1ra-1108/2022 — art. 171 alin. 1 CP

Prima instanță: 22.12.2020 - 13.05.2021;

Instanța de apel: 04.06.2021 - 15.12.2021;

Instanța de recurs ordinar: 27.07.2022 - 12.10.2022. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 mai 2021, Emelianov Vitalii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal și i s-a aplicat acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost constatat prin sentință faptul că Emelianov Vitalii, a fost deținut în perioada 19 octombrie 2020 până la 13 mai 2021 în Penitenciarul nr.13 - Chișinău, în condiții contrare prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în total o perioadă de 206 (două sute șase) zile. În temeiul art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, a fost redusă pedeapsa stabilită inculpatului Emelianov Vitalii prin sentință cu 412 (patru sute doisprezece) zile. Acțiunea civilă înaintată de Xxxxx împotriva lui Emelianov Vitalii, a fost admisă parțial. A fost încasat din contul lui Emelianov Vitalii, în beneficiul lui Xxxxx, 1 prejudiciul moral cauzat în mărime de 9 000,0 (nouă mii) lei, în rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. A fost încasat din contul lui Emelianov Vitalii în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate la efectuarea expertizelor judiciare în sumă totală de 8 830 (opt mii opt sute treizeci) lei. Soarta corpurilor delicte a fost soluționată. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Emelianov Vitalii, în noaptea din data de 16 octombrie 2020 spre 17 octombrie 2020, aflându-se pe adresa mun. Chișinău, Xxxxx, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, prin constrângere fizică și psihică, profitând de imposibilitatea de a se apăra, amenințând cu un cuțit de bucătărie, aplicând violența fizică manifestată prin aplicarea loviturilor cu palma peste cap, contrar voinței cet. Xxxxx, Xxxxx, a întreținut două rapoarte sexuale cu ultima, totodată amenințând cu introducerea în vagin un obiect din metal, cu obiectul din metal aplicându-i și o lovitură în regiunea frontală, cauzându-i astfel prin acțiunile sale intenționate, victimei Xxxxx, Xxxxx, suferințe psihice și fizice. Conform Raportului de expertiză judiciară nr.202002P3238 din 01.12.2020, s-a stabilit că la examinarea cet. Xxxxx, a.n.Xxxxx, a fost depistată plagă în regiunea frontală care a apărut la lovire cu un corp contondent dur și după durata dereglării sănătății se califică ca vătămare corporală ușoară. Astfel, instanța de fond a conchis că inculpatul prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.171 alin.(1) Cod penal – „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința”. 3. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către inculpatul Emelianov Vitalii, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei decizii, legale și întemeiate. Inculpatul a considerat, că în materialele cauzei sunt prezente dovezi în confirmarea nevinovăției sale iar înregistrarea video demonstrează faptul că partea vătămată minte. 3.1. La fel, nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului Emelianov Vitalii a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 13.05.2021, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei decizii, prin care inculpatul să fie achitat, din considerentul că, în fapta imputată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 171 alin.(1) Cod penal. În susținerea cererii de apel a invocat că, declarațiile inculpatului, coroborează și cu alte mijloace de probă - expertiza medico-legală a victimei și inculpatului în care nu este indicat că ar fi întreținut vreun raport sexual. La fel, nu s-au găsit careva urme pe corpul victimei privind aplicarea violenței fizice, doar o lovitură în regiunea capului care se califică ca, leziune ușoară. De asemenea acuzațiile părții vătămate că 2 ar fi fost amenințată de către inculpat cu un cuțit pentru a întreține și alte acte cu caracter sexual - în instanța de judecată a negat acest lucru, însă la confruntarea de către procuror cu declarațiile date la OUP - dînsa a lăsat să se înțeleagă ca le susține și pe cele de la poliție. Mai mult ca atît, în actul de învinuire a acuzării, nici nu se regăsește o asemenea învinuire de acte sexuale, care este o noțiune mai largă decât raportul sexual contrar voinței persoanei care este în cazul dat infracțiunea de viol. Avocatul a menționat, că conform art. 399 Cod de procedură penală pentru a emite o sentință de condamnare, trebuie ca vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii să fie demonstrată prin ansamblul de probe cercetate în instanța de judecată. Și în cazul lui Emelianov Vitalii în cauza penală de învinuire a sa în baza art. 171 alin.(l) Cod penal, nu sunt careva probe ce ar confirma vinovăția în baza articolului dat, prin urmare, a solicitat achitarea lui Emelianov Vitalii în baza infracțiunii imputate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, au fost respinse ca nefondate apelul inculpatului Emelianov Vitalii și apelul avocatului Goncear Vasile în numele inculpatului, ca fiind nefondate și a fost menținută fără modificări sentința contestată. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat că inculpatul Emelianov Vitalii este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, or, împrejurările constatate dovedesc în afara oricăror dubii vinovăția lui în comiterea faptelor penale încriminate, care au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe acumulate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a considerat că afirmațiile inculpatului privind nevinovăția sa, reprezintă opinia subiectivă a acestuia, or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Emelianov Vitalii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, cărora le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptelor și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate. Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat dovedită pe deplin și în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Emelianov Vitalii prin declarațiile părții vătămate Xxxxx. 3 Instanța de apel, examinând probatorul, consideră dovedită indubitabil vina inculpatului Emelianov Vitalii în comiterea faptelor incriminate acestuia, acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art.171 alin.(1) Cod penal - violul, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale. Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut că sancțiunea art. 171 alin.(1) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 5 ani. Circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea penală, conform art. 76, 77 Cod penal, în privința lui Emelianov Vitalii, instanța de judecată nu a reținut. Astfel, instanța de judecată la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Emelianov Vitalii, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului. Așadar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că în coraport cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptelor și personalitatea inculpatului prima instanță just a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1), Cod penal, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel a considerat că anume această pedeapsă - privativă de libertate, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului. Or, pedeapsa stabilită corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. În cele din urmă, instanța de apel a concluzionat că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Emelianov Vitalii, v-a fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a considerat că acțiunea civilă este întemeiată și justificată, de asemenea, în parte, ținând cont de faptul că prin infracțiunea săvîrșită, inculpatul i-a cauzat părții vătămate, un prejudiciul moral, 4 manifestat prin retrăire, lezarea sentimentelor de afecțiune, care cuprind suferințe psihice determinate de privarea temporară de anumite drepturi, astfel că, în acest sens, suma de 9 000 lei din contul inculpatului Emelianov Vitalii, în beneficiul părții vătămate Xxxxx este justificată. Cu privire la faptul reducerii pedepsei aplicate inculpatului prin sentință urmare a constatării deținerii inculpatului în condiții contrare art. 3 CEDO în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat justă această soluție, or din materialele acumulate rezultă că pe perioada deținerii inculpatului în Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău, acesta s-a deținut în condiții de detenție contrare art. 3 CEDO pe perioada 19.10.2020 pînă pe 13.05.2021.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Emilianov Vitalii să fie achitat, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea cererii de recurs avocatul indică motive similare ca și în cererea de apel (f. d. 169-173, vol. II) suplimentar invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.4) - judecata a avut loc fără participarea inculpatului în instanța de apel; pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și pct. 8) - nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Recurentul menționează că în ședința de judecată stabilită pe data de 15.12.2021 prin teleconferință, Emelianov Vitalii a depus o cerere de amânare, adusă la cunoștința instanței de judecată de reprezentații Penitenciarului 13, în care a solicitat amînarea ședinței de judecata din motive personale. Instanța de judecată a considerat cererea neîntemeiată și a respins-o făcându-se trimitere la faptul că conform informației medicului, inculpatul este apt de a participa la ședința de judecată. De asemenea, apărătorul a solicitat amânarea ședinței de judecată pe motivul ca se încalcă accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, mai mult ca atât inculpatul dorește sa depună cereri personal în ședința de judecată. Toate aceste cereri au fost respinse de către instanța de apel și ședința s-a desfășurat în lipsa inculpatului.

