit. c), art. 27, 1921 alin. (2) lit. c) și art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 84

alin. (1), (4) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

semiînchis (f.d. 76-85); prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iulie

2016 în baza art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 84 alin.

(4) Cod penal, la 6 ani 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis,

iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2016 a fost

casată parțial sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iulie 2016, în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, prin care lui Chetraru Victor în baza art.

1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin. (3) și art. 84 alin. (4) Cod penal, i s-

a stabilit o pedeapsă definitivă de 6 ani 3 luni închisoare cu executarea în penitenciar

semiînchis (f.d. 86-90).

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 09 februarie 2021 a

fost înlocuită partea neexecutată din pedeapsa stabilită lui Chetraru Victor prin decizia

Curții de Apel Chișinău, cu o pedeapsă mai blândă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 240 ore (f.d. 92-94), care potrivit informației parvenite

de la Biroul de Probațiune Nisporeni, de către inculpat, la data de 11 iunie 2021 a fost

executat doar 156 ore de muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria s.

Zberoaia.

Astfel, la stabilirea pedepsei urmează a fi aplicate prevederile art. 85 Cod penal,

potrivit cărora, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a

pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară. Prin urmare, la data săvârșirii infracțiunii în

prezenta cauză, inculpatul își executa pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

4

comunității în mărime de 240 ore (f.d. 92-94).

Totodată, în speță sunt aplicabile prevederile art. 87 Cod penal, potrivit cărora la

cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau

al unui cumul de sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

La caz, termenul rămas neexecutat de 156 ore muncă neremunerată în folosul

comunității va constitui 39 zile închisoare.

Astfel, în baza art. 85 și 87 Cod penal, prin cumul de sentințe, reieșind din

circumstanțele stabilite ale cauzei, ținând cont de scopul pedepsei penale, de reeducare

socială a inculpatului, luând în considerare că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin

gravă, de modul de comitere a infracțiunii, atitudinea față de fapta incriminată, apreciind

circumstanțele cauzei și comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în

ședința de judecată, care a recunoscut vina, instanța de apel a concluzionat că este

întemeiată și proporțională aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu stabilirea

unei pedepse echitabile sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani o lună și 9

(nouă) zile, care va atinge scopul pedepsei și va contribui la corectarea persoanei.

Referitor la solicitarea avocatului inculpatului, Marian Ion privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei,

instanța de fond corect a considerat că este nefondată și urmează a fi respinsă, or,

inculpatul anterior a mai fost condamnat pentru aceleași fapte, însă nu a conștientizat

acțiunile sale, astfel, reeducarea și corectarea acestuia este posibilă numai în condițiile

izolării de societate.

Or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporțional cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficient pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului, întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

Cu referire la solicitarea inculpatului privind reducerea din termenul pedepsei, în

temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a concluzionat că

această cerință este fondată și urmează a fi admisă reieșind din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul

constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța va reduce pedeapsa,

calculându-se 2 zile de închisoare pentru 1 zi de arest preventiv.

Conform art. 3 a Convenției Europene a Drepturilor Omului prevede că nimeni nu

poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a menționat în nenumărate rânduri în practica sa,

inclusiv instituită în cauzele contra Moldovei că, articolul 3 al Convenției consfințește una

5

din cele mai fundamentale valori ale unei societăți democratice. Aceasta interzice, în

termeni absoluți, tortura și tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante,

indiferent de circumstanțe și de comportamentul victimei (hotărârile Mozer versus

Republica Moldova și Rusia; Rotaru versus Republica Moldova; Ciorap versus Republica

Moldova).

