1ra-310/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-310/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-310/2022

1-20118990-01-1ra-28022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului Djabbarov Temur, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 februarie 2021 și

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Djabbarov Temur Xxxx, născut la xxxx,

originar din xxxx, domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

i-a fost stabilită acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru)

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

nefiind deținător al permisului de conducere, acționând în mod intenționat,

conștientizând caracterul social periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate și al consecințelor care pot surveni în rezultatul acestor

acțiuni, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor art. 14 lit. a)

din Regulamentul Circulației Rutiere, la data de 09.08.2020, aproximativ la orele 16:37

1

min., a urcat la volanul automobilului de model „BMW”, cu n/î xxxx, deplasându-se în

mun. Chișinău, pe str. xxxx. Totodată, ofițerul de patrulare a INSP Beznoscenco Boris,

fiind implicat în serviciu împreună cu Zamurca Sergiu, au primit chemarea prin

intermediul stației radio, precum că pe adresa sus menționată, conducătorul

automobilului de model „BMW”, cu n/î xxxx, conduce automobilul menționat posibil

în stare de ebrietate. Drept urmare, Djabbarov Temur, a fost stopat de către ofițerul de

patrulare al INSP, Beznosenco Boris, în mun. Chișinău, str. xxxx, unde în rezultatul

discuțiilor purtate cu acesta, avea un comportament ciudat, vorbire neclară trezind

suspiciuni că se află în stare de ebrietate, din care motiv întru depistarea stării de

ebrietate și naturii ei, a fost îndreptat la Dispensarul Republican de Narcologie pentru

examinarea medicală și stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, unde conform

procesului-verbal nr. 8800 din 03.09.2020, al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, întocmit pe numele

Djabbarov Temur, ultimul a refuzat examinarea medicală și prelevarea probelor

biologice.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Djabbarov Temur a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal și anume, refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care

nu deține permis de conducere.

Liudmila în numele inculpatului, fără a contesta vinovăția, a depus apel în termen

solicitând casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea

stabilirii pedepsei prin care inculpatului Djabbarov Temur să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blândă și anume muncă neremunerată.

În motivarea cererii de apel a invocat că, Djabbarov Temur și-a recunoscut vina

integral la faza de urmărire penală și a conlucrat activ cu organul de urmărire penală,

judecarea cauzei penale a avut loc, în baza art. 3641 Cod de procedură penală, și anume

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

Corijarea inculpatului este posibilă și fără executarea reală a pedepsei cu

închisoarea, având în vedere că inculpatul a manifestat căință sinceră precum și

prezența a doi minori la întreținere, lipsa circumstanțelor agravante și prezența

circumstanțelor atenuante, cum ar fi personalitatea inculpatului care se caracterizează

pozitiv.

La aplicarea în privința inculpatului Djabbarov Temur a unei pedepse mai blânde

(muncă neremunerată) va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, de asemenea

2

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată va contribui în cel mai eficient mod la

conștientizarea de către inculpat a faptei infracționale comise, constituind o măsură

eficientă de profilaxie socială.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată

de către avocatul Covganeț Ludmila doar în partea stabilirii pedepsei penale, însă ce

ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil argumentul avocatului Covganeț

Ludmila privind aplicarea unei pedepse mai blânde și anume muncă neremunerată,

deoarece, instanța de fond corect a stabilit că, inculpatul a fost condamnat de mai multe

ori, antecedentele penale nefiind strinse, iar infracțiunea a fost comisă în stare de

recidivă.

Deasemenea, inculpatul Djabbarov Temur se află la evidența medicului narcolog

din 03. 09.2003 cu diagnoza (opiacee) anterior a fost condamnat, astfel, aplicarea unei

pedepse mai blânde nu-și va atinge scopul urmărit.

