1ra-521/22 — Art.349 al.1/1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 noiembrie 2021, Musiuc Ivan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală a fost condamnat la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul statului pe un termen de 160 (una sută șaizeci) ore. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Musiuc Ivan, la 03.09.2021 aproximativ la ora 03:25, aflându-se în preajma clubului ”Jackson”, de pe str. Alexandru cel Bun, 1C, mun. Bălți, manifestând un comportament agresiv față de persoanele prezente la locul indicat, după care la intervenția grupului de reacționare operativă din cadrul Unității Militare 1003 a Inspectoratului general de poliție și a pazei particulare ,,Bercut-grup”, care au solicitat încetarea ilegalităților în public, fără motiv întemeiat, în scopul sistării activității persoanelor cu funcție de 1 răspundere și schimbării caracterului acțiunilor nemijlocite care urmau a fi realizate la fața locului, a aplicat violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea comandantului companiei I al plutonului II din cadrul Unității Militare 1003, Dumitru Ungureanu care era implicat în serviciu de prevenire și curmare a infracțiunilor și faptelor antisociale, pe care a reușit să-l apuce de gât și să-i aplice o piedică sub forma unui procedeu sambo, în rezultatul cărui fapt ambii au căzut la sol, deteriorând epoleții din regiunea umărului stâng de la uniforma de serviciu care reprezintă un element special al uniformei militare, destinat diferențierii gradului militar. Astfel, acțiunile inculpatului Musiuc Ivan au fost încadrate juridic în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, după semnele calificative – ” aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența, în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale”.

Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura Bălți, Buzu Vasile, prin care a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Musiuc Ivan recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 3.1 În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă și nu a luat în considerație factorii care au influențat inculpatul la comiterea acestei infracțiuni cât și modalitatea de comitere a infracțiunii. Inculpatul Musiuc Ivan fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără motiv întemeiat, în scopul sistării activității persoanelor cu funcție de răspundere și schimbării caracterului acțiunilor nemijlocite care urmau a fi realizate la fața locului, a aplicat violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea comandatului companiei I al plutonului II din cadrul Unității Militare 1003, Ungureanu Dumitru, iar de la uniforma de serviciu, i-a deteriorat epoleții din regiunea umărului stâng, care reprezintă un element special al uniformei militare, cât și comportamentul antisocial al inculpatului. Consideră că, la stabilirea pedepsei, prima instanță urma să țină cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii, de gravitatea infracțiunii comise, de consecințele survenite, personalitatea inculpatului și alte circumstanțe ale cauzei, considerând că pedeapsa aplicată față de inculpatul Musiuc Ivan este neproporțională și nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 februarie 2022, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Musiuc Ivan recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni. 2 Potrivit art. art. art. 84, 87 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, s-a adăugat parțial pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 27.10.2021, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 6 (șase) luni și 10 (zece) zile închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Musiuc Ivan în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal. Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru casarea parțială a sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art.7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză, reieșind din gravitatea faptei infracționale, motivele infracțiunii cât și personalitatea inculpatului Musiuc Ivan. La stabilirea mărimii și categoriei de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art.7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite - potrivit 16 alin.(3) Cod penal se califică ca infracțiune mai puțin gravă, săvârșită din intenție în stare de ebrietate alcoolică, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de personalitatea inculpatului – anterior a fost condamnat, însă nu s-a corectat și a continuat comiterea infracțiunilor. Astfel, instanța de apel a reținut că, Musiuc Ivan nu este la prima abatere de la legea penală, motivând că prin ordonanța Procuraturii Bălți din 23.12.2016 în privința lui Musiuc Ivan, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, a fost clasat dosarul penal nr. 20166041609 în temeiul art.109 Cod penal. Potrivit revendicării anexată la materialele cauzei, în privința lui Musiuc Ivan au fost intentate dosare penale conform indicilor constitutive ale două infracțiuni prevăzute de art. 287 Cod penal, cu ulterioara transmitere a lor în instanța de judecată. De asemenea, conform informațiilor prezentate de către procuror, Musiuc Ivan a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 18.12.2020, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în cuantum de 160 ore. Aceste împrejurări i-a permis instanței de apel de a concluziona despre personalitatea lui Musiuc Ivan, precum că acesta este o persoană predispusă de a leza valorile sociale ocrotite de legea penală. Respectiv, pentru a convinge inculpatul în necesitatea respectării ordinii de drept și a normelor morale, a considerat, că este oportună izolarea acestuia de 3 societate, pentru fapta comisă urmând a-i fi aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni și 10 zile, categoria acestei pedepse la caz fiind în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și personalitatea inculpatului, care nu și-a făcut concluzii corespunzătoare din condamnare anterioară și a continuat activitatea sa criminală. La stabilirea termenului pedepsei, instanța de apel a luat în considerație că Musiuc Ivan s-a căit sincer în cele săvârșite, a recunoscut vina și la solicitarea sa, examinarea cauzei a avut loc în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală, fapt ce determină micșorarea cu 1/3 a limitelor pedepsei sub formă de închisoare. Prin urmare instanța de apel a considerat ca fiind justificată aplicarea față de Musiuc Ivan a pedepsei penale sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni și 10 zile, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, apreciind respectiva pedeapsă ca fiind unica ce ar putea să atingă scopurile expuse de legislator în art.61 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind echitabilă și proporțională faptei comise. De asemenea, instanța de apel a reținut că, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 27.10.2021, Musiuc Ivan a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în cuantum de 160 ore, însă respectiva pedeapsă nu a fost executată de către inculpat. Potrivit informației Biroului de Probațiune Fălești, din numărul total de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, stabilite lui Musiuc Ivan prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 18.12.2020, au fost executate doar 96 ore, restanța fiind de 64 ore. Infracțiunea prevăzută de art. 349 alin.