Pe marginea recursului declarat de avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului, procurorul a depus referință prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Procurorul a menționat că conform argumentelor invocate în recurs care se întemeiază doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei și reieșind din descriptivul hotărârii instzanței de apel se relevă că aceasta în mod concludent a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept. Astfel se constată că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și că decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția. 5

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Avocatul în recursul său invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd judecata a avut loc fără participarea inculpatului, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocînd în acest context următoarele. Referitor la argumentul recurentului privind examinarea de către instanța de apel a cauzei în lipsa inculpatului, temei prevăzut la pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și declarativ, or din materialele cauzei se reține că inculpatul Emelianov Vitalii, fiind legal citat în instanța de apel, a refuzat de a participa la ședința de judecată cu utilizarea aplicației de teleconferință, depunînd în acest sens o cerere pe numele șefului-adjunct al penitenciarului nr. 13, și instanța de apel reieșind din prevederile prevăzute de art. 321 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, a examinat cauza în lipsa inculpatului. Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de apărător în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n- au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile 6 inculpatului și al avocatului Goncear Vasile în numele inculpatului, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Totodată, apărătorul invocă ca temei de recurs și prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, însă analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare. După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului, autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea inculpatului în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând să fie achitat, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul penal constată că, prima instanță, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului Emelianov Vitalii în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral. Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a menținut sentința primei instanțe, care a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra vinovăției lui Emelianov Vitalii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal. Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe cumulul de probe cercetate în ședința instanței de judecată, și anume: pe declarațiile părții vătămate Xxxxx (f. d. 138-140, vol. II), precum și pe probele scrise, care au fost obiectiv apreciate, analizate conform prevederilor art.101 Cod procedură penală. Probele indicate sunt detaliat descrise în decizia instanței de apel și sentința primei instanțe, care au fost examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de prima instanță și de instanța de apel, nu prezintă temei de îndoială și direct indică la comiterea de către inculpatul Emelianov Vitalii a infracțiunii prevăzute de art.171 alin. (1) Cod penal, vinovăția căruia a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc. Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului Emelianov Vitalii, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele avocatului, precum că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.171 alin. (1) Cod penal, sunt neîntemeiate și contravin actelor 7 cauzei, instanța de apel și-a motivat eficient soluția, respingînd versiunea apărării privind nevinovăția inculpatului (f. d. 240-243, vol.II). Argumentul apărării precum că inculpatul a lovit partea vătămată, din motiv că aceasta încerca să îi sustragă bani din portmoneu, dar nu a avut intenția de a o viola, Colegiul penal la fel îl consideră neîntemeiat și declarativ, iar faptul că inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii imputate a fost considerat de instanță drept o metodă de apărare, dar aceasta se combate prin cumulul de probe administrat. Totodată, argumentele apărării precum că, „partea vătămată se încurcă în declarații, aceasta face declarații contradictorii”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și declarative, care nu au un careva suport și contravin probelor cercetate în cadrul procesului penal și sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea penală a inculpatului Emelianov Vitalii pentru infracțiunea comisă, or, potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxxx, date sub jurămînt, fiind avertizată de răspundere penală, conform art. 312, 313 Cod penal, care au fost aceleași pe tot parcursul judecării cauzei, aceasta a explicat circumstanțele în care s-a produs violul (f. d. 138- 140, vol. II). Colegiul penal reține, că instanța de apel, întemeiat a dat apreciere critică declarațiilor inculpatului, considerîndu-le drept intenția acestuia de a se eschiva de răspundere penală, or, acestea au fost combătute prin cumulul de probe cercetate în ședința de judecată în apel, fiind apreciate toate probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, inclusiv și prin raportul de expertiză medico-legală nr.202002P3238 din 01 decembrie 2020, prin care s-a constatat că la examinarea medico-legală pe corpul cet. Xxxxx, a.n.Xxxxx, au fost depistate: plagă în regiunea frontală care a apărut la lovire cu un corp contondent dur și după durata dereglării sănătății se califică ca vătămare corporală ușoară. Prin urmare, concluziile și motivările instanțelor judecătorești inferioare referitor la vinovăția inculpatului Emelianov Vitalii sunt legale și întemeiate. Astfel, în acțiunile lui Emelianov Vitalii se cuprind elementele infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) Cod penal - „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința”, or, acesta prin constrângere fizică (aplicarea violenței fizice, pălmuirea părții vătămate), precum și prin constrângere psihică (amenințarea de a arăta altor persoane pozele nud făcute părții vătămate și amenințarea cu un cuțit de bucătărie), fapt care se confirmă prin pozele anexate la dosar (vol. I, f.d.76-77). Probele au fost cercetate în ședința de judecată, fiind apreciate corect și just declarate admisibile în conformitate cu art. 95 Cod de procedură penală. 8 Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor invocate în instanța de apel de către inculpatul Emelianov Vitalii și avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului, aplicând legislația pertinentă speței, cu interpretarea justă a ei, recursul, în situația respectivă, este declarativ și contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură penală, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată. Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs a alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurent, în contextul expus, este inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate. În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența CEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului Emelianov Vitalii. Complementar, Colegiul menționează că temeiul invocat de recurent, privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în considerare a acestora. Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod de procedură penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) Cod de procedură penală, nu și- au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat. 9

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Goncear Vasile în numele inculpatului Emelianov Vitalii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Emelianov Vitalii Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 12 octombrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 10