La constatarea condițiilor de detenție, instanța națională va ține cont de faptul că

maltratarea trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub incidența

articolului 3. Evaluarea acestui nivel minim este, prin natura lucrurilor, relativă. El

depinde de toate circumstanțele cauzei, precum ar fi durata maltratării, urmările sale

fizice și psihice și. în unele cazuri, de sexul, vârsta și starea sănătății victimei (hotărârea

Irlanda versus Regatul Unit). Statul trebuie să asigure ca persoana să fie deținută în

condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, ca modul și metoda

de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o intensitate care

să depășească nivelul de suferință inerent detenției și că având în vedere exigențele

detenției, sănătatea și integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele,

prin acordarea asistenței medicale necesare (hotărârea Kudla versus Polonia). Atunci

când sunt evaluate condițiile de detenție, trebuie luate în considerație efectele cumulative

ale acestor condiții, precum și durata detenției (hotărârea Ostrovar versus Republica

Moldova).

La analiza condițiilor de cazare a deținutului, instanța de judecată a făcut trimitere

la Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea Statutului

executării pedepsei de către condamnați, care în punctul 464 stipulează că fiecare deținut

se asigură cu spațiu de cazare în mărime nu mai mică de 4 metri pătrați, care trebuie să

fie iluminat natural și artificial, încălzit și ventilat conform normativelor de construcții.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor

Inumane sau Degradante (CPT), în punctul 30 al Raportului din 13 decembrie 2018 către

Guvernul Republicii Moldova, întocmit în cadrul vizitei care a avut loc în perioada 05-11

iunie 2018, în câteva dintre penitenciarele din țară, a subliniat că, în Penitenciarul nr. 13 -

Chișinău, în continuare persistă faptul că în multe celule condițiile materiale și igienice

sunt deplorabile, acestea fiind ventilate insuficient și totodată fiind suprapopulate.

Totodată, accesul la lumină naturală este limitat, în majoritatea celulelor din cauza

ferestrelor de dimensiuni mici. Totodată, specialiștii din cadrul CPT au recomandat

autorităților din Republica Moldova ca să-și mărească eforturile în sensul îmbunătățirii

condițiilor de detenție curente în penitenciarul respectiv.

Contrar recomandărilor precitate, studiind Raportul prezentat de către

Penitenciarul nr. 13, instanța a reținut informația cu privire la suprafața celulelor în care

a fost deținut Chetraru Victor, care se referă la o suprafață totală calculată, fără excluderea

mobilierului sau anexelor sanitare. Astfel că, prin prezentarea de către administrația

6

penitenciarului a datelor privind suprafața celulelor în care Chetraru Victor a fost cazat,

aflarea deținutului s-a aflat sub minimul acceptabil.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că dificultățile cu care s-a confruntat

condamnatul pe parcursul detenției sale în perioadele cuprinse între: 23.06.2021-

06.07.2021, 06.07.2021-17.09.2021, 23.09.2021-06.10.2021, 06.10.2021-08.10.2021, 08.10.2021-

05.11.2021, 05.11.2021-27.11.2021, și din 27.11.2021 până la 04.05.2022, au depășit nivelul

inevitabil de suferință inerent detenției și au atins pragul de severitate contrar articolului

3 din CEDO, aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în

penitenciarul vizat și potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pedeapsa stabilită

lui Chetraru Victor urmează a fi redusă cu 311 (trei sute unsprezece) zile.

ordinar de către avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului Chetraru Victor,

care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărârilor pronunțate pe caz, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatului, prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie

stabilită o pedeapsă în limita minimă prevăzută de sancțiunea normei incriminate.

În motivarea recursului, apărătorul afirmă că potrivit art. 61 alin. (1) și (2) Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Or, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, urmează să se țină cont și de regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) a

Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra

sancțiunilor aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie

1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri), potrivit căreia „natura

și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie

proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o

persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de

circumstanțele comiterii infracțiunii, conducându-se de principiile generale de stabilire a

pedepsei consfințite la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Totodată, consideră că instanța de judecată, la aplicarea pedepsei urma/urmează

să țină cont de faptul că, inculpatul Chetraru Victor a recunoscut integral vina, a

contribuit activ în cadrul cercetării judecătorești prin expunerea factologică și în detaliu a

tuturor circumstanțelor importante pe caz, de faptul că este o persoană tânără, de căința

exprimată a acestuia vis-a-vis de fapta comisă etc.

