1ra-151/2022 — art. 317 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 317 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-151/2022 — art. 317 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-151/2022
1-20036567-01-1ra-31012022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
02 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie
2021, în cauza penală privindu-l pe
Podgurski Denis Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 13.03.2020-14.09.2021
instanța de apel: 04.10.2021-23.11.2021
instanța de recurs: 31.01.2022 - 02.03.2022.
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 14 septembrie 2021,
Podgurski Denis Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 317 alin.
(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței, prima instanță a constatat că, inculpatul Podgurski Denis
prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central nr. 1-895/2017 din 16.01.2018 a fost
recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(1) din Codul
penal și în baza acestei legi, prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală,
i-a fost aplicată pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității 160 ore,
sentință care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 14.03.2018, și
obligarea acestuia de a se prezenta la biroul de probațiune din raza domiciliului
pentru supravegherea executării pedepsei. Prin încheierea Judecătoriei Bălți sediul
Central nr.21-384/2018 din 23 mai 2019 a fost admis demersul consilierului de
probațiune și înlocuită în privința condamnatului Podgurski Denis, pedeapsa muncii
neremunerate în folosul comunității cu durata de 144 ore (stabilită prin decizia Curții
de Apel Bălți din 14.03.2018) cu pedeapsa închisorii pe un termen de 36 de zile, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, termenul executării pedepsei
începând a curge din momentul reținerii condamnatului Podgurski Denis. La
1
reținerea condamnatului Podgurski Denis, ultimul urma a fi prezentat în fața
instanței de judecată în aceiași zi pentru a-i aduce la cunoștință închierea. La
20.02.2020 aproximativ în jurul orelor 14:15 minute, de către angajatul Secției poliției
judecătorești Bălți, agent Reu Mihail, condamnatul Podgurski Denis a fost condus în
biroul de serviciu al Judecătorului Vitalie Moroșanu din cadrul Judecătoriei Bălți
sediul Central, biroul 15, unde lui Podgurski Denis i-a fost adusă la cunoștință
încheierea Judecătoriei Bălți sediul Central nr.21-384/2018 din 23 mai 2019, prin care
a fost admis demersul consilierului de probațiune și înlocuită în privința lui
pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității cu durata de 144 ore (stabilită
prin decizia Curții de Apel Bălți din 14.03.2018) cu pedeapsa închisorii pe un termen
de 36 de zile, și după finisarea ședinței de judecată, fiind persoană condamnată care
urma să execută pedeapsa cu închisoare, urmărind scopul evadării din locul de
deținere, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind
în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea
scopului stabilit, în timp ce se afla la etajul 1 al Judecătoriei Bălți sediul Central, a
solicitat angajatului Secției poliției judecătorești Bălți, agent Reu Mihail, permisiunea
de a intra în WC-ul de la același etaj și, folosindu-se de faptul că, nu i-au fost aplicate
mijloacele speciale de tip cătușe, a deschis oberlihtul de la fereastra din interiorul
WC-ul și prin intermediul căruia a fugit într-o direcție necunoscută.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Cojocar R. în numele
inculpatului Podgurski Denis, pe motivul asprimii pedepsei. Apelantul a indicat că,
instanța de fond a dat o apreciere juridică corectă probelor acumulate în dosar, însă a
interpretat greșit prevederile art. 75 alin.(1) Cod penal. În apel se invocă faptul că,
sentința este nemotivată în ceea ce privește stabilirea unei pedepse atât de aspre
inculpatului Podgurski Denis. Se mai menționează faptul că, inculpatul și-a
recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea
infracțiunii. Se solicită, pe respectivele temeiuri, admiterea apelului, casarea parțială
a sentinței Judecătoriei Bălți sediul Central din 14.09.2021 în latura aplicării pedepsei,
cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului Podgurski Denis
să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, a
fost admis apelul declarat, inclusiv din alte motive decât cele invocate, cu casarea
acestei sentințe în latura penală și cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Podgurski
Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 317 alin.(1) Cod penal, la 1
(unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În
conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare
stabilite lui Podgurski Denis a fost suspendată condiționat pe o perioadă de
probațiune de 1 (unu) an, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără
acordul organului competent.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că, în baza probelor
acumulate la urmărirea penală și recunoscute de inculpat, instanța de fond corect a
stabilit starea de fapt pe caz, totodată încadrând acțiunile acestuia în baza art. 317
alin. (1) Cod penal, cu următorii indici calificativi: - evadarea din locurile de
deținere, săvîrșită de o persoană care se afla în arest preventiv, pe cînd acești indici
2
calificativi nu se regăsesc în rechizitoriul întocmit în privința lui Podgurski Denis la
05.03.2020, depășind astfel limitele învinuirii formulate inculpatului.
