1ra-1779/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264/1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
1ra-1779/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra – 1779/2021
1-20069630-01-1ra-10082021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 ianuarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie
judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în
cauza penală privindu-l pe
Leonov Mihail XXXXX, născut la XXXXX, originar și
domiciliat în mun. XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
24.06.2020 – 11.12.2020 (prima instanță);
19.01.2021 – 08.06.2021 (instanța de apel);
10.08.2021 – 25.01.2022 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 11 decembrie 2020,
cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în
procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Leonov Mihail a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la o pedeapsă
sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.
Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Leonov Mihail,
nedeținîd permis de conducere, la data de 02.06.2020 aproximativ la ora 01:18,
dându-și seama de consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului,
a servit băuturi spirtoase după ce, aflându-se la volanul autoturismului de model
„VW Golf” cu n/î XXXXX, s-a deplasat în mod neadecvat pe str. Ștefan cel Mare
1a mun. Bălți, din ce motiv a fost stopat de către OP a Secției Patrulare ,,Bălți” a
Direcției Patrulare ,,Nord”, inspector principal Zaporojanu V. În cadrul discuției cu
cet. Leonov Mihail el avea o vorbire neclară, la întrebările colaboratorilor de poliție
reacționa încetinit, neadecvat, din cavitatea bucală se simțea un miros puternic de
alcool. La propunerea de a fi supus testării alcoolscopice cu alcotesterul „Drager
1
6810”, deși i-au fost explicate consecințele răspunderii penale pentru refuzul testării
alcoolscopice, a ignorat cerințele acestora, după care, fiind condus de către
colaboratorii de poliție la Spitalul Municipal Bălți, Leonov Mihail a refuzat și de la
examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, precum și de la
prelevarea probelor biologice (de sînge) în cadrul acestui examen medical, prin ce a
încălcat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009 (în vigoare din 13.07.2009), și anume: p.11
lit.„j” RCR, conform căruia: „Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în
timpul deplasării este obligat: .. să se supună, la solicitarea agentului de circulație,
procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare
a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori
de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare” și a
Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală
pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
RM nr.296 din 16.04.2009.
Acțiunile inculpatului Leonov Mihail au fost încadrate de către prima instanță
în baza 2641 alin. (4) Cod penal, adică refuzul conducătorului mijlocului de
transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii
stării de ebrietate și naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul
examinării acestui examen medical, care nu deține permis de conducere.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a
solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri
în această latură, prin care inculpatul Leonov Mihail să fie condamnat în baza art.
2641 alin. (4) Cod penal la 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
În motivarea solicitărilor sale, apelantul a subliniat că pedeapsa stabilită
inculpatului pentru infracțiunea comisă, este prea blîndă, or, prima instanță a neglijat
faptul că inculpatul anterior a comis alte infracțiuni, nu a tras concluziile de rigoare
și a comis din nou о infracțiune din domeniul circulației rutiere, fiind conștient de
faptul că nici nu deține permis de conducere, putea să provoace și alte urmări mai
grave.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021 a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței
atacate.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reiterat că, instanța de fond
constatînd ca fiind dovedită fapta penală comisă, ținînd cont de prevederile art. 61,
75, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inclusiv de faptul că acesta a comis
infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, anterior a fost judecat, însă antecedentele
sunt stinse, a recunoscut vina integral, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu
se află (f.d.30,32), just i-a stabilit inculpatului Leonov Mihail o pedeapsă sub formă
de muncă neremunerată în folosul societății, în mărime de 160 ore.
Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs
ordinar de către procuror, prin care, invocînd temeiul de recurs prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu
2
dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.
În argumentarea recursului, acuzarea a invocat bîndețea pedepsei aplicate
inculpatului pentru infracțiunea comisă, or, instanța de apel, la stabilirea pedepsei,
urma a ține cont de faptul că inculpatul Leonov Mihail, anterior, a comis numeroase
infracțiuni și contravenții.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Galușca Catalina în
numele inculpatului, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat, menționând că soluția instanței de apel, referitor la categoria și mărimea
pedepsei stabilite inculpatului corespunde prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78 Cod
penal, fiind argumentată suficient prin prisma principiilor și criteriilor de
individualizare a pedepsei. În consecință, consideră că pedeapsa aplicată este una
echitabilă.
Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
constată că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiurile
de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă,
în esență, critică decizia contestată în latura pedepsei aplicată inculpatului Leonov
Mihail, ca fiind prea blândă.
Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține
că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării
materialelor cauzei și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat
la baza respingerii acestora.
Cu referire la criticile recurentului reflectate în pct. 4 al prezentei decizii,
precum că instanțele de fond nu au ținut cont de scopul pedepsei penale, criteriile
generale de individualizare și au aplicat o pedeapsă prea blîndă sub formă de 160
ore muncă neremunerată în folosul comunității, fiind ignorată personalitatea
inculpatului, Colegiul penal lărgit constată că sunt neîntemeiate, și reprezintă opinia
subiectivă a recurentului, or, stabilirea unei pedepse mai aspre nu poate fi acceptată
de instanța de recurs ordinar, având în vedere că instanța de apel just a reținut că
prima instanță la adoptarea soluției în partea pedepsei a luat în considerare toate
circumstanțele cauzei (inculpatul a recunoscut integral vina, a solicitat examinarea
cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura
3
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală), precum și personalitatea
inculpatului Leonov Mihail (anterior a fost condamnat, însă antecedentele penale
sunt stinse, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d 30, 32).
În acest sens, Colegiul penal lărgit invocă că din conținutul hotărârilor
instanțelor de fond rezultă cert că instanțele de judecată au luat în considerare
circumstanțele invocate supra de recurent, or, pedeapsa sub formă de 160 ore muncă
neremunerată în folosul comunității a fost aplicată inculpatului Leonov Mihail
ținîndu-se cont, în deplină măsură, de criteriile generale de individualizare a
pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, inclusiv de cerințele prevăzute
de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de
restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor
persoane.
Astfel, Colegiul penal atestă că aceste prevederi legale au fost raportate just la
circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșite ca fiind una ușoară,
antecedentele penale stinse, fapt ce denotă raționalitatea instanțelor de fond de a-i
stabili inculpatului Leonov Mihail o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității, or, circumstanțele expuse de către acuzare în prezentul recurs
nu constituie temei de aplicare a unei pedepse mai aspre.
Subsecvent, raportând motivele invocate în cererea de recurs la materialele
cauzei penale, Colegiul penal lărgit conchide că acestea sunt similare celor invocate
în apel, descrise și în pct. 2 al prezentei decizii, în privința cărora instanța de apel, în
decizia sa, s-a expus motivat și temeinic (f.d. 132-134), motivare pe care instanța de
recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece motivarea și
soluția instanței de apel sunt pe deplin conforme circumstanțelor de fapt și de drept
stabilite, precum și practicii judiciare constante.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o
acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs
eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele
jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,
hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie
1997).
Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea
detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk
v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,
nr. 38748/97 din 9 martie 1999).
În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,
deoarece decizia adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând
a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
4
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în cauza penală privindu-
l pe Leonov Mihail XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 februarie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
5
Dosarul nr. 1ra – 1779/2021
1-20069630-01-1ra-10082021
O p i n i a s e p a r a t ă
a judecătorului Timofti Vladimir
25 ianuarie 2022 mun. Chișinău
În conformitate cu articolele 339 alin. (7) și 340 alin. (3) Cod de procedură penală,
în cauza penală privindu-l pe Leonov Mihail XXXXX.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25
ianuarie 2022 a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în cauza penală
privindu-l pe Leonov Mihail XXXXX, cu menținerea deciziei atacate
Conform prevederilor art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală am semnat
decizia, dar nu am susținut motivarea și soluția adoptată, am propus și susținut o altă
motivare și soluție, potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
și anume:
„De admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, de casat parțial decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021 în partea stabilirii pedepsei, în cauza penală
privindu-l pe Leonov Mihail XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei în această
parte de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată”.
Cu soluția adoptată pe marginea acestei cauze penale nu sunt de acord, din
următoarele considerente.
Consider că decizia instanței de apel urma a fi casată parțial în latura stabilirii
pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de instanța de apel, în alt
complet de judecată, din considerentul că în speță este incident temeiul de recurs
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, sub aspectele că "s-
au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.
