ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 21.04.2022

1ra-151/2022 — art. 317 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
21.04.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 317 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-151/2022 — art. 317 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-151/2022

1-20036567-01-1ra-31012022

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Podgurski Denis Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Podgurski Denis Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 317 alin.

(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central nr. 1-895/2017 din 16.01.2018 a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.(1) din Codul

penal și în baza acestei legi, prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

i-a fost aplicată pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității 160 ore,

sentință care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 14.03.2018, și

obligarea acestuia de a se prezenta la biroul de probațiune din raza domiciliului

pentru supravegherea executării pedepsei. Prin încheierea Judecătoriei Bălți sediul

Central nr.21-384/2018 din 23 mai 2019 a fost admis demersul consilierului de

probațiune și înlocuită în privința condamnatului Podgurski Denis, pedeapsa muncii

neremunerate în folosul comunității cu durata de 144 ore (stabilită prin decizia Curții

de Apel Bălți din 14.03.2018) cu pedeapsa închisorii pe un termen de 36 de zile, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, termenul executării pedepsei

începând a curge din momentul reținerii condamnatului Podgurski Denis. La

1

reținerea condamnatului Podgurski Denis, ultimul urma a fi prezentat în fața

instanței de judecată în aceiași zi pentru a-i aduce la cunoștință închierea. La

20.02.2020 aproximativ în jurul orelor 14:15 minute, de către angajatul Secției poliției

judecătorești Bălți, agent Reu Mihail, condamnatul Podgurski Denis a fost condus în

biroul de serviciu al Judecătorului Vitalie Moroșanu din cadrul Judecătoriei Bălți

sediul Central, biroul 15, unde lui Podgurski Denis i-a fost adusă la cunoștință

încheierea Judecătoriei Bălți sediul Central nr.21-384/2018 din 23 mai 2019, prin care

a fost admis demersul consilierului de probațiune și înlocuită în privința lui

pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității cu durata de 144 ore (stabilită

prin decizia Curții de Apel Bălți din 14.03.2018) cu pedeapsa închisorii pe un termen

de 36 de zile, și după finisarea ședinței de judecată, fiind persoană condamnată care

urma să execută pedeapsa cu închisoare, urmărind scopul evadării din locul de

deținere, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind

în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, în timp ce se afla la etajul 1 al Judecătoriei Bălți sediul Central, a

solicitat angajatului Secției poliției judecătorești Bălți, agent Reu Mihail, permisiunea

de a intra în WC-ul de la același etaj și, folosindu-se de faptul că, nu i-au fost aplicate

mijloacele speciale de tip cătușe, a deschis oberlihtul de la fereastra din interiorul

WC-ul și prin intermediul căruia a fugit într-o direcție necunoscută.

inculpatului Podgurski Denis, pe motivul asprimii pedepsei. Apelantul a indicat că,

instanța de fond a dat o apreciere juridică corectă probelor acumulate în dosar, însă a

interpretat greșit prevederile art. 75 alin.(1) Cod penal. În apel se invocă faptul că,

sentința este nemotivată în ceea ce privește stabilirea unei pedepse atât de aspre

inculpatului Podgurski Denis. Se mai menționează faptul că, inculpatul și-a

recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii. Se solicită, pe respectivele temeiuri, admiterea apelului, casarea parțială

a sentinței Judecătoriei Bălți sediul Central din 14.09.2021 în latura aplicării pedepsei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului Podgurski Denis

să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

fost admis apelul declarat, inclusiv din alte motive decât cele invocate, cu casarea

acestei sentințe în latura penală și cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Podgurski

Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 317 alin.(1) Cod penal, la 1

(unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În

conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare

stabilite lui Podgurski Denis a fost suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 1 (unu) an, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără

acordul organului competent.

acumulate la urmărirea penală și recunoscute de inculpat, instanța de fond corect a

stabilit starea de fapt pe caz, totodată încadrând acțiunile acestuia în baza art. 317

alin. (1) Cod penal, cu următorii indici calificativi: - evadarea din locurile de

deținere, săvîrșită de o persoană care se afla în arest preventiv, pe cînd acești indici

2

calificativi nu se regăsesc în rechizitoriul întocmit în privința lui Podgurski Denis la

05.03.2020, depășind astfel limitele învinuirii formulate inculpatului.

