1ra-1011/22 — art.264/1 al.1 CP

1ra-1011/22 — art.264/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1011/2022

1-21112888-01-1ra-13072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție

Bălți, Ioniță Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 04 mai 2022, în cauza penală de învinuire a lui

Motruc Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx,

,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 28.07.2021 – 16.12.2021;

instanța de apel: 17.01.2022 – 04.05.2022;

instanța de recurs: 13.07.2022 – 18.10.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2021, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Motruc Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, pe un termen de 150 ore.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Ivan în seara de 28 iunie 2021, ora 21:10, acționând intenționat pentru

încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 14 lit. a) Regulamentul circulației

rutiere, conform căruia conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate și art.10 alin.(2) pct. a) din același Regulament,

în care este stipulat, că persoana care conduce vehicul trebuie să posede

permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din

care face parte autovehiculul condus, după consumarea băuturilor alcoolice,

1

nedeținând permis de conducere, s-a urcat la volanul automobilului de model

„Opel Omega” cu numărul de înmatriculare XXXXX.

În timp ce se deplasa pe traseul R-13 la intersecția cu strada Sorocii

din municipiul Bălți, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate alcoolică, a fost stopat, ca urmare fiind supus testării

alcoolscopice și examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și

naturii ei, în rezultatul alcotestării prin intermediul dispozitivului „Drager

6810” concentrația vaporilor de alcool în aer a constituit 0,74 mg/l, însă de

la recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei,

consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente

cu efecte similar, Motruc Ivan categoric s-a refuzat, fapt confirmat prin

procesul-verbal nr.370 din 28.06.2021 al examinării medicale a faptului de

constatare stării de ebrietate și naturii ei.

Acțiunile inculpatului Motruc Ivan au fost încadrate juridic de către

prima instanță în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, după semnele calificative

–”conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiunile săvârșite de către o persoană

care nu deține permis de conducere”.

Procuratura Bălți, Cazacu Rodica, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, în latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care Motruc Ivan să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la o pedeapsă de 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, în rest, sentința

să fie menținută.

În argumentarea cerințelor înaintate, acuzarea, făcând trimitere la

prevederile art. 61, 75 Cod penal, a menționat că pedeapsa aplicată

inculpatului prin sentința primei instanțe, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, este una prea blândă în raport cu

personalitatea inculpatului Motruc Ivan, care anterior a fost condamnat

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și

pentru care deja i s-a aplicat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, astfel, nefiind atinse scopurile pedepsei penale.

a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe, în latura

pedepsei, cu pronunțare, în această parte, a unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Motruc Ivan, considerat

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsa sub

formă de închisoare, pe un termen de 4 (patru) luni, iar în temeiul art. 90

alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui Motruc

Ivan a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a enunțat că prima instanță a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, însă, eronat a

concluzionat că în condițiile speței este oportună aplicarea unei pedepse cu

munca neremunerată în folosul comunității, neluând în considerare și

neapreciind, în mod cuvenit, împrejurările cazului ce se referă la fapta

infracțională și personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere. Ca

2

rezultat, prima instanță a încălcat principiile individualizării pedepsei penale,

or, prin aplicarea unei pedepse cu munca neremunerată în folosul

comunității, nu vor putea fi atinse scopurile pedepsei penale prevăzute la art.

61 Cod penal.

Așadar, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. art. 61, 75, 90

Cod penal, precum și de personalitatea inculpatului Motruc Ivan, care

anterior a mai fost condamnat pentru fapte similare, a considerat oportun de

a-i stabili acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

recurs ordinar de către procurorul-șef al Procuraturii Bălți, Ioniță Tatiana, prin

care, invocându-se temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct.

6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul Motruc Ivan să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal la o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar declarat, recurentul a invocat că

instanța de apel, stabilindu-i inculpatului pentru infracțiunea comisă o

pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia, nu a ținut cont de faptul că, la caz, lipsesc circumstanțe ce ar

permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Subsidiar, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului Motruc Ivan

este prea blândă, din motiv că aceste a treia oară urcă în stare de ebrietate

alcoolică la volan, punând, astfel, în pericol, atât viața sa, cât și a altor

persoane.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1), pct.2), lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu

casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și cu pronunțarea unei noi

hotărâri, în cazul în care nu se agravează situația condamnatului.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori

de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată,

instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de

fapt și de drept, întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv complet

în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința

persoanelor care l-au declarat.

Subsidiar, potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

instanța de apel judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

3

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, fiind obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelurilor, precum și motivele

adoptării soluției respective.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că

procurorul a indicat drept temeiuri pentru declararea recursului art. 427

alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală,, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când: 6) hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, în esență, din

conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul critică decizia instanței

de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal, din considerentul că concluzia instanței de apel, în această parte, este

greșită, întrucât în speță sunt prezente circumstanțe care denotă

iraționalitatea dispunerii suspendării executării pedepsei cu închisoare.

Analizând decizia instanței de apel sub aspectul menționat, în raport

cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței

de apel în partea stabilirii modului de executare a pedepsei este neîntemeiată.

În continuarea expunerii concluziilor sale, instanța de recurs ordinar

notează faptul că prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele stabilite de lege, de care sunt obligate să se conducă instanțele de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale, luând în

considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit menționează, că sancțiunea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu

închisoare de până la 1 an, care conform art. 16 alin. (2) Cod penal, se

consideră ca infracțiune ușoară.

La capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanța de apel a

menționat că a ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea faptei

comise, de circumstanțele cauzei, stabilindu-i pentru infracțiunea comisă o

pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executări

acesteia pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța

de apel nu a motivat complet și obiectiv soluția de individualizare a executării

pedepsei, ajungând la o concluzie eronată în partea aplicării față de

inculpatul Motruc Ivan a dispoziției art. 90 Cod penal, întrucât nu a efectuat

o analiză completă și minuțioasă a personalității acestuia.

4

Reieșind din prezentele rațiuni, instanța de recurs ordinar notează că

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită condamnaților prin Lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, în textul art.90 alin.(1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei,

instanța după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea

concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează

acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei stabilită de către instanțele de judecată prin hotărâre de

condamnare de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei

aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

În contextul celor reflectate supra, Colegiul penal lărgit constată că la

individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță,

instanța de apel nu a indicat motive clare ce au stat la baza concluziilor

privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în raport cu

personalitatea inculpatului ce a comis o infracțiune ușoară, cu intenție,

inculpatul nu este la prima abatere de la prevederile legale, anterior repetat

a comis infracțiuni similare (f.d.53, 55), urcându-se în stare de ebrietate la

volan, prin ce a pus în pericol atât viața sa, cât și a celorlalți participanți la

traficului rutier, precum și că, potrivit cazierului contravențional a fost atras

la răspundere contravențională de 13 ori (f.d.36).

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel la analizarea

condițiilor privind aplicarea art.90 Cod penal, insuficient a abordat

personalitatea inculpatului Motruc Ivan, ce reprezintă condiția esențială care

urma a sta la originea concluziilor privind iraționalitatea executării reale a

pedepsei cu închisoare, or, deși fiind tras anterior la răspundere penală,

inculpatul nu a stat pe calea corijării și a comis, intenționat, o infracțiune în

domeniul transportului, perturbând, astfel, siguranța traficului rutier.

În acest sens, instanța de recurs ordinar consideră că sunt eronate

circumstanțele reținute de către instanța de apel și care au fost puse la baza

aplicării prevederilor art.90 Cod penal – „... anterior condamnat pentru fapte

similare. Or, materialele cauzei atestă că Motruc Ivan a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 27.11.2018 în baza art.2641

alin.(4) Cod penal la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Peste

aproximativ 3 ani, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din

24.06.2021, Motruc Ivan repetat a fost condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod

penal la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Deci, anterioarele condamnări pentru infracțiuni analogice, și faptul că

infracțiunea care a servit obiect de examinare în cazul din speță a fost comisă

peste 2 zile de la ultima condamnare, permit de a concluziona despre

5

personalitatea lui Motruc Ivan, precum că acesta este o persoană predispusă

de a încălca rigorile legii, atentând la aceleași valori sociale, fără a face

concluzii necesare că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii

penale. Aceste circumstanțe denotă că categoria pedepsei – munca

neremunerată în folosul comunității nu este oportună în cazul lui Motruc Ivan,

or, aceasta nu a atins scopurile Legii penale de corectare, inculpatul încălcând

a treia oară aceleași rigori penale.

Așadar, ține a se menționa, că, deși constată circumstanțele expuse

supra, potrivit cărora se atestă predispunerea inculpatului de a comite

infracțiuni similare, care nu este la prima abatere de la prevederile legale,

fapte ce caracterizează din punct de vedere negativ persoana inculpatului,

instanța de apel pripit a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului o

pedeapsă neprivativă de libertate.

În aserțiunea dată, instanța de recurs ordinar, în speța, găsește

întemeiate argumentele recursului ordinar declarat de procuror și constată

că concluzia instanței de apel, precum că scopul legii penale poate fi atins și

fără executarea reală a pedepsei cu închisoare este eronată, din care

considerente urmează a fi exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

față de inculpatul Motruc Ivan, nefiind constatat faptul că prin această soluție

se înrăutățește situația condamnatului.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit menționează că, la caz, sunt

respectate prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, privitor la

neagravarea situației condamnatului, întrucât excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal la etapa judecării recursului ordinar, se referă

la modul de executare a pedepsei și nu însăși la pedeapsa aplicată de instanța

de apel.

Excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția

prevăzută la art.435 alin. (1), pct.2), lit. c) Cod de procedură penală, care

stipulează că judecând recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea

atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează

situația condamnatului, nu poate fi considerată o agravare a situației

acestuia, deoarece ca agravare a situației condamnatului se înțeleg situațiile

de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la

o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii

cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din

amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori

adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea

unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în

recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune

continuată, situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale,

diferă de cea de la început ori orice altă modificare a învinuirii, care afectează

dreptul inculpatului la apărare.

Reieșind din cele relevate, Colegiul penal lărgit statuează asupra

faptului că în cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului, instanța

de apel a admis eroarea de drept prevăzută de pct.10) alin.(1), art.427 Cod de

procedură penală, individualizând eronat modul de executare a pedepsei

stabilite inculpatului Motruc Ivan.

În temeiul celor constatate, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

declarat de procuror urmează a fi admis, casată parțial decizia instanței de

6

apel în partea modului de executare a pedepsei stabilite inculpatului Motruc

Ivan, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de Circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana.

Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04

mai 2022, în cauza penală în privința lui Motruc Ivan xxxxx, în partea

modului de executare a pedepsei, rejudecă cauza în această parte și pronunță

o nouă hotărâre, conform căreia exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

Motruc Ivan xxxxx se consideră condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, la 4 (patru) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilit lui Motruc Ivan

xxxxx, de calculat din momentul reținerii.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 24 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7