În acest sens, menționez că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia de a
menține sentința primei instanțe, prin care inculpatului Leonov Mihail pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal i-a fost stabilită o
pedeapsă prea blândă, sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul
comunității. Astfel, în continuare, voi puncta raționamentele ce au stat la baza
consolidării acestei opinii.
Întru elucidarea convingerii expuse supra, țin să menționez că prin criteriile
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care
sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,
pentru fiecare persoană vinovată în parte.
Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare
în practică a principiului individualizării pedepsei penale, luând în considerație
caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat,
circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența
pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
6
familiei acestuia.
Pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții
ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este
suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor
victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Concomitent,
pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor
scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.
În acest context, subliniez că infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod
penal, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor
ușoare, care prevede pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an.
Potrivit actelor dosarului, cauza penală a fost judecată pe baza probelor
administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală.
Totodată, fapta prejudiciabilă face parte din categoria de infracțiuni în
domeniul transportului, care reprezintă un pericol social sporit în Republica
Moldova, deoarece un număr major de vătămări corporale și decese se comit ca
urmare a încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere sau exploatare a
mijloacelor de transport, prin conducerea autoturismelor în stare de ebrietate
alcoolică.
La capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanța de apel a
menționat că prima instanță, ținând cont de personalitatea inculpatului, gravitatea
faptei comise, corect i-a stabilit acestuia pedeapsa sub formă de muncă neremunerată
în folosul comunității în mărime de 160 ore.
Analizând însă decizia atacată, consider că instanțele de fond nu au motivat
complet și obiectiv soluția de individualizare a pedepsei, greșit ajungând la
concluzia în ce privește aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității.
În acest context, reiterez că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei
inculpatului Leonov Mihail, nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 75 Cod
penal, sub aspectul că nu au ținut cont de personalitatea inculpatului, și anume că
anterior a comis 8 infracțiuni (f.d. 35-36), ultima condamnare prin sentința
Judecătoriei Cimișlia din 14.02.2019 pe art. 362 alin. (1), art. 85 alin. (1) Cod penal
la pedeapsa definitivă de 2 ani 5 luni închisoare, prin încheierea Judecătoriei Edineț,
sediul Briceni, din 27.12.2019, conform art. 92 Cod penal, pedeapsa a fost înlocuită
cu 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, și, deși antecedentele penale
sunt stinse, aceste circumstanțe oricum definesc predispunerea inculpatului la
încălcarea legislației penale, de altfel, comiterea, la caz, a infracțiunii prevăzute de
art. 2641 alin. (4) Cod penal. Suplimentar, țin să menționez faptul că inculpatului,
pentru infracțiunile comise anterior, i s-a aplicat, inclusiv, pedeapsa sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității, însă această măsură de constrângere nu
și-a atins scopul corectării și reeducării inculpatului. Mai mult, potrivit cazierului
contravențional (f.d. 28), inculpatul Leonov Mihail a comis 17 contravenții, dintre
7
care 6 în domeniul circulației rutiere.
Învederând aceste considerente, statuez că în această speță, instanța de apel nu
a examinat detaliat materialele cauzei, și anume, la stabilirea pedepsei, a făcut
abstracție de la personalitatea inculpatului, prin ce a ignorat prevederile art. 6, 75-77
Cod penal, or, procurorul, în apelul declarat la 23 decembrie 2020 (f.d.92) a solicitat
stabilirea inculpatului Leonov Mihail, pentru infracțiunea comisă, o pedeapsă sub
formă de 3 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, făcând
trimitere, inclusiv, la datele ce caracterizează negativ persoana acestuia, consider că
pentru inculpat comiterea infracțiunilor și contravențiilor s-a transformat într-o
îndeletnicire, pentru care urma a fi pedepsit mai aspru.
Rezumând circumstanțele constatate, conchid că, la caz, este incident temeiul
pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, ceea ce
duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, în
privința inculpatului Leonov Mihail, cu dispunerea rejudecării cauzei în această
parte de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată, fiindcă instanța de
recurs ordinar nu poate înrăutăți în speța dată situația inculpatului.
Reieșind din aceste motive, am propus o altă motivare și o altă soluție –
indicată în pct. 2 al prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți
judecători.
Judecător: Timofti Vladimir
8