7

La fel, este de menționat că Chetraru Victor pe parcursul desfășurării prezentului

proces s-a manifestat ca o persoană sinceră, care a apreciat că, consecințele faptelor

săvârșite constituie o greșeală, iar pe viitor, dânsul va depune tot efortul pentru a înlătura

rezultatul acesteia, motiv din care consideră că pedeapsa aplicată celui din urmă este una

prea aspră.

cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei

soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent. Reieșind din textul recursurilor, apărătorii semnalează temeiul pentru

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel în cazul când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8) − când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

La caz, reieșind din alegațiile expuse de recurent se constată că, în esență, decizia

instanței de apel este criticată prin prisma modului de individualizare a pedepsei penale

stabilită inculpatului, pe care o consideră neproporțională și greșit individualizată.

La capitolul dat, instanța de recurs este solidară cu soluția pronunțată de instanța

ierarhic inferioară, și constată că la individualizarea pedepsei stabilite lui Chetraru Victor

s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7 Cod penal, reieșind din caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei comise și pericolul social al acesteia în raport cu persoana

vinovată și circumstanțele cauzei, fapt pentru care, Colegiul penal o acceptă, ca fiind

8

întemeiată, motivată și bazată pe prevederile art. 61 și 75 Cod penal, coroborat cu art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Subsidiar, instanța de apel just a subliniat că categoria și mărimea pedepsei penale

trebuie să fie în măsură să asigure reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din

partea statului ce vine să prevină antrenarea viitoare în activități prejudiciabile din partea

inculpatului – în primul rând, dar și din partea altor justițiabili – în al doilea rând. Așadar,

instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut fapta imputată prin actul

de învinuire, a recunoscut vina în comiterea faptei reținute prin rechizitoriu, din care

motiv a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, beneficiind astfel de o

reducere a ambelor limite de pedeapsă, la individualizarea pedepsei cu închisoarea. În

acest sens, instanța de recurs respinge alegațiile recurentului precum că instanțele de fond

nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei

definitive, or în partea descriptivă a deciziei contestate a fost efectuată o analiză detaliată

a infracțiunii comise, a urmărilor prejudiciabile cauzate prin comiterea acesteia,

coroborate cu personalitatea inculpatului (a se vedea pct. 3.1. din prezenta decizie).

Pe lângă circumstanțele atenuante invocate de către recurent, instanța de apel a mai

reținut că inculpatul nu se află pentru prima dată pe banca de acuzați, ba mai mult, acesta

a mai comis infracțiuni similare, care denotă că acesta nu a pășit pe calea corectării și nu

a tras concluziile cuvenite din condamnările anterioare.

Totodată, instanța de recurs consideră că instanța ierarhic inferioară a efectuat o

analiză complexă a circumstanțelor acestei cauze și nemijlocit a personalității inculpatului

Chetraru Victor, urmărind în acest sens comportamentul acestuia dinainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, precum și de circumstanțele comiterii acestei

infracțiuni, de scopul urmărit și prejudiciul cauzat, stabilindu-i în acest sens o pedeapsă

proporțională faptei comise. Drept urmare, intervenția în această soluție este lipsită de

temei juridic, întrucât cuantumul pedepsei este în limitele prevăzute de lege, iar

motivarea instanței de apel, în acest sens, este întemeiată și argumentată prin

raționamente nepasibile criticilor.

În lumina considerentelor expuse supra, Colegiul penal consideră că argumentele

înaintate de către recurent asupra unei soluții greșite de individualizare a pedepsei penale

în privința inculpatului poartă un caracter declarativ, fiind apreciate ca nefondate.

Având în vedere motivele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul Plămădeală Roman în

numele inculpatului sunt vădit neîntemeiate.

9

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Plămădeală Roman

în numele inculpatului Chetraru Victor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 mai 2022, în cauza penală în privința lui Chetraru Victor XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 11 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Guzun Ion

Cobzac Elena

10