Drept consecință, instanța de apel a considerat necesar de a repara eroarea de

drept comisă de instanța de fond și a considerat că acțiunile inculpatului Podgurski

Denis urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 317 alin.(1) Cod penal, cu

următorii indici calificativi: - „evadarea din locurile de deținere, săvîrsită de o persoană

care execută pedeapsa cu închisoare”.

Ținând cont de caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,

motivul și scopul comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului, instanța de fond

a ajuns la concluzia că, corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

Instanța de apel însă a apreciat pedeapsa stabilită inculpatului Podgurski Denis

prin sentința adoptată ca fiind prea aspră în raport cu circumstanțele constatate pe

caz.

Instanța de apel examinînd cauza a ajuns la concluzia că, pedeapsa aplicată lui

Podgurski Denis de către instanța de fond nu este adecvată și contravine

prevederilor sus indicate, considerând că Podgurski Denis poate fi corectat și fără

executarea reală a pedepsei.

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat că, instanța de fond nu a

ținut cont de circumstanțele descrise și neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul

Podgurski Denis poate fi corectat și reeducat numai cu aplicarea pedepsei sub formă

de închisoare.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a luat în

considerație că, inculpatul Podgurski Denis a fost găsit vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 317 alin.(1) Cod penal, pentru care legea penală

prevede pedeapsa cu închisoare pînă la 3 ani.

Potrivit alin.(3) art.16 Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul

Podgurski Denis este calificată ca fiind mai puțin gravă.

Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei și coroborarea probelor ce furnizează informațiile

respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului și prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate

și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii

de drept încălcate, instanța de aple a considerat că pedeapsa lui Podgurski Denis

urmează să fie stabilită în formă de închisoare pe un termen prevăzut de norma

penală prevăzută la art.317 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal.

Astfel, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul procesului penal,

conduita acestuia de recunoaștere a faptelor comise, ținînd cont de circumstanțele

pricinii și persoana celui vinovat, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei

poate fi atins fără executarea acesteia, de aceea constată că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 90 Cod penal, apreciind o astfel de pedeapsă ca una echitabilă

pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de probă va asigura, în opinia

instanței, un comportament adecvat al inculpatului, dacă în termenul de probă el nu

va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va

3

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, nefiind rațională aplicarea unei pedepse mai

aspre din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii date, așa

cum în ședința de judecată s-a constatat că, Podgurski Denis nu prezintă pericol

social sporit și corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate.

În baza acestor prevederi legale, instanța de apel urmează să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate față de inculpatul Podgurski

Denis, fixând pentru el un termen de încercare pe o durată de 1 (unu) an, apreciind o

astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru faptele comise.

La fel, la aplicarea condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, instanța de judecată este în drept să-i stabilească inculpatului unele

restricții prevăzute de alin. (6) art. 90 Cod penal.

Aplicând astfel prevederile normei sus indicate, ținând cont de concluzia finală

asupra fondului cauzei, precum și luând în considerație circumstanțele pricinii și

scopul pedepsei stipulat la alin. (2) art. 61 Cod penal, instanța de apel a considerat

necesar de a aplica în privința inculpatului Podgurski Denis restricția prevăzută la

lit. a) alin.(6) art.90 Cod penal, și anume a obliga inculpatul Podgurski Denis să nu-și

schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului indică:

- decizia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este neîntemeiată și

neproporțională circumstanțelor stabilite pe cauză;

- instanța de apel incorect a aplicat față de inculpat prevederile art.90 Cod

penal, deoaiece în speță lipsesc circumstanțe, ce ar permite instanței de a aplica în

privința inculpatului, prevederile normei date;

- inculpatul Podgurski D. anterior a fost în conflict cu legea penală de mai multe

ori, prin urmare nu a tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării și din nou

a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, ceea ce-l caracterizează pe

ultimul ca fiind o persoană predispusă să încalce legea;

- infracțiunea incriminată inculpatului a fost săvârșită în termenul executării

pedepsei, stabilite prin sentința judecătoriei Bălți din 16.01.2018, inculpatul având

antecedente penale nestinse.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

penală, avocatul Cojocar R. în numele inculpatului, a depus referință privind opinia

asupra recursului declarat, solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului. Instanța și-a motivat soluția

în partea pedepsei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că recurentul