(11) Cod penal a fost comisă de Musiuc Ivan la 13.05.2019, adică până la pronunțarea sentinței Judecătoriei Bălți sediul Central din 18.12.2020, respectiv cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal prin cumularea parțială a pedepselor, inculpatului i-a fost Musiuc Ivan urmează a fi stabilită pedeapsa definitivă de 6 luni și 10 zile, închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Musiuc Ivan a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1), pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată. 5.1. În argumentarea recursului ordinar, recurentul susține că, instanța de apel s-a limitat doar la formulări generale specifice practic tuturor cauzelor penale și mai puțin la cauza din sреță, în саrе este vizat inculpatul - ultimul fiind foarte tânăr cu viziuni de viață în stadiu de formare. Astfel, recurentul menționează că inculpatul Musiuc Ivan a recunoscut pe deplin vinovăția, s-a căit de cele comise, a conștientizat fapta comisă, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (art.364 CPP), a avut un comportament loial în instanță, contribuind activ la descoperirea infracțiunii imputate, se 4 caracterizează pozitiv la locul de trai, are un copil minor la întreținerea sa (a.n.15.03.2020). Anume aceste circumstanțe au fost constatate ca atenuante la examinarea cauzei în fond, iar careva circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost invocate sau constatate nici de instanța de fond și nici de acuzatorul de stat. Partea apărării consideră că instanța de judecată nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și greșit a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea acestuia, or, corectarea inculpatului este posibilă fără privarea acestuia de libertate, prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul societății sau în cel mai rău caz a prevederilor art. 90 sau art. 90 1 Cod penal. Menționează că inculpatul este de acord să execute pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul societății.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Sergiu, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către avocatul inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. Însă, din conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că partea apărării apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, invocând de fapt că instanța eronat a stabilit circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitând aplicarea pedepsei mai blânde cu aplicarea art. art. 90 și 901 Cod penal. Prin urmare, această poziție se circumscrie temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal menționează, că alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire 5 penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, totodată la caz ținându-se cont și de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Reieșind din materialele cauze se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al inculpatului (f.d.66), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Colegiu penal reține că, potrivit alin. (3), art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul Musiuc Ivan este calificată ca mai puțin gravă și sancțiunea art. 349 alin. (11) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani, cu aplicarea prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita minimă pentru pedeapsa cu închisoare constituie - 3 luni, iar limita maximă - 2 ani închisoare. În acest context, Colegiul penal, apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului precum că, instanța de apel i-a aplicat cea mai aspră pedeapsă, la caz corectarea inculpatului fiind posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată, or instanța de apel corect a stabilit forma pedepsei – închisoare, pe un termen de 6 luni și 10 zile, mărimea acesteia încadrându-se în limitele noi stabilite prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare. Cu referire la alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea aplicării prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal, Colegiul penal constată că această solicitare la fel este vădit neîntemeiată, or, aplicarea acestor prevederi are la originea sa personalitatea inculpatului, modalitatea și gravitatea infracțiunii comise, comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. 6 Colegiul penal reiterează că, potrivit Revendicării nr. 246 (f.d.53), inculpatul nu este la prima abatere de la Legea penală, or anterior prin ordonanța Procuraturii Bălți din 23.12.2016 în privința lui Musiuc Ivan, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Cod penal, a fost clasat dosarul penal nr.20166041609 în temeiul art.109 Cod penal. În privința lui Musiuc Ivan au fost intentate dosare penale în baza art.297 Cod penal, cu ulterioara transmitere a lor în instanța de judecată. De asemenea, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 27.10.2021 în baza art. 287 alin. (1) Cod penal – 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității (f.d.58-62) și conform Cazierului contravențional, dânsul a fost sancționat la: 01.06.2018 în baza art. art. 336 și 353 alin.(2) Cod contravențional – opunerea de rezistență și nesupunerea cu rea voință; 14.02.2019 în baza art.354 Cod contravențional – huliganism nu prea grav; 12.03.2019 în baza art.354 Cod contravențional – huliganism nu prea grav și 10.05.2021 în baza art.69 alin.(1) Cod contravențional – injuria( f. d.52). Circumstanțele respective denotă clar că, aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată, sau suspendarea condiționată a executării pedepsei, totală sau parțială, nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului Musiuc Ivan. Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că inculpatul a comis o infracțiune stipulată în Capitolul XVII din Codul penal – contra autorităților publice și a securității de stat, având un grad de pericol sporit. Totodată, Colegiul penal menționează că circumstanțele invocate de către apelant și anume: recunoașterea vinei, examinarea cauzei în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, vârsta tânără, copilul minor la întreținere, caracteristica pozitivă de la locul de trai au fost luate în considerație de către instanța de apel la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-i inculpatului pedeapsă cu închisoarea la limita minimă prevăzută de Lege – 6 luni și 10 zile (maxim – 2 ani) și nu pot constitui temei de aplicare a prevederilor art. art.90, 901 Cod penal. Aplicarea prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin Lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.7, 61, 75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care prin acțiunile sale inculpatul a atentat la securitatea și ordinea publică, aplicând violența fată de persoana cu funcție de răspundere, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului în scopul restabilirii echității sociale, corectării condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, iar pedeapsa stabilită este motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de Lege. Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării 7 nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei. Hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. În acest context, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Musiuc Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Musiuc Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Musiuc Ivan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 20 octombrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Cobzac Elena 8