Drept consecință, instanța de apel a considerat necesar de a repara eroarea de
drept comisă de instanța de fond și a considerat că acțiunile inculpatului Podgurski
Denis urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 317 alin.(1) Cod penal, cu
următorii indici calificativi: - „evadarea din locurile de deținere, săvîrsită de o persoană
care execută pedeapsa cu închisoare”.
Ținând cont de caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,
motivul și scopul comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului, instanța de fond
a ajuns la concluzia că, corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai cu
aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.
Instanța de apel însă a apreciat pedeapsa stabilită inculpatului Podgurski Denis
prin sentința adoptată ca fiind prea aspră în raport cu circumstanțele constatate pe
caz.
Instanța de apel examinînd cauza a ajuns la concluzia că, pedeapsa aplicată lui
Podgurski Denis de către instanța de fond nu este adecvată și contravine
prevederilor sus indicate, considerând că Podgurski Denis poate fi corectat și fără
executarea reală a pedepsei.
Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat că, instanța de fond nu a
ținut cont de circumstanțele descrise și neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul
Podgurski Denis poate fi corectat și reeducat numai cu aplicarea pedepsei sub formă
de închisoare.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a luat în
considerație că, inculpatul Podgurski Denis a fost găsit vinovat de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 317 alin.(1) Cod penal, pentru care legea penală
prevede pedeapsa cu închisoare pînă la 3 ani.
Potrivit alin.(3) art.16 Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul
Podgurski Denis este calificată ca fiind mai puțin gravă.
Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de
individualizare a pedepsei și coroborarea probelor ce furnizează informațiile
respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea
între scopul reeducării infractorului și prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate
și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii
de drept încălcate, instanța de aple a considerat că pedeapsa lui Podgurski Denis
urmează să fie stabilită în formă de închisoare pe un termen prevăzut de norma
penală prevăzută la art.317 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod
penal.
Astfel, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal,
conduita acestuia de recunoaștere a faptelor comise, ținînd cont de circumstanțele
pricinii și persoana celui vinovat, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei
poate fi atins fără executarea acesteia, de aceea constată că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 90 Cod penal, apreciind o astfel de pedeapsă ca una echitabilă
pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de probă va asigura, în opinia
instanței, un comportament adecvat al inculpatului, dacă în termenul de probă el nu
va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va
3
îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, nefiind rațională aplicarea unei pedepse mai
aspre din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii date, așa
cum în ședința de judecată s-a constatat că, Podgurski Denis nu prezintă pericol
social sporit și corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate.
În baza acestor prevederi legale, instanța de apel urmează să dispună
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate față de inculpatul Podgurski
Denis, fixând pentru el un termen de încercare pe o durată de 1 (unu) an, apreciind o
astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru faptele comise.
La fel, la aplicarea condamnării cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei, instanța de judecată este în drept să-i stabilească inculpatului unele
restricții prevăzute de alin. (6) art. 90 Cod penal.
Aplicând astfel prevederile normei sus indicate, ținând cont de concluzia finală
asupra fondului cauzei, precum și luând în considerație circumstanțele pricinii și
scopul pedepsei stipulat la alin. (2) art. 61 Cod penal, instanța de apel a considerat
necesar de a aplica în privința inculpatului Podgurski Denis restricția prevăzută la
lit. a) alin.(6) art.90 Cod penal, și anume a obliga inculpatul Podgurski Denis să nu-și
schimbe domiciliul fără acordul organului competent.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care
solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului indică:
- decizia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este neîntemeiată și
neproporțională circumstanțelor stabilite pe cauză;
- instanța de apel incorect a aplicat față de inculpat prevederile art.90 Cod
penal, deoaiece în speță lipsesc circumstanțe, ce ar permite instanței de a aplica în
privința inculpatului, prevederile normei date;
- inculpatul Podgurski D. anterior a fost în conflict cu legea penală de mai multe
ori, prin urmare nu a tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării și din nou
a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, ceea ce-l caracterizează pe
ultimul ca fiind o persoană predispusă să încalce legea;
- infracțiunea incriminată inculpatului a fost săvârșită în termenul executării
pedepsei, stabilite prin sentința judecătoriei Bălți din 16.01.2018, inculpatul având
antecedente penale nestinse.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6), 10) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, avocatul Cojocar R. în numele inculpatului, a depus referință privind opinia
asupra recursului declarat, solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind
vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de
fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului. Instanța și-a motivat soluția
în partea pedepsei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
4
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.
Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că recurentul
își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
La fel, Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia adoptată numai referitor la aplicarea suspendării
condiționate a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, pe o
perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.
În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au
găsit confirmarea temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece
instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență
prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis careva erori, stabilindu-i
întemeiat în limitele sancțiunii normei de care a fost recunoscut vinovat și ținând
cont de prevederile art. 78 Cod penal, pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal, pe o
perioadă de probațiune de 1 an.
Opozant celor invocate de recurent, la capitolul modului de executare a
pedepsei inculpatului, aplicându-i dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța de recurs
relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în
măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea
realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de
Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și
individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile
legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu
dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în
partea specială.
În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile
Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și
prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod
penal.
5
Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se
aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții
drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât
și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a
pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai
aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o
pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului scontat.
Sancțiunea art. 317 alin. (1) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost
condamnat, prevede pedeapsă cu închisoare de până la 3 ani, clasificându-se ca
infracțiune mai puțin gravă, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal.
Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe
un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7
ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont
de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu
este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și
perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar aceste prevederi
potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care
au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul
recidivei periculoase și deosebit de periculoase.
Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul a fost condamnat în
baza art. 317 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.
Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de
individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la
săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui
vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate
vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a
pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea
cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.
În cauza supusă judecării, instanța de apel a conchis, că inculpatului Podgurski
D., urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat
executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune
de 1 an.
Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei
prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,
circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate
fi atins și fără executarea acesteia.
Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii
prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora
6
la prezenta speță și anume că, este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o
infracțiune săvârșită cu intenție, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen
de pînă la 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și
excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva periculoase sau
deosebit de periculoase.
La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanța de apel a
reținut faptul că, inculpatul a recunoscut vina integral, a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii, se căiește de cele comise, circumstanțe agravante nu au
fost stabilite.
Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că la
evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior a fost judecat, fiindu-i
aplicată o pedeapsă mai blândă sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității, care prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23.05.2019, a
fost înlocuită cu 36 zile de închisoare, ce au fost executate de către inculpatul
Podgurki D.
O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea
instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa
instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea
efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la
formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul deciziei instanței de
apel, Colegiul penal consideră că, aceasta întemeiat a concluzionat despre
posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând faptul că ultimul a
recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, nu prezintă pericol social, iar
corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate, împrejurări ce a permis
instanței de a da dovadă de clemență față de acesta, evitându-se, astfel, neajunsurile
pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.
Referitor la argumentul de bază invocat de procuror în recursul declarat,
precum că inculpatul Podgurski D. anterior a fost în conflict cu legea penală, din
nou a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, infracțiunea
incriminată inculpatului a fost săvârșită în termenul executării pedepsei, stabilite
prin sentința Judecătoriei Bălți din 16.01.2018, inculpatul având antecedente penale
nestinse, Colegiul penal, în prezenta speță nu le va considera suficiente pentru a
interveni în hotărârea instanței de apel, în vederea excluderii aplicării prevederilor
art. 90 Cod penal. Astfel, în opinia Colegiului, cu toate că anterior inculpatul a fost
judecat, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs reține că, acestuia i-a
fost stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității
de 160 ore, care prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23.05.2019, a
fost înlocuită cu 36 zile de închisoare, ce au fost executate de către inculpatul
Podgurki D. Astfel, în prezenta speță, instanța de apel nu a dat dovadă de clemență
față de inculpatul Podgurski D., or ultimului i-a fost aplicată o pedeapsă mai aspră
decât cea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, sub formă de
închisoare, care a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 1 an, oferindu-i
posibilitatea ultimului ca în perioada de probațiune menționată să dea dovadă de
comportare exemplară.
Astfel, Colegiul penal reține că, intanța de apel, la stabilirea pedepsei
7
inculpatului a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, de personalitatea acestuia,
neaplicându-i inculpatului cea mai blândă categorie de pedeapsă, și anume muncă
neremunerată în folosul comunității, dar închisoare, cu suspendarea condiționată a
acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an.
Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul
umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională executarea pedepsei reale cu
închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în
privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat
executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a
pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod
penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce
corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a
inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind
justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90
Cod penal, în privința inculpatului Podgurski D.
În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de
casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de
recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la modul
de executare a pedepsei inculpatului.
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Podgurski
Denis Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 21 aprilie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Plămădeală Ghenadie
8