1ra-310/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Chișinău, sediul Buiucani din 22 februarie 2021, Djabbarov Temur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că: Djabbarov Temur, nefiind deținător al permisului de conducere, acționând în mod intenționat, conștientizând caracterul social periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și al consecințelor care pot surveni în rezultatul acestor acțiuni, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor art. 14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, la data de 09.08.2020, aproximativ la orele 16:37 1 min., a urcat la volanul automobilului de model „BMW”, cu n/î xxxx, deplasându-se în mun. Chișinău, pe str. xxxx. Totodată, ofițerul de patrulare a INSP Beznoscenco Boris, fiind implicat în serviciu împreună cu Zamurca Sergiu, au primit chemarea prin intermediul stației radio, precum că pe adresa sus menționată, conducătorul automobilului de model „BMW”, cu n/î xxxx, conduce automobilul menționat posibil în stare de ebrietate. Drept urmare, Djabbarov Temur, a fost stopat de către ofițerul de patrulare al INSP, Beznosenco Boris, în mun. Chișinău, str. xxxx, unde în rezultatul discuțiilor purtate cu acesta, avea un comportament ciudat, vorbire neclară trezind suspiciuni că se află în stare de ebrietate, din care motiv întru depistarea stării de ebrietate și naturii ei, a fost îndreptat la Dispensarul Republican de Narcologie pentru examinarea medicală și stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, unde conform procesului-verbal nr. 8800 din 03.09.2020, al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, întocmit pe numele Djabbarov Temur, ultimul a refuzat examinarea medicală și prelevarea probelor biologice. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Djabbarov Temur a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal și anume, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul Covganeț Liudmila în numele inculpatului, fără a contesta vinovăția, a depus apel în termen solicitând casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei prin care inculpatului Djabbarov Temur să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă și anume muncă neremunerată. În motivarea cererii de apel a invocat că, Djabbarov Temur și-a recunoscut vina integral la faza de urmărire penală și a conlucrat activ cu organul de urmărire penală, judecarea cauzei penale a avut loc, în baza art. 3641 Cod de procedură penală, și anume în baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Corijarea inculpatului este posibilă și fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea, având în vedere că inculpatul a manifestat căință sinceră precum și prezența a doi minori la întreținere, lipsa circumstanțelor agravante și prezența circumstanțelor atenuante, cum ar fi personalitatea inculpatului care se caracterizează pozitiv. La aplicarea în privința inculpatului Djabbarov Temur a unei pedepse mai blânde (muncă neremunerată) va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, de asemenea 2 pedeapsa sub formă de muncă neremunerată va contribui în cel mai eficient mod la conștientizarea de către inculpat a faptei infracționale comise, constituind o măsură eficientă de profilaxie socială.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată de către avocatul Covganeț Ludmila doar în partea stabilirii pedepsei penale, însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată. Instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil argumentul avocatului Covganeț Ludmila privind aplicarea unei pedepse mai blânde și anume muncă neremunerată, deoarece, instanța de fond corect a stabilit că, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, antecedentele penale nefiind strinse, iar infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă. Deasemenea, inculpatul Djabbarov Temur se află la evidența medicului narcolog din 03. 09.2003 cu diagnoza (opiacee) anterior a fost condamnat, astfel, aplicarea unei pedepse mai blânde nu-și va atinge scopul urmărit. Totodată, cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Djabbarov Temur, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și motivele invocate de partea apărării, în cererea de apel, instanța de apel verificând legalitatea sentinței primei instanțe în privința ultimului a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului, care solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care în privința inculpatului Djabbarov Temur să fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate. În motivarea recursului declarat a menționat că judecarea apelului se face cu citarea părților. La materialele dosarului lipsește dovada de recepție de către Djabbarov Temur a citației judiciare. Astfel, în cazul dat instanța de apel nu a citat inculpatul Djabbarov Temur în modul prevăzut de lege pentru ședința de judecată și a pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în apel, de a se pronunța asupra apelului personal, mai mult ca atât la data examinării apelului Djabbarov Temur 3 era internat într-o instituție medicală, fapt care a dus la imposibilitatea acestuia de a se prezenta în instanța de apel. În rest a invocat argumente similare celor indicate în cererea de apel declarată împotriva sentinței primei instanțe.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Lecturând textul recursului declarat de către avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului, Colegiul penal constată că, recurenta își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului și examinarea apelului în lipsa acestuia prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, indicând în acest sens temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4) și 10) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că alegațiile recurentei invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.Î Cu referire la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate, or, conform materialelor cauzei instanța de apel nu a încălcat procedura de citare a părților, executând citarea multiplă a inculpatului la proces, însă scrisorile cu citații s-au returnat cu mențiunea pe aviz de recepție nereclamat/plecat. Inculpatul a fost prezent în instanța de fond și împreună cu apărătorul său au înaintat cerere de apel. Prin urmare, inculpatul cunoștea cu 4 certitudine că cauza urma să fie examinată în instanța de apel, însă careva cereri din partea lui sau prin intermediul avocatului nu au fost prezentate, care ar motiva absența la ședința de judecată. Instanța de apel în urma neprezentării inculpatului și a nu tergiversa judecarea cauzei, în cadrul ședinței de judecată din 23.11.2021, a pus în discuție examinarea cauzei în lipsa inculpatului, iar apărătorul Covganeț Ludmila a considerat posibilă examinarea, fapt ce a permis instanței de judecată judecarea cauzei (f.d. 158-159). Astfel, argumentul recurentului că ,,instanța de apel a pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în apel, de a se pronunța asupra apelului personal”, este neîntemeiat și contravine materialelor în cauză. Cât privește alegațiile recurentei invocate în susținerea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) al normei menționate supra, Colegiul penal conchide, că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a respinge apelul părții apărării și de a menține sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului Djabbarov Temur, deoarece aceasta întemeiat a conchis că scopul pedepsei penale poate fi realizat în cazul dedus judecății doar cu privarea de libertate a inculpatului. Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. 5 Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Astfel, instanța de apel corect a reținut că Djabbarov Temur a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal, care potrivit art. 16 alin. (2)Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare. Suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Drept urmare, se atestă că instanța de apel corect a reținut, că inculpatul Djabbarov Temur a săvârșit o infracțiune cu intenție, care atentează la relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier și a societății, și că ultimul nu este la prima abatere de încălcare a legii penale, fapt confirmat prin revendicarea acestuia (f.d. 33- 37), antecedentele penale nefiind stinse. În asemenea situație, instanța de apel corect a subliniat că pentru a atinge scopul Legii penale de restabilire a echității sociale, urmează a se interveni prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu executare, pentru ca inculpatul, precum și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale, inclusiv și închisoarea pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte prejudiciabile, calificate ca infracțiuni. Prin urmare, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele apărării prin care se invocă anumite circumstanțe, care în opinia sa pot fi catalogate ca atenuante, și care ar servi temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece instanța de apel a ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin izolarea inculpatului de societate. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75-78 Cod penal. În acest context, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele Legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității 6 recursului ordinar declarat de către avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului Djabbarov Temur, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Djabbarov Temur Xxxx ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 23 iunie 2022. Președinte: Toma Nadejda Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 7