își întemeiază recursul declarat în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia adoptată numai referitor la aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, pe o

perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au

găsit confirmarea temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece

instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis careva erori, stabilindu-i

întemeiat în limitele sancțiunii normei de care a fost recunoscut vinovat și ținând

cont de prevederile art. 78 Cod penal, pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal, pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul modului de executare a

pedepsei inculpatului, aplicându-i dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța de recurs

relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

5

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 317 alin. (1) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost

condamnat, prevede pedeapsă cu închisoare de până la 3 ani, clasificându-se ca

infracțiune mai puțin gravă, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar aceste prevederi

potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care

au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei periculoase și deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul a fost condamnat în

baza art. 317 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza supusă judecării, instanța de apel a conchis, că inculpatului Podgurski

D., urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat

executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune

de 1 an.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

6

la prezenta speță și anume că, este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen

de pînă la 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva periculoase sau

deosebit de periculoase.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanța de apel a

reținut faptul că, inculpatul a recunoscut vina integral, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, se căiește de cele comise, circumstanțe agravante nu au

fost stabilite.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior a fost judecat, fiindu-i

aplicată o pedeapsă mai blândă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, care prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23.05.2019, a

fost înlocuită cu 36 zile de închisoare, ce au fost executate de către inculpatul

Podgurki D.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul deciziei instanței de

apel, Colegiul penal consideră că, aceasta întemeiat a concluzionat despre

posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând faptul că ultimul a

recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, nu prezintă pericol social, iar

corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate, împrejurări ce a permis

instanței de a da dovadă de clemență față de acesta, evitându-se, astfel, neajunsurile

pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

Referitor la argumentul de bază invocat de procuror în recursul declarat,

precum că inculpatul Podgurski D. anterior a fost în conflict cu legea penală, din

nou a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, infracțiunea

incriminată inculpatului a fost săvârșită în termenul executării pedepsei, stabilite

prin sentința Judecătoriei Bălți din 16.01.2018, inculpatul având antecedente penale

nestinse, Colegiul penal, în prezenta speță nu le va considera suficiente pentru a

interveni în hotărârea instanței de apel, în vederea excluderii aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal. Astfel, în opinia Colegiului, cu toate că anterior inculpatul a fost

judecat, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs reține că, acestuia i-a

fost stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

de 160 ore, care prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23.05.2019, a

fost înlocuită cu 36 zile de închisoare, ce au fost executate de către inculpatul

Podgurki D. Astfel, în prezenta speță, instanța de apel nu a dat dovadă de clemență

față de inculpatul Podgurski D., or ultimului i-a fost aplicată o pedeapsă mai aspră

decât cea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, sub formă de

închisoare, care a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 1 an, oferindu-i

posibilitatea ultimului ca în perioada de probațiune menționată să dea dovadă de

comportare exemplară.

Astfel, Colegiul penal reține că, intanța de apel, la stabilirea pedepsei

7

inculpatului a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, de personalitatea acestuia,

neaplicându-i inculpatului cea mai blândă categorie de pedeapsă, și anume muncă

neremunerată în folosul comunității, dar închisoare, cu suspendarea condiționată a

acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în

privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90

Cod penal, în privința inculpatului Podgurski D.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de

casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la modul

de executare a pedepsei inculpatului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Podgurski

Denis Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 21 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Plămădeală Ghenadie

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-11-17
0,96
1ra-1446/2022 — art.152 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1446/2022 1-19018931-01-1ra-23092022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Pl
CSJ 2022-10-20
0,95
1ra-521/22 — art.349 al.1/1 CP
Dosarul nr. 1ra-521/22 1-21133362-01-1ra-05042022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 14 septembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte - Timofti Vladimir, Judecători - Plămădeală G
CSJ 2022-11-24
0,95
1ra-1011/22 — art.264/1 al.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1011/2022 1-21112888-01-1ra-13072022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 octombrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Plă
CSJ 2022-02-24
0,95
1ra-1779/2021 — art. 264/1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra – 1779/2021 1-20069630-01-1ra-10082021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 25 ianuarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladim
CSJ 2022-04-21
0,95
1ra-135/2022 — art. 42, 187 alin. 2 lit. b, e, f CP
Dosarul nr. 1ra-135/2022 1-20014867-01-1ra-27012022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 02 martie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Plămăd
Sursă