Totodată, cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Djabbarov Temur,

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și motivele

invocate de partea apărării, în cererea de apel, instanța de apel verificând legalitatea

sentinței primei instanțe în privința ultimului a constatat că, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Covganeț Ludmila în numele inculpatului, care solicită casarea hotărârilor

judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care în privința

inculpatului Djabbarov Temur să fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea recursului declarat a menționat că judecarea apelului se face cu

citarea părților. La materialele dosarului lipsește dovada de recepție de către Djabbarov

Temur a citației judiciare. Astfel, în cazul dat instanța de apel nu a citat inculpatul

Djabbarov Temur în modul prevăzut de lege pentru ședința de judecată și a pronunțat

o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că acesta

a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în apel, de a se pronunța

asupra apelului personal, mai mult ca atât la data examinării apelului Djabbarov Temur

3

era internat într-o instituție medicală, fapt care a dus la imposibilitatea acestuia de a se

prezenta în instanța de apel.

În rest a invocat argumente similare celor indicate în cererea de apel declarată

împotriva sentinței primei instanțe.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit

practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual

și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Lecturând textul recursului declarat de către avocatul Covganeț Ludmila în

numele inculpatului, Colegiul penal constată că, recurenta își exprimă dezacordul cu

pedeapsa stabilită inculpatului și examinarea apelului în lipsa acestuia prin ce i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, indicând în acest sens temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 4) și 10) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că alegațiile recurentei invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, din următoarele considerente.Î

Cu referire la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate, or, conform materialelor cauzei

instanța de apel nu a încălcat procedura de citare a părților, executând citarea multiplă

a inculpatului la proces, însă scrisorile cu citații s-au returnat cu mențiunea pe aviz de

recepție nereclamat/plecat. Inculpatul a fost prezent în instanța de fond și împreună cu

apărătorul său au înaintat cerere de apel. Prin urmare, inculpatul cunoștea cu

4

certitudine că cauza urma să fie examinată în instanța de apel, însă careva cereri din

partea lui sau prin intermediul avocatului nu au fost prezentate, care ar motiva absența

la ședința de judecată. Instanța de apel în urma neprezentării inculpatului și a nu

tergiversa judecarea cauzei, în cadrul ședinței de judecată din 23.11.2021, a pus în

discuție examinarea cauzei în lipsa inculpatului, iar apărătorul Covganeț Ludmila a

considerat posibilă examinarea, fapt ce a permis instanței de judecată judecarea cauzei

(f.d. 158-159). Astfel, argumentul recurentului că ,,instanța de apel a pronunțat o soluție

care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit de

dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în apel, de a se pronunța asupra apelului

personal”, este neîntemeiat și contravine materialelor în cauză.

Cât privește alegațiile recurentei invocate în susținerea temeiului pentru recurs

prevăzut la pct. 10) al normei menționate supra, Colegiul penal conchide, că instanța

de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de

părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a respinge

apelul părții apărării și de a menține sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Djabbarov Temur, deoarece aceasta întemeiat a conchis că scopul pedepsei penale

poate fi realizat în cazul dedus judecății doar cu privarea de libertate a inculpatului.

Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea

mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

5

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că Djabbarov Temur a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal, care potrivit art. 16 alin. (2)Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu este un drept al inculpatului,

ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul

să o acorde.

Drept urmare, se atestă că instanța de apel corect a reținut, că inculpatul

Djabbarov Temur a săvârșit o infracțiune cu intenție, care atentează la relațiile sociale

cu privire la siguranța traficului rutier și a societății, și că ultimul nu este la prima

abatere de încălcare a legii penale, fapt confirmat prin revendicarea acestuia (f.d. 33-

37), antecedentele penale nefiind stinse.

În asemenea situație, instanța de apel corect a subliniat că pentru a atinge scopul

Legii penale de restabilire a echității sociale, urmează a se interveni prompt, cu

aplicarea unor pedepse reale cu executare, pentru ca inculpatul, precum și alte persoane

să-și facă concluziile de rigoare, că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii

penale, inclusiv și închisoarea pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel de

fapte prejudiciabile, calificate ca infracțiuni.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele

apărării prin care se invocă anumite circumstanțe, care în opinia sa pot fi catalogate ca

atenuante, și care ar servi temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei,

deoarece instanța de apel a ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.

75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va

asigura prin izolarea inculpatului de societate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75-78

Cod penal.

În acest context, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

motivată și aplicată în limitele Legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

6

recursului ordinar declarat de către avocatul Covganeț Ludmila în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Covganeț Ludmila

în numele inculpatului Djabbarov Temur, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Djabbarov

Temur Xxxx ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 23